Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 300/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 300/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-10-2012 în dosarul nr. 300/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

Decizia penală nr. 300 A

Ședința publică de la data de 27 septembrie 2012

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - I. C.

JUDECĂTOR - F. B. V.

GREFIER - R. S.

Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – a fost reprezentat de doamna procuror L. C..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și inculpații S. V. L. si G. O. împotriva sentinței penale nr. 397 din data de 05.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penală, pronunțată in dosarul nr._ /2011.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanții inculpați S. V. L., personal si asistat de avocat ales I. I. I., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 27.09.2012 emisă de Baroul București, lipsă fiind apelantul inculpat G. O. personal si asistat de avocat ales C. V., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 26.09.2012 emisă de Baroul București.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a procedat la legitimarea apelanților inculpați S. V. L. posesor al CI . nr._, CNP_ și G. O. posesor al CI . nr._, CNP_.

Curtea, în temeiul art. 70 alin. 2 din Codul de procedură penală aduce la cunoștință apelanților inculpați S. V. L. si G. O. faptele ce formează obiectul cauzei și că au dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-li-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit si împotriva lor.

Apelanții inculpați S. V. L. si G. O., având pe rând cuvântul, arată că nu doresc să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date în cauză.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelurilor declarate.

Reprezentantul Ministerului Publicsolicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – Direcția Națională Anticorupție, desființarea sentinței penale nr. 397 din data de 05.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penală, pronunțată in dosarul nr._ /2011 și rejudecând solicită să se constate că instanța a adăugat într-o manieră nelegală la textul prevăzut de art. 3001 alin. 2 Cod procedură penală, care se referă la încetarea temeiurilor arestării, respectiv la lipsa unor alte temeiuri noi, urmare a raționamentului juridic generat de . în condițiile art. 3201 Cod procedură penală.

De asemenea, s-a apreciat de instanță că menținerea stării de arest dispusă de la data de 17.05.2012 și până în prezent 05.06.2012 ar deveni nerezonabilă față de exigențele art. 136 Cod procedură penală. Nu s-a motivat de ce arestarea pentru un interval de timp de 20 de zile este nerezonabilă, cu atât mai mult cu cât aceeași instanță, prezidată de același complet de judecată la 31.05.2012 a respins cererea de liberare provizorie a inculpatului G. O., cu toate că la acel termen de judecată instanța a avut un punct de vedere opus, apreciind că durata arestului de 15 zile se încadrează în termenul rezonabil. De asemenea, s-a avut în vedere de instanță, încă de atunci, că inculpatul G. O. și-a schimbat poziția procesuală și va solicita aplicarea art. 320 Cod procedură penală (depunem încheierea din 31.05.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2012).

In concluzie, se apreciază că instanța, în mod nelegal, a dispus conform procedurii prevăzută de art. 300 Cod procedură penală, revocând starea de arest preventiv la ora 15:15, și pronunțându-se pe fond în aceeași zi la ora 16:00, în sensul că a adăugat la dispozițiile art. 3001 alin. 2 Cod procedură penală o a treia teză, a nejustificării menținerii în continuare a temeiurilor care au stat Ia baza arestării preventive, deoarece măsura nu mai este rezonabilă la această dată prin raportare la poziția procesuală a inculpaților în baza art. 3201 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive, în baza art. 300 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 385 alin. 2 Cod procedură penală, vă solicităm admiterea recursului, casarea încheierii din 05.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr._ și rejudecând să dispuneți menținerea stării de arest preventiv a inculpaților S. V. L. și G. O. în baza. art. 3001 alin. 3 teza I Cod procedură penală.

Un alt motiv de apel vizeată nelegalitatea hotărârii sub aspectul antepronunțării cu privire la regimul executării pedepsei.

Astfel, instanța a dispus față de regimul de individualizare a executării pedepselor punerea în libertate a inculpaților, conform art. 350 alin. 3 litera b Cod procedură penală, deși această măsură o dispusese anterior, în urmă cu 45 de minute.

Față de acest temei de drept, instanța a motivat că se impune această dispoziție.

Apreciem că instanța s-a antepronunțat cu privire la această măsură, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 300 Cod procedură penală, la ora15:15, instanța a dispus revocarea stării de arest a inculpaților și punerea în libertate de îndată, prilej cu care a deliberat și pe fond, pronunțând o condamnare cu suspendare a executării pedepselor sub supraveghere.

In concluzie, odată ce instanța de fond a revocat măsura arestării preventive și a dispus punerea în libertate de îndată a inculpaților, nu se poate susține pe fondul cauzei că regimul suspendării executării pedepselor a generat soluția legală față de starea de arest a inculpaților. în susținerea acestui argument, prezentăm chiar motivarea instanței, care a arătat că s-a pronunțat asupra verificării legalității și temeiniciei stării de arest preventiv după ce a rămas în pronunțare și pe fondul cauzei.

In aceste circumstanțe, instanța de fond nu și-a îndeplinit obligația de a judeca imparțial fondul cauzei, în ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, întrucât față de suprapunerea celor două momente procesuale, avea obligația să se pronunțe asupra stării de arest preventiv conform art. 350 alin. 1 Cod procedură penală.

