Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice. Legea 84/1998. Decizia nr. 821/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 821/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 821/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 821/R
Ședința publică din data de 07.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. R.
JUDECĂTOR: P. V. A.
JUDECĂTOR: O. M.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurenta parte civilă P. AG – P. REPREZENTANT LEGAL T.&T. împotriva sentinței penale nr.119/19.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata inculpată G. M. personal și asistată de apărător ales, avocat A. I. în baza împuternicirii avocațiale nr._/07.05.2013 depusă la dosar și apărător din oficiu, avocat B. I., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/24.04.2013 depusă la dosar, lipsind recurenta parte civilă P. AG – P. REPREZENTANT LEGAL T.&T. și intimații părți vătămate N. I. LTD – prin reprezentant legal Soc. de Av.R. D. & Asociații, A. AG – prin reprezentant legal Frisch &Partners și L. – prin reprezentant legal T.&T..
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat lipsa de procedură cu intimata parte vătămată N. I. LTD – prin reprezentant legal Soc. de Av.R. D. & Asociații, fiind restituită citația cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă”, după care:
Curtea, în temeiul art.171 alin.5 din Codul de procedură, constată încetată delegația apărătorului din oficiu al intimatei inculpate G. M., față de prezența apărătorului ales al acesteia.
Curtea constată că procedura de citare este legal îndeplinită, raportat la motivele de recurs precizate de recurenta parte civilă, apreciind că nu se mai impunea citarea intimaților părți vătămate.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al intimatei inculpate, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că soluția pronunțată de instanța de fond este corectă sub aspectul pretențiilor civile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului, pentru argumentele arătate de apărătorul ales al intimatei inculpate.
Intimata inculpată, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
P. sentința penală nr.119/19.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, în temeiul art. 90 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.p., a fost condamnată inculpata G. M. (fiica lui D. și F., născută la data de 25.02.1986 în Urziceni, jud. Ialomița, cetățean român, necunoscută cu antecedente penale, domiciliată în comuna Belciugatele, ., CNP -_), la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea faptei de punere în circulație, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată.
În temeiul art. 90 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art.3201 alin. 7 C.p.p., a mai fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea faptei de punere în circulație, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată.
În temeiul art. 90 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art.3201 alin. 7 C.p.p., a mai fost condamnată inculpata G. M. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea faptei de punere în circulație, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată.
În temeiul art. 90 alin. 1, lit. b din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art.3201 alin. 7 C.p.p., a fost condamnată inculpata G. M. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea faptei de punere în circulație, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată.
În baza art. 34 lit. b C.p. rap. la art. 33 lit. b C.p., au fost contopite cele patru pedepse aplicate inculpatei, în speță, pentru infracțiunile deduse judecății, în final, inculpata G. M., având de executat, pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.p., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b C.p., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
În temeiul art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C.pen., privind revocarea suspendării.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a fost suspendată și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. 1 rap. la art. 64 lit. a, teza a II-a și b C.p.
În temeiul art. 14 și art. 15 C.p.p. rap. la art. 346 alin. 1 C.p.p. cu aplic art. 998-999 C.civ., a fost admisă - în parte - acțiunea civilă promovată de partea civilă A. AG și a fost obligată inculpata la plata către partea civilă a sumei de 362 Euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri materiale.
Au fost respinge, ca nefondate, acțiunile civile promovate de părțile civile N. I. LTD și P. AG.
S-a luat act că partea vătămată L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. f C.p. și a art. 11 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 105/2005, s-a dispus confiscarea de la inculpată și distrugerea, pe cheltuiala sa, a bunurilor indisponibilizate de la acesta și depuse la Camera de corpuri delicte a Poliției sector 2 București, conform dovezii ., nr._, respectiv 4 tricouri inscripționate „N.”, 20 perechi de pantofi sport inscripționate „N.”, 10 perechi de papuci inscripționate „N.”, 40 perechi tricouri inscripționate „A.”, 21 perechi pantofi inscripționate „A.”, 35 perechi papuci inscripționate „A.”, 83 tricouri inscripționate „P.”, 3 perechi pantofi sport inscripționate „P.” și 3 perechi pantofi sport inscripționate „L.”.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 3200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 7 iulie 2011, ofițeri de poliție din cadrul D.G.P.M.B.- Politia Sector 2 - Serviciul de Investigare a Fraudelor, aflându-se în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, s-au deplasat în Complexul Comercial “Europa”, unde, după efectuarea unei supravegheri, au observat că pe . tarabă improvizată, erau expuse spre vânzare produse de îmbrăcăminte și încălțăminte care aveau aplicate însemne ale unor mărci înregistrate cunoscute. Ofițerii de poliție s-au deplasat la taraba improvizată, s-au legitimat și au identificat-o pe inculpata G. M. care se ocupa cu comercializarea produselor în cauză. Fiind întrebată cu privire la proveniența mărfurilor, aceasta a declarat că le-a achiziționat de la o persoană necunoscută din Târgul “V.”, cu circa 18 lei bucata, și le comercializa cu circa 20 de lei bucata. Numita G. M. a declarat că nu are acte de proveniență și nu știa că are nevoie de o autorizare din partea titularului mărcii.
