Infracţiuni la legea privind piaţa de capital. Legea nr. 297/2004. Decizia nr. 1572/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1572/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 1572/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1572/A
Ședința din camera de consiliu de la data de 16 decembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală este reprezentat de procuror C. B..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația în anulare formulată de condamnatul E. V. cu privire la Decizia penală nr.1156/A din data de 07 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în Dosarul nr._._ *, în ceea ce privește admisibilitatea în principiu a acesteia.
Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de consiliu de la data de 15 decembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, iar Curtea, în temeiul dispozițiilor art.391 alin.1 din Codul de procedură penală, a stabilit pronunțarea hotărârii asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare cu care a fost sesizată la data de astăzi, 16 decembrie 2014, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.726/F din data de 28 august 2012, pronunțată în Dosarul nr._._, Tribunalul București – Secția I Penală (sesizat prin Rechizitoriul nr.111/D/P/2004 din data de 07 septembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală) a hotărât, între altele, potrivit art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d din vechiul Cod de procedură penală, achitarea inculpatului E. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor concurente de favorizarea infractorului (prevăzută de art.264 din Codul penal) și aderare sau sprijinire, sub orice formă, a unui grup infracțional organizat (prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003), toate cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal și art.12 din Legea nr.508/2004.
Prin Decizia penală nr.1156/A din data de 07 octombrie 2014 (definitivă), pronunțată în Dosarul nr._._ *, Curtea de Apel București – Secția I Penală, admițând, conform art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală și respectiv de partea civilă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a desființat sentința penală anterior menționată, iar, în rejudecarea pe fond a cauzei, a hotărât, cu privire la inculpatul E. V., în urma aplicării dispozițiilor art.5 din noul Cod penal (referitoare la legea penală mai favorabilă), următoarele:
În temeiul art.17 alin.2 rap. la art.16 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, a achitat pe inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire, sub orice formă, a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003.
În temeiul art.264 din vechiul Cod penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului.
În temeiul art.71 din vechiul Cod penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c din același cod.
În temeiul art.861 din vechiul Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.862 din același cod.
În temeiul art.863 din vechiul Cod penal, a impus inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 din vechiul Cod penal, referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere.
În temeiul art.71 alin.5 din vechiul Cod penal, a constatat că, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art.274 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpat, alături de alții, la plata către stat a sumei de 20.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a stabilit, cu relevanță în ceea ce îl privește pe inculpatul E. V., următoarea situație de fapt:
La data de 31 octombrie 2000, ROMPETROL GROUP BV Olanda (reprezentată de coinculpatul P. D.-C., în calitate de împuternicit al coinculpatului Hart C.-Richard, reprezentant al acționarului unic al societății respective) a semnat, cu Fondul Proprietăți de Stat (FPP), contractul nr.29, în baza căruia a achiziționat pachetul de 69,9% din capitalul social subscris și vărsat al .>
Acțiunile emise de . C., având ca obiect principal de activitate fabricarea produselor rezultate din țiței, au fost tranzacționate, la B. Electronică RASDAQ, începând cu anul 1996, cu simbolul PTRM. La data de 11 noiembrie 2003, acțiunile societății au fost suspendate de la tranzacționare și delistate de la bursa respectivă, în vederea transferării la B. de Valori București (BVB). În ultima zi de tranzacționare, ultimul preț de tranzacționare al unei acțiuni PTRM a fost de 75.000 lei/acțiune, la o valoare nominală de 214,220 lei.
Coinculpatul P. D.-C., în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al ., a depus cerere de admitere a acțiunilor la categoria a II-a a cotei bursei, cererea respectivă fiind înregistrată sub nr.1437 din data de 09 februarie 2004.
La data de 25 martie 2004, Comitetul Bursei a emis hotărârea nr.27, de înscriere, la C. Bursei de Valori București – categoria a II-a, a acțiunilor emise de ..
Prin comunicatul de presă din data de 01 aprilie 2004, BVB a anunțat că tranzacționarea acțiunilor emise de . va reîncepe la data de 07 aprilie 2004, cu simbolul RRC.
Conform CIM CNVM nr.2852 din data de 23 ianuarie 2004, acționari ai . erau, la acea dată, ROMPETROL GROUP BV (cu 64,4 % din capitalul social), . (cu 18,8% din capitalul social), SIF TRANSILVANIA (cu 9,6% din capitalul social) și . (cu 3,2% din capitalul social). Din Consiliul de Administrație, făceau parte coinculpatul P. D.-C. (membru) și . (reprezentată de coinculpatul Stephenson G.-Philip).
., prin urmare, un acționar semnificativ al ., deținând, la data de 06 aprilie 2004, un pachet de acțiuni RRC care reprezentau 18,8% din capitalul social al societății emitente. De asemenea, coinculpații P. D.-C. și Stephenson G.-Philip controlau, în mod direct sau indirect, ambele societăți (atât . și .). Pe de altă parte, coinculpatul Hart C.-Richard era reprezentant al unicului acționar al ROMPETROL GROUP BV, care deținea 64,4% din capitalul social al ., tot acesta fiind acela care îl împuternicise pe coinculpatul P. D.-C. să semneze contractul de achiziție de acțiuni cu FPP.