Precizăm că la momentul recurării încheierii din 05.06.2012, Ministerul Public nu a avut în vedere această critică, tocmai pentru că instanța pronunțându-se și pe fond, nu se mai punea problema rejudecării acestei chestiuni de drept. In acest sens, vă prezentăm motivele de recurs mai sus menționate.

Față de aceste critici, se apreciază că s-a pronunțat o soluție nelegală.

Un alt motiv de apel vizează nelegalitatea hotărârii sub aspectul încălcării art. 3201 alin. 3 Cod procedură penală.

Astfel, din punct de vedere procedural, instanța este datoare să procedeze la audierea inculpaților conform art. 320 alin. 3 Cod procedură penală; declarațiile vizează poziția procesuală față de probele administrate în prima fază a procesului penal și față de faptele reținute prin actul de sesizare.

Consfințirea acordului de recunoaștere a vinovăției prezintă o deosebită importanță și are loc în urma verificării poziției procesuale a inculpaților față de faptele comise, instanța trebuie să fie lămurită, conform art. 69 Cod procedură penală prin declarațiile inculpaților care servesc la aflarea adevărului coroborate cu împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Așadar, probele administrate în cursul urmăririi penale trebuie să confirme în mod cert vinovăția inculpaților, care sunt audiați, în acest sens este și decizia Curții Constituționale 1470/08.11.2011 din Monitorul Oficial nr. 853/02.12.2011 cu referire la încălcarea art. 21 alin. 3 din Constituția României.

De observat că instanța nu a audiat inculpații, neexercitând rol activ conform principiului aflării adevărului și al respectării garanțiilor procesuale specifice.

Totodată, solicită a se constata netemeinicia hotărârii si sub aspectul greșitei individualizări a regimului executării pedepselor aplicate inculpaților.

Astfel, conform art. 72 Cod penal „La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală".

Pericolul social al faptei săvârșite include și comportamentul personal al inculpaților, care se apreciază în raport cu atitudinea inculpaților, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise, ținându-se seama și de calitatea în care aceștia au acționat prin disimularea exercitării atribuțiilor în timpul serviciului.

In susținerea suspendării executării pedepsei de 4 ani închisoare, instanța a dat prioritate circumstanțelor personale ale inculpaților, care sunt „persoane educate, integrate din punct de vedere social, cu perspective reale de reeducare, precum și cu oferte reale de angajare", motive pentru care pronunțarea condamnării reprezintă un avertisment suficient ca pe viitor să nu mai comită infracțiuni.

Se apreciază că instanța nu a avut in vedere îndeplinirea condiției prevăzute de art.861 alin.1 lit. c din Codul penal, deoarece nu a procedat in cauză la audierea veritabilă a inculpaților pentru a observa comportamentul după comiterea infracțiunilor, in cursul procesului penal, solicitând a se avea in vedere faptul că în faza urmării penale inculpați nu au recunoscut săvârșirea faptelor.

Audierea inculpaților reprezintă o garanție esențială a analizei atitudinii procesuale a acestora, în special cu privire la verificarea condiției cumulative prevăzute de artl.861 alin.1 lit. c din Codul penal.

Totodată, apreciază că instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică, întrucât a analizat într-o manieră formală condițiile prevăzute de art. 861 din Codul penal si pentru acest motiv se impune rejudecarea cauzei de fond.

Pentru aceste motive, solicită in baza art.379 pct6. 2 lit.a din Codul de procedură penală, admiterea apelului declarat, desființarea sentinței penale apelate si rejudecând, solicită pronunțarea unei hotărâri legale si temeinică, potrivi art.345 si următoarele din Codul de procedură penală privind judecata in fond.

Apărătorul ales al apelantului inculpat S. V. L. solicită respingerea apelului declarat de P., ca nefodat, din următoarele considerente:

Cu privire la primul motiv de apel privind nelegalitatea hotărârii sub aspectul antepronunțării cu privire la regimul executării pedepsei solicită să se constate că nu ne regăsim in n ici una din situațiile revăzute de art.47 alin.1 sau alin.2 din Codul penal.

In nici un caz nu se poate susține că judecătorul fondului ar fi intrat în calea de atac.

De asemenea, cu referire la alin.2 alart.47 din Codul penal solicită să se constate că judecătorul fondului nu și-a exprimat niciodată părerea cu privire la cauza ce urma să o pronunțe. Se face o vădită confuzie vădită între soluția ce urma să fie pronunțată pe fondul cauzei si soluția pronunțată pe calea de arest preventiv.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din 05.06.2012 judecătorul fondului a pus in discuție dispozițiile art.3001 alin.2 din Codul de procedură penală raportat la art. la art. 160 din Codul de procedură penală.

Prin cererea Parchetului in sensul reținerii stării de arest judecătorul a dat o soluție de revocare a măsurii arestării preventive, soluție ce nu reprezintă soluționarea fondului cauzei.

