Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 182/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 182/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 182/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 182/F
Ședința din Camera de Consiliu de la data de 17 aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. C.
GREFIER – M. G.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror E. ELIANA B..
Pe rol soluționarea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,în vederea recunoașterii hotărârii pronunțată la 15 noiembrie 2011 de Tribunalul de primă instanță Termonde și punerii în executare a acesteia în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România a persoanei transferabile C. R. C., pentru a continua executarea pedepsei, formulată de autoritățile judiciare din Belgia.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit persoana transferabilă Catacio R. C. pentru care a răspuns avocat C. M. desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2013 depusă la fila 6 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea sesizării.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și recunoașterea hotărârii pronunțată la 15.11.2011 de către Instanța judiciară din Belgia prin care acesta a fost condamnat la 5 ani, rămasă definitivă sancțiunea penală, și transferarea persoanei transferabile în vederea continuării pedepsei într-un penitenciar din România, cu precizarea că, a început executarea la 17.02.2011. Arată că nu este de acord cu transferarea însă prin ordinul din 27.02.2012 este expulzat, rezultă că este somat să părăsească Regatul Belgiei, nemaifiind necesar consimțământul acestuia.
Apărătorul persoanei transferabile solicită respingerea cererii de transfer, întrucât acesta nu a fost de acord cu transferul. Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 lit.d din Legea 302/2004 și art.2 3 lit. d din Convenția Europeană asupra persoanei transferate adoptată la Strasbourg.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, deliberând constată următoarele:
La data de 18.02.2013 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a penală solicitarea adresată sub numărul 3746/II/5/2012 de Procurorul general al Parchetului de pe lângă această instanță, potrivit prevederilor art.162 alin.4 din Legea nr.302/2004 republicată, în vederea recunoașterii Hotărârii pronunțate la 15.11.2011 de Tribunalul de primă instanță Termonde (Belgia) și punerii ei în executare prin transferarea condamnatului C. R. C., cetățean român, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare.
Cel în cauză a fost citat și i s-a desemnat un avocat din oficiu.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
La data de 05.12.2012 Ministerul român al Justiției a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, potrivit procedurilor Legii nr.302/2004 rep., cererea formulată de Ministerul Justiției al regatului Belgiei prin care se solicita transferarea persoanei condamnate C. R. C., cetățean român (în prezent deținut în penitenciarul Wortel din Belgia) într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată de instanțele din statului solicitant.
Cererea formulată de autoritățile belgiene a fost însoțită de documentele prevăzute de art.6 pct.2 din Convenția Europeană asupra persoanelor condamnate (Strasbourg 1983).
În urma verificărilor, Ministerul Administrației și Internelor Bazelor de Date a comunicat că numitul C. R. C., fiul lui C. și V., născut la data de 05.03.1975, în Târgoviște, este cetățean român, titular al pașaportului temporar nr._ eliberat la 18.01.2010, actualmente expirat.
Așadar, se constată că este îndeplinită condiția prevăzută de art.3 lit.a din Convenția de la Strasbourg și de art.153 lit.a din Legea nr.302/2004 republicată.
Din actele și lucrările dosarului rezultă de asemenea că numitul C. R. C. a fost condamnat prin Hotărârea pronunțată la 15.11.2011 de tribunalul de primă instanță Termonde la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de fraudă informatică și constituirea unui grup organizat în acest sens, în condițiile art.324 bis și art.324 ter alin.3,4, art.504 quater par.1, art.210 bis, art.500 ter par.1, alin.1, 2, art.550 ter. Par 4 din Codul penal belgian.
Această hotărâre este definitivă, fiind astfel întrunită și cerința prevăzută de art.3 lit.b din Convenția europeană de la Strasbourg 1983 și art.143 lit.b din Legea nr.302/2004 rep.
Este de asemenea îndeplinită condiția menționată în art.3 lit.c din Convenție și art.143 lit.c din Legea nr.302/2004 rep., deoarece persoana în cauză a fost arestată la data de 17.02.2011, durata condamnării sfârșindu-se la 16.02.2016.
