Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 608/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 608/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2012 în dosarul nr. 608/2012

DOSAR NR._

_

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 608/R

Ședința publică din data de 26 martie 2012

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: S. N.

JUDECĂTOR: B. V.

JUDECĂTOR: G. C. V.

GREFIER: R. C. D.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. M..

Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de avocatul G. V., intimata inculpată C. M. și partea responsabilă civilmente S. DE P. ȘI PENTRU MĂSURI DE SIGURANȚĂ SĂPOCA, împotriva sentinței penale nr. 2527/F din data de 13 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților, respectiv lipsa recurentului – avocat – apărător ales G. V., lipsa recurentei – intimate – inculpate C. M. pentru care răspunde apărător din oficiu, recurentului parte responsabilă civilmente S. de P. și Pentru Măsuri de Siguranță Săpoca și intimatului parte civilă C. Județeană de Asigurări de Sănătate B..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele: cauza a fost amânată în vederea pregătirii apărării în raport de înscrisurile depuse la dosar de recurenta intimată inculpată ; la data de 23.03.2012, a fost depusă prin Serviciul Registratură o cerere din partea apărătorului ales al recurentei intimate inculpate C. M. prin care solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, fiind în imposibilitate de prezentare; au fost depuse relațiile solicitate la termenul anterior de judecată, a fost depus un motiv suplimentar de recurs din partea apărătorului ales al recurentei intimate inculpate; la data de 26.03.2012, a fost depusă prin Serviciul Registratură o cerere din partea apărătorului ales al recurentei parte responsabilă civilmente prin care solicită lăsarea cauzei în jurul orelor 12⁰⁰, fiind în imposibilitate de prezentare, după care:

Curtea, având în vedere cererile formulate de apărătorul ales al recurentei intimate inculpate, respectiv de apărătorul ales al recurentei parte responsabilă civilmente, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă recurentul –avocat G. V., personal, recurenta intimată inculpată C. M., personal și asistată de apărător ales, avocat G. V., în baza împuternicirii avocațiale atașată la fila nr. 26 din dosar, lipsind recurentul parte responsabilă civilmente S. de P. și Pentru Măsuri de Siguranță Săpoca și intimatul parte civilă C. Județeană de Asigurări de Sănătate B..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea, dispune lăsarea cauzei la a treia strigare, față de cererea formulată de apărătorul ales al recurentului parte responsabilă civilmente.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a treia strigare a cauzei, se prezintă recurentul –avocat G. V., personal, recurenta intimată inculpată C. M., personal și asistată de apărător ales, avocat G. V., în baza împuternicirii avocațiale atașată la fila nr. 26 din dosar, recurentul parte responsabilă civilmente S. de P. și Pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, prin apărător ales, avocat C. M., din cadrul Baroului B., în baza împuternicirii avocațiale nr._/18.01.2012, atașată la fila nr. 18 din dosar, lipsind intimata parte civilă C. Județeană de Asigurări de Sănătate B..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind.14 Cod procedură penală, procedează la audierea recurentei intimate inculpate C. M., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Apărătorul ales al recurentei intimate inculpate, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv acte pe care le întocmea recurenta intimată inculpată la locul de muncă și o copie a contractului cadru care reglementează raporturile dintre cabinetele medicale și C. Județeană de Asigurări de Sănătate B..

Apărătorul ales al recurentei parte responsabilă civilmente, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.

Curtea, admite proba cu înscrisuri formulată de apărătorul ales al recurentei intimate inculpate, constatând că este utilă cauzei.

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Recurentul avocat G. V., având cuvântul asupra recursului declarat de acesta, critică cele două încheieri prin care s-a luat măsura amendării acestuia, cu suma de 1000 lei, respectiv 1500 lei, cu precizarea că, în ceea ce privește încheierea de ședință din data de 24.02.2012, nu se specifică în dispozitiv suma de bani cu care a fost amendat, aspect care reiese doar din considerentele acesteia, iar în ceea ce privește încheierea din data de 02.06.2011, arată că măsura amendării nu se impunea. Față de aspectele învederate, solicită admiterea recursului și anularea celor două amenzi.

Apărătorul ales al recurentei intimate inculpate C. M., având cuvântul, arată că, în momentul în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de abuz în serviciu și fals intelectual, era necesar să se pună în discuție calificarea probelor pe această nouă încadrare juridică. Un rol important, în opinia sa, îl constituia și efectuarea expertizei, care reprezenta una din bazele acuzării recurentei intimate inculpate, expertiză pe care, instanța de fond a respins-o ca nefiind utilă cauzei. Mai susține că, nu există o contradictorialitate vădită între ceea ce se susține în actul de inculpare și ceea ce a fost preluat în hotărârea de condamnare și anume faptul că, recurenta intimată inculpată ar fi prestat o anumită activitate, pe parcursul anilor 2004-2006, luând în mai multe rânduri medicamente la cabinetele sale, pe care le-a distribuit pe rețea, situație care nu este confirmată în dosar, nici măcar de acei distribuitori ai firmei, care se ocupau cu distribuirea medicamentelor. Din acest punct de vedere, apreciază că nu se poate vorbi de vinovăția inculpatei. Mai precizează că, în ipoteza în care partea din rețetă care trebuia completată de medic, nu corespundea tuturor datelor din evidențele medicale, se putea discuta despre o eventuală culpabilitate. S-a precizat că erau doua sau trei persoane decedate cărora li s-au prescris aceste medicamente, însă recurenta intimată inculpată nu avea posibilitatea și nu putea să știe că cel care avea evidența exactă a decesului persoanelor, era C. Județeană de Asigurări de Sănatate și in momentul în care a constatat la prima rețeta eliberată acest aspect, avea obligația să anunțe . Mai susține că, în actul de inculpare, se vorbește despre doua prejudicii diferite, unul la nivelul Spitalului Săpoca, iar altul la nivelul Casei Județene de Asigurări de Sănătate. Întrucât prin hotărârea arbitrală s-a stabilit clar că S. Săpoca nu are niciun fel de prejudiciu, nu se poate vorbi de existența unei vinovății pentru inculpată, din punct de vedere al activității sale. Mai precizează că, la data de 22.01.2009, s-a solicitat instanței să se dispună restituirea cauzei la P., întrucât între considerentele și dispozitivul rechizitorului existau deosebiri flagrante, contraziceri evidente care au influențat cursul judecății și soluția finală, însă instața a respins solicitarea. Față de toate aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și achitarea recurentei intimate inculpate in baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. a sau lit. d Cod procedură penală, iar în subsidiar, achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 alin. 1 lit. b¹ Cod procedură penală, sau aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în temeiul dispozițiilor art. 18¹ Cod penal rap. la art. 91 Cod penal.