Pentru a da curs art. 313 alin.2 din Codul de procedură penală judecătorul fondului a luat măsurile necesare in vederea judecării cauzei, iar in aceeași zi dar la o altă oră s-a procedat la judecarea cauzei.

Judecătorul fondului a dat curs prevederilor legale si a judecat cauza cu celeritate.

Cu referire la aspectul încălcării dispozițiilor art.320 alin.3 din Codul de procedură penală apreciază că in cauză se greșește imens deoarece aceste dispoziții legale, prin dispoziție imperativă, faptul că până la începerea cercetării judecătorești inculpatul poate declara personal sau chiar prin înscris autentic la notar faptul că recunoaște săvârșirea faptelor penale din actul de sesizare si solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate in faza de urmărire penală.

Instanța de fond a adus la cunoștință inculpaților dispozițiile art.70 alin.2 din Codul penal iar inculpații au arătat că doresc să fie judecați în conformitate cu dispozițiile art.3201 din Codul de procedură penală si astfel aceștia au fost audiați.

De asemenea, arată că inculpatul îndeplinește condițiile pentru aplicarea dispozițiilor art.861 din Codul penal astfel încât se impune aplicarea acestor dispoziții.

Cu ocazia judecării cauzei pe fond a arătat că odată cu aplicarea art.3201 din Codul de procedură penală se pot reține si circumstanțe atenuante judiciare plecând de la premiza că in opinia sa, in cauza de față, sunt aplicabile dispozițiile art. 74 lit. a, lit. c si ultimul alin din Codul penal, urmând a se avea in vedere conduita buna a inculpatului. de asemenea, lit. c art.74 din Codul penal nu poate fi înlăturată având in vedere conduita sinceră a inculpatului.

Pe cale de consecință, motivul de apel al recursului vizează reținerea circumstanțelor atenuante si aplicarea art.l81 din Codul penal în ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, apreciind că inculpatul îndeplinește condițiile pentru aplicarea acestor dispoziții legale.

Apărătorul ales al apelantului inculpatG. O. solicită respingerea apelului declarat de P., ca nefodat, apreciind că soluțiile instanței de fond au vizat două momente procesuale diferite.

Instanța de fond a pus in discuție preschimbarea termenului, iar doamna procuror nu s-a opus preschimbării termenului, instanța de fond pronunțând o soluție legală si temeinică.

Cu privire la al doilea motiv de apel al Parchetului arată că inculpaților li s-a adus la cunoștință învinuirile, inculpații au solicitat să fie judecați in baza art.3201 din Codul de procedură penală si au dat declarații in acest sens.

In ceea ce privește modalitatea de executare apreciază soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală având in vedere circumstanțele persoanele ale inculpaților si scopul sancțiunii penale.

Cu privire la apelul inculpatului solicită admiterea acestuia, casarea sentinței apelante si rejudecând solicită aplicarea art.74 lit. a si c din Codul penal, iar ca modalitate de executare solicită aplicarea dispozițiilor art.81 din Codul penal.

Reprezentantul Ministerului Public pe apelurile inculpaților, solicită respingerea acestora, ca nefondate, având in vedere exigențele dispozițiilor art.72 din Codul penal cu privire la gradul de pericol social concret al circumstanțelor săvârșite si circumstanțele reale agravante de săvârșire a infracțiunii de luare de mită.

Apelantul inculpat S. V. L., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei. De asemenea, arată că în prezent este reintegrat social.

Apelantul inculpat G. O., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei.

CURTEA,

Asupra prezentului apel.

Prin În baza art. 254 alin. 1, 2 C.pen. raportat la art. 6 și 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 3201 C.p.p. condamnă pe inculpatul S. V. L. (fiul lui I. și F., născut la data de 11.11.1954 în Pitești, județul Argeș, cetățean român, studii superioare, divorțat, lucrător vamal în cadrul Direcției Regionale de Accize și Operațiuni Vamale București, C.N.P._, necunoscut cu antecedente penale) la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, lit. b, c C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de lucrător vamal.

În baza art. 71 C.p. interzice inculpatului S. V. L. cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, c C.p.

În baza art. 86 indice 1 C.pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit conform art. 86 indice 2 C.pen.

Conform art. 86 indice 3 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor obligații:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de acesta;

- să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Conform art. 359 C.proc.pen. atrage atenția inculpatului S. V. L. asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.proc.pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. 3 lit. b C.proc.pen. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului S. V. L. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 119/UP/17.05.2012 emis de Tribunalul București – Secția I Penală.

Constată că inculpatul S. V. L. a fost arestat în cauză de la 17.05.2012 la zi.

În baza art. 254 alin. 1, 2 C.pen. raportat la art. 6 și 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 3201 C.p.p. condamnă pe inculpatul G. O. (fiul lui M. și M., născut la data de 06.06.1975 în București, domiciliat în București, ., ., cetățean român, studii liceale, necăsătorit, lucrător vamal în cadrul Direcției Regionale de Accize și Operațiuni Vamale București, C.N.P._, necunoscut cu antecedente penale) la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, lit. b, c C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de lucrător vamal.