La data de 02 aprilie 2004, Consiliul de Administrație al . coinculpații P. D.-C. și Stephenson G.-Philip, a aprobat vânzarea a 1._ de acțiuni, deținute la ., la prețul minim de 116 lei/acțiune, precum și deschiderea unor conturi în numerar la ALPHA BANK și SSIF ALPHA FINANCE. Coinculpatul P. D.-C. a fost împuternicit să reprezinte societatea în relațiile cu ALPHA BANK și SSIF ALPHA FINANCE, precum și să instructeze, în numele și pentru . SSIF ALPHA FINANCE, cu posibilitatea sub-mandatării de terțe persoane.
Cu privire la prețul de 116/acțiune, coinculpatul P. D.-C. nu a putut oferi explicații pertinente și nici nu a prezentat dovezi care să probeze modul în care a fost stabilit.
Din datele puse la dispoziție de BVB, a rezultat că . fost singurul vânzător de acțiuni RRC, la prețul de 116 lei/acțiune, atât la data de 07 aprilie 2004 (prima zi de tranzacționare), cât și ulterior, în toată istoria de tranzacționare a acestui simbol.
. o societate deținută public, acțiunile emise de aceasta tranzacționându-se, în cadrul Bursei Electronice RASDAQ, cu simbolul V.. De asemenea, societatea avea obligații speciale privind transparența față de investitori și piețele pe care acțiunile sale se tranzacționau.
Vânzarea de către . V.) a unui activ însemnat din patrimoniul societății, constând în pachetul de 1._ acțiuni, deținut la . (simbol RRC), cu prețul de 116 lei/acțiune, constituia un eveniment important, care, dacă ar fi fost făcut public, ar fi influențat în mod semnificativ prețul sau alte aspecte referitoare la tranzacționarea valorilor mobiliare emise de cele două societăți.
În scopul protecției investitorilor și a integrității piețelor, asemenea evenimente importante trebuiau să fie transparente, accesibile tuturor participanților la piața de capital. Conform art.122 din OUG nr.28/2002, în cazul apariției unui astfel de eveniment, societățile deținute public erau obligate să întocmească, în termen de maximum 3 zile lucrătoare, rapoarte curente, potrivit reglementărilor CNVM și ale piețelor reglementate pe care se tranzacționau valorile mobiliare emise de acele societăți.
Din adresa CNVM nr.DGS_ din data de 26 iulie 2006, a rezultat că reprezentanții grupului ROMPETROL nu au raportat evenimentul anterior menționat, încălcând astfel obligațiile impuse societăților deținute public, prevăzute de legislația specifică.
Coinculpatul P. D.-C., în calitate de președinte al Consiliului de Administrație, l-a împuternicit, la rândul său, pe coinculpatul Stephenson G.-Philip să reprezinte . relațiile cu banca și societatea de servicii de investiții financiare. La data de 06 aprilie 2004, Consiliul de Administrație al . emis o nouă decizie, prin care l-a împuternicit, în mod expres, pe coinculpatul Stephenson G.-Philip să reprezinte societatea în relațiile cu ALPHA BANK și SSIF ALPHA FINANCE.
La aceeași dată, 06 aprilie 2004, alte trei societăți comerciale din cadrul grupului ROMPETROL, respectiv ., . C. și . SA Ploiești, au emis hotărâri prin care i-au împuternicit pe coinculpații P. D.-C. și Stephenson G.-Philip în vederea reprezentării societăților respective în relațiile cu SSIF TVM SA.
La data de 05 aprilie 2004, coinculpații P. D.-C. și Stephenson G.-Philip au semnat, pentru și în numele . contract de investiții financiare cu SSIF ALPHA FINANCE, reprezentată de Tavakos Dimitros și coinculpatul A. F.-I.. La aceeași dată, coinculpatul Stephenson G.-Philip a semnat, pentru . cerere de deschidere de cont, parțial completată și o autorizare de preluare a ordinelor pe telefon. La rubrica „acceptare de către ALPHA FINANCE”, formularul de deschidere de cont nu a purtat ștampila societății și semnătura agentului de servicii de investiții, împuternicit să reprezinte societatea în relațiile cu clienții. Documentele au fost întocmite în limba engleză și nu au avut numere de înregistrare.
La data de 06 aprilie 2004, au fost create, în sistemul electronic al Bursei, de către reprezentanții SSIF ALPHA FINANCE, conturile . SALTVILLE LTD (reprezentată de coinculpatul Hart C.-Richard).
La data de 02 aprilie 2004, A. a . a hotărât încheierea de contracte de investiții cu . i-a împuternicit pe coinculpații P. D.-C. și Stephenson G.-Philip să reprezinte societatea respectivă în relația cu această societate de intermediere.