Apărătorul ales al recurentei părți responsabile civilmente, având cuvântul, susține că soluția instanței de fond este nelegală, motivat de faptul că, există situații în care, simplul raport de prepușenie nu este suficient pentru a fi atrasă răspunderea părții responsabile civilmente. Recurenta intimată inculpată nu asigura asistență pe baza unor îndrumări date de conducerea unității ci pe baza pregătirii sale profesionale, astfel, în sarcina unității spitalicești neputându-se reține nicio culpă între medic și pacient. Mai precizează că, în art. 5 din contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești care era încheiat între C. Județeană de Asigurări de Sănătate și S. Săpoca, se arată în mod clar că, printre obligațiile pe care C. Județeană de Asigurări de Sănatate, era și aceea de verifica prescrierea de medicamente de către furnizorii de servicii medicale in conformitate cu reglementările în vigoare la externarea asiguraților. S. nu poate verifica datele, întrucât baza de date se află la C. Județeană de Asigurări de Sănatate . Un alt motiv criticabil îl reprezintă faptul că inculpatei nu i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. c Cod penal. Mai susține că, se omite un aspect esențial, respectiv activitatea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată ,aceea de a prescrie medicamente fără a consulta bolnavii și modificând registrul de consultații în diverse moduri. Apreciează că, atât restituirea cauzei la P. cât și necesitatea efectuării expertizei au fost respinse în mod corect de către instața de fond.

Apărătorul ales al recurentei intimate inculpate, având cuvântul cu privire la motivul suplimentar de recurs, depus de acesta la dosar, arată că minuta este nesemnată pe toate filele, ceea ce înseamnă că este lovită de nulitate, iar în ceea ce privește susținerile apărătorului ales al recurentului parte responsabilă civilmente, arată că nu se impune admiterea recursului acestuia. De asemenea, solicită respingerea motivului de recurs cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. c Cod penal.

Reprezentatul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că vinovăția inculpatei a fost temeinic dovedită în raport cu probatoriul administrat în cauză, având în vedere declarațiile martorilor audiați, raportul de expertiză întocmit în faza de urmărire penală, actele depuse la dosar, declarațiile inculpatei date în faza de urmărire penală prin care arată că și-a recunoscut faptele și a fost de acord cu prejudiciu stabilit prin expertiză, neavând obiecțiuni. De asemenea, a fost dovedit faptul că inculpata nu și-a respectat atribuțiile prevăzute în fișa postului, aceasta având obligația să consulte pacienții cu afecțiuni psihice, să le stabilească diagnosticul și apoi să le prescrie medicamentul. Mai susține că, inculpata nu și-a îndeplinit aceste obligații, a înregistrat în registrele spitalului în mod necorespunzător că ar fi consultat pacienți bolnavi de Alzheimer. În raport de aceste aspecte, întrucât inculpata nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu prevăzute în fișa postului, prejudiciind partea civila C. Județeană de Asigurări de Sănătate, în mod corect a dispus instanța de fond condamnarea acesteia pentru infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual, având în vedere că a făcut acele mențiuni necorespunzătoare în registrele spitalului, în calitate de medic psihiatru in cadrul acelui spital. Consideră că rechizitoriul a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând contradicții în cuprinsul acestuia. În ceea ce privește efectuarea expertizei la care a făcut referire apărătorul ales al recurentei intimate inculpate, apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus respingerea acesteia, având în vedere că ceea ce se urmărea a se stabilii prin acea expertiză, era de fapt să se precizeze care sunt eventualele culpe ale inculpatei, de eliberare nelegală a medicamentelor, iar în ceea ce privește stabilirea prejudiciului susține că în cauză fusese deja efectuată o expertiză în faza de urmărire penală cu care inculpata a fost de acord. De asemenea, în ceea ce privește hotărârea arbitrală la care a făcut referire apărătorul ales al recurentei intimate inculpate nu poate fi avută în vedere deoarece nu are nicio relevanță sub aspectul tragerii la răspundere penală a unei persoane. În raport de toate aceste aspecte, solicită respingerea ca nefondat a recursului recurentei inculpate, respingerea ca nefondat a recursului recurentului avocat G. V., având în vedere că, în raport de dispozițiile art.199 din Codul de procedură penală, acesta nu a justificat că a îndeplinit obligațiile pentru a căror nerespectare a fost sancționat de instanță. În ceea ce privește recursul declarat de partea responsabilă civilmente, precizează că, în mod corect a fost obligată la plata despăburilor civile alături de inculpată, în raport și de dispozițiile art. 644 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 în vigoare anterior momentului la care activitatea infracțională a fost epuizată. Mai susține că, medicul a acționat în calitate de prepus, iar în cauză, unitatea sanitară avea calitatea de comitent. De asemenea, mai arată că, este de acord cu aplicarea pedepsei constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit . c Cod procedură penală, iar în ceea ce privește minuta, apreciază că nu se impune rejudecarea cauzei, întrucât aceasta poartă semnătura judecătorului.

Recurenta intimată inculpată, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovată și precizează că medicamentele au fost date unor persoane bolnave de Alzheimer.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față, deliberând constată:

Prin sentința penală nr. 2527/13.10.2011 a Judecătoriei sector 4 București în baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C. M., din infracțiunile prevăzute de art. 290 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp și art. 215 alin. 1 și 2 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp în infracțiunile prevăzute de art. 289 alin. 1 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp și de art. 248 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp.

În baza art. 248 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp, a condamnat pe inculpata C. M., fiica lui N. și T., născută la 28.02.1958 în ., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 289 alin. 1 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp, a condamnat pe inculpata C. M. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a-34 lit. b Cp, a contopit pedepsele stabilite anterior și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 1, 2 Cp, a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cp pe durata pedepsei principale rezultante.

În baza art. 81 alin. 1, 2 Cp cu referire la art. 71 alin. ultim Cp, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 4 (patru) ani, stabilit potrivit art. 82 Cp.

În baza art. 359 Cpp, a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cp privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

A admis în parte acțiunea civilă formulată de C. JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B., cu sediul în municipiul B., ., jud. B., în contradictoriu cu inculpata și partea responsabilă civilmente S. DE P. ȘI PENTRU MĂSURI DE SIGURANȚĂ SĂPOCA, cu sediul în ..

A obligat în solidar pe inculpată și pe partea responsabilă civilmente să plătească părții civile suma de 65.770, 07 lei, reprezentând despăgubiri.

