Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 679/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 679/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2012 în dosarul nr. 679/2012
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 679
Ședința publică de la 02 aprilie 2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: S. E.
JUDECĂTOR: S. C.
GREFIER: V. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - D.I.I.C.O.T., a fost reprezentat de PROCUROR: R. R..
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către inculpații P. E., I. N. A., D. L. G. și S. D. N., împotriva încheierii din data de 28.03.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a I a Penală, în dosarul nr._ 10.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții – inculpați P. E., personal în stare de arest și asistat de avocați aleși, D. R. și V. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul București - Cabinet individual, I. N. A., personal în stare de arest și asistat de avocat ales, H. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul București - Cabinet individual, D. L. G., personal în stare de arest și asistat de avocat ales, M. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul București - Cabinet individual și S. D. N., personal, în stare de arest și asistat de avocați aleși, C. C. și V. E., în baza împuternicirilor avocațiale nr._ și 356, emise de Baroul București - Cabinet individual și Baroul G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513 Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Avocat D., având cuvântul pentru recurentul - inculpat P. E., solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii de ședință, revocarea măsurii arestării preventive, punerea acestuia în libertate și aplicarea unei alte măsuri preventive din cadrul art. 136 lit. b sau c Cod procedură penală. Consideră că temeiurile inițiale s-au schimbat în mod vădit, din raportul de expertiză ADN, care a fost finalizat după circa 9 luni, nu rezultă că inculpatul se afla la locul faptei în data de 28-29 ianuarie, nu sunt probe în acest sens și nici pentru infracțiunea de trafic de droguri, motive pentru care apreciază că nu se mai impune judecarea acestuia în stare de arest preventiv, fiind deja reținut de circa 2 ani și 3 luni.
Avocat V., având cuvântul, solicită de asemenea admiterea recursului și revocarea acestei măsuri, având în vedere stadiul cercetării judecătorești și faptul că temeiurile inițiale nu mai subzistă, în raport de raportul genetic efectuat în cauză. Consideră că inculpatul nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nici nu există probe că ar încerca să se sustragă de la judecarea cauzei, motive pentru care solicită aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Apărătorul recurentului – inculpat I. N. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere că cercetarea judecătorească este spre final, martorii au fost audiați, temeiurile inițiale nu mai subzistă, iar altele noi nu au apărut, acesta este arestat de circa 2 ani și 3 luni și lăsat liber nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Apărătorul recurentului – inculpat D. L. G., având cuvântul, precizează că inculpatul nu este vinovat de faptele reținute în sarcina sa, fiind arestat de peste 2 ani numai pe declarațiile martorilor cu identitate protejată, considerând această măsură excesivă, în raport de indiciile aflate la dosar și de infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, tentativă de trafic internațional de droguri și inițierea unui grup de crimă organizată. Mai arată că și termenul rezonabil a fost depășit de mult, iar cauza este spre finalul cercetării judecătorești, motive pentru care solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului în stare de libertate.
Avocat C., având cuvântul pentru recurentul – inculpat S. D. N., precizează că acesta nu are nici o legătură cu furtul armelor, aste arestat de 2 ani și 3 luni, nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu s-au mai administrat probe pentru el de circa un an și ½, motive pentru care solicită admiterea recursului, punerea acestuia în libertate și luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.
Avocat V. având cuvântul, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere circumstanțele reale și personale ale acestuia și faptul că împotriva acestuia nu s-au mai făcut activități procedurale.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate, solicitând menținerea încheierii pronunțate în primă instanță, pe care o consideră legală și temeinică, având în vedere că subzistă în continuare temeiurile inițiale, dosarul nu este unul fabricat, având în vedere că armamentul sustras din unitatea militară a fost găsit în posesia inculpaților, aceștia au încercat să-l plaseze pe piață, fapt dovedit de înregistrările convorbirilor telefonice și de cele în mediul ambiental. Recunoaște că inculpații sunt arestați de 2 ani și 3 luni, însă situația lor este una excepțională în raport de complexitatea cauzei și numărul mare de inculpați și, nu în ultimul rând, de cele 124 kg de droguri, motive pentru care solicită menținerea acestora în stare de arest preventiv, lăsarea lor în libertate fiind în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
În ultimul cuvânt, recurenții – inculpați, având pe rând cuvântul, au susținut că nu se fac vinovați de faptele reținute în sarcina lor, sunt de acord cu cele expuse de către apărătorii lor, solicitând să fie judecați în continuare, în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 28.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală în dosarul nr._ 10, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. 3 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților P. E., D. L. G., M. A., C. M., I. N. A., T. D., S. M., C. S. G., S. D. N., S. D. V. și M. A. I. M..
Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara și, respectiv, revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpați.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de droguri de mare risc, introducerea în țară a unor droguri de mare risc, furt cu consecințe deosebit de grave, nerespectarea regimului armelor și munițiilor.
În sarcina inculpaților D. L. G. și M. A., s-a reținut că, în cursul anului 2009, au finanțat, organizat și coordonat mai multe transporturi de droguri de mare risc din Turcia către România, în cantități de ordinul zecilor de kilograme la fiecare transport, împrejurări în care doi dintre membrii acestei rețele, ce aveau rolul de „cărăuș” și acționau din dispoziția și sub coordonarea acestora, au fost prinși în flagrant și arestați de către autoritățile competente turce, respectiv de către cele bulgare, împrejurări în care a fost descoperită și confiscată de la aceștia cantitatea totală de circa 124 kilograme de heroină, disimulată în autoturismele cu care se deplasau. S-a reținut că acești doi inculpați au pregătit și finanțat efectuarea și a altor transporturi de droguri de mare risc la care urmau să fie folosite un autoturism Volkswagen Passat, de culoare albastră și un autoturism marca Hyundai Tucson, prin intermediul altor componenți ai grupului fiind recrutați coinculpați in calitate de cărăuși ai unor importante cantități de heroină din Turcia; se reține, de asemenea, că la 27.12.2009, cu ocazia percheziției la domiciliul inculpatului, a fost găsită in buzunarul unei haine cantitatea de 1.20 grame substanță dovedită a fi heroină, destinată comercializării, având in vedere că inculpatul nu este consumator de droguri. Se mai reține că inculpatul M. A., la data de 14.12.2009 împreună cu coinculpatul C. M., i-a vândut colaboratorului G. M. cantitatea de 0,87 grame heroină, iar in data de 15/16.12.2009 aceluiași colaborator i-au vândut cantitatea de 100,08 grame heroină in schimbul sumei de 2000 de Euro.
Pentru inculpatul I. N. A. s-a reținut că, în cursul anului 2009, a aderat și a sprijinit un grup infracțional organizat, constituit, condus și coordonat de către inculpații P. E., C. M., D. L. G. și M. A., în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, furt calificat, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, efectuarea fără drept a operațiunilor cu arme militare de foc letale și muniții și altele. De asemenea, s-a reținut că, în cursul lunii ianuarie 2009, pe timp de noapte, inculpatul I. N.-A., împreună cu inculpații P. E., C. M., T. D., C. S. G. și S. M., toți 6 membri ai aceluiași grup infracțional organizat, au sustras prin efracție (tăind gardul împrejmuitor al unității și lacătul de la ușa de acces) dintr-un depozit de armament aflat în incinta UM_ Ciorogârla, situat pe raza comunei Ciorogârla, județul I., o mare cantitate de arme militare de foc letale. După furt, armele au fost împărțite așa încât inculpatul I. A. a deținut și a efectuat fără drept operațiuni care se referă la arme de foc letale militare, polizând seriile armelor pentru a nu fi recunoscute, cu scopul de a le vinde. A preluat, totodată, spre păstrare și armele ce le-au revenit inculpaților T. D. și S. M., pe care ulterior inculpatul C. a început să le înstrăineze, în actul de vânzare implicându-se direct și acesta.
Pentru inculpatul S. D. N., s-a reținut că, în cursul anului 2009, a aderat și a sprijinit un grup infracțional organizat, grup infracțional care a fost constituit, condus și coordonat de către numiții D. L. G., M. A. P. E. și C. M. în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, furt calificat, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, efectuarea fără drept a operațiunilor cu arme militare de foc letale și muniții și altele. În cadrul acestui grup, rolul inculpatului era acela de cărăuș, fiindu-i încredințat în acest scop autoturismul marca Volkswagen Passat, cu privire la care există indicii temeinice că a fost modificat in vederea ascunderii drogurilor ce urmau a fi aduse din Turcia în România, cu tranzitarea Bulgariei, sens în care, sub coordonarea inculpaților D. L., M. A. și P. E., a fost împuternicit să călătorească cu autoturismul în afara țării, în vederea pregătirii transportului ce era planificat, faptă rămasă în fază de tentativă.