Procedându-se la verificarea produselor aflate în posesia inculpatei G. M., s-au identificat următoarele bunuri: 4 tricouri care purtau însemnele grafice ale mărcii înregistrate N., 20 de perechi de pantofi sport care purtau însemnele grafice ale mărcii înregistrate N., 10 perechi de papuci care purtau însemnele grafice ale mărcii înregistrate N., 40 de tricouri care purtau însemnele grafice ale mărcii înregistrate A., două perechi pantofi sport care purtau însemnele grafice ale mărcii înregistrate A., 35 de perechi de papuci care purtau însemnele grafice ale mărcii înregistrate A., 83 de tricouri care purtau însemnele grafice ale mărcii înregistrate P., 3 perechi pantofi sport care purtau însemnele grafice ale mărcii înregistrate P. și 3 perechi de pantofi sport care purtau însemnele grafice ale mărcii înregistrate L.. Produsele care purtau însemnele grafice ale mărcilor înregistrate, identificate în detenția numitei G. M. au fost ridicate de către ofițerii de poliție fiind predate în data de 14.02.2012 la camera de corpuri delicte conform dovezii . nr._.
În vederea verificării autenticității produselor, în cauză, a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară în domeniul proprietății intelectuale, iar prin acesta, s-a concluzionat că produsele găsite asupra inculpatei aparțin clasei 25, conform Tratatului de la Nisa, respectiv îmbrăcăminte, încălțăminte și acoperăminte pentru cap, sunt inscripționate semne identice și semne similare cu mărci înregistrate și protejate pe teritoriul României pentru aceeași clasă de produse, conform analizei comparative a imaginilor produselor reținute cu mărcile înregistrate.
Inculpata nu a dovedit că poseda dreptul de a deține și comercializa produse purtând însemnele mărcilor înregistrate, iar reprezentanții titularilor de mărci au confirmat că produsele reținute nu au fost puse în circulație de către titularul de drept sau cu acordul acestuia.
Expertiza a mai concluzionat că inculpata a utilizat, fără drept, în activitatea comercială unele produse ce sunt inscripționate cu semne ce reproduc identic sau similar mărci înregistrate și protejate pe teritoriul României, pentru clase de produse identice. Din acest motiv, este posibilă producerea în percepția publicului a unui risc de confuzie, inclusiv a riscului de a asocia marca înregistrată cu semnele inscripționate.
În același sens, reprezentanta A. a comunicat autorităților judiciare că produsele găsite asupra învinuitei sunt contrafăcute, nefiind puse în circulație de titularul mărcii sau cu acordul său și că se constituie parte civila, iar prejudiciul provizoriu estimat este de 362 euro; reprezentanta P. AG R. Dassler Sport a comunicat următoarele: cele 86 produse, respectiv 83 tricouri și 3 perechi de pantofi inscripționate cu însemnul P. și un semn figurativ găsite asupra inculpatei sunt produse contrafăcute deoarece poartă fără drept semne identice cu mărcile internaționale P. nr._/30.09.1983 și_/30.09.1983 și au fost produse și comercializate fără acordul titularului de marcă și de către o persoană fizică sau juridică ce nu are autorizarea subscrisei P. AG R. Dassler Sport, în calitate de titular al mărcii P. și se constituie parte civilă, iar prejudiciul provizoriu estimat este de 12.900 euro; reprezentanta N. și SWOOSH a comunicat că articolele (4 tricouri, 20 perechi pantofi sport, 10 perechi papuci) purtând marca N., ridicate de la numita G. M. sunt contrafăcute deoarece toate produsele de îmbrăcăminte originale N. sunt întotdeauna ambalate în pungi de plastic din polietilenă, în fiecare pungă regăsindu-se doar un singur produs. Fiecare pungă are o etichetă care conține următoarele informații: codul produsului, culoarea, mărimea produsului și codul de bare. În cuprinsul adresei de răspuns se detaliază elementele distinctive ale produselor originale, precum modalitatea de așezare a etichetelor, materialul din care sunt confecționate acestea și datele înscrise pe etichete. În ceea ce privește perechile de încălțăminte se precizează că acestea sunt întotdeauna ambalate în cutie de carton, culorile folosite fiind combinație de gri cu portocaliu sau verde cu albastru. Pe fiecare cutie sunt inscripționate codul produsului, culoarea, mărimea produsului, țara de origine, codul de bară. Toate informațiile de pe cutie se regăsesc și pe etichetele de pe partea din interior a limbii pantofilor. Reprezentanții titularului de marcă precizează că numita G. M. nu este dealer autorizat al N. I. Ltd sau al distribuitorului oficial S.C. Elmec Romania S.R.L. și că se constituie parte civilă cu suma de 12.000 lei.
Fiind audiată pe parcursul urmăririi penale în data de 07.07.2011, inculpata G. M. a declarat că, în dimineața acelei zile, pe la ora 09:00 a fost depistată în Complexul Comercial “Europa”, pe una din aleile complexului, în timp ce comercializa îmbrăcăminte și încălțăminte cu mărcile P., N. și A.. Nu deține documente pentru marfa pe care o vindea, aceasta fiind achiziționată în urmă cu o săptămână de la o persoană necunoscută din zona Târgului V.. Inculpata a mai arătat că vindea tricourile cu suma de 20 de lei și papucii cu suma de 15 lei.
Fiind reaudiată la data de 15.11.2012, inculpata a declarat că, la data de 07.07.2011, se afla la standul din Complexul “Europa”, unde de obicei se ducea să comercializeze produse care aveau aplicate însemnele mărcilor protejate. În acea zi, în jurul orei 09:00, s-au prezentat mai mulți ofițeri de poliție îmbrăcați în civil care s-au legitimat și i-au cerut să precizeze de unde deține mărfurile expuse spre vânzare. Inculpata susține că pe taraba de lângă ea se aflau mai multe perechi de încălțăminte contrafăcută, dar că acestea nu îi aparțineau și care au fost ridicate împreună cu marfa pe care o avea asupra sa. În ceea ce privește bunurile recunoscute de inculpată ca fiind proprietatea sa, a susținut că erau tricouri bărbătești, cu însemnele mărcilor “A.” și “P.”, și că își aduce aminte că avea circa 30 de tricouri “A.”. Bunurile le-ar fi achiziționat de la un cetățean turc și le revindea cu circa 25 de lei bucata. A mai susținut că avea cunoștință că nu achiziționează de la producător și că nu are acordul titularului de marcă pentru a le comercializa. De asemenea, aceasta a indicat că le-a spus ofițerilor de poliție că încălțămintea nu îi aparține și că persoana care vindea acele bunuri a fugit înainte să vină controlul.
Susținerile inculpatei potrivit cărora, o parte din marfa ridicată, pantofii și papucii, nu îi aparțineau nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă având în vedere că în prima sa declarație, imediat după depistarea faptei, nu a indicat acest aspect, nu a formulat obiecțiuni cu privire la conținutul procesului verbal întocmit de ofițerii de poliție și nici nu a putut să ofere date suplimentare care să probeze acest aspect, motiv pentru care judecătorul fondului nu a ținut cont de aceste susțineri, având în vedere valoarea probatorie condiționată a declarațiilor învinuitului.
Fiind audiată de către instanță, inculpata a recunoscut comiterea faptei, astfel cum s-a reținut prin rechizitoriu.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținut, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, astfel cum inculpata și le-a însușit, față de declarațiile inculpatei date în fața instanței, prin care a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea indicată prin rechizitoriu, declarații ce se coroborează deplin cu toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, conform art. 69 C.p.p., respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 07.07.2011 (fila 12-13 dup); dovadă de inventariere a bunurilor găsite asupra inculpatei în ziua de 07.07.2011(fila 59 dup); raport de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert tehnic judiciar proprietate intelectuală Fierăscu C. Catrinea (filele 41-53 dup); adresă a reprezentantului mărcii A. cu privire la autenticitatea bunurilor (fila 26 dup); răspuns al reprezentantului mărcii P. cu privire la autenticitatea bunurilor găsite asupra inculpatei (filele 14-25 dup); răspuns al reprezentant mărcii N. cu privire la autenticitatea bunurilor în cauză (filele 27-40 dup); declarațiile inculpatei G. M., date pe parcursul urmăririi penale, din datele de 07.07.2011 și 15.11.2012. (fila 57, 62-63 dup).
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele reținute în sarcina inculpatei G. M. - constând în aceea că, în data de 07.07.2011, în incinta Complexul Comercial “Europa”, a fost depistată, în flagrant, în timp ce oferea spre vânzare mai multe produse care purtau mărci identice sau similare cu o marca înregistrată, respectiv 4 tricouri cu inscripția N., 20 de perechi de pantofi sport cu inscripția N., 10 perechi de papuci cu inscripția N., 40 de tricouri cu inscripția A., 2 perechi pantofi sport cu inscripția A., 35 de perechi de papuci cu inscripția A., 83 de tricouri cu inscripția P., 3 perechi pantofi sport cu inscripția P. și 3 perechi de pantofi sport cu inscripția L. și care erau contrafăcute – întrunesc, atât obiectiv cât și subiectiv, elementele constitutive a patru infracțiuni de punere in circulație fără drept a unor produse purtând o marca identică sau similară cu o marca înregistrată, prev. și ped. de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. b) din C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, obiectul juridic principal al infracțiunii îl formează relațiile sociale care se nasc în legătură cu apărarea drepturilor titularului mărcii împotriva contrafacerii, imitării sau punerii în circulație fără drept a produselor protejate prin înregistrarea mărcii. De asemenea, infracțiunea prevăzută de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 au un obiect juridic secundar format din relațiile sociale care se nasc în legătură cu apărarea intereselor consumatorilor împotriva inducerii în eroare cu privire la calitatea produselor care poartă o anumită marcă.
Obiectul material al infracțiunii prevăzute de lit. b) din același articol este reprezentat de produsele puse în circulație.
În ceea ce privește noțiunea de marcă aceasta presupune existența unui semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de produsele sau serviciile oferite de alte persoane.
Textul incriminator nu prevede un subiect activ calificat, astfel încât orice persoană poate comite infracțiunea de punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.
Subiectul pasiv al infracțiunii este reprezentat de titularul mărcii înregistrate sau în cazul unei cesiuni sau unei licențe de folosire de persoanele care au obținut drepturile respective.
Elementul material constă în acțiunea de punere în circulație a unui produs ce poartă o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, iar prin această acțiune să fie creat un prejudiciu în patrimoniul titularului mărcii.
Folosirea unei mărci identice sau similare presupune aprecierea caracterului identic sau similar al semnului susceptibil de reprezentare grafică. În momentul aprecierii similitudinii se ține cont de asemănările dintre cele două mărci și nu de diferențele care pot fi identificate la o analiză mai atentă, reproducerea mărcii înregistrate putând fi identică sau cvasi identică.
Infracțiunea se consumă în momentul efectuării primului act de punere în circulație a produselor.
Instanța de fond a reținut că, sub aspectul laturii subiective, inculpata a săvârșit fapta în forma de vinovăție a intenției indirecte, în accepțiunea disp. art.19 pct.1 lit. b C.p., împrejurare ce rezultă din modalitatea premeditată în care a acționat.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.p., scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C.p., prev. art. 320 1 C.p.p., reținând în acest sens gradul ridicat al pericolului social al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a acestora, împrejurarea că au fost vătămate mai multe firme, conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea faptei, confirmată prin lipsa antecedentelor penale și atitudinea deplin sinceră manifestată pe parcursul procesului penal.
În raport de aceste considerente, întrucât faptele există și au fost comise de către inculpată cu forma de vinovăție cerută de lege, în temeiul art.90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei G. M. la 4 pedepse de câte 6 luni închisoare.
Fiind în prezența concursului de infracțiuni, în temeiul art. 34 lit. b C.p. rap. la art. 33 lit. b din C. pen., instanța de fond a contopit cele patru pedepse aplicate inculpatei pentru infracțiunile deduse judecății, dând spre executare acesteia, în final, pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, apreciind acest cuantum ca fiind adecvat unei bune împliniri a scopurilor pedepsei, respectiv de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, precum și aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, în baza art. 81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
În conformitate cu dispozițiile art. 359 C.p.p., instanța a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.p., a căror nerespectare va avea ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a fost suspendată și pedeapsa accesorie prev. de art.71 alin.1 rap. la art. 64 lit. a, teza a II-a și b C.p.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a luat act că partea civilă P. AG s-a constituit parte civilă cu suma totală de 12.852 euro (4284 euro cu titlu de despăgubiri materiale și 8568 euro, despăgubiri morale), partea vătămată N. I. LTD s-a constituit parte civilă cu suma totală de 12.000 lei (8000 lei daune materiale și 4000 lei daune morale), partea civilă A. AG s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 363 euro, iar partea vătămată L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Potrivit disp. art. 346 alin. 1 C.p.p. în caz de condamnare, instanța se pronunță prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile, iar potrivit disp. art.14 alin. 3 C.proc.pen., repararea pagubei penale se va face potrivit legii civile, text care trebuie coroborat cu disp. art. 1169 C.civ., care prevăd că cel ce formulează o pretenție în fața instanței trebuie să o dovedească. De asemenea, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal trebuie să îndeplinească, pentru admisibilitatea ei, condițiile prevăzute de disp. art. 998-999 C.civ., respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, a unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției autorului cu capacitate civilă delictuală.
Instanța de fond a reținut că faptele au fost săvârșite în cursul lunii iulie 2011, moment în care era în vigoare Codul civil de la 1864. Întrucât art.14 alin.3 C.p.p. stipulează faptul că repararea prejudiciului se face potrivit legii civile, înainte de a dispune asupra cererilor deduse judecății, instanța trebuie să determine care este legea civilă aplicabilă în speță. Potrivit art. 6 alin.2 N.C.civ și art. 3 din Legea nr.71/2011, pentru punerea în aplicare a N.C.civ, faptele săvârșite înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data săvârșirii acestora. Întrucât sursa răspunderii civile delictuale este dată de faptele inculpatei, care au fost săvârșite în cursul iulie 2011, perioadă în care era în vigoare C.civ. de la 1864, în temeiul art. 6 alin. 2 N.c.civ și art.3 din Legea nr.71/2011, instanța de fond a constatat că legea aplicabilă acțiunii civile este Codul civil de la 1864.
Analizând ansamblul materialului probator, judecătorul fondului a apreciază ca fiind pe deplin dovedite, în cauza de față, fapta ilicită a inculpatei de a încălca prev. art. 90 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998, existența unui prejudiciu nereparat încă, vinovăția acesteia, ca atitudine psihică față de faptă și urmările acesteia, precum și legătura de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu.
Potrivit art. 14. din O.U.G. nr.100/2005, instanța va ordona persoanei care cu intenție a desfășurat o activitate de contrafacere să plătească titularului dreptului încălcat daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care acesta l-a suferit, în mod real, ca urmare a încălcării săvârșite, iar la stabilirea daunelor-interese instanța va lua în considerare aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecințele economice negative, în special, pierderea câștigului suferită de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat și, după caz, elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat; sau cu titlu de alternativă, atunci când este cazul, fixarea unei sume forfetare pentru daunele-interese, pe baza unor elemente cum ar fi cel puțin suma redevențelor sau valoarea drepturilor care ar fi fost datorate, dacă persoana care a încălcat un drept de proprietate industriala protejat ar fi cerut autorizația de a utiliza dreptul de proprietate în cauză.
P. urmare, din conținutul textului de lege menționat anterior nu rezultă că persoanele vătămate ar fi îndreptățite la obținerea contravalorii produselor contrafăcute (cost de producție, beneficiu etc.), după cum a solicitat partea civilă P. AG, ci, în principal, doar la obținerea câștigului nerealizat, sau cu titlu de alternativă, fixarea unei sume forfetare pentru daunele-interese, pe baza unor elemente cum ar fi cel puțin suma redevențelor sau valoarea drepturilor care ar fi fost datorate, dacă persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat ar fi cerut autorizația de a utiliza dreptul de proprietate în cauză.
În vederea determinării prejudiciilor materiale și morale suferite de către părțile vătămate prin fapta inculpatei, instanța a dispus emiterea de adrese către acestea, solicitându-li-se să indice modalitatea de calcul, în funcție de legislația în vigoare, a sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri materiale și morale.
Conformându-se solicitării instanței, partea civilă A. AG, a precizat instanței că suma solicitată cu titlu de despăgubiri materiale reprezintă 15 % din valoarea produselor originale, procent care reprezintă contravaloarea redevențelor pe care le-ar fi obținut în ipoteza dacă ar fi acordat licență făptuitorului.
Analizând cererea formulată de partea civilă A. AG, instanța de fond a constatat că acesta a fost formulată în acord cu prev. art. 14 din O.U.G. nr.100/2005, întrucât s-a solicitat contravaloarea redevențelor care ar fi fost datorate, dacă persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat ar fi cerut autorizația de a utiliza dreptul de proprietate în cauză, iar nu contravaloarea tuturor produselor originale substituite cu cele contrafăcute. În raport de această precizare, instanța de fond a putut evalua și cuantumul prejudiciului moral cauzat, stabilind că acesta a fost solicitat într-un cuantum justificat.
Însă, în ceea ce privește acțiunea civilă promovată de partea civilă P. AG, instanța fondului a constatat că sumele solicitate nu au fost calculate în acord cu prev. art. 14 din O.U.G. nr.100/2005, solicitându-se „contravaloarea unui nr. de produse originale necomercializate, egal cu nr. de produse contrafăcute purtând marca „P.” comercializate de către instanță”.
Sub aspectul prejudiciului material, partea civilă este îndreptățită la obținerea doar a câștigului nerealizat, constituit din profitul de care a fost lipsită sau de cuantumul redevențelor ce i s-ar fi cuvenit, iar nu la obținerea altor sume.
Oricum, partea civilă nu a depus un calcul defalcat, astfel cum i s-a solicitat, al sumelor solicitate, pentru a da instanței posibilitatea să poată determina sumele ce i s-ar fi cuvenit potrivit art. 14 din O.U.G. nr.100/2005, astfel că, neputându-se determina care este valoarea prejudiciului cuvenit acesteia, instanța de fond a respins cererea, ca nefondată.
De asemenea, în ceea ce privește acțiunea civilă promovată de partea civilă N. I. LTD, pentru aceleași motive, întrucât nu a fost depus un calcul defalcat al despăgubirilor materiale, instanța neputând determina care este valoarea prejudiciului cuvenit acesteia, ca și consecință, a respins cererea, ca nefondată.
D. urmare, în raport de considerentele ce preced, fiind întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 și art. 15 C.p.p. rap. la art. 346 alin. 1 C.p.p. cu aplic art. 998-999 C.civ., a fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă A. AG și a obligat pe inculpată la plata către partea civilă a sumei de 362 Euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri materiale.
Totodată, au fost respinse, ca nefondate, acțiunile civile promovate de părțile civile N. I. LTD și P. AG.
S-a luat act că partea vătămată L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Întrucât produsele confiscate inculpatei sunt contrafăcute, în temeiul art. 118 alin. 1 lit. f C.p. și a art. 11 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 105/2005, instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpata G. M. și distrugerea, pe cheltuiala sa, a bunurilor indisponibilizate de la acesta și depuse la Camera de corpuri delicte a Poliției sector 2 București, conform dovezii ., nr._, respectiv 4 tricouri inscripționate „N.”, 20 perechi de pantofi sport inscripționate „N.”, 10 perechi de papuci inscripționate „N.”, 40 perechi tricouri inscripționate „A.”, 21 perechi pantofi inscripționate „A.”, 35 perechi papuci inscripționate „A.”, 83 tricouri inscripționate „P.”, 3 perechi pantofi sport inscripționate „P.” și 3 perechi pantofi sport inscripționate „L.”.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat recurs partea civilă P. AG – prin reprezentant legal T.&T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în limita celorlalte cazuri de casare prevăzute în art.3859 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanța de fond a stabilit temeinic situația de fapt și împrejurările comiterii acesteia, reținând că inculpata (intimată în speță) a comis un număr de patru infracțiuni de punere în circulație fără drept a unor produse purtând o marca identică sau similară cu o marca înregistrată, prev. și ped. de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, astfel cum a fost trimisă în judecată.
Vinovăția inculpatei a fost stabilită - cu certitudine și fără echivoc – pe baza probelor administrate la urmărirea penală, astfel cum au fost însușite de inculpată, în procedura prevăzută de art.3201 Cod procedură penală, nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care să înlăture caracterul penal al faptei ori a lipsei de pericol social corespunzător infracțiunii.
Referitor la motivele de recurs arătate în scris de către reprezentantul părții civile (recurentă în speță), Curtea reține că aceste sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.14 al.3 Cod procedură penală, exercitarea acțiunii civile, în procesul penal, se face după regulile cuprinse în legea civilă.
Examinând în mod temeinic și motivat cauza, judecătorul fondului a stabilit care este legea sub imperiul căreia instanța este datoare să judece cauza.
Este adevărat că, înainte de citirea actului de sesizare, partea civilă Compania P. SE (fostă P. AG R. Dassler Sport) a depus la dosarul instanței de fond (fila 12), la data de 17 decembrie 2012, o cerere prin care a arătat că se constituie parte civilă pentru un prejudiciu total de 12.852 euro, arătând că acesta este compus din 4.284 euro – prejudiciu material și, dublul acestei sume, respectiv 8.568 euro – prejudiciul moral suferit.
Însă, verificând cursul dosarului, Curtea constată următoarele:
Speța dedusă judecății a fost soluționată în procedura simplificată prevăzută de art.3201 Cod procedură penală, care presupune celeritate; a suferit doar două termene de judecată – primul termen fiind la 18.XII.2012, de care partea civilă avea cunoștință, astfel cum rezultă din chiar cererea de constituire de parte civilă și al doilea termen la data de 29.I.2013, când cauza a rămas în pronunțare, însă, după cum se poate lesne observa din încheierile de ședință (filele, 24, respectiv 36 d.i.f.), la niciunul din cele două termene partea civilă nu a fost prezentă, deși avea în cunoștință despre acestea.
Mai mult, prin încheierea de ședință de la primul termen, judecătorul fondului a dispus efectuarea de adrese atât către recurenta din speță, cât și pentru celelalte părți civile, pentru a-și preciza modalitatea de calcul a prejudiciului, în raport cu legislația în vigoare (fila 25, d.i.f.).
Recurenta din speță nu și-a îndeplinit această obligație, iar instanța de fond a fost, practic, nevoită să pronunțe soluția respectivă, reținând că sub aspectul prejudiciului material, partea civilă este îndreptățită la obținerea doar a câștigului nerealizat, constituit din profitul de care a fost lipsită sau de cuantumul redevențelor ce i s-ar fi cuvenit, iar nu la obținerea altor sume.
Ca atare, Curtea apreciază că, în lipsa unor dovezi certe (înscrisuri, expertiză evaluatoare), în mod corect instanța fondului a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă P. AG – prin reprezentant legal T.&T., ca neîntemeiată, întrucât simpla susținere a producerii unui prejudiciu material de către inculpată nu are valoare juridică.
Pe de altă parte, este de observat că, prin hotărârea atacată, în temeiul art. 118 alin. 1 lit. f C.p. și a art. 11 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr.105/2005, instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpata G. M. și distrugerea, pe cheltuiala sa, a bunurilor indisponibilizate de la acesta, dar și faptul că din actele dosarului rezultă că inculpata deși este în vârstă de 27 ani, are studii primare și nu are ocupație.
Mai mult, fără a minimaliza valoarea încălcată de lege, dacă este de presupus că inculpata este practic în imposibilitate de a achita prejudiciul la care a fost deja obligată prin sentință (362 euro, către altă parte civilă), nicidecum nu se poate întrevedea vreo manieră de acoperire a sumei de 12.852 euro.
Pentru toate aceste considerente și, cum din oficiu nu sunt motive de reformare a hotărârii atacate, urmează a respinge - în temeiul art.38515 pct.1, lit.b Cod procedură penală - ca nefondat, recursul promovat de partea civilă P. AG – prin reprezentant legal T.&T..
Constatând culpa procesuală a recurentei, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-parte civilă P. AG, împotriva sentinței penale nr. 119/19.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă recurenta la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. E. R. P. V. A. O. M.
GREFIER,
R. C. D.
red.O.M.
dact.L.G.
ex.2
red.T.F.C.-Jud.Sect.2
| ← Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