În baza art. 348 Cpp, a dispus anularea mențiunilor false din registrul de consultații al Spitalului de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, privind consultul bolnavilor: S. Ș. (perioada 04.03._06), J. I. (perioada 09.12.2004 – 29.05.2006), A. Ș. (perioada 20.06._06), A. M. (perioada 09.12._06), C. T. (perioada 25.08._06), H. D., născută în anul 1931 (perioada 25.08._06), H. I. (perioada 16.06._06), C. M. (perioada 13.07._06), B. E. (perioada 16.06._06), H. D., născută în anul 1929 (perioada 25.08._06), I. I. (07.05.2006, 29.05.2006 și 12.06.2006), P. M. (perioada 16.06._06), C. V. (29.05.2006 și 12.06.2006), N. R. (11.04.2006, 29.05.2006 și 12.06.2006), C. G. (29.05.2006 și 12.06.2006), P. C. (29.05.2006 și 12.06.2006), U. C. (11.04.2006, 29.05.2006 și 12.06.2006), P. Ș. (29.05.2006 și 12.06.2006), P. G. (11.04.2006, 29.05.2006 și 12.06.2006), H. A. (perioada 13.07._06), S. T.n (07.04.2006, 29.05.2006 și 12.06.2006), Zainescu E. (perioada 18.08.2005 – 12.06.2006), N. M. (perioada august_06), M. E. (perioada august_06) și C. T. (perioada august 2005 – 12.06.2006).

În baza art. 191 alin. 1, 3 Cpp, a obligat în solidar pe inculpată și pe partea responsabilă civilmente la 3.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

1. În perioada 04.03._06 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientului S. Ș., fără să-l consulte, întocmind 16 rețete, valoarea totală a acestora fiind de 12.760,30 lei. În 5 din respectivele rețete inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 3.889, 72 lei).

Pacientul menționat a fost diagnosticat cu demență senilă (Alzheimer) în anul 2002 de către medicul V. F..

Medicamentul menționat a fost ridicat de la cabinetul medical din . bolnavului, numita S. M. (soție), în perioada martie 2005-iunie 2006. Același medicament a fost ridicat de soție și anterior prescrierii lui de către inculpată (în anul 2004).

2. În perioada 09.12._06 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientei J. I., fără să o consulte, întocmind 19 rețete, valoarea totală a acestora fiind de 10.092,27 lei. În 5 din respectivele rețete inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 4.033, 36 lei).

Pacienta menționată a fost diagnosticată cu demență senilă (Alzheimer) de medicul V. F. în anul 2003, când a fost trimisă la S. Săpoca.

Relativ la această pacientă este de menționat că la un număr de 12 rețete (cele din 09.02.2005, 04.03.2005, 13.07.2005, 17.08.2005, 07.09.2005, 02.11.2005, 16.12.2005, 19.01.2006, 13.02.2006, 13.03.2006, 12.04.2006 și 12.06.2006) în evidențele CJAS B. a apărut ca beneficiar A. M., decedată la 02.05.2004, acest fapt datorându-se unor greșeli în completarea codului numeric personal, aparținând inculpatei și angajaților farmaciilor.

Medicamentul menționat a fost ridicat, în perioada ian.2005-iun. 2006, de aparținătorul bolnavei, numita A. M. (fiică).

3. În perioada 20.06._06 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientei A. Ș., fără să o consulte, întocmind 13 rețete, valoarea totală a acestora fiind de 8.606,91 lei. În 5 din respectivele rețete inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 3.437 lei).

Pacienta menționată se afla în evidențele medicului V. F. a cu diagnosticul cu demență senilă (Alzheimer).

Medicamentul menționat (6-7 cutii de Aricept 10 mg) a fost ridicat de la cabinetul medicului V. F., în două rânduri, de aparținătorul bolnavei, numitul A. I. (soț).

4. În perioada 09.12._06 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientei A. M., fără să o consulte, întocmind 10 rețete, valoarea totală a acestora fiind de 7.005,15 lei. În 4 din respectivele rețete inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 3.520,82 lei).

Pacienta menționată se afla în evidențele medicului V. F. cu diagnosticul cu demență senilă (Alzheimer). Deși tratamentul acestei boli este continuu, o perioadă de timp din durata arătată (iunie 2005-aprilie 2006), inculpata nu a mai prescris Aricept, însă a reluat prescrierea (3 cutii în valoare de 1.370,80 lei) după ce pacienta a decedat.

5. În perioada 04.03._06 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientului C. T., fără să-l consulte, întocmind 24 rețete, valoarea totală a acestora fiind de 15.831 lei. În 6 din respectivele rețete inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 5.067,64 lei). La 29 și 30.05.2006 inculpata a prescris pacientului 56 comprimate de Aricept 5 mg și 28 comprimate Aricept de 10 mg, iar pe 12.06.2006 a mai prescris 28 comprimate de 10 mg.

Pacientul menționat se afla în evidențele medicului V. F. a cu diagnosticul demență senilă (Alzheimer), fiind consultat de aceasta în anul 2004.

Până în vara anului 2005 medicamentul a fost ridicat de la cabinetul medicului arătat de aparținătorul bolnavului, numita C. D. (soție), după acest moment respectiva fiind trimisă la cabinetul inculpatei din mun. B. (. perioada 23.08._06 soția pacientului a ridicat de la cabinetul inculpatei 100 tablete (în august, septembrie și octombrie 2005, februarie 2006) și apoi o cutie cu 28 tablete (în 30.06.2006).

6. În perioada 25.08.2004 – 12.06.2006 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientei H. D. (născută în 1931), fără să o consulte, întocmind 20 rețete, valoarea totală a acestora fiind de 11.592,34 lei. În 8 din respectivele rețete inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 6.860,14 lei).

Pacienta menționată se afla în evidențele medicului V. F. cu diagnosticul cu demență senilă (Alzheimer).

Timp de 2 ani medicamentul menționat a fost ridicat de la cabinetul medicului V. F. (Rm. Sărat) ori de la medicul O. M. (Vâlcelele), de aparținătorul bolnavei, numitul H. G. (soț).

7. În perioada 16.06.2004 – 29.05.2006 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientei H. I., fără să o consulte, întocmind 23 rețete, valoarea totală a acestora fiind de 13.772, 55 lei. În 9 din respectivele rețete inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 7.748,26 lei).

Pacienta menționată se afla în evidențele medicului V. F. cu diagnosticul cu demență senilă (Alzheimer).

8. În perioada 13.07.2005 – 13.06.2006 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientei C. M., fără să o consulte, întocmind 12 rețete, valoarea totală a acestora fiind de 6.703,18 lei. În 4 din respectivele rețete inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 3.042,76 lei).

Pacienta menționată se afla în evidențele medicului V. F. cu diagnosticul cu demență senilă (Alzheimer). În iulie 2005 pacienta a fost chemată la cabinet de medicul O. M., ocazie cu care a fost consultată de doi medici (posibil de aceasta și de V. F.).

Medicamentul menționat a fost ridicat de la medicul O. M., în intervalele iulie 2005-august 2006 de aparținătorul bolnavei, numita C. E. (fiică).

9. În perioada 16.06._06 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientei B. E., fără să o consulte, întocmind 22 rețete, valoarea totală a acestora fiind de 13.588, 87 lei. În 10 din respectivele rețete inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 8.828,20 lei).