Pentru inculpatul P. E. s-a reținut că, în cursul anului 2009, acesta, împreună cu inculpații C. M., D. L. G., M. A., a constituit, condus și coordonat un grup infracțional organizat în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, furt calificat, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, efectuarea fără drept a operațiunilor cu arme militare de foc letale și muniții. În cursul lunii ianuarie 2009, pe timp de noapte, inculpatul P. E., împreună cu numiții I. N.-A., C. M., T. D., C. S. G. și S. M., membri ai aceluiași grup infracțional, au sustras prin efracție (tăind gardul împrejmuitor al unității și lacătul de la ușa de acces) dintr-un depozit de armament aflat în incinta UM_ Ciorogârla, situat pe raza comunei Ciorogârla, județul I., o mare cantitate de arme militare de foc letale, cauzând o perturbare deosebit de gravă activității mai multor unități militare. Totodată, s-a reținut că, după comiterea furtului, armele au fost împărțite, revenindu-i și inculpatului P. E..
De asemenea, în calitate de lider al acestui grup infracțional organizat, inculpatul P. E., împreună cu membrii grupului aflați sub coordonarea sa, a asigurat protecția transporturilor de droguri organizate de inculpații D. L. G. și M. A. – membri ai același grup infracțional organizat și lideri ai acestuia în ceea ce privește traficul de droguri - și a membrilor grupării, participanți direcți la deținerea și transportul drogurilor, constând îndeosebi în mari cantități de heroină, pe cale rutieră pe ruta Turcia – Bulgaria – România – Europa de Vest. Inculpatul s-a ocupat și cu recrutarea unor membri ai acestui grup infracțional organizat, aflați sub coordonarea sa directă, cărora le-a încredințat sarcina de a transporta, pe ruta menționată, în calitate de șoferi, două mari cantități de heroină, de ordinul zecilor de kilograme fiecare, drogurile urmând să fie ascunse în caroseria autoturismelor puse la dispoziția lor special pentru acest scop de membrii grupului. Acesta i-a recrutat pe inculpații V. I. și S. D. N., în vederea efectuării unor transporturi importante de heroină din Turcia către România cu tranzitarea Bulgariei, folosindu-se de autoturismul Volkswagen Passat, de culoare albastră, având numărul de înmatriculare_ (schimbat ulterior în_ ), care în prealabil a fost modificat în vederea ascunderii drogurilor, acest autoturism fiind procurat la data de 20.09.2009 de numiții D. L. G. și M. A., care s-au ocupat, împreună cu alți membri ai rețelei, și de pregătirea sa pentru transportul drogurilor, faptă rămasă in fază de tentativă.
Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 143 Cod procedură penală, art. 1491 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În acest sens, s-a avut în vedere că în cauză există suficiente indicii temeinice, în sensul art. 68 1 Cod procedură penală, raportat la art. 143 alin.1 Cod procedură penală, care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, relevante în acest sens fiind: procese verbale de investigație întocmite de către organele de poliție judiciară delegate; procesele verbale de supraveghere operativă/filaj; procesele verbale de percheziție domiciliară și de constatare a infracțiunii flagrante; procesele verbale și notele anexă de redare în scris a convorbirilor telefonice și din mediul ambiental interceptate în mod autorizat în prezenta cauză; rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de specialiști din cadrul Institutului de Criminalistică – Serviciul Expertize Criminalistice al IGPR; rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de specialiști din cadrul Laboratorului central de analiză și profil al drogurilor al IGPR - Direcția generală de combatere a criminalității organizate; actele procedurale trimise de autoritățile judiciare turce, în urma cererii de comisie rogatorie internațională formulată parchet, privind descoperirea cantității de circa 51 kilograme heroină în timp ce era transportată de martorul P. V.; actele procedurale trimise de autoritățile judiciare bulgare, în urma cererii de comisie rogatorie internațională formulată de parchet, privind descoperirea cantității de circa 73 kilograme heroină în timp ce era transportată de martorul S. D. S.; declarațiile martorului T. D. A.; procesele-verbale de recunoaștere a inculpaților de pe planșe foto; declarațiile martorului (colaborator) „G. M.” – nume de cod; declarațiile martorului (colaborator) „T. A.” – nume de cod; declarațiile martorului H. A.; declarațiile martorului „C. V.” – nume de cod; procesele verbale de redare a datelor stocate în memoria telefoanelor mobile și a cartelelor S. ridicate de la inculpați, precum și celelalte acte procesuale aflate în dosarul de urmărire penală.