În baza art. 71 C.p. interzice inculpatului G. O. cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, c C.p.

În baza art. 86 indice 1 C.pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit conform art. 86 indice 2 C.pen.

Conform art. 86 indice 3 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor obligații:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de acesta;

- să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Conform art. 359 C.proc.pen. atrage atenția inculpatului G. O. asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.proc.pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. 3 lit. b C.proc.pen. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului G. O. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 120/UP/17.05.2012 emis de Tribunalul București – Secția I Penală.

Constată că inculpatul G. O. a fost arestat în cauză de la 17.05.2012 la zi.

În baza art. 191 alin. 1, 2 C.p.p. obligă fiecare inculpat la plata sumei de 4100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 16.05.2012, inculpatul S. V. L., consilier vamal în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București, și inculpatul G. O., referent în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale, în urma unor discuții au pretins de la denunțătorul I. M. suma de 7.000 lei pentru a nu aplica sancțiunea contravențională prevăzută de lege pentru neregulile constatate ca urmare a controlului efectuat de inculpați la PFA loniță M. și, în urma negocierilor purtate cu denunțătorul, care le-a explicat că nu deține această sumă, au acceptat să primească suma de 5.000 lei, pe care denunțătorul a remis-o în data 17.05.2012 inculpatului S. V. L..

Această situație de fapt rezultă din coroborarea denunțului formulat de către numitul I. M. și declarațiilor acestuia cu mențiunile procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, ale procesului verbal de consemnare a seriilor bancnotelor ce au compus suma de 7000 lei, însoțit de planșa cu fotografii judiciare, dar și ale procesului verbal de control nr. 273/14.05.2012, precum și cu împrejurările de fapt ce rezultă din declarațiile martorilor S. I., D. F., S. R.-C. și din procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor purtate în mediul ambiental și a unei convorbiri telefonice, însoțite de suporturile optice, toate actele premergătoare efectuate în cauză fiind consemnate în procesul verbal din data de 17.05.2012. De asemenea, sunt relevante și copia documentelor solicitate și prezentate de I. M. lucrătorilor vamali, fișa postului inculpaților și ordinul de control, dar și înscrisurile olografe aparținând lui D. F. referitoare la încadrarea juridică a contravenției constatate, precum și recunoașterea faptelor de către ambii inculpați, poziție procesuală manifestată atât la prezentarea materialului de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată.

S-a reținut că din denunțul formulat de I. M. la data de 15.05.2012 rezultă că, în urma unui control efectuat în data de 14.05.2012 la PFA I. M. de către lucrătorii vamali S. V. L., G. O. și D. F. din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București, aceștia au pretins suma de 10.000 lei pentru a nu aplica o sancțiune contravențională pentru neregulile constatate.

Aceste aspecte se coroborează cu împrejurările de fapt ce rezultă din declarația martorului S. R. C. și din ordinul de control nr. 273/B./14.05.2012 emis de ANAF-ANV-Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București.

Astfel, la data de 14.05.2012 o echipă de lucrători vamali din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București, Serviciul Supraveghere Operațiuni Vamale și Mărfuri Accizabile, Biroul Echipe Mobile formată din consilierul superior S. V. L., referentul G. O. și inspectorul D. F. s-au deplasat la punctul de lucru al PFA loniță M. din ., ce are ca obiect de activitate Comerțul cu amănuntul al carburanților pentru autovehicule în magazine specializate în vederea efectuării unui control inopinat în baza ordinului de control nr. 273/B./14.05.2012. Acest control făcea parte din planul bilunar stabilit la nivelul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale, astfel cum rezultă din declarația martorului S. R. C..

Din mențiunile ordinului de control amintit rezulta că cei trei lucrători au fost autorizați să efectueze un control inopinat vizând verificarea respectării condițiilor legale privind operațiunile cu produse accizabile la operatorii economici din județul I., având printre atribuții, conform fișei postului, și sancționarea contravențiilor în conformitate cu reglementările în vigoare, astfel cum rezultă din fișele posturilor semnate de către inculpați ( filele 94-97 în cazul inculpatului Ghirușan O., respectiv filele 102-105 în cazul inculpatului S. V. L.).

În urma acestui control, realizat efectiv de către inculpatul G. O. și martora D. F. – inculpatul S. V. L. aflându-se pe parcursul verificărilor în imediata apropiere cu martorul S. I., dar intervenind în discuțiile purtate – s-au descoperit o . nereguli constând în imposibilitatea de prezentare a imaginilor înregistrate și stocate în sistem în ultimele 20 de zile, imposibilitatea de prezentare a notelor de intrare-recepție, neîntocmirea rapoartelor zilnice de gestiune, prezența unui angajat fără forme legale și imposibilitatea de prezentare a unui carnet eliberat de ISCIR. Aceste aspecte rezultă atât din denunțul formulat de I. M., cât și din procesul-verbal de control nr. 273/14.05.2012 întocmit de lucrătorii vamali.