Pacienta menționată se afla în evidențele medicului V. F. cu diagnosticul cu demență senilă (Alzheimer), recomandându-i-se Aricept din anul 2004, când a fost internată în S. Săpoca.

Medicamentul menționat a fost primit de la medicul O. M., în intervalul dintre începutul anului 2005 (când prescrierea a fost făcută de dr. O.) și luna iulie 2005, de către aparținătorul bolnavei, numitul B. D. (soț). Începând cu acest din urmă moment, respectivul aparținător nu a mai primit Aricept deoarece soția sa se simțea rău, spunând medicului să nu-i mai aducă medicamentul.

10. În perioada 25.08._06 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientei H. D. (născută în 1929), fără să o consulte, întocmind 23 rețete în valoare totală de 14.096,18 lei. În 10 din respectivele rețete inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 8.828,20 lei).

Pacienta menționată se afla în evidențele medicului V. F. cu diagnosticul cu demență senilă (Alzheimer) din anul 2004, pus de dr. O. M., în considerarea căruia s-a recomandat Aricept în perioadele ianuarie-martie 2005, august-noiembrie 2005 și martie-iunie 2006.

Medicamentul a fost primit de aparținătorul A. M. (fiică) care i-a dat bolnavei doar cca.20 tablete de Aricept, deoarece a observat că mama sa se simte rău.

11. La datele de 07.05.2006, 29.05.2006 și 12.06.2006 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientei I. I., fără să o consulte, întocmind 3 rețete în valoare totală de 1.371,78 lei. În una din respectivele rețete (29.05.2006) inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 686 lei).

Pacienta menționată se afla în evidențele medicului M. L. (Policlinica Rm. Sărat), fiind diagnosticată cu Alzheimer în anul 2004 de către medicul O. M. din .> Medicamentul (3 cutii) a fost primit de aparținătorul L. M. (fiică) de la medicul O. M., în primăvara anului 2006.

12. În perioada 16.06._06 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientei P. M., fără să o consulte, întocmind 24 rețete în valoare totală de 14.952, 53 lei. În 11 din respectivele rețete inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 9.714, 93 lei).

Pacienta menționată se afla în evidențele medicilor din Rm. Sărat și B., fiind diagnosticată cu „Schizofrenie paranoidă” la 24.04.1997, neprimind niciodată Aricept.

13. La datele de 29.05.2006 și 12.06.2006 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientului C. V., fără să-l consulte, întocmind două rețete în valoare totală de 1028,89 lei. În una din respectivele rețete (29.05.2006) inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 686 lei).

Pacientul menționat se afla în evidențe cu diagnosticul de „Hemipareză stânga”, stabilit la 18.04.2004.

Medicamentul (o cutie) a fost primit în mai 2006 de numita C. Bița (soția bolnavului) de la medicul O. M., care a asigurat-o că face bine la memorie, fără însă ca tratamentul să fi atras vreo schimbare în starea de sănătate a pacientului.

14. La datele de 11.04.2006, 29.05.2006 și 12.06.2006 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientului N. R., fără să-l consulte, întocmind 3 rețete în valoare totală de 1371, 78 lei. În una din respectivele rețete (29.05.2006) inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 686 lei).

Pacientul menționat se afla în evidențe cu diagnosticul de „Hemipareză stânga după AVC (accident vascular cerebral)”, stabilit în anul 1986, neprimind niciodată Aricept.

15. La datele de 29.05.2006 și 12.06.2006 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientului C. G., fără să-l consulte, întocmind două rețete în valoare totală de 1028,89 lei. În una din respectivele rețete (29.05.2006) inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 686 lei).

Pacientul menționat se afla în evidențe cu diagnosticele „AVC ischemic, HTA (hipertensiune arterială) II și Hemipareză dreapta”, stabilite în anul 2004, neprimind niciodată Aricept.

16. La datele de 29.05.2006 și 12.06.2006 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientului P. C., fără să-l consulte, întocmind două rețete în valoare totală de 1028,89 lei. În una din respectivele rețete (29.05.2006) inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 686 lei).

Pacientul menționat se afla în evidențe cu diagnosticele „Epilepsie și Oligofrenie gradul II, stabilite în anul 2002, aparținătorul acestuia P. M. (mamă) neridicând niciodată medicamentul Aricept .

17. La datele de 11.04.2006, 29.05.2006 și 12.06.2006 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientei U. C., fără să o consulte, întocmind 3 rețete în valoare totală de 1371,78 lei. În una din respectivele rețete (29.05.2006) inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 686 lei).

Pacienta menționată se afla în evidențe cu diagnosticele „HTA stadiu II/III și Sechele AVC”, stabilite în anul 2005, neprimind niciodată Aricept.

18. La datele de 29.05.2006 și 12.06.2006 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientului P. Ș., fără să-l consulte, întocmind două rețete în valoare totală de 1028,89 lei. În una din respectivele rețete (29.05.2006) inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 686 lei).

Pacientul menționat se afla în evidențele medicului O. M. (medic de familie) cu diagnosticele „HTA stadiu I”, stabilit în anul 2005, fiind paralizat pe partea stângă din martie același an. Respectivul s-a tratat pentru afecțiunea cardiovasculară arătată la S. din Rm. Sărat (dr. D.).

Medicamentul (o cutie cu 28 tablete Aricept de 5 mg) a fost primit de bolnav în iunie 2006 de la medicul O. M., însă nu l-a folosit deoarece, după citirea prospectului, a observat că era destinat pentru tratarea de afecțiuni psihice.

19. La datele de 11.04.2006, 29.05.2006 și 12.06.2006 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientului P. G., fără să-l consulte, întocmind 3 rețete în valoare totală de 1371,78 lei. În una din respectivele rețete (29.05.2006) inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 686 lei).

Pacientul menționat era pensionat pe caz de boală din anul 1998, fiind în evidențe cu diagnosticele „HTA și AVC- Hemiplegie stg”, aparținătorul acestuia P. G. (soție) neridicând niciodată medicamentul Aricept .

20. În perioada 13.07._06 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientului H. A., fără să-l consulte, întocmind 12 rețete în valoare totală de 6026,31 lei. În 4 din respectivele rețete inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 3042,76 lei).

Pacientul menționat se afla în evidențe cu diagnosticul „Diabet zaharat tip II”, stabilit în anul 1994, neprimind niciodată Aricept.

21. La datele de 07.04.2006, 29.05.2006 și 12.06.2006 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientului S. T., fără să-l consulte, întocmind 3 rețete în valoare totală de 1371,78 lei. În una din respectivele rețete (29.05.2006) inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 686 lei).

Pacientul menționat a decedat la 19.04.2006, cauza morții fiind „HTA stadiu II și Sindrom Pseudobulbar”, acesta nefiind vreodată dignosticat cu Alzheimer. Nici înainte și nici după deces aparținătorul S. Neguța (soție) nu a ridicat medicamentul Aricept .