De asemenea, Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este închisoarea cu mult peste 4 ani, iar la dosar există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestei ultimi condiții, a avut în vedere natura, multitudinea si gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, precum și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise faptele, prin constituirea unui grup bine organizat și coordonat. Tribunalul a subliniat că infracțiuni de genul celor de care sunt acuzați inculpații, respectiv trafic de droguri, trafic internațional de droguri, aduc atingere gravă sănătății publice și că, prin presupusul furt al armelor dintr-o unitate militară și traficarea acestora, s-a cauzat o perturbare gravă a activității unităților militare și a altor instituții ale statului.
Tribunalul a mai avut în vedere și sentimentul de insecuritate socială indus în rândul cetățenilor de sustragerea unui număr mare de arme de foc dintr-o unitate militară și de posibilitatea ca aceste arme să intre în posesia unor infractori sau a unor grupuri infracționale, această acțiune fiind de natură să pericliteze importante valori ocrotite de lege, inclusiv dreptul la viață și la sănătate și siguranța populației, ea reflectând, totodată, periculozitatea deosebită a inculpaților.
Referitor la circumstanțele de ordin personal ale inculpaților, cum sunt poziția procesuală sinceră, lipsa antecedentelor penale în cazul unora dintre inculpați sau existența unor surse licite de venituri, Tribunalul a considerat că ele trebuie avute în vedere, de principiu, cu ocazia soluționării cauzei pe fond.
Referitor la durata măsurii arestării preventive, instanța consideră că, în raport cu complexitatea concretă a cauzei, cu numărul mare de persoane cercetate, maniera în care a fost instrumentată cauza, comportamentul concret al organelor judiciare implicate – cărora nu le poate fi imputată vreo atitudine de tergiversare a soluționării cauzei, durata privării de libertate a inculpaților (aproximativ 2 ani și 3 luni) nu se poate considera că menținerea măsurii ar depăși limitele termenului rezonabil, în raport de jurisprudența CEDO, astfel că se justifică menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și prin raportare la prevederile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații P. E., I. N. A., D. L. G. și S. D. N., care au criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, recurentul - inculpat P. E. a invocat schimbarea temeiurilor ce au stat inițial la baza arestării, solicitând luarea uneia dintre măsurile preventive prevăzute de art. 136 lit. b sau c C.p.p. În acest sens, a făcut referire la raportul de expertiză ADN, ce a fost finalizat după aproximativ 9 luni și din care ar rezulta că inculpatul nu se afla la locul faptei de furt, precum și la inexistența unor probe cu privire la infracțiunea de trafic de droguri. Totodată, inculpatul a invocat durata arestării preventive de aproximativ 2 ani și 3 luni și stadiul cercetării judecătorești, apreciind că lăsarea sa în libertate nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul I. N. A. a solicitat luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere stadiul cercetării judecătorești, împrejurarea că martorii au fost audiați, durata totală a arestării preventive, apreciind că lăsarea sa în libertate nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul D. L. G. a invocat durata excesivă a măsurii arestării preventive, având în vedere că ea s-a întemeiat doar pe declarațiile unor martori cu identitate protejată, dar și natura infracțiunilor pentru care este judecat, respectiv tentativă la trafic internațional de droguri și inițierea unui grup de crimă organizată. Făcând referire și la stadiul cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul S. D. N. a solicitat revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive, având în vedere specificul faptelor de care este acuzat, neimplicarea sa în furtul armelor, stadiul cercetării judecătorești și împrejurarea că este arestat de 2 ani și 3 luni. Invocând și circumstanțele sale personale, inculpatul a apreciat că lăsarea sa în libertate nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând actele dosarului și încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea apreciază că recursurile formulate de inculpații P. E. și I. N. A., sunt nefondate, iar recursurile inculpaților D. L. G. și S. D. N. sunt fondate pentru următoarele considerente:
Toți cei patru recurenți-inculpați se află în stare de detenție preventivă de o perioadă de timp suficient de îndelungată pentru a se impune cu necesitate analiza măsurii în care persistă riscul de tulburare a ordinii publice și în prezent.