Pe parcursul efectuării controlului, conform declarației sale martora D. F. i-a solicitat denunțătorului să prezinte imaginile stocate de sistemul de supraveghere, însă I. M. le-a explicat că nu știe să folosească aparatura, însă va face demersuri la firma care a instalat sistemul pentru a învăța cum să îl folosească. Având în vedere că I. M. nu a putut contacta în acel moment pe nimeni de la firma care a instalat sistemul, inculpatul G. O. i-a adus la cunoștință că amenda prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este între 20.000 lei și 100.000 lei și că, pe lângă amendă, pot fi confiscate încasările făcute anterior până la data controlului și cantitatea de GPL deținută în vederea comercializării și se poate disăune închiderea activității pe o perioadă de 3 luni.

În acest context, s-a reținut că potrivit art. 6.3 lit. h din Anexa 1 la Ordinul Președintelui ANAF nr. 2491/1.5.09.2010 pentru aprobarea Procedurii și condițiilor de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produsele energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. a) - e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, operatorii economici care comercializează sau intenționează să comercializeze în sistem en detail produse energetice au obligația de a dota spațiul de comercializare cu un sistem de supraveghere video a zonelor de descărcare în rezervoare. Stocarea imaginilor înregistrate se face pe o durată de minimum 20 de zile, iar sistemul de supraveghere trebuie să funcționeze permanent, inclusiv în perioadele de nefuncționare a spațiului de comercializare, chiar și în condițiile întreruperii alimentării cu energie electrică de la rețeaua de distribuție.

S-a mai reținut că în cazul în care desfășurarea activităților de comercializare în sistem angro și/sau en detail a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat - se face cu nerespectarea obligațiilor prevăzute în Titlul VII, obligații care sunt prevăzute, în ceea ce privește procedura și condițiile de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produsele energetice, în Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2491/15.10.2010, aceasta constituie contravenția prevăzută de art. 221 indice 3 alin. 2 lit. ș din Codul Fiscal, care se sancționează cu amendă cuprinsă între 20.000 lei și 100.000 lei, conform art. 221 indice 3 alin. 3 din Codul Fiscal și cu confiscarea produselor, iar în situația în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, precum și cu suspendarea activității de comercializare a produselor accizabile pe o perioadă de 1-3 luni. In cazul aplicării sancțiunii amenzii, contravenientul avea posibilitatea să achite în 48 de ore jumătate din minimul acesteia, și anume 10.000 lei.

Așadar, după ce lucrătorii vamali au constatat aceste aspecte, martora D. F. a început să completeze procesul verbal de control nr. 273/14.05.2012, iar inculpatul S. V. L. i-a cerut lui I. M. ca pană a doua zi să contacteze firma care a instalat sistemul de supraveghere, stabilind ca a doua zi echipa de control să revină pentru a verifica dacă au fost stocate datele prevăzute de lege. După ce inculpatul S. V. L. i-a cerut denunțătorului numărul de telefon pentru a-l putea contacta a doua zi, a ieșit din încăpere, însă a rămas în apropiere, ușa fiind deschisă.

În acest moment, conform declarației denunțătorului, inculpatul G. O. i-a spus că ar exista o variantă de a rezolva această situație, pentru că neregulile constatate sunt grave, iar amenzile sunt foarte mari, așa că i-a cerut să dea suma de 100 milioane de lei vechi cu titlu de mită pentru rezolvarea problemei ivite, însă I. M. a precizat că a protestat față de această solicitare. Astfel, inculpatul G. O. i-a descris din gravitatea situației, fiind susținut cu privire la aceste aspecte și de martora D.F., care, însă, nu a intervenit și în momentul pretinderii sumei de bani de către inculpatul G. O.. Aceste împrejurări de fapt se coroborează cu cele care rezultă din declarația martorei care a detaliat modul efectuării controlului, neregulile constate și măsurile ce urmau a fi luate, dar a menționat că nu i-a auzit pe colegii săi – cei doi inculpați – pretinzând de la I. M. vreo sumă de bani.

Tot potrivit declarației denunțătorului I. M., discuția dintre acesta și inculpatul G. O. a fost auzită de martorul S. I., iar din atitudinea inculpatului S. V. L., a înțeles că acesta știa despre ce este vorba și a auzit și el cele discutate.

Aceste aspecte sunt confirmate de către martorul S. I., care a arătat că i-a auzit pe inculpatul G. O. spunându-i lui I. M. că îl pot sancționa cu o amendă de_ lei și a auzit o discuție legată de suma de 10.000 lei, însă nu a putut preciza detalii cu privire la destinația acestei sume.

După plecarea echipei de control, I. M. a reușit să contacteze reprezentantul firmei care a instalat sistemul de supraveghere, iar un angajat s-a deplasat la punctul de lucru din C. al PFA I. M., constatând că o piesă a sistemului nu funcționa, astfel că imaginile nu au fost înregistrate și stocate. După remedierea deficienței, sistemul a devenit operațional.