La aceeași dată, 02 aprilie 2004, Consiliul de Administrație al . a aprobat încheierea de contracte de investiții cu . i-a împuternicit pe aceiași coinculpați.
Coinculpatul A. F. I., reprezentant al SSIF ALPHA FINANCE, la data de 06 aprilie 2004, cu o zi înainte de începerea tranzacționării acțiunilor RRC, a solicitat majorarea limitei de tranzacționare (31._ lei), cu motivația efectuării unor tranzacții de tip cross în contul clienților săi, asumându-și responsabilitatea decontării acestor tranzacții. La data efectuării adresei, clienții SSIF ALPHA FINANCE nu semnaseră ordine de tranzacționare care să permită coinculpatului respectiv să cunoască intențiile lor din data de 07 aprilie 2004.
BVB a aprobat ridicarea limitei de tranzacționare, pentru SSIF ALPHA FINANCE, pe baza extrasului de cont bancar, din care rezulta că aproximativ_.000 lei erau la dispoziția societății respective. Suma a fost transferată din contul personal al numitei V. C.-R..
În dimineața zilei de 07 aprilie 2004, coinculpații Hart C.-Richard (reprezentant al SALTVILLE LTD Cipru) și Stephenson G.-Philip (reprezentant al . fost prezenți la sediul SSIF ALPHA FINANCE, în camera de tranzacționare.
La aceeași dată, 07 aprilie 2004, prima zi de tranzacționare a acțiunilor emise de . (simbol RRC), coinculpatul Hart C.-Richard, în calitate de reprezentant al clientului SALTVILLE LTD, a lansat, în jurul orei 10:10 a.m., un ordin de cumpărare, pentru 1._ acțiuni RRC, la prețul de 116 lei/acțiune. După aproximativ 4 minute, cu puțin timp înainte de deschiderea ședinței de tranzacționare și stabilirea prețului de deschidere, coinculpatul Stephenson G.-Philip, în calitate de reprezentant al clientului . lansat un ordin de sens contrar, respectiv vânzarea, tot la prețul de 116 lei/acțiune, a 1._ acțiuni RRC (deținute de . urmare a participării la majorările de capital efectuate, în perioada 2002-2004, de către .). Ambele ordine au fost preluate de coinculpatul A. F. I., în prezența și la inițiativa celor doi coinculpați anterior menționați și introduse, în fracții de câte_ acțiuni, în sistemul electronic de tranzacționare a Bursei, în starea de pre-deschidere, iar, imediat după aceea, de către traderii SSIF ALPHA FINANCE, respectiv coinculpata R. C.-E. și martora P. E..
SSIF ALPHA FINANCE SA a acceptat și a executat ordinul de cumpărare în condițiile în care clientul SALTVILLE LIMITED nu a avut în cont sumele de bani aferente cumpărărilor de acțiuni RRC la data de 07 aprilie 2004, încălcând astfel prevederile art.405 alin.4.b din Regulamentul BVB 4 privind tranzacțiile bursiere.
Din analiza ordinelor de bursă introduse în pre-deschidere de către participanții la ședința de tranzacționare din data de 07 aprilie 2004, s-a observat că, înainte ca . introducă în sistem ordinele de vânzare la prețul de 116 lei/acțiune, toți ceilalți vânzători au introdus și afișat ordine de vânzare pentru acțiuni RRC (exceptând un singur ordin de 500 acțiuni, la prețul 100 lei, care a fost modificat înainte de deschidere), la prețuri cuprinse între 440 lei și 1.500 lei, volume mai mari înregistrându-se în intervalul de preturi 600-1.500 lei. De asemenea, din analiza introducerii globale a ordinelor de bursă în sesiunea pre-deschidere, a rezultat un preț mediu ponderat, pe partea de vânzare, de 934 lei. Aceste informații au putut fi vizualizate de către fiecare participant la ședință, pe ecranele terminalelor de tranzacționare, inclusiv de către traderii și clienții SSIF ALPHA FINANCE SA.
Împotriva mandatului primit, fără a avea restricții cu privire la un preț superior prețului minim stabilit, de 116 lei/acțiune, coinculpatul Stephenson G.-Philip a ales ora 10:14, ca moment al plasării ordinului de vânzare și a solicitat vânzarea întregului pachet de acțiuni RRC.
În continuare, ordinele de tranzacționare de sens contrar, lansate de SALTVILLE LTD, au fost urmate de mai multe tranzacții de tip cross (tranzacții între clienții aceluiași intermediar) între .) și societatea respectivă (cumpărător), raportate de SSIF ALPHA FINANCE în deschidere și imediat după aceasta.
Astfel, SALTVILLE LTD a cumpărat de la .._ acțiuni RRC, la prețul de 116 lei/acțiune, reprezentând aproximativ 66,5% din totalul acțiunilor vândute de societatea română și aproximativ 5,72% din totalul acțiunilor emise de ., încălcându-se prevederile art.4.3.4 din Procedura BVB 4.3, privind tranzacțiile cross, potrivit cărora un investitor nu poate achiziționa un volum mai mare sau egal cu 5% din valorile mobiliare ale unui emitent prin intermediul unei/unor tranzacții cross efectuate într-o singură ședință de tranzacționare.
Începând cu ora 10:25 (imediat după „deschidere”, stare în care se calculează, pe baza algoritmului de deschidere, prețul și cantitatea (volumul) de deschidere, se identifică tranzacțiile posibile, se alocă volumul acțiunilor și se încheie tranzacțiile), SALTVILLE LTD, prin coinculpatul Hart C.-Richard, a transferat acțiunile, achiziționate la prețul de 116 lei/acțiune de la . câteva minute mai devreme, la prețuri cuprinse între 250 și 300 lei, în pachete importante de acțiuni RRC, către clienți ai SSIF ALPHA FINANCE și SSIF TVM, respectiv V. C.-R. (_ acțiuni, la prețul de 250 lei/acțiune), Verestoy A. și coinculpatul S.-R. S.-Ș. (63.403.500 acțiuni și respectiv 6.565.000 acțiuni, la prețul de 300 lei/acțiune).
Ordinele introduse și orchestrate în pre-deschidere, atât pentru vânzător, cât și pentru cumpărător, prin societatea de intermediere SSIF ALPHA FINANCE au generat mai multe tranzacții cross, executate la deschidere cu încălcarea prevederilor din procedura BVB.
Numai din operațiunea realizată de SSIF ALPHA FINANCE pentru clientul V. C.-R., . pierdut, în favoarea SALTVILLE LTD, suma de 63._ lei.
La data de 15 aprilie 2004, Consiliul de Administrație al . coinculpații P. D.-C. (președinte) și Stephenson G.-Philip (reprezentant al ROMPETROL HOLDING), a aprobat cumpărarea, pe piața reglementată, a unui număr de maximum_ acțiuni RRC, la un preț de cel mult 680 lei/acțiune și l-a împuternicit pe cel dintâi să reprezinte societatea în relația cu SSIF ALPHA FINANCE. În cursul aceleiași zile, această decizie a fost modificată cu o alta, numai cu privire la prețul pe acțiune, stabilit la 700 lei.
La aceeași dată, 15 aprilie 2004, prin intermediul SSIF ALPHA FINANCE, . ordinul de cumpărare, semnat de coinculpatul Stephenson G.-Philip și SALTVILLE LTD, prin ordinul de vânzare semnat de coinculpatul Hart C.-Richard, au încheiat, pe piața Deal (piață auxiliară pieței Regular, destinată încheierii tranzacțiilor cu pachete mari de valori mobiliare care au fost negociate în prealabil de agenții de bursă), o tranzacție de tip cross, având ca obiect_ acțiuni RRC, dar, de această dată, la o valoare de 6 ori mai mare decât cea din tranzacțiile anterioare, respectiv de 690 lei/acțiune.
Prin vânzarea celor_ acțiuni RRC, la prețul de 116 lei/acțiune și răscumpărarea ulterioară a acestora, la prețul de 690 lei/acțiune, . pierdut, în favoarea SALTVILLE LTD, suma de_.000 lei, exclusiv costuri de tranzacționare, care, împreună cu suma rezultată din operațiunile prezentate, s-a ridicat la valoarea de_.000 lei, respectiv aproximativ 6.166.701 USD, raportat la cursul BNR din data de 07 aprilie 2004.
Sumele de bani rezultate din operațiunile pe piața de capital din contul SALTVILLE LTD au fost repatriate, prin transferuri interbancare efectuate de către reprezentanți ai SSIF ALPHA FINANCE, la solicitările coinculpatului Hart C.-Richard, în special în conturi deschise la LAIKI BANK (Limmasol, Cipru).
În continuare, în perioada 07 - 20 aprilie 2004, coinculpații P. D.-C., Stephenson G.-Philip și P. S. au coordonat și pus în aplicare metode comune de tranzacționare pentru simbolul RRC, acționând concertat, în scopul menținerii și fixării prețului de tranzacționare al acțiunilor la un nivel prestabilit și/sau în vederea controlării evoluției acestui preț, în funcție de interesele financiare și comerciale ale grupului ROMPETROL și ale persoanelor asociate acestuia.
Astfel, în perioada respectivă, cu sprijinul coinculpatului S. C. (broker), prin intermediul conturilor persoanelor fizice sau juridice asociate grupului de interese, s-au desfășurat, în mod coordonat, operațiuni manipulative asupra prețului acțiunilor RRC, prin lansarea concertată de ordine și efectuarea de tranzacții, dată fiind împrejurarea că acele persoane beneficiau de volume mari de acțiuni RRC.
La data de 20 aprilie 2004, coinculpații P. D.-C., Stephenson G.-Philip și P. S. au stabilit introducerea, în mod concertat, a unor ordine de vânzare și cumpărare, în scopul fixării unor limite între care urmau să se execute tranzacțiile.
Operațiunile predeterminate, privind prețul, volumul și modul de introducere a ordinelor de tranzacționare, au fost reflectate fidel în actele puse la dispoziție de BVB, privind ordinele și tranzacțiile având ca obiect acțiuni RRC în perioada de referință.
Astfel, din analiza ordinelor introduse în sistemul de tranzacționare la data de 20 aprilie 2004, a rezultat că, la ora 10:01 a.m., prin intermediul SSIF ALPHA FINANCE, reprezentată de coinculpații A. F.-I. și R. C.-E. (trader), clientul SALTVILLE LTD, prin coinculpatul Hart C.-Richard, a lansat și afișat, în sistemul electronic de tranzacționare, un ordin de cumpărare pentru_ acțiuni RRC, la prețul de 590 lei/acțiune. În cadrul aceleiași ședințe, au fost introduse ordine de tranzacționare, cu volume însemnate, în contul numitei V. C.-R. (vânzarea a 10.000.000 acțiuni, la prețul de 730 lei/acțiune, prin SSIF ROMBELL SECURITIES) și al . (vânzarea a 50.000.000 acțiuni, la prețul de 770 lei/acțiune). Ordinele anterior menționate au fost introduse și afișate în sistemul electronic de tranzacționare, însă nu au fost finalizate prin tranzacții.
Prin volumul mare de acțiuni afișat în sistemul de tranzacționare al Bursei, s-a creat celorlalți participanți la sistem percepția falsă că, pe partea de cumpărare, corespunzător prețului de 590 lei, cererea de acțiuni RRC era foarte mare, iar, pe partea de vânzare, corespunzător prețului de 790 lei, oferta de acțiuni RRC era, de asemenea, mare.
Sistemul de tranzacționare al BVB pentru piața reglementată sau Sistemul Electronic al BVB funcționau ca o piață de licitație, pe principiul „order driven”, în cadrul căruia participanții introduceau ordine de cumpărare și vânzare care erau afișate în cadrul unor cozi de licitație, ce puteau fi vizualizate de orice participant la piață, atât sub aspectul volumului, cât și al prețului fiecărui ordin, fără a identifica intermediarul care a introdus și afișat acele ordine. În acest mod, s-au creat „bariere” vizibile, în zonele de preț de 590 lei, pe partea de cumpărare și respectiv de 790 lei, pe parte de vânzare, praguri care, datorită volumului mare afișat, au dat celorlalți participanți senzația că prețul nu va coborî sub nivelul de 590 lei și nu va urca peste nivelul de 790 lei.
În legătură cu operațiunile cu caracter ilicit referitoare la acțiunile RRC, efectuate în perioada 07 - 15 aprilie 2004, CNVM, prin departamentele de specialitate, a efectuat, în cursul anului 2004, mai multe verificări, concretizate în Note ce au fost prezentate Comisiei. În cadrul acestor Note, s-au evidențiat mai multe contravenții, dar și indicii temeinice privind săvârșirea unor infracțiuni cu privire la piața de capital sau de natură economică, propunându-se, în consecință, sesizarea organelor abilitate, inclusiv a celor de urmărire penală.
De asemenea, începând cu data de 20 aprilie 2004, Inspectorul General al BVB, martorul O. I., a sesizat CNVM, în mai multe rânduri, în legătură cu operațiunile cu caracter manipulativ și fraudulos cu acțiuni RRC, desfășurate în perioada 07 - 20 aprilie 2004 de către grupul de interese asociat ROMPETROL, semnalând încălcări grave ale legislației aplicabile pieței de capital, inclusiv săvârșirea unor infracțiuni specifice, de manipulare a acelei piețe și propunând transmiterea întregului material probator către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, la data de 20 aprilie 2004, martorul O. I. a transmis membrilor CNVM o . constatări cu privire la operațiunile cu acțiuni RRC, desfășurate în perioada 07 - 15 aprilie 2004, pe care le-a apreciat a constitui „o încălcare a prevederilor regulamentelor bursiere, a procedurilor BVB și a Ordonanței nr.28/2002”.
La data de 06 mai 2004, martorul O. I. a prezentat Comisiei o situație în legătură cu tranzacțiile suspecte cu acțiuni RRC, desfășurate în ședința bursieră din data de 07 aprilie 2004. În discuțiile purtate în cadrul ședinței, coinculpatul M. P.-G. a propus, încă de la acea dată (06 mai 2004), o formulă prin care șeful corpului de control, împreună cu inspectorul general, să realizeze o investigație „cu caracter confidențial”, fiind susținut imediat de inculpatul E. V., care a afirmat că „înțeleg, prin asta, spălarea prima oară a rufelor în familie, adică în sistemul nostru”. S-a hotărât, de asemenea, efectuarea unui control cu privire la aspectele sesizate, la sediul SSIFALPHA FINANCE.