Notând că cei patru recurenți se află în stare de arest de 2 ani, 3 luni și 7 zile, Curtea reține că, în aprecierea rezonabilității acestei durate, nu este suficientă o evaluare abstractă, ci trebuie apreciat in concreto, în funcție de circumstanțele specifice ale cauzei, în ce măsură se mai justifică continuarea privării de libertate. În efectuarea acestei analize, Curtea trebuie să aibă în vedere atât specificul și complexitatea activității presupus infracționale ce face obiectul judecății, cât și comportamentul autorităților ori al părților în acest interval de timp.
Cu privire la inculpații P. E. și I. N. A., reține că aceștia sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, furt ce a produs consecințe deosebit de grave, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, iar cel dintâi și pentru tentativă la traficul internațional ori național de droguri de mare risc. Toate aceste infracțiuni se caracterizează printr-o gravitate sporită, reflectată, abstract, în limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor (10 ani la 20 de ani închisoare ori 15 ani la 25 de ani închisoare), dar și, concret, în modalitatea în care se presupune că au fost comise activitățile ilicite deduse judecății.
Astfel, se presupune că inculpatul P. E. este liderul unei grupări infracționale extrem de bine organizate, constituite în scopul săvârșirii unor infracțiuni deosebit de grave, orientate spre traficarea unor cantități importante de heroină (în speță 124 de kilograme) ori spre sustragerea din depozite de armament și ulterior traficarea unui număr semnificativ de arme militare de foc, a căror utilizare are efect letal.
În privința inculpatului I. N., există suspiciunea rezonabilă de a fi aderat la grupul infracțional coordonat de P. E. și de a fi săvârșit, împreună cu acesta și alți 4 membri ai aceleiași grupări, acte de sustragere de armament, urmate de acte de deținere a armelor sustrase ori de polizare a seriilor lor în vederea înstrăinării.
Ansamblul probator administrat în cauză relevă încă persistența unor indicii temeinice, în înțelesul art. 681 C.p.p., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis fapte prevăzute de legea penală, expertiza biocriminalistică invocată nefiind încă finalizată în totalitate, pentru a se susține pertinent că a intervenit o modificare semnificativă sub aspect probator.
Această activitate de sustragere de armament a făcut obiectul unor investigații ample, fiind cunoscută opiniei publice și provocând o reacție de tulburare socială extrem de puternică, ce a justificat luarea măsurii arestării preventive. Curtea apreciază că riscul acestei tulburări nu s-a diminuat, în intervalul de timp scurs până în prezent, într-o măsură atât de semnificativă încât să justifice în mod pertinent punerea în libertate a inculpaților P. E. și I. N. în actualul stadiu al procedurii.
Este admis în jurisprudența Curții Europene că, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp. În cazul unor infracțiuni de criminalitate organizată, de trafic internațional de droguri de mare risc ori de armament, cum sunt și cele deduse judecății, însăși instanța de contencios european a admis persistența riscului de tulburare a ordinii publice și după trecerea unor intervale mai lungi de timp, date fiind natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor de acest gen (a se vedea hotărârile BarNote c. Franței, 07.09.1999 și Eliano Guala c. Franței, 04.05.2004).
Or, cei doi recurenți sunt suspectați de comiterea unor fapte de sustragere a unei mari cantități de arme militare dintr-un depozit de armament în vederea deținerii de către membrii grupului ori a înstrăinării lor frauduloase, fapte ce au presupus atât o organizare prealabilă minuțioasă a modalității de comitere, cât și implicarea unui număr mare de persoane pentru a se asigura reușita ei. În plus, actele de sustragere au cauzat nu doar o perturbare deosebit de gravă mai multor unități militare, ci au creat și în rândul opiniei publice o stare de nesiguranță și temere față de o eventuală utilizare a acestor arme pe teritoriul țării, în condiții neprevizibile ori de persoane neautorizate.
Implicarea celor doi recurenți într-un furt de o asemenea amploare, consumat prin încălcarea măsurilor de securitate ce ar trebui să existe în locații cu caracter militar, pune în lumină și riscurile pe care ei au fost dispuși să și le asume în asigurarea reușitei planului infracțional prestabilit, element ce trebuie avut în vedere în realizarea unei predicții asupra comportamentului pe care îl vor adopta și în aprecierea consecințelor pe care le-ar avea lăsarea lor în libertate.