22. În perioada august_06 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientului C. T., fără să-l consulte decât o singură dată (la 14.07.2005 când a vizitat, împreună cu R. Diler- reprezentant medical al firmei PFIZER, Centrul Medico-Social Pogoanele unde era internat bolnavul), întocmind 11 rețete în valoare de 5.631,04 lei. În 4 din respectivele rețete (17.08.2005, 07.09.2005, 14.10.2005 și 29.05.2006) inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 3.091,76 lei). Valoarea totală a medicamentului, incluzând și prescripția din ziua consultului a fost de 6.103, 44 lei.

Pacientul menționat, diagnosticat de inculpată cu Alzheimer, cu ocazia vizitei efectuate la 14.07.2005 în Centrul Medico-Social Pogoanele, a primit Aricept în perioada iulie 2005-februarie 2006, acesta fiind adus la centru (camera de gardă) de către numiții R. Diler și B. C. întrucât farmacia instituției a refuzat să primească medicamentul fără forme legale. Începând cu martie 2006 produsul nu a mai fost administrat bolnavului.

23. În perioada 18.08._06 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientei Zainescu E., fără să o consulte decât o singură dată (la 14.07.2005 când a vizitat, împreună cu R. Diler- reprezentant medical al firmei PFIZER, Centrul Medico-Social Pogoanele unde era internată bolnava), inclusiv după data decesului (28.12.2005), întocmind 11 rețete în valoare totală de 5.631,04 lei. În 4 din respectivele rețete (17.08.2005, 07.09.2005, 14.10.2005 și 29.05.2006) inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 3.042,76 lei).

Pacienta menționată, diagnosticată de inculpată cu Alzheimer, cu ocazia vizitei efectuate la 14.07.2005 în Centrul Medico-Social Pogoanele, a primit Aricept din august 2005 până în 28.12.2005 când a decedat, acesta fiind adus la centru (camera de gardă) de către numiții R. Diler și B. C. întrucât farmacia instituției a refuzat să primească medicamentul fără forme legale.

24. În perioada august_06 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientei N. M., fără să o consulte decât o singură dată (la 14.07.2005 când a vizitat, împreună cu R. Diler- reprezentant medical al firmei PFIZER, Centrul Medico-Social Pogoanele unde era internată bolnava), întocmind 10 rețete în valoare de 5.249,74 lei. În 4 din respectivele rețete (17.08.2005, 07.09.2005, 14.10.2005 și 29.05.2006) inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 2.994,38 lei). Valoarea totală a medicamentului, incluzând și prescripția din ziua consultului a fost de 5.643,98 lei

Pacienta menționată, diagnosticată de inculpată cu Alzheimer, cu ocazia vizitei efectuate la 14.07.2005 în Centrul Medico-Social Pogoanele, a primit Aricept în perioada iulie 2005-februarie 2006, acesta fiind adus la centru (camera de gardă) de către numiții R. Diler și B. C. întrucât farmacia instituției a refuzat să primească medicamentul fără forme legale. Începând cu martie 2006 produsul nu a mai fost administrat bolnavei.

25. În perioada august_06 inculpata a prescris Aricept (10 și 5 mg) pacientei M. E., fără să o consulte decât o singură dată (la 14.07.2005 când a vizitat, împreună cu R. Diler- reprezentant medical al firmei PFIZER, Centrul Medico-Social Pogoanele unde era internată bolnava), întocmind 11 rețete în valoare de 5688,38 lei. În 4 din respectivele rețete (17.08.2005, 07.09.2005, 14.10.2005 și 29.05.2006) inculpata a prescris Aricept în doză dublă de 5 mg (valoare 3.099,12 lei). Valoarea totală a medicamentului, incluzând și prescripția din ziua consultului a fost de 5.643,98 lei.

Pacienta menționată, diagnosticată de inculpată cu Alzheimer, cu ocazia vizitei efectuate la 14.07.2005 în Centrul Medico-Social Pogoanele, a primit Aricept în perioada iulie 2005-februarie 2006, acesta fiind adus la centru (camera de gardă) de către numiții R. Diler și B. C. întrucât farmacia instituției a refuzat să primească medicamentul fără forme legale. Începând cu martie 2006 produsul nu a mai fost administrat bolnavei.

Conform normelor aplicabile în materia asigurărilor sociale de sănătate la care s-a făcut referire mai sus, prescrierea medicamentelor se face de medici numai în limita specialității pe care o au, cu excepția medicilor de familie, aceștia din urmă putând prescrie medicamente și pe baza scrisorilor medicale transmise de medicii de specialitate pentru asigurații care urmează o schemă de tratament pentru o perioadă mai mare de 30 de zile calendaristice, schemă stabilită și inițiată de specialist, cu respectarea indicațiilor din prospectul producătorului de medicamente.

Prescripțiile medicale pe baza cărora se eliberează medicamentele constituie documente financiar-contabile, conform cărora se întocmesc borderouri centralizatoare. Eliberarea rețetelor se face de către farmacie, indiferent de casa de asigurări de sănătate la carex este luat în evidență asiguratul. După eliberarea me3dicamentelor, farmaciile întocmesc borderou centralizator în dublu exemplar în care se specifică suma ce urmează să fie încasată de la casele de asigurări de sănătate. În continuare, pe baza acestor borderouri, farmaciile întocmesc facturi cu sumele totale ce urmează să fie decontate (plătite) de casele de asigurări de sănătate.

În vederea decontării medicamentelor, cu sau fără contribuție personală, farmaciile înaintează caselor de asigurări de sănătate, la termenele stabilite prin contracte, originalul următoarelor acte: factura, borderourile centralizatoare și prescripțiile medicale (rețete), cu înscrierea pe acestea a numărului de ordine a bonului fiscal și a datei de emitere. Farmaciile acreditate răspund de exactitatea datelor cuprinse în decont și în actele justificative, iar casele de asigurări de sănătate de legalitatea plăților efectuate.

Din cele arătate mai sus se poate observa că inculpata C. M., din dorința de a ajuta pe reprezentanții firmei de medicamente PFIZER (medicii B. C. și R. Diler), a prescris produsul Aricept unui număr de 21 de bolnavi (mai puțin cei indicați la pct. 22-25 pe care i-a examinat pe 14.07.2005), fără a-i consulta vreodată, numai pe baza datelor (personale și/sau medicale) oferite de B. C. care, la rândul ei, primea aceste date pe baza informațiilor culese de V. F. (medic de familie la Policlinica din Rm . Sărat), în urma vizitelor făcute la cabinetul medicului O. M. din .> Astfel, inculpata completa rețetele cu datele de identificare ale pacienților, trecea diagnosticul Alheimer și medicamentul Aricept, le semna și le ștampila, apoi o anunța telefonic pe B. C. să vină la locurile unde își desfășura activitatea (Laboratorul de Sănătate Mintală B. ori cabinetul particular de pe . a lua medicamentele și a le duce medicilor V. F. (la Policlinica Râmnicu Sărat) și O. M. (la cabinetul din . completarea rețetelor, inculpata trecea datele pacienților în registrul de consultații al Spitalului de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, deși examinarea bolnavilor nu avea loc în materialitatea ei.