În Notele Corpului de Control nr.2135 și nr.2136, cu referire la tranzacțiile cu acțiuni RRC în perioada 07 - 15 aprilie 2004 și cu privire la controlul desfășurat în cadrul SSIF ALPHA FINANCE în perioada 04 - 10 mai 2004, prezentate și discutate în ședințele Comisiei din 15 și 16 iunie 2004, s-a constatat încălcarea mai multor articole din OUG nr.28/2002 și a unor norme emise de CNVM, inclusiv cele referitoare la manipularea pieței de capital și s-au evidențiat indicii de săvârșire a unor infracțiuni cu caracter economic și a unor operațiuni frauduloase de spălare a banilor, propunându-se, în consecință, sesizarea organelor de urmărire penală.
Ambele Note, semnate de coinculpata A. E. (șef al Corpului de Control al CNVM), au fost respinse în ședința Comisiei din data de 15 iunie 2004, pentru „completări”.
În ședința Comisiei din data de 16 iunie 2004, cu ocazia discutării acelorași Note, s-a hotărât, ca urmare a propunerii inculpatului E. V., continuarea anchetei, de către coinculpata A. E. și martorul O. I., precum și prezentarea separată a concluziilor acestora, într-o ședință ulterioară. În cadrul aceleiași ședințe, s-au trasat, pentru coinculpata A. E., anumite sarcini sau indicații, în special ca urmare a propunerilor formulate de coinculpatul M. P.-G. și inculpatul E. V., cum ar fi: solicitarea unor „note explicative” celor doi împuterniciți (Stephenson G.-Phillip și Hart C.-Richard) - propunere a inculpatului E. V.; solicitarea de informații de la CA al ROMPETROL, privind „măsura în care reprezentantul lui în aceste operațiuni a încălcat prevederile Legii nr.31/1990” - propunere a coinculpatului M. P.-G.. S-a ajuns astfel la situația ilogică, în care reprezentanții CNVM au solicitat chiar prezumptivilor infractori să se pronunțe asupra unor infracțiuni săvârșite de ei.
Dispozițiile formulate de cei doi inculpați și trasate prin intermediul unei hotărâri de Comisie coinculpatei A. E. excedau competențelor CNVM, care s-a erijat, în acest fel, într-un pseudo-organ de cercetare penală, fără a avea însă nici mijloacele și nici competența de a solicita și administra probe sau de a audia entități în afara ariei de reglementare sau de supraveghere a CNVM. De asemenea, sarcinile trasate coinculpatei A. E. nu permiteau aflarea cu celeritate a adevărului, identificarea persoanelor responsabile și stabilirea unor elemente concrete palpabile care să permită formularea unor concluzii pertinente. Toată această așa-zisă investigație a avut astfel un caracter ascuns și profund informal, urmărind în fapt tergiversarea sesizării organelor competente.
În ședința extraordinară a Comisiei din data de 21 iunie 2004, s-au rediscutat Notele Corpului de Control nr.2135 și nr.2136. Și în cadrul acestei ședințe, coinculpatul M. P.-G. și inculpatul E. V., care l-a susținut pe cel dintâi, au acționat în sensul favorizării grupului de interese asociat ROMPETROL, considerând, în legătură cu implicarea altor organe ale statului, că acestea „trebuie să fie informate și nu sesizate”. Mai mult, coinculpatul M. P.-G. a propus ca organele de urmărire penală să nu fie nici măcar informate, o informare trebuind transmisă „numai către MFP și ANC”. De asemenea, cei doi inculpați au insistat, în mod nejustificat, pentru o strictă confidențialitate a anchetei ce urma să se desfășoare la nivelul CNVM, ținând să sublinieze că fie nu au „implicare politică sau materială”, fie, astfel cum a susținut inculpatul E. V., „nu urmăresc interese de partid și nu sunt dirijați de probleme de cunoștințe, de relații sau de afaceri”. Poziția adoptată de cei doi inculpați, contrar susținerilor acestora, a fost însă una interesată și, prin urmare, de sprijinire, cu intenție, a coinculpatului P. D.-C., precum și a celorlalți coinculpați afiliați grupului său de interese.
De altfel, anterior ocupării postului de comisar în cadrul CNVM, inculpatul E. V. a fost vicepreședintele Consiliului de Administrație al FPS, la data când coinculpatul P. D.-C. a semnat contractul de achiziție a pachetului de 69,9% din capitalul social subscris și vărsat, ca reprezentant al „investitorului strategic” ROMPETROL BV Olanda, iar, ulterior, după privatizarea . deținut funcții de conducere în cadrul unor societăți comerciale aparținând grupului ROMPETROL, controlate indirect de coinculpatul P. D.-C. și/sau de coinculpatul Stephenson G.-Philip. La rândul lui, coinculpatul M. P.-G. a efectuat demersuri pentru a-și asigura sprijinul politic al coinculpatului P. D.-C., în vederea ocupării postului de vicepreședinte al CNVM.