În cazul inculpatului P. E., distinct de aceste împrejurări, Curtea are în vedere și rolul său dominant în cadrul grupării infracționale, faptul că acțiunile sale s-au concentrat și în direcția traficului internațional de droguri, respectiv în asigurarea protecției unor transporturi de ordinul zecilor de kilograme de heroină ori în recrutarea unor persoane interesate să transporte astfel de substanțe, alăturându-se astfel structurii infracționale preexistente.
Ansamblul aceste circumstanțe obiective conturează o gravitate extremă a activităților infracționale de care sunt acuzați cei doi inculpați, de natură a justifica plauzibil temerea că lăsarea lor în libertate ar fi de natură să tulbure în mod efectiv ordinea socială, suscitând membrilor societății o stare de nesiguranță în derularea firească a relațiilor interumane în spațiul public.
În plus, Curtea apreciază că limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile ce intră în scopul grupului infracțional, respectiv închisoare de la 10 la 20 de ani, justifică, în mod plauzibil, temerea că inculpații ar putea influența buna desfășurare a procesului penal. Sub acest aspect, are în vedere împrejurarea nefinalizării unei probe științifice extrem de importante în lămurirea deplină a aspectelor legate de consumarea furtului de armament, respectiv expertiza biocriminalistică încuviințată în cauză.
Din analiza actelor dosarului rezultă că examinarea comparativă a profilelor ADN aparținând inculpaților și a celor ce se regăsesc în urmele existente pe probele judiciare este complexă și anevoioasă. D. fiind intervalul de timp scurs de la data recoltării probelor necesare stabilirii profilelor inculpaților (respectiv 15.07.-27.07.2011, așa cum rezultă din adresa IML M. Minovici din 04.11.2011), dar și corespondența ulterioară cu Institutul de Medicină Legală, se poate presupune că proba va fi finalizată în viitorul apropiat (așa cum s-a întâmplat, de altfel, și cu expertiza fonocriminalistică).
Raportându-se la natura infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații și la circumstanțele comiterii faptelor, C. apreciază că este necesară preîntâmpinarea oricărui situații ce ar putea genera întârzierea finalizării expertizei și, din această perspectivă, măsura arestării preventive apare ca singura măsură oportună.
Pe de altă parte, constată că o atare măsură preventivă a permis în cauză desfășurarea cu o ritmicitate constantă a actelor de cercetare judecătorească, în intervalul de timp scurs de la data sesizării instanței, respectiv 08.06.2010, fiind administrată o mare parte a probatoriilor relevante. Comportamentul autorității judiciare a fost în permanență diligent, fiind fixate termene de judecată la intervale regulate, de 2 săptămâni în cea mai mare parte a cazurilor. Neepuizarea cercetării judecătorești apare, prin urmare, ca fiind datorată exclusiv complexității cauzei și multitudinii elementelor probatorii, nicidecum comportamentului autorității ori al părților.
Pentru toate aceste considerente, Curtea concluzionează că măsura arestării preventive este legitimată și în prezent de motive pertinente și suficiente, o măsură alternativă neprivativă de libertate neoferind garanții adecvate că lăsarea în libertate a celor doi inculpați ar permite finalizarea în bune condiții a cercetării judecătorești și prezervarea ordinii publice.
Apreciind, așadar, nefondate criticile recurenților P. E. și I. N. A., Curtea constată însă distinctă situația coinculpaților D. L. G. și S. D. N., luând în considerare natura acuzațiilor ce le sunt aduse și particularitățile cauzei sub acest aspect.
Astfel, dacă ambii recurenți menționați sunt suspectați de a fi fost și ei implicați în gruparea infracțională coordonată de P. E., totuși, în sarcina acestora nu se reține o eventuală participare la comiterea faptelor având ca obiect armament militar. D. L. și S. D. sunt cercetați doar pentru activitățile de organizare, finanțare, coordonare a introducerii în țară a unor cantități însemnate de heroină (în cazul primului), respectiv pentru realizarea unor acte de transportare pe teritoriul României a unor astfel de substanțe (în cazul celui din urmă), toate în realizarea scopului grupării infracționale.
Aceste activități ilicite prezintă și ele o gravitate extremă, ce rezultă din modalitatea de concepere și de executare a hotărârii infracționale, din caracterul continuat al faptelor, rolul asumat în cadrul grupării și cantitățile de droguri tranzacționate (în cazul inculpatului D.), dar și din amploarea și consecințele negative extrem de pregnante ale traficului de droguri asupra sănătății publice și ordinii sociale, în general ( în cazul ambilor inculpați).