Uneori, rețetele nu erau completate în partea a doua a formularului (cea destinată asiguratului ori persoanei împuternicite de aceasta), caz în care B. C., la cererea inculpatei, completa rubrica respectivă în locul pacientului sau aparținătorului, apoi se deplasa la una din farmaciile din B. de unde primea medicamentul, dându-l în aceeași zi medicilor V. F. sau O. M., acestea din urmă distribuindu-l apoi pacienților ori aparținătorilor acestora. Alteori, rețetele erau completate în totalitate, situație în care B. C. primea de la inculpată medicamentele, ducându-le apoi al Rm. Sărat și Vâlcelele.

Pentru perioada aprilie și mai 2005 medicamentele au rămas la dispoziția inculpatei, ca urmare a faptului că în respectivul interval de timp medicul O. M. s-a aflat în concediu de maternitate. După revenirea din concediu a medicului O., B. C. și-a reluat activitatea de ridicare a medicamentelor din farmacii și a predării acestora către medicii sus-arătați.

Începând cu iulie 2005 medicamentul Aricept a fost dus la Policilinica Rm. Sărat, Dispensarul Vâlcelele și Centrul Medico-Social Pogoanele de către medicul R. Diler (reprezentant al firmei PFIZER pentru produsele pe linie psihiatrică ). R. Diler era contactat telefonic de inculpată care completa rețetele pacienților diagnosticați cu Alzheimer, apoi, după primirea rețetelor, ridica medicamentele și le distribuia în locurile amintite. În unele cazuri rețetele au fost completate în partea destinată pacientului sau aparținătorului de către R. Diler, la solicitarea inculpatei.

În felul acesta, inculpata și-a încălcat îndatoririle impuse de calitatea de medic specialist psihiatru, consecința acestei conduite fiind prejudicierea Casei Județene de Asigurări de Sănătate B. care s-a văzut pusă în situația de a deconta integral valoarea unui medicament care în numeroase cazuri nu a fost primit de bolnavi sau aparținătorii acestora, un număr de 15 pacienți fiind în evidențe cu alte afecțiuni decât demența senilă Alzheimer (boli cardiovasculare, schizofrenie, diabet- pct. 12-21). Relativ la acest ultim aspect adresele emise de Colegiul Medicilor București și Colegiul Farmaciștilor din România (nr. 1568/11.05.2010 și 119//10.05.2010) învederează că prescrierea de Aricept, în afara demenței din ., nu are nici un suport științific.

Mai mult, inculpata a continuat să prescrie Aricept și după decesul unor pacienți (A. M., S. T., Zainescu E.), acest fapt datorându-se atât neinformării în acest sens de către medicii de familie care îi aveau în evidență, cât și faptului că inculpata nu a consultat niciodată pe bolnavii A. și S. și numai o singură dată pe bolnava Zainescu.

Mai trebuie menționat că niciunul din bolnavii ori aparținătorii arătați la pct. 1-21 nu au semnat rețetele în care inculpata a prescris Aricept, respectivul medicament fiindu-le înmânat de către medicii V. F. ori O. M. .

Situația de fapt descrisă mai sus rezultă din probele administrate în cauză, respectiv rapoartele din 26.07.2006 și 31.07.2006 ale CJAS B.- Serviciul Monitorizare și control privind rezultatul verificărilor efectuate la Centrul Medico-Social Pogoanele și o . societăți farmaceutice de pe raza județului B. (care au precedat sesizarea organelor de urmărire penală), acte medicale (rețetele eliberate pe numele celor 25 de pacienți, fișe medicale, foi de observație clinică a bolnavilor internați în CMS Pogoanele-pct. 22-25), fișa postului inculpatei, raportul de expertiză contabilă nr. 1321/12.09.2007, copii de registrul de consultații al Spitalului Săpoca (iunie 2004-iunie 2006), adresele emise de Colegiul Medicilor București și Colegiul Farmaciștilor din România, declarațiile martorilor V. F. și O. M. (medici în evidențele căror se aflau bolnavii menționați la pct. 1-21), declarațiile martorilor R. Diler și B. C. (reprezentanți medicali ai producătorului de medicamente PFIZER), declarațiile martorei G. E. (medic internist la CMS Pogoanele), declarațiile martorei M. I. (asistenta medicului O. M.), declarațiile date în calitate de martori de pacienții cărora li s-a prescris Aricept (P. M., C. G.-în prezent decedat, U. C., P. Ș.-în prezent decedat, H. A. ) și declarațiile date în aceeași calitate de aparținătorii bolnavilor menționați la pct. 1-6, 8-11, 13-14, 16, 19 și 21.

Toate acestea se coroborează cu declarațiile date de inculpată în cursul urmăririi penale în care aceasta recunoaște că a prescris unor bolnavi medicamentul Aricept, fără a-i consulta, trecându-i apoi în registrul de consultații al Spitalului de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca.

Declarațiile de la urmărirea penală și mijloacele de probă de mai sus contrazic susținerile inculpatei din declarația dată în fața instanței, conform cu care ar fi consultat marea majoritate a bolnavilor la care se face referire și că nu ar fi prescris Aricept decât bonavilor de Alzheimer, motiv pentru care instanța le va înlătura ca nesincere. Afirmațiile inculpatei, conform cu care pacienții diagnosticați cu alte boli (afecțiuni cardiovasculare ), persoane în vârstă, sufereau în realitate de Alzheimer în fază incipientă, nu pot fi primite în contextul în care nu a existat din partea sa o activitate de examinare fizică a bolnavilor care să o ducă la o atare concluzie (a se vedea declarațiile de la urmărirea penală). Că lucrurile stau astfel o demonstrează și cazul pacientului P. C. (39 de ani) căruia i-a prescris Aricept deși suferea de epilepsie și oligofrenie, fapt ce confirmă concluzia formulată de reprezentanții colegiilor medicilor și farmaciștilor în sensul că prescrierea de Aricept în alte boli decât demența senilă nu are o bază științifică.

Astfel fiind, este evident că inculpata a consultat realmente doar 4 din cei 25 de pacienți la care se face referire în rechizitoriu (C. T., Zainescu E., N. M. și M. E.), acest fapt petrecându-se la 14.07.2005, însă nici pe aceștia nu i-a mai examinat ulterior acestei date.