În continuarea aceleiași ședințe extraordinare, coinculpata A. G.-V., în calitate de președinte al CNVM, a propus ca informările să fie întocmite de coinculpata A. E., care deținea funcția de șef al Corpului de Control, împreună cu martora D. M., în calitate de director al Direcției Juridice. În finalul ședinței respective, Comisia a aprobat, cu patru voturi pentru și două voturi împotrivă (cele ale coinculpatului M. P.-G. și inculpatului E. V.), „transmiterea de informări tuturor organelor abilitate cu privire la constatările CNVM în problema . C.”.
Coinculpatul M. P.-G. și inculpatul E. V. au acționat astfel, contrar obligațiilor statutare, pentru respingerea propunerilor din notele de control, pe motiv că nu ar fi fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sesizate, pentru prelungirea cercetărilor, în mod independent, cu stabilirea de obiective de investigație care depășeau cadrul legal de competență al CNVM, dar și pentru păstrarea nejustificată a confidențialității, în vederea ascunderii aspectelor infracționale ale faptelor comise de grupul infracțional coordonat de coinculpatul P. D.-C. cu ocazia tranzacțiilor efectuate pe BVB, îngreunând astfel, prin pozițiile lor, sesizarea organelor competente și declanșarea anchetei penale. De asemenea, în mod repetat, ambii inculpați, cu rea-credință și depășindu-și atribuțiile, s-au pronunțat asupra caracterului licit al operațiunilor derulate de reprezentanți ai grupului ROMPETROL și s-au opus sesizării organelor competente, având, de multe ori, o poziție contrară opiniei celorlalți comisari și propunerilor prezentate în Notele Corpului de Control.
Prin modul cum au acționat, în sensul denaturării intenționate a constatărilor echipelor de control ale CNVM, cei doi inculpați, împreună cu alții, au urmărit zădărnicirea declanșării urmăririi penale pentru infracțiunile de manipulare a pieței de capital și pentru infracțiunile cu caracter economic constatate, cu consecința favorizării persoanelor asociate grupului de interese ROMPETROL.
Prin acțiunile lor, cei doi inculpați, împreună cu alți reprezentanți ai autorității de supraveghere și control în domeniul pieței de capital, i-au ajutat pe coinculpații P. D.-C. și Stephenson G.-Philip să îngreuneze urmărirea penală.
Raportat la situația de fapt anterior prezentată, instanța de apel a constatat că este probată săvârșirea de către inculpatul E. V. a infracțiunii de favorizarea infractorului, incriminată de art.264 din vechiul Cod penal (apreciat a fi legea penală mai favorabilă acestuia, în mod global) și respectiv de art.269 din noul Cod penal, hotărând, în consecință, condamnarea acestuia.
În schimb, instanța de apel a apreciat că acuzația de aderare sau sprijinire, sub orice formă, a unui grup infracțional nu are fundament în materialitatea faptelor, întrucât activitatea inculpatului a fost ulterioară comiterii infracțiunilor în scopul săvârșirii cărora a fost constituit și organizat grupul de criminalitate, motiv pentru care a hotărât achitarea acestuia.
La data de 17 octombrie 2014, condamnatul E. V. a formulat, prin apărătorul său ales, contestație în anulare cu privire la decizia instanței de apel, în susținerea căreia a invocat, prin memoriul depus la dosar în data de 12 decembrie 2014, numai cazul prevăzut de art.426 lit.b din Codul de procedură penală (pe motiv că soluția de condamnare a fost pronunțată de instanța respectivă, în pofida probelor de la dosar, care, în opinia sa, dovedeau existența unor cauze de încetare a procesului penal, și anume acelea prevăzute de art.16 alin.1 lit.b teza I și lit.f din același cod, sub ultimul aspect făcându-se referire la prescripția specială a răspunderii penale).
În vederea judecării contestației în anulare astfel motivate, a fost atașat Dosarul nr._._ * al Curții de Apel București – Secția I Penală, în care a fost pronunțată decizia contestată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la motivele invocate de condamnatul contestator, Curtea constată că este inadmisibilă contestația în anulare cu judecarea căreia a fost sesizată, pentru motivele care se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit art.431 alin.2 din Codul de procedură penală, contestația în anulare este admisibilă numai dacă aceasta este formulată în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se întemeiază este dintre cele prevăzute în art.426 din același cod și, în sprijinul său, se depun ori se invocă dovezi care există la dosar.
Dacă îndeplinirea primelor două condiții este neîndoielnică, întrucât, pentru cazul prevăzut de art.426 lit.b din Codul de procedură penală (singurul invocat), contestația în anulare poate fi introdusă oricând, astfel cum prevede art.428 alin.1 din același cod, iar unul dintre motivele prezentate în susținerea acelui caz se încadrează formal în dispozițiile art.426 lit.b din Codul de procedură penală, Curtea constată, în schimb, că dovezile existente la dosar, altele noi nefiind depuse, nu confirmă incidența cazului pe care se sprijină contestația în anulare formulată de condamnatul E. V..