Riscul de tulburare a ordinii publice în cazul lăsării în libertate a acestor inculpați a fost însă diminuat de trecerea timpului, având în vedere că, în intervalul de timp de 2 ani, 3 luni și 7 zile scurs de la data arestării, impactul social și rezonanța negativă a faptelor s-au estompat. Sub acest aspect, Curtea trebuie să aibă în vedere că acești doi inculpați nu au fost implicați în furtul de armament militar, astfel încât lăsarea lor în libertate nu ar fi de natură să genereze o stare de nesiguranță de amploarea celei la care a făcut referire în analiza situației corecurenților anterior menționați.
Totodată, Curtea are în vedere că probatoriul ce a rămas de administrat în cauză interesează cu precădere situația aceleiași activități de sustragere de arme militare, neexistând astfel, în mod efectiv, posibilitatea împiedicării bunei desfășurări a cercetării judecătorești prin lăsarea inculpaților în libertate.
În acest context, raportându-se la jurisprudența instanței de contencios european, Curtea constată că nu există alte temeiuri de fapt care să justifice, în cazul recurenților D. L. și S. D., menținerea detenției preventive.
În acest sens, are în vedere circumstanțele personale favorabile acestor doi inculpați, care fac puțin plauzibil riscul sustragerii lor de la judecată, chiar în contextul pedepselor mari prevăzute de lege pentru faptele de care sunt acuzați. Inculpatul D. L. este o persoană integrată familial (căsătorit, cu un copil major) și aflată la primul conflict cu legea penală, având așadar legături suficient de puternice pentru a rămâne pe teritoriul țării. S. D. este, la rândul său, necunoscut cu antecedente penale și, totodată, singurul care a adoptat inițial, în faza de urmărire penală, o poziție procesuală cooperantă, prefigurându-se astfel garanții ale respectării îndatoririlor sale procesuale și abținerii de la acte de natură a împiedica buna desfășurare a judecății.
În raport de aceste elemente, Curtea concluzionează că natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina celor doi inculpați nu mai poate genera, prin ea însăși, un risc efectiv de tulburare a ordinii publice suficient de ridicat pentru a legitima, în mod pertinent și suficient, menținerea lor în detenție după o perioadă de 2 ani, 3 luni și 7 zile.
Buna desfășurare a procesului este posibilă prin luarea măsurii alternative a obligării de a nu părăsi țara, care, prin toate obligațiile și restricțiile ce o însoțesc, este suficientă pentru a asigura prezența inculpaților la judecată, dar și proporțională cu interesul public spre a cărui protejare se tinde prin dispunerea ei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., va admite recursurile declarate de inculpații D. L. G. și S. D. N. împotriva încheierii din data de 28.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală.
Va casa, în parte, încheierea recurată și rejudecând, în fond:
În baza art. 139 C.p.p. va înlocui măsura arestării preventive dispusă față de inculpații D. L. G. și S. D. N. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței de judecată.
În baza art. 1451 alin. 2 C.p.p. coroborat cu art. 145 alin. 11 C.p.p., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații D. L. G. și S. D. N. sunt obligați să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 22 C.p.p. va atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare, cu rea-credință, a măsurii sau a obligațiilor ce le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților D. L. G. și S. D. N., dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P. E. și I. N. A..
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga acești doi recurenți la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații D. L. G. și S. D. N. împotriva încheierii din data de 28.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală.
Casează, în parte, încheierea recurată și rejudecând, în fond:
În baza art. 139 C.p.p. înlocuiește măsura arestării preventive dispusă față de inculpații D. L. G. și S. D. N. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței de judecată.
În baza art. 1451 alin. 2 C.p.p. coroborat cu art. 145 alin. 11 C.p.p., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații D. L. G. și S. D. N. sunt obligați să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 22 C.p.p. atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare, cu rea-credință, a măsurii sau a obligațiilor ce le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților D. L. G. și S. D. N., dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P. E. și I. N. A. și îi obligă la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 aprilie 2012
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A. A. S. E. S. C.
GREFIER,
V. B.
Red. S.C.
Th.red.S.C
2 ex. - 25.04.2012
| ← Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 876/2013. Curtea de... → |
|---|