Prin hotărârea de condamnare s-a reținut în fapt că numitul C. R. C. a organizat și condus o activitate infracțională, dând instrucțiuni prin internet și telefon membrilor grupării, livrând materialele necesare copierii cardurilor, încasând și împărțind sumele de bani rezultate din retragerile în numerar efectuate cu cardurile falsificate.
În privința condiției dublei incriminări, prevăzute de art.143 lit.e din Legea nr.302/2004 rep. și art.3 pct.1 lit.e din Convenția de la Strasbourg, se constată că aceasta este îndeplinită, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate având corespondent în legislația penală română în dispozițiile art.26 C. pen. raportat la art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., art.25 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. și de art.323 alin.2 C. pen., toate cu aplicarea art.33 lit.a C. pen.
Persoana condamnată nu a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
Curtea reține însă că întrucât prin Ordinul autorității judiciare belgiene din data de 27.07.2012 C. R. C. a fost soma să părăsească imediat teritoriul Regatului Belgiei, consimțământul acestuia nu este necesar, potrivit prevederilor art.3 din Convenția de la Strasbourg 1983.
În consecință, sunt incidente și dispozițiile art.3 lit.d din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, combinat cu art.143 lit.d din Legea nr.302/2004 rep.
Așa fiind, constatând întrunirea cumulativă a condițiilor convenționale și legale menționate, Curtea va admite sesizarea și va recunoaște sentința penală nr.20 F1 5166/10/13 pronunțată la 15.11.2011 de Tribunalul de Primă Instanță Termonde – Secția a 19-a și rămasă definitivă la aceeași dată, privindu-l pe cetățeanul român C. R. C., inclusiv referitor la pedeapsa aplicată și încadrarea juridică dată faptelor, cu corespondentul lor în legislația penală română.
Se va constata că persoana condamnată se află în executarea pedepsei de la data de 17.02.2011 și se va deduce perioada deja executată la zi.
Se va lua act că persoana condamnată nu și-a dat consimțământul în vedere transferării într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei și se vor constata efectele Ordinului emis la 27.07.2012 de Secretarul de Stat la Direcția de apel, emigrare și integrare socială al Regatului Belgiei în concordanță cu prevederile art.3 din Protocolul Convenției de la Strasbourg 1983, în sensul că nu este necesar acordul persoanei în cauză pentru a se efectua transferarea.
În consecință, se va dispune transferarea persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
Văzând și dispozițiile art.192 și urm. C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Recunoaște sentința penală nr.20 F 1 5166/10/13 pronunțată la 15.11.2011 de Tribunalul de Primă Instanță Termonde - Secția a 19 a și rămasă definitivă la aceeași dată, privindu-l pe C. R. C. (fiul lui C. și V., născut la data de 05.03.1975 în municipiul Târgoviște, cu domiciliul în municipiul Târgoviște, Calea Domnească nr.232, ., ., CNP:_), condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.324 bis,324 ter alin3,4, 504 Quater par,1, st.210 bis, 500 ter par 1,1, alin 1,2,550 ter par 4 din Codul penal belgian(mai multe infracțiuni de fraudă informatică și grup organizat), fapte penale ce își găsesc corespondența în disp.art.26/24 alin.1 Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.25 alin.1 Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, art.27 alin.1 Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.323 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal din legislația română.
Constată că persoana condamnată se află în executarea pedepsei aplicate din 17.02.2011 și deduce perioada deja executată la zi.
Ia act că persoana condamnată nu și-a dat consimțământul în vederea transferării executării pedepsei într-un penitenciar din România și totodată ia act de efectele ordinului emis la 27.07.2012 de Secretarul de Stat la Direcția de Azil și Emigrare și Integrare Socială W.V. Herbuggen în concordanță cu dispozițiile art.3 din Protocolul la Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate prin care s-a statuat asupra expulzării persoanei transferabile de pe teritoriul Regatului Belgiei, dispoziție legală care nu mai face necesară exprimarea consimțământului în sensul transferării acesteia.
Dispune transferarea persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina acestuia.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 320 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2013.
PREȘEDINTE,
V. C.
GREFIER,
M. G.
Red. C.V.
Dact. A.L. 3 ex./29.04.2013
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Recuzare. Art. 51 C.p.p./art.67 NCPP. Decizia nr. 696/2013.... → |
|---|