În acest context, la data de 15.05.2012, la punctul de lucru din C. al PFA I. M. s-au deplasat doar inculpatul S. V. L. și martora D. F. care au verificat din nou sistemul de supraveghere și înregistrare video și au fost informați cu privire la cele întâmplate, așa încât cei doi lucrători vamali i-au comunicat denunțătorului I. M. că îl așteaptă a doua zi la sediul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București cu mai multe acte, pe care inculpatul S. V. L. le-a menționat expres pe o hârtie, împreună cu numărul lui de telefon, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 126 DUP.

Astfel, la data de 16.05.2012 inculpatul S. V. L. l-a apelat de mai multe ori denunțătorul I. M. pentru a afla la ce oră va ajunge la sediul instituției. În jurul orei 11.00, denunțătorul a ajuns la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București și a luat legătura cu inculpatul S. V. L., care i-a comunicat că va trebui să îi aplice o amendă pentru contravenția săvârșită, urmând să plătească 10.000 lei în 48 de ore, reprezentând jumătate din minimul amenzii și, ca să nu dispună confiscare încasărilor pe 20 de zile, va dispune confiscarea acestora doar pentru câteva zile.

În acel moment, denunțătorul I. M. a arătat că vina pentru ce s-a întâmplat nu îi aparține și a întrebat dacă nu poate fi aplicată varianta lu" domnu" Oli, aspect care rezultă din procesul verbal de redare în formă scrisă a convorbirii purtate în mediul ambiental la data de 16.05.2012, legal înregistrată în baza ordonanței nr. 175/P/15.05.2012 a DNA –ST București confirmată prin încheierea din data de 17.05.2012 a Tribunalului București pronunțată în dosarul nr. 580/AI/2012. Din modul în care s-a purtat discuția rezultă clar că inculpatul G. O. a fost cel care a pretins o sumă de bani încă din data de 14.05.2012, iar inculpatul S. V. L. a cunoscut acest aspect, având în vedere că reacția sa la afirmația denunțătorului, de sugerare a aplicării variantei lu" domnu" Oli este în sensul afirmativ: Păi, tu de ce n-ai zis de ieri, măi frate?.

Totodată, în cadrul aceleiași convorbiri, inculpatul S. îi cere denunțătorului să propună o sumă cu mențiunea că i se va aplica o amendă mai mică și că face încasări zilnice destul de mari, iar în cazul aplicării sancțiunii prevăzute de lege amenda ar fi considerabil mai mare.

După ce inculpatul S. V. L. a luat actele de la denunțător, a revenit după câteva minute însoțit de inculpatul G. O.. Cei doi inculpați i-au atras din nou atenția denunțătorului I. M. cu privire la gravitatea situației sale, întărind afirmațiile lor prin aceea că ar fi discutat și cu o altă persoană, care a opinat pentru aplicarea amenzii și a celor două sancțiuni complementare, aspect care rezultă tot din convorbirea menționată.

În final, în urma discuțiilor purtate între denunțător și cei doi inculpați s-a stabilit remiterea de către I. M. a sumei de 7.000 lei cu titlu de mită celor doi lucrători vamali și aplicarea unei sancțiuni contravenționale cu un cuantum mult redus, și anume de 3.000 lei, pentru altă faptă decât cea efectiv constatată. Din aceeași convorbire rezultă că denunțătorul I. M. le-a explicat celor doi inculpați că are în jur de 3.000 lei la el și că nu poate să facă rost de o sumă mai mare de 5.000 lei, așa că inculpații au acceptat după negocieri să primească mită în cuantum de 5.000 lei și să aplice o sancțiune contravențională constând într-o amendă de doar 3.000 lei.

De asemenea, s-a mai stabilit ca inculpatul S. V. L. să-l ia pe denunțătorul I. M. în dimineața zilei de 17.05.2012 de la punctul de lucru din C. pentru a-l însoți la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, întrucât acesta nu avea mașină disponibilă.

Astfel, a doua zi dimineață, în urma unei convorbiri telefonice cu denunțătorul, inculpatul S. V. L., conform celor stabilite cu o zi înainte s-a deplasat la punctul de lucru al PFA I. M. din satul C., cu autoturismul de serviciu marca Skoda O., cu nr._ inscripționat cu sigla VAMA. Inculpatul S. V. L. nu a coborât din autoturism, ci a deschis doar geamul stânga față, iar I. M. s-a apropiat, anunțându-l pe acesta că nu îl poate însoți chiar în acel moment, aspect care l-a nemulțumit pe inculpatul S., astfel cum rezultă din convorbirea avută, legal înregistrată în baza autorizației nr. 580/AI/17.05.2012 emisă de Tribunalul București în dosarul nr. 580/AI/2012.

Din aceeași convorbire rezultă că inculpatul S. L. V., după ce și-a exprimat nemulțumirea în sensul că denunțătorul nu avea asupra lui decât suma de 7000 lei în total (cu 1.000 lei mai puțin decât discutaseră), a vrut să plece, urmând ca totul să fie reglementat mai târziu la sediul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București, după care a solicitat denunțătorului atât banii pentru mită, cât și banii pentru amenda ce urma să fie aplicată, în cuantum de 3000 lei – mult mai mică decât sancțiunea prevăzută de lege – precizând că atunci când denunțătorul ar fi ajuns la sediul instituției procesul verbal de contravenție urma să fie întocmit și amenda achitată.

Din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit la data de 17.05.2012 rezultă că imediat după remiterea banilor de către I. M. inculpatului S. V. L., acesta a fost surprins în flagrant, ocazie cu care a declarat că motivul care se afla în acel loc era acela de a-l însoți pe I. M. - ca urmare a unei solicitări telefonice a denunțătorului - la sediul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București în vederea întocmirii procesului-verbal de contravenție și, pentru că I. M. nu l-a putut însoți chiar atunci, a primit de la acesta suma de 5000 lei, reprezentând o parte din amenda care urma să îi fie aplicată. Potrivit celor susținute în acel moment de inculpatul S. V. L., procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției urma să fie întocmit ulterior, I. M. trebuia să achite și diferența de 5.000 lei, iar pentru amenda de 10.000 lei achitată urma să fie eliberată chitanță.

Această poziție procesuală și-a menținut-o inculpatul S. V. L. și la momentul audierii cu prilejul aducerii la cunoștință a învinuirii, în timp ce inculpatul G. O. s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Ambii inculpați au negat săvârșirea faptelor la momentul audierii de către judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, însă ulterior, la momentul prezentării materialului de urmărire penală, și-au reconsiderat atitudinea procesuală și au învederat că recunosc învinuirile aduse, iar în fața instanței de judecată vor solicita aplicarea dispozițiilor art. 320 indice 1 C.proc.pen, ceea ce, de altfel, au și făcut.

Împotriva sentinței au declarat apel Ministerul Public-Direcția Națională Anticorupție și inculpații.

Ministerul Public a criticat hotărârea sub următoarele aspecte:

Instanța a adăugat într-o manieră nelegală la textul prevăzut de art. 3001 alin. 2 Cod procedură penală, care se referă la încetarea temeiurilor arestării, respectiv la lipsa unor alte temeiuri noi, urmare a raționamentului juridic generat de . în condițiile art. 3201 Cod procedură penală, câtă vreme a dispus conform procedurii prevăzută de art. 300 Cod procedură penală, revocând starea de arest preventiv la ora 15:15, și pronunțându-se pe fond în aceeași zi la ora 16:00.

A criticat, de asemenea, hotărârea sub aspectul încălcării art. 3201 alin. 3 Cod procedură penală referitor la neaudierea inculpaților înainte de aplicarea procedurii simplificate.

În sfârșit, procurorul a solicitat a se constata netemeinicia hotărârii si sub aspectul greșitei individualizări a regimului executării pedepselor aplicate inculpaților.

Inculpații au solicitat aplicarea de circumstanțe atenuante în raport de circumstanțele lor personale favorabile.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile apelanților și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situația de fapt și încadrarea juridică cât și vinovăția inculpaților, care, de altfel, recunoscând săvârșirea acuzațiilor, au solicitat și li s-a aplicat procedura simplificată de judecată.

Împrejurarea că instanța de fond s-a pronunțat în aceeași zi, la ore diferite, asupra măsurilor preventive și asupra fondului nu constituie o nelegalitate, câtă vreme a pronunțat două hotărâri diferite, împotriva cărora s-au exercitat în mod corespunzător căi de atac.

Astfel, așa cum rezultă din verificări efectuate de către instanța de control judiciar (filele 37-38 dosar de apel), împotriva încheierii din data de 5 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București, Secția a IIa penală, pronunțată la ora 15,15( filele 21-24, dosar de fond) s-a exercitat de către procuror recurs, care a fost respins prin Decizia nr. 1218 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel București.

Într-un asemenea context, formularea de critici împotriva aceleiași hotărâri la acest moment este inadmisibilă.

Cât privește susținerea că procedând într-o asemenea modalitate judecătorul cauzei s-a antepronunțat, nici aceasta nu poate fi reținută, câtă vreme revocarea măsurii arestării preventive este reglementată distinct în art. 139 alin. 2 Cod proc.pen. și legiuitorul a prevăzut că aceasta se poate face oricând, la cerere sau din oficiu.

Curtea constată că și cel de-al doilea motiv de apel formulat de către procuror nu este fondat, din moment ce dispozițiile art. 3201 alin. 2 Cod proc.pen. folosesc sintagma „când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței”.

Ca atare, nu se poate reproșa instanței de fond că nu a procedat la audierea inculpatului, cu atât mai mult, cu cât, în conformitate cu dispozițiile art. 69 Cod proc.pen., declarațiile inculpaților sunt mijloace de probă și, o dată audiați în cursul judecății ar genera discuții cu privire la aplicarea procedurii simplificate, care vizează judecata exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În plus, se constată că procurorul, criticând hotărârea sub acest aspect, nu a precizat și ce vătămare li s-a provocat inculpaților prin neaudiere, câtă vreme aceștia se pot prevala de dreptul la tăcere și, totodată, au declarat că „doresc să beneficieze de dispozițiile art. 3201 Cod proc.pen. și recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și le însușesc”, așa cum s-a consemnat în practicaua sentinței penale nr. 379/2012 a Tribunalului București, Secția a II a penală.

Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea are în vedere că infracțiunea reprezintă, în ultima instanță o manifestare a persoanei făptuitorilor. Ca atare, pentru a se putea stabili un tratament de „resocializare” cât mai adecvat, este necesar să se cerceteze cu atenție personalitatea lor, toate datele biologice, psihologice și sociale privind persoana acestora.

Nu trebuie eludată nici împrejurarea că pedeapsa trebuie să aibă un caracter retributiv și să se bazeze pe responsabilitatea penală a infractorului.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicabile inculpaților, Curtea va da semnificația cuvenită tuturor acestor împrejurări și apreciază în acest context că se justifică stabilirea unor pedepse orientate către minimul prevăzut de lege, întrucât într-o asemenea situație aceste sancțiuni ar fi în măsură să-și atingă scopul preventiv – sancționator enunțat în art.52 Cod penal și să aibă, de asemenea, și acel caracter de exemplaritate care să preîntâmpine săvârșirea de fapte similare.

În ceea ce privește persoana inculpaților este de observat și faptul că aceștia nu au antecedente penale, au conștientizat efectele negative ale faptei lor și având în vedere că aceștia au manifestat un comportament exemplar în societate, Curtea apreciază că reeducarea acestora se poate realiza și fără a executa efectiv pedepsele, aplicarea prevederilor art. 86/1, 86/2 Cod penal, privitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților fiind în măsură să contribuie la atingerea scopului pedepsei definit de art. 52 Cod penal.

Cu toate acestea, instanța de control judiciar nu poate face abstracție de împrejurarea că infracțiunile de corupție prezintă o recrudescență deosebită și, din această perspectivă, consideră că nu se impune reținerea în favoarea inculpaților de circumstanțe atenuante, orientarea pedepselor către minimul special prevăzut de lege și suspendarea sub supraveghere a acestora dând eficiență și circumstanțelor personale favorabile inculpaților.

Având în vedere cele expuse,

În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod proc. pen., va admite apelurile declarate de inculpații S. V. L. și G. O. împotriva sentinței penale nr. 379 din 5 iunie 2012 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2012.

Va desființa în parte sentința atacată și rejudecând:

În baza art. 254 alin. 1, 2 C.pen. raportat la art. 6 și 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 3201 C.p.p. va condamna pe inculpatul S. V. L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, lit. b, c C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de lucrător vamal.

În baza art. 71 C.p. va interzice inculpatului S. V. L. cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, c C.p.

În baza art. 86 indice 1 C.pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86 indice 2 C.pen.

Conform art. 86 indice 3 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor obligații:

-să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de acesta;

-să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Conform art. 359 C.proc.pen. va atrage atenția inculpatului S. V. L. asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.proc.pen. va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. 1, 2 C.pen. raportat la art. 6 și 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 3201 C.p.p. va condamna pe inculpatul G. O. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, lit. b, c C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de lucrător vamal.

În baza art. 71 C.p. va interzice inculpatului G. O. cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, c C.p.

În baza art. 86 indice 1 C.pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86 indice 2 C.pen.

Conform art. 86 indice 3 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor obligații:

-să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele -stabilite de acesta;

-să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Conform art. 359 C.proc.pen. va atrage atenția inculpatului G. O. asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.proc.pen. va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Va respinge ca nefondat apelul Ministerului Public-Direcția Națională Anticorupție ca nefundat.

În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de inculpații S. V. L. și G. O. împotriva sentinței penale nr. 379 din 5 iunie 2012 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2012.

Desființează în parte sentința atacată și rejudecând:

În baza art. 254 alin. 1, 2 C.pen. raportat la art. 6 și 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 3201 C.p.p. condamnă pe inculpatul S. V. L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, lit. b, c C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de lucrător vamal.

În baza art. 71 C.p. interzice inculpatului S. V. L. cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, c C.p.

În baza art. 86 indice 1 C.pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86 indice 2 C.pen.

Conform art. 86 indice 3 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor obligații:

-să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de acesta;

-să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Conform art. 359 C.proc.pen. atrage atenția inculpatului S. V. L. asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.proc.pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. 1, 2 C.pen. raportat la art. 6 și 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 3201 C.p.p. condamnă pe inculpatul G. O. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, lit. b, c C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de lucrător vamal.

În baza art. 71 C.p. interzice inculpatului G. O. cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, c C.p.

În baza art. 86 indice 1 C.pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86 indice 2 C.pen.

Conform art. 86 indice 3 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor obligații:

-să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele -stabilite de acesta;

-să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Conform art. 359 C.proc.pen. atrage atenția inculpatului G. O. asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.proc.pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Respinge ca nefondat apelul Ministerului Public-Direcția Națională Anticorupție.

În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.10.2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I. C. F. B. V.

GREFIER,

R. S.

Red. I.C./23.10.202

Dact. I.C. 2 ex./23.10.2012

Tribunalul București Secția penală a II a / jud.A. M.

← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr....  Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 300/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI