Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 367/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 367/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-09-2012 în dosarul nr. 367/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Sentința penală nr. 367/F
Ședința publică de la 21.09.2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - L. M.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror E.- ELIANA B..
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petentul T. F. împotriva Ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr.2171/II/2/2012 din 31 mai 2012 și a Rezoluției din 13 iulie 2012 date de P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI în dosarul nr.454/P/2012, privind pe intimatul F. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund petentul T. F. și intimatul F. M..
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că nu sunt excepții de invocat, probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea plângerii formulate.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a plângerii și de menținere a Ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr.2171/II/2/2012 din 31 mai 2012 și a Rezoluției din 13 iulie 2012 date de P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI în dosarul nr.454/P/2012 privind pe intimatul F. M., urmând a se avea în vedere cele consemnate în considerentele acestora, din actele premergătoare efectuate rezultând că nemulțumirile dintre părți sunt de natură civilă, fiind aplicate corect disp. art.228 rap. la art.10 lit.b C. pr. pen.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Petentul T. F. a formulat - în temeiul art.2781 C. pr. pen. - plângere împotriva Ordonanței din 13.07.2012 dată în dosarul nr.2171/II-2/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând desființarea acestei soluții, pe motiv că nu au fost efectuate cercetări, că dosarul a fost trimis de la o unitate de parchet la alta, că nu s-a ținut cont de dovezile existente și că declarațiile date de persoanele audiate sunt false și contradictorii.
Conform art.2781 alin.3 C. pr. pen., la solicitarea instanței, a fost înaintat dosarul Parchetului în care a fost dată soluția atacată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Ordonanța din 31.05.2012 dată în dosarul nr.454/P/2012 de P. de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus:
- neînceperea urmăririi penale față de avocat F. M., sub aspectul infracțiunilor prev. de art.220 și art.215 alin.1, 2 și 3 C. pen., art.193, art.213 C. pen.;
- disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe M. L. C., F. G. C., Z. A., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria B., pentru a continua cercetările sub aspectul infracțiunilor prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 C. pen., art.220, art.213, art.219, art.292 și art.193 C. pen.
Cheltuielile judiciare în cuantum de 50 RON au rămas în sarcina statului.
În considerentele rezoluției, s-a reținut că prin ordonanța nr.101/P/2011 din 09.03.2012, P. de pe lângă Judecătoria B. a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe numiții F. M. (avocat în cadrul Baroului O.), F. G.-C. și M. L.-C., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, având în vedere calitatea de avocat menționată.
În plângerea penală formulată de numitul T. F., înregistrată la Poliția orașului Otopeni la data de 15.12.2010, s-a arătat că F. M. (avocat) a modificat hotarul despărțitor al proprietății sale situate în . cu cea de la nr.39, prin demolarea gardului comun și construirea altuia, fără a respecta vechiul aliniament, faptă prev. de art.220 al.2 C. pen.
Ulterior, la data de 15.01.2011, petentul a formulat plângere la P. de pe lângă Judecătoria B. arătând că a fost înșelat (faptă prev. de art.215 al.1, 2 și 3 C. pen.) cu ocazia remiterii (prin avocat F. M.) a sumei de 13.000 Euro reprezentând avans pentru cumpărarea imobilului situat în Otopeni, . de la numitul M. L. C. (comisar șef de poliție care nu face parte din structurile poliției judiciare).
Din verificările efectuate în legătură cu acest din urmă aspect, a rezultat că între părți a avut loc un litigiu civil (dosar nr._, împuternicit de către M. L. C. fiind avocat F. M.), soluționat prin sentința civilă nr. 1845/07.04.2009 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia civilă nr. 137/A/05.02.2010 (prin această sentință numitului M. L. C. i s-a atribuit în deplină proprietate și posesie suprafața de 2.138 m.p., situată în Otopeni, . (teren intravilan plus construcție).
Prin sentința civilă nr.3870/09.09.2010, Judecătoria B. a constatat intervenită convenția de vânzare-cumpărare având obiect imobilul situat în Otopeni, . (teren 2.035,5 m.p. + construcție în schimbul prețului de 50.000 Euro, dreptul de proprietate fiind intabulat în Cartea Funciară în data de 07.12.2010) părți fiind M. L. C. și F. G. C. (soția avocatului F. M.), astfel încât la data de 13.12.2010, F. M. figura coproprietar al imobilului.
Potrivit încheierii de certificare nr.2493/14.05.2010 emisă de notarul public G. D., T. F. și F. M. nu au căzut de acord asupra obiectului vânzării, astfel că s-a constatat că aceasta nu mai poate avea loc. În cuprinsul actului certificat, s-a reținut că T. F. a achitat lui F. M. (mandatar al numitului M. L. C.) suma de 13.000 Euro din prețul integral de 45.000 Euro (conform înțelegerii dintre ei), iar F. M. a primit această sumă, obiectul înstrăinării fiind imobilul format din construcție și suprafața de 600 m.p. teren (curte) situat în orașul Otopeni, ., județul I..
Având în vedere înscrisurile prezentate, s-a constatat că părțile au deschisă calea constituirii unui proces civil.
În plus, s-a observat că imobilul în suprafață de 2.035 m.p. situat în Otopeni, ., a fost cumpărat (conform sentinței civile nr.3870/09.09.2010 a Judecătoriei B.) de la M. L. C. de către numita F. G., prețul vânzării fiind de 50.000 Euro. Aceasta din urmă declară că nu cunoaște alte aspecte în legătură cu tulburarea de posesie și nici cu privire la falsul în declarații. Totodată, s-a menționat că la rândul său a vândut proprietatea menționată numitului Z. A. (contract de vânzare-cumpărare nr.1971/20.12.2010 autentificat de notarul public A. G. S.).
Împotriva acestei soluții, petentul T. F. a formulat plângere la procurorul ierarhic, iar prin rezoluția din 13.07.2012 dată în dosarul nr.2171/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Ulterior, în termenul legal prev. de art.2781 alin.2 C. pr. pen., petentul a formulat plângere în fața instanței, ce face obiectul cauzei de față.
Examinând cauza, Curtea apreciază că plângerea este nefondată.
Potrivit art.228 C. pr. pen.: „Organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prev. de art.221, dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare, nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute la art.10”.
Pe de altă parte, potrivit art.224 C. pr. pen.: „În vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare”.
Rezultă, astfel, că legea nu impune efectuarea anumitor acte înainte de începerea urmăririi penale, acestea rămânând la latitudinea organului de cercetare.
În speță, față de conținutul plângerii penale formulată de petentul T. F., se constată că s-au efectuat o . acte premergătoare, suficiente pentru lămurirea cauzei.
Astfel, au fost audiați petentul T. F., numiții M. I. L. C., F. G. și F. M. și au fost atașate copiile sentinței civile nr.1845/2009 a Judecătoriei B. - prin care s-a dispus asupra succesiunii și ieșirii din indiviziune, a sentinței civile nr.3870/2010 a aceleiași judecătorii - prin care s-a constatat intervenirea convenției de vânzare-cumpărare între numiții M. L. C. și F. G. cu privire la imobilul din orașul Otopeni, ., județul I., copia împuternicirii dată de numitul M. L. C. către inculpatul F. M., precum și încheierea de autentificare nr.2493/14.05.2010 întocmită la Biroul Notarului Public G. D., în legătură cu înțelegerea dintre petentul T. F. și numitul M. L. C. prin mandatar F. M. (intimatul din cauza de față).
Așa cum rezultă din analiza actelor premergătoare, nu s-au conturat indicii privind săvârșirea de către numitul F. M. a unor fapte prevăzute de legea penală, ceea ce s-a dovedit fiind existența unor litigii de natură civilă.
În lipsa unui înscris doveditor cu privire la data încheierii și la conținutul înțelegerii ce a intervenit între petent și intimat referitor la vânzarea-cumpărarea imobilului din orașul Otopeni, ., județul I., trebuie avute în vedere declarațiile persoanelor audiate și celelalte înscrisuri, din care rezultă că această înțelegere a intervenit la începutul anului 2010, cel mai probabil în perioada februarie – aprilie 2010 (petentul T. F. susține că este vorba de luna februarie sau martie 2010, intimatul F. M. declarând că înțelegerea a intervenit în aprilie 2010).
Se observă că antecontractul de vânzare-cumpărare dintre numitul M. L. C. și numita F. G. C. a fost întocmit ulterior, respectiv la 7.05.2010 și în formă autentificată, astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile nr.3870/2010 (fila 37 din dosarul înaintat de parchet).
F. M. nu a negat existența înțelegerii pe care a avut-o cu T. F. în calitate de mandatar al proprietarului terenului potrivit procurorii autentificate sub nr.278/26.02.2010 (M. L. C.), mai mult, așa cum reiese atât din declarațiile sale cât și din actul notarial din 14.05.2010, F. M. a confirmat și primirea sumei de 13.000 euro (fila 34 și 42 din dosarul înaintat de parchet).
Așa cum reiese din conținutul aceluiași act notarial din 14.05.2010, datorită faptului că T. F. și numitul F. M. (în calitate de mandatar al proprietarul terenului,conform procurii autentificate sub nr.278/26.02.2010) nu au ajuns la un acord cu privire la suprafața de teren înstrăinată, contractul de vânzare-cumpărare nu a mai fost întocmit, însă așa cum s-a arătat, ca urmare a unui alt antecontract de vânzare-cumpărare, întocmit ulterior și în formă autentificată, imobilul a fost înstrăinat către F. G. care, la rândul său, l-a vândut numitului Z. A. în luna decembrie 2010.
Față de cele reținute, se constată că nu există date pe baza cărora să se poată aprecia că numitul F. M. a acționat cu intenția de a-l induce în eroare pe petentul T. F..
De asemenea, nici în cuprinsul plângerii penale și nici după efectuarea actelor premergătoare nu au fost evidențiate aspecte faptice de natură a fi încadrate în normele de incriminare corespunzătoare infracțiunilor de abuz de încredere, violare de domiciliu sau tulburare de posesie.
În legătură cu infracțiunea prev. de art.220 C. pen., în plângerea penală petentul a arătat că potrivit înțelegerii pe care a avut-o cu F. M., a intrat în posesia și folosința imobilului în luna martie 2010 și că ulterior, în data de 20.12.2010, F. M. a ridicat un gard, modificând hotarul și l-a alungat din imobil.
Cu ocazia audierii, petentul a nuanțat cele menționate în plângere, susținând că la data mai sus menționată o altă persoană împreună cu F. M. au coordonat și au asistat în timp ce muncitorii au stricat un gard construit în urmă cu peste 35 ani și au construit gardul pe un alt amplasament.
Această situație de fapt nu a fost confirmată prin actele premergătoare, rezultând că noul proprietar, numitul Z. A. a intrat în posesia imobilului.
Mai mult, petentul T. F. nu a putut dovedi existența unui titlu în baza căruia era îndrituit să intre în posesia imobilului învecinat (situat în orașul Otopeni, ., județul I.) atâta vreme cât, așa cum s-a arătat, acesta avea doar o înțelegere verbală cu mandatarul proprietarului, fără ca vânzarea-cumpărarea să fi fost perfectată.
D. urmare, toate aspectele invocate de către petent pot fi soluționate pe cale civilă, fără să fie dovedite aspecte de natură penală.
Față de cele reținute, Curtea constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de numitul F. M. este legală și temeinică, nefiind incidente dispozițiile art.2781 alin.8 lit.b C. pr. pen. pentru a se putea dispune desființarea acesteia și trimiterea cauzei la parchet.
Referitor la celelalte persoane indicate de către petent în plângerea sa, respectiv M. L. C., F. G. C. și Z. A., Curtea constată că prin ordonanța atacată s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea parchetului de pe lângă Judecătoria B., în conformitate cu dispozițiile legale ce reglementează competența după materie, așa încât instanța nu poate analiza situația în ceea ce-i privește pe aceștia.
În consecință, în temeiul art.2781 alin.8 lit.a C. pr. pen., Curtea va respinge ca nefondată plângerea, urmând a menține soluția atacată.
Conform art.192 alin.2 C. pr. pen., va obliga petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T. F., domiciliat în Otopeni, ., județul I., împotriva Ordonanței din 31.05.2012 dată în dosarul nr.454/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Menține soluția atacată.
Obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 septembrie 2012.
PREȘEDINTE,
L. M.
GREFIER,
M. C.
Red. L.M.
Dact. A.L. 2 ex./31.10.2012
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... → |
|---|