Astfel, cu privire la motivele invocate în susținerea cazului de contestație în anulare prevăzut de art.426 lit.b din Codul de procedură penală, Curtea constată, în primul rând, că referirea la existența unor probe, care ar fi trebuit să atragă, în opinia condamnatului, reținerea de către instanța de apel a incidenței dispozițiilor art.16 alin.1 lit.b teza I din același cod, cu privire la infracțiunea de favorizarea infractorului, este lipsită de pertinență, întrucât dispozițiile respective reglementează un caz de achitare, iar nu de încetare a procesului penal.
În al doilea rând, Curtea constată, în privința singurului caz de încetare a procesului penal legal invocat de condamnat, și anume acela prevăzut de art.16 alin.1 lit.f (teza a II-a) din Codul de procedură penală, că aspectul referitor la prescripția răspunderii penale este subsecvent aplicării legii penale mai favorabile, soluționarea dată acestui aspect fiind consecința modalității în care instanța de apel a determinat legea respectivă, în mod global, astfel cum a statuat, cu efect general obligatoriu, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.265/2014 (publicată în Monitorul Oficial la data de 20 mai 2014), potrivit căreia dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale numai în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Modalitatea în care instanța de apel a determinat legea penală apreciată a fi, în întregul său, mai favorabilă inculpatului, potrivit art.5 din Codul penal, nu poate fi cenzurată pe calea contestației în anulare, deoarece acest aspect nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute în art.426 din Codul de procedură penală, astfel că nici împrejurarea subsecventă și interdependentă, a prescripției speciale a răspunderii penale (pe care o invocă în prezent condamnatul), nu poate primi o altă soluționare, pe aceeași cale.
De asemenea, Curtea constată că, asupra acestui aspect, instanța de apel s-a pronunțat, în mod implicit, de vreme ce, în cazul altor inculpați trimiși în judecată în aceeași cauză și pentru alte infracțiuni, a constatat prescripția răspunderii penale, pronunțând, în consecință, soluții de încetare a procesului penal (spre exemplu, în cazul inculpaților A. F.-I. și R. C.-E., pentru infracțiunea de complicitate la manipularea pieței de capital sau în cazul inculpatelor A. G.-V. și P. I.-M., pentru infracțiunea de fals intelectual). per a contrario, pronunțând condamnarea inculpatului E. V., pentru infracțiunea de favorizarea infractorului, instanța de apel a considerat că, în cazul acelei infracțiuni, nu operează prescripția răspunderii penale, singura explicație logică fiind aceea a raportării la maximul special al pedepsei prevăzute de art.264 alin.1 din vechiul Cod penal (identificat de instanța respectivă a fi legea penală mai favorabilă), de 7 ani închisoare, în considerarea căruia termenul prescripției speciale, prevăzut de art.124 rap. la art.122 alin.1 lit.c din același cod, este de 12 ani, nefiind împlinit, prin urmare, la data pronunțării deciziei contestate, în condițiile în care infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită în perioada 07 aprilie - 21 iunie 2004. În mod corespunzător, a fost exclusă raportarea la dispozițiile art.264 alin.2 din vechiul Cod penal, ce se referă la pedeapsa aplicată favorizatorului (care nu poate fi mai mare decât cea prevăzută de lege pentru autor, în speță al infracțiunii de manipulare a pieței de capital, pentru care maximul special al pedepsei este de 5 ani închisoare), în condițiile în care art.122 alin.1 din vechiul Cod penal, reglementând termenele de prescripție a răspunderii penale, operează, în vederea calculării duratei acestora, cu expresia de pedeapsă prevăzută de lege (iar nu cu aceea de pedeapsă aplicată, precum art.264 alin.2 din același cod), iar expresia respectivă este definită în mod explicit, în art.141 din vechiul Cod penal, a reprezenta pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
În același timp, în opinia Curții, instanța sesizată cu cererea de contestație în anulare nu poate exprima, în mod legal, o altă apreciere decât cea definitivă a instanței de apel cu privire la toate aceste aspecte, legate de termenul prescripției speciale a răspunderii penale, întrucât calea extraordinară de atac în prezent promovată are doar un efect de retractare (ceea ce presupune, în mod exclusiv, constatarea încălcării unor dispoziții de drept penal procesual), iar nu un efect de reformare (care ar permite identificarea încălcării unor dispoziții de drept penal material, astfel cum jurisprudența națională actuală le consideră pe cele referitoare la prescripția răspunderii penale, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională, spre exemplu, în considerentele Deciziilor nr.1092/2012 și nr.511/2013).
Față de toate aceste considerente, constatând neîndeplinirea unei condiții prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a contestației în anulare cu care a fost sesizată, Curtea, în temeiul art.431 din Codul de procedură penală, va respinge, ca inadmisibilă, acea contestație, obligându-l pe contestatorul condamnat E. V., aflat în culpă procesuală, la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.275 alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.431 din Codul de procedură penală, respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul E. V. cu privire la Decizia penală nr.1156/A din data de 07 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în Dosarul nr._._ *.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe contestatorul condamnat la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. R.-N. C.-V. G.
GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.C.V.M.
Ex.2 / 09 ianuarie 2015
C.A.București - jud.C.C.C./M.N.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