Apărarea inculpatei de la urmărirea penală conform cu care nu a consultat pacienții întrucât erau netransportabili nu prezintă importanță, de vreme ce printre obligațiile profesionale ale oricărui medic este și aceea de a examina fizic, în mod periodic, un pacient, pentru a constata dacă se impune întreruperea/ micșorarea sau mărirea dozei unui anume medicament ori schimbarea lui cu un altul. Trebuie observat că inculpata, în pofida faptului că persoanele suferinde de Alzheimer sunt îndeobște netransportabile, avea totuși putința de a-i consulta pe bolnavii menționați la pct. 1-21, existând posibilitatea ca, periodic (de pildă o dată pe lună), aceștia să fi fost aduși la dispensarul comunal Vâlcelele la date stabilite de comun acord cu medicul de familie O. M. ori cu medicul gerontolog V. F., având în vedere și faptul că medicamentele prescrise printr-o rețetă gratuită ori compensată sunt de regulă destinate să acopere o durată de 30 de zile. De asemenea, a existat și posibilitatea ca inculpata să consulte pacienții de la pct. 22-25 și după data de 14.07.2005, dat fiind că respectivii erau internați într-o instituție medicală- CMS Pogoanele.

Instanța nu va reține în sarcina inculpatei fapta de a fi prescris Aricept, fără consultație, pacientei A. M. (decedată la 02.05.2004 ), dat fiind că această persoană a apărut în evidențele CJAS B. ca urmând tratament cu respectivul medicament din cauza unor erori materiale în completarea CNP aparținând bolnavei J. I..

De asemenea, în lipsa unor mărturii din partea aparținătorilor pacienților A. M. (fiice plecate la Rm. V., jud. V., fără să li se identifice domiciliul), H. I. (fiu plecat în localitatea I., jud. B., fără să i se identifice domiciliul), instanța, în considerarea principiului in dubio pro reo, prezumă că respectivele persoane au primit tratament cu Aricept, prima în intervalul decembrie 2004 - 02.5.2004 (data decesului) iar a doua în intervalul 16.06._06. Aceeași concluzie se impune și în ce îi privește pe bolnavii Zainescu E., C. T., N. M. și M. E., internați în CMS Pogoanele, pentru perioadele 18.08._05 (data decesului bolnavei Zainescu) și iulie 2005- februarie 2006.

În ce privește încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, înșelăciune în formă continuată (art. 215 alin. 1, 2 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp) și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (art. 290 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp ), instanța a observat că probatoriul administrat nu a pus în evidență executarea de către inculpată a unor acțiuni de inducere în eroare a CJAS B. cu privire la caracterul real ori nereal al afecțiunilor unor persoane asigurate, dat fiind că o bună parte din cei 25 de pacienți (cei nominalizați la pct. 1-11 și 22-25 ) sufereau realmente de Alzheimer, o astfel de activitate fiind dovedită în cazul persoanelor pentru care s-au dispus scoateri de sub urmărire penală și aplicarea de amenzi administrative (învinuiții B. C., R. Diler, S. F., P. I. R., V. F. și O. M. a se vedea pct. 3). Pe de altă parte, sub aspectul laturii subiective, probele administrate nu au evidențiat scopul obținerii unui folos material injust de către inculpată (bani ori alte avantaje de ordin material de la firma PFIZER, producătoare/distribuitoare de Aricept), acest aspect fiind reținut de altfel și în actul de sesizare atunci când, pe baza adreselor firmei arătate (nr. 6929/14.06.2007 și 9835/28.09.2007), se învederează că participarea inculpatei și a altor 5 medici psihiatri români, în perioada 22-26.10.2005, la o manifestare științifică anuală în domeniul psihiatriei (Congresul ECNP), desfășurată în capitala Olandei, nu a fost condiționată de promovarea sau prescrierea unui anumit produs medicamentos. Împrejurarea că prescrierea de Aricept a determinat un folos material (creșterea vânzărilor firmei PFIZER) nu presupune în mod necesar existența unui caracter injust al respectivului folos, de vreme ce, așa cum s-a arătat mai sus, o parte din pacienți au beneficiat de respectivul medicament, folosindu-l pentru tratarea bolii Alzheimer cu care fuseseră diagnosticați anterior anului 2004.

În ce privește infracțiunea prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp, instanța a reținut că nu au existat în materialitatea lor acte de contrafacere sau alterare a unor înscrisuri sub semnătură privată, astfel cum sunt ele definite de art. 288 alin. 1 Cp. În realitate, probatoriul administrat a pus în evidență acțiuni de falsificare prin atestarea de către inculpată a unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, mai exact a consemnat în registrul de consultații al Spitalului de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca (înscris oficial în accepțiunea art. 150 alin. 2 Cp) aspecte necorespunzătoare adevărului: că a consultat pacienți diagnosticați cu Alzheimer, deși această activitate nu a avut loc în fapt.

Mai trebuie observat că atestarea de către inculpată, în mod nereal, că a consultat bolnavi de Alzheimer s-a realizat în calitate de medic psihiatru la spitalul amintit, instituție publică potrivit art. 145 Cp. Această activitate (consultația), la fel ca efectuarea serviciului de gardă, este una specifică unui funcționar public, astfel cum este el definit de art. 147 alin. 1Cp. Rezultă astfel că în activitatea de consult pacienți, conform programului de lucru la o instituție sanitară de stat, un medic are calitatea de funcționar public, nefiind aplicabile disp. art. 375 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (fostul art. 6 alin. 2 din Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic). Aplicabilitatea acestor dispoziții, ce califică profesia de medic ca fiind una liberă, operează doar atunci când este vorba de activități specifice profesiei: recomandări, prescripții, conduită terapeutică, investigații, operații, etc.

Prin urmare, fapta inculpatei C. M., medic psihiatru la S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, care în perioada iunie 2004-iunie 2006, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, cu știință, nu a consultat (periodic) un număr de 25 de pacienți cărora le-a prescris Aricept pentru tratamentul bolii Alzheimer (deși 10 din aceștia erau diagnosticați cu alte afecțiuni), cu consecința producerii unei pagube în patrimoniul CJAS B. (contravaloarea medicamentului arătat, suportat de stat integral), întrunește sub aspect subiectiv și obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp.

Fapta aceleiași inculpate, care în perioada iunie 2004-iunie 2006, în calitate de medic psihiatru la S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, a falsificat registrul de consultații al instituției arătate, prin atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv că a consultat un număr de 25 de pacienți, întrunește sub aspect subiectiv și obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 248 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp.

Ca atare, în baza art. 334 Cpp, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracțiunile prevăzute de art. 290 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp și art. 215 alin. 1 și 2 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp în infracțiunile prevăzute de art. 289 alin. 1 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp și de art. 248 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs avocatul G. V., inc. C. M. și p. resp.civ. S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca.

Prin recursul său, av. G. V. critică încheierile de ședință din 02.06.2011 și 24.02.2012, prin care a fost amendat cu sumele de 1000 lei și 1500 lei, arătând că nu se impunea amendarea sa.

Recursul inculpatei vizează achitarea în baza art. 10 lit. a sau d Cod procedură penală și, în subsidiar, achitarea în baza art. 10 lit. b¹ Cod procedură penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

În motivare, se arată că, în momentul punerii în discuție a schimbării încadrării juridice, era necesar să se pună în discuție și calificarea probelor pe noua încadrare juridică și, mai ales, efectuarea expertizei pe care instanța de fond a respins-o.

Activitatea inc. de a prelua medicamente pe care le-a distribuit pe rețea, în perioada 2004-2006, nu este confirmată de probele aflate la dosar, astfel că nu se poate vorbi de vinovăția inculpatei.

De asemenea, inculpata nu a cunoscut faptul că persoanele cărora li s-au prescris aceste medicamente erau decedate, deoarece evidența era ținută de C. Județeană de Asigurări de Sănătate.

Mai arată că, la nivelul Spitalului Săpoca nu există prejudiciu, astfel că, din punct de vedere al activității sale nu există vinovăție.

Se mai precizează că instanța de fond a respins cererea de restituire a cauzei la parchet, deși între considerentele și dispozitivul rechizitoriului există contraziceri evidente, care au influențat cursul judecății.

Partea responsabilă civilmente critică soluția, arătând că simplul raport de prepușenie nu este suficient pentru a fi atrasă răspunderea solidară, deoarece inculpata nu asigura asistență medicală pe baza unor îndrumări, ci pe baza pregătirii sale profesionale.

Un alt motiv de recurs este faptul că inculpatei nu i-au fost interzise drepturile prev. la art. 64 lit. c Cod penal.

Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:

Recursul declarat de av. G. V. este nefondat.

Prin încheierea de ședință din 02.06.2011 s-a dispus amendarea sa cu suma de 1500 lei pentru lipsa nejustificată la a doua strigare a cauzei, iar prin recursul de față, nu s-a făcut nici o dovadă a imposibilității de prezentare.

Prin încheierea de ședință din 14.02.2011, av. G. V., în calitate de apărător al inculpatei, a lipsit de la termenul de judecată în mod nejustificat, fiind amendat cu suma de 1000 lei, iar prin recursul declarat nu s-a făcut dovada imposibilității de prezentare.

În aceste condiții, recursul declarat în nume propriu de apărătorul inculpatei urmează a fi respins ca nefondat.

În ceea ce privește recursul inculpatei, se poate observa că există vădite deosebiri între cererea de achitare conform art. 10 lit. a, sau b¹ Cod procedură penală și motivarea acestor cereri.

Cu toate acestea, instanța urmează să analizeze atât cererea explicită de achitare, cât și cererile care rezultă din motivarea cuprinsă în declarația de recurs.

Cererea de achitare în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală în sensul că fapta nu există (fără a se preciza care dintre fapte), nu a fost motivată prin recurs.

Această cerere, respectiv aceea că fapta (oricare dintre cele două) nu există în materialitatea ei, este contrazisă de cea mai sumară analiză a probelor aflate la dosar, de declarațiile inculpatei și chiar de motivarea recursului, din care rezultă că inculpata a prescris medicamentul Aricept pentru 25 de pacienți pe care nu i-a consultat și a completat registrul de consultații, în legătură cu aceiași pacienți, activități necontestate de inculpată, astfel că fapta există în materialitatea ei.

Cererea de achitare în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală este motivată în sensul că elementul constitutiv care lipsește este vinovăția prin susținerea că nu a știut că o parte dintre pacienți erau decedați.

Inculpata avea obligația consultării tuturor pacienților cărora le-a prescris medicamentele, ceea ce nu s-a întâmplat, și acesta este elementul cantitativ al faptei de abuz în serviciu.

În aceste condiții, este de înțeles că inculpatul nu a știut că o parte dintre pacienți decedaseră, dar acest aspect nu are relevanță asupra formei de vinovăție, așa cum s-a precizat mai sus.

Cererea privind achitarea conform art. 10 lit. b¹ Cod procedură penală poate fi primită, având în vedere modul de comitere a faptelor cu caracter continuat, împrejurările săvârșirii și urmarea produsă.

Aprecierea gradului de pericol social a fost făcută de instanța de fond la dozarea pedepselor și a modalității de executare, în sensul caracterului scăzut al acesteia, însă nu se poate constata că faptele sunt lipsite în mod vădit de importanță.

În ceea ce privește lipsa prejudiciului în patrimoniul Spitalului Săpoca, ceea ce ar constitui o lipsă de vinovăție, instanța face precizarea că partea civilă este C. Județeană de sănătate, iar spitalul are calitate de parte responsabilă civilmente, ceea ce lămurește această problemă.

Critica privind necesitatea punerii în discuție a calificării probelor, pe noua încadrare juridică este neîntemeiată, având în vedere că probele nu au fost „calificate”, nici pe vechea încadrare juridică, această operațiune, negăsindu-se în procedura de judecată.

Cererea de restituire la procuror a fost corect respinsă de instanța de fond, față de motivul invocat și față de constatarea că instanța a fost legal sesizată prin rechizitoriu, cu precizarea că această cerere nu a mai constituit motiv de recurs.

Partea responsabilă civilmente, în recursul declarat, a arătat că nu este suficient raportul de prepușenie pentru a fi atrasă răspunderea sa civilă, precizând că mai era necesară existența unor îndrumări din partea conducerii.

În primul rând raportul de prepușenie, confirmat de partea responsabilă civilmente, este suficient pentru declanșarea răspunderii civile solidare, iar dacă s-ar fi constatat că o persoană din conducerea spitalului ar fi dat îndrumări pentru comiterea unei fapte penale, nu ari fi atras numai răspunderea civilă.

Cu motivările arătate mai sus, se va respinge ca nefondate recursurile declarate, cu obligarea recurenților la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.385¹⁵ pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpata C. M. și partea responsabilă civilmente S. DE P. Șl PENTRU MĂSURI DE SIGURANȚĂ SĂPOCA împotriva Sentinței penale nr.2527/F din data de 13 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr._ și recursul declarat de apărătorul ales al inculpatei, avocat G. V., împotriva încheierilor din datele de 24 februarie 2011 și 02 iunie 2011, pronunțate în același dosar.

În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul de procedură penală, obligă pe recurenta inculpată, recurentul parte responsabilă civilmente și recurentul apărător ales la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

N. S. B. V. C. V. G.

GREFIER,

C. D. R.

Red. V.B.

Dact.A.A.

2 ex.-3.05.2012

Judecătoria Sector 4 București

Jud. fond:

← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine....		Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 130/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 915/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 215/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 437/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51 NCPP. Sentința nr. 217/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice. Legea 84/1998. Decizia nr. 821/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 679/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 876/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI