Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991 art.1 ind.1. Decizia nr. 656/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 656/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 656/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 656/R
Ședința publică din 05.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. D.
JUDECĂTOR – E. U.
JUDECĂTOR – S. M.
GREFIER - CRSTIAN F. I.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI reprezentat prin procuror L. C..
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurentul-inculpat D. F. împotriva Sentinței penale nr. 303/01.02.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest, fiind asistat de avocat din oficiu R. D. cu delegație de reprezentare nr._/11.03.2013 la dosar-fila 10, lipsind intimatul-parte vătămată I. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri prealabile de formulat, acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra recursului promovat în prezenta cauză.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat D. F. solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, instanța de recurs să acorde o mai mare eficiență dispozițiilor art. 74-76 C. pen., în sensul reducerii cuantumului pedepsei, având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretă fapta săvârșită.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului promovat în cauză, însă nu sub aspectul criticii ce vizează individualizarea pedepsei, individualizare pe care o apreciază ca fiind corectă, ci sub aspectul îndepărtării circumstanței agravante prevăzută de dispozițiile art. 75 lit. c) C. pen., reținută relativ la dispozițiile art. 2 din Legea nr. 61/1991, republicată. În acest sens, arată că această infracțiune, respectiv deținerea cuțitului, iar în cazul inculpatului a toporiștii, este o infracțiune cu autor unic, deoarece elementul material, deținerea, nu poate fi realizat decât de o singură persoană, apreciind astfel nelegală reținerea circumstanței agravante prevăzută de dispozițiile art. 75 lit. c) C. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei, solicită respingerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat D. F. solicită admiterea recursului și sub aspectul invocat de reprezentantul parchetului.
În ultimul cuvânt, recurentul-inculpat D. F., apreciind că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare, solicită reducerea cuantumului acesteia.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra recursului promovat.
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.303 din 01.02.2013, pronunțată de Judecătoria G., în baza art. 192 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen., art. 37 lit. a C.pen. rap. la art. 3201 alin. 7 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul D. F., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 61 alin. 1 teza a II-a C.pen. a fost revocată liberarea condiționată pentru restul de 1.060 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1856/15.06.2005 a Judecătoriei G., rest pe care îl contopește cu pedeapsa de 3 ani închisoare, inculpatul D. F. urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. 1, 2 lit. b și alin. 21 lit. c C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. rap. la art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În temeiul art. 61 alin. 1 teza a II-a C.pen., a fost revocată liberarea condiționată pentru restul de 1060 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1856/15.06.2005 a Judecătoriei G., rest pe care îl contopește cu pedeapsa de 7 ani închisoare, inculpatul D. F. urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
În temeiul art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr.61/1991, republicată, cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen., art. 37 lit. a C.pen. rap. la art.3201 alin. 7 C.pr.pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 61 alin. 1 teza a II-a C.pen. a fost revocată liberarea condiționată pentru restul de 1.060 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1856/15.06.2005 a Judecătoriei G., rest pe care îl contopește cu pedeapsa de 6 luni închisoare, inculpatul D. F. urmând să execute 1.060 zile.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b C.pen. au fost contopite pedepsele stabilite în prezenta cauză, inculpatul D. F. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.
În temeiul art. 88 C.pen. a fost dedusă din pedeapsa de executat perioada reținerii și arestării preventive de la 26.11.2012 la zi.
În temeiul art. 350 C.pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului D. F..
În temeiul art. 118 lit. f C.pen. s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri ce aparțin inculpatului, respectiv două cuțite cu prăsele de culoare închisă și un toporaș cu coadă din lemn depuse la IPJ G., conform dovezii . nr._/16.11.2012.
S-a luat act că partea vătămată I. F. nu se constituie parte civilă.
A fost obligat inculpatul D. F. la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prin încheierea de ședință din 05.02.2013, pronunțată de aceeași instanță, s-a dispus îndreptarea erorii materiale, strecurată în dispozitivul sentinței penale nr.303/01.02.2013, privind deducerea de la 05.11.2012 la zi.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria G. nr. 5400/P/2012 din data de 29.11.2012, înregistrat sub nr. _, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. F., pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu, tâlhărie și portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire prev. de art. 192 alin.2 C.pen., cu aplic. art.75 lit.c C.pen. și art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.21 lit.c C.pen. și art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991, republicată, toate cu aplic. art.33 lit.a C.pen. și art.37 lit.a C.pen.
În fapt, instanța de fond a reținut, pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză (proces verbal de sesizare din oficiu, proces verbal de cercetare la fața locului, declarații parte vătămată,declarații inculpat, declarații martori,cazier judiciar, proces verbal de identificare telefon, proces verbal de predare-primire telefon) că în vara anului 2012, partea vătămată I. F. s-a împrietenit cu inculpatul D. F., care se eliberase recent din penitenciar după ce ispășise o pedeapsă pentru tentativă de omor, și, întrucât acesta nu avea unde să locuiască, partea vătămată i-a permis să stea împreună cu el; după o perioadă de timp, partea vătămată observând că inculpatul începuse să-i sustragă diferite bunuri din casă, la începutul lunii noiembrie i-a cerut acestuia să părăsească locuința, lucru care s-a și întâmplat.
Din declarațiile martorilor D. I., D. V., D. G. și V. M., date în faza urmăririi penale, a rezultat faptul că inculpatul, la data comiterii faptei, nu mai locuia cu partea vătămată.
La data de 05.11.2012, în jurul orelor 22,00, inculpatul D. F., i-a spus minorului D. M. A. că are de luat un telefon mobil de la partea vătămată, astfel că împreună cu acesta s-au deplasat la locuința lui I. F. din ., au pătruns fără drept în curtea acestuia, iar, ulterior, inculpatul în locuință, unde, prin violență, l-a deposedat de un telefon mobil marca Nokia în valoare de 50 lei; loviturile aplicate de către inculpat au produs părții vătămate leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
După comiterea faptei și sesizarea acesteia organelor de poliție, cei doi au fost depistați pe raza comunei Vedea, jud. G. având asupra lor două cuțite (asupra minorului) și un topor de 35-45 cm și telefonul mobil sustras (asupra inculpatului).
În cauză a fost audiat și minorul D. M. A., care a declarat faptul că la data de 05.11.2012, în jurul orelor 20,00 s-a întâlnit cu inculpatul în fața barului . și au consumat câte 3 litri de bere fiecare, apoi inculpatul l-a luat cu el la locuința părții vătămate de unde i-a zis că trebuie să ia un telefon mobil; ajungând la imobilul acestuia, unde poarta era încuiată, amândoi au sărit gardul în curte, iar din curte inculpatul a pătruns în casă, minorul așteptându-a afară; minorul a mai declarat că a auzit când inculpatul îi spunea părții vătămate „să nu iasă afară că îl omoară”; după cca 5 minute inculpatul a ieșit din locuință, iar pe,drum spre . arătat un telefon mobil spunându-i că l-a luat de la I. F.; ulterior cei doi au luat din locuința inculpatului o toporișcă și 2 cuțite, cu care au fost depistați pe raza comunei Vedea de către organele de poliție.
Instanța, analizând întregul material probator a constatat și reținut că faptele deduse judecății există și au fost săvârșite de inculpatul D. F..
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prezentate de art. 72 C.pen., multitudinea actelor materiale săvârșite, faptele prevăzute au un sporit grad de pericol social concret, cu atât mai mult cu cât au fost comise în condițiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit a C. pen. și în condițiile agravantei prev. de art. 75 lit. c C. pen. (pentru fapta prev. de art. 192 alin 2 C. pen.).
Inculpatul a recunoscut și regretat, atât la cercetarea judecătorească, cât și în fața instanței de fond săvârșirea faptelor, solicitând să-i fie aplicabile dispozițiile art.3201 C. pr. pen.
Din fișa de cazier a inculpatului D. F., s-a constatat faptul că a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani cu detenție prin sentința penală nr. 206/14.08.2008, pronunțată de Tribunalul G. pentru infracțiunea de omor, fiind liberat condiționat la data de 10.03.2012 cu un rest de 1060 zile; în aceste condiții după aplicarea pedepsei pentru fiecare infracțiune s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de 1.060 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 206/14.08.2008, pronunțată de Tribunalul G., rest pe care a fost contopit cu pedeapsa aplicată.
Instanța de fond a mai reținut că la data de 06.11.2012 inculpatul a fost reținut pe o durată de 24 ore, iar prin încheierea nr. 43/07.11.2012 Judecătoria G. a luat față de acesta măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 zile
Au fost stabilite pedepse cu închisoarea pentru toate infracțiunile săvârșite, între limitele legale sociale făcând aplicarea art. 3201 alin 7 C. pr. pen., iar pedeapsa rezultantă aplicată va fi executată în regim privativ de libertate.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a avut în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și P. împotriva României, precum și Decizia nr.LXXIV din data de 05.11.2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii.
Instanța de fond a mai a reținut, că în cauza Hirst contra Marii Britanii Curtea Europeană a apreciat că orice restricție a drepturilor electorale trebuie să fie justificată și să urmărească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenție. Prin ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului statele își asumă obligația prev de art. 3 din Protocol 1 de organiza la intervale rezonabile alegeri libere prin scrutin secret în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei cu privire la alegerea corpului legislativ, astfel că acestea trebuie să asigure deținutului condițiile necesare exercitării efective a acestuia, chiar în condițiile unui regim privativ de libertate. În consecință față de natura și gradul de pericol social al faptei instanța de fond a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit a teza a II-a și b C. pen., apreciind că interzicerea exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii, sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii.
Prin Hotărârea S. și P. împotriva României, Curtea Europeană a statutat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev de art. 64 C. pen. trebuie analizat tipul infracțiunii.
Instanța de fond a făcut aplicarea și a art. 71 C. pen., fiindu-i astfel interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit a teza a II-a și b C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea integrală a pedepsei aplicate, cu titlu de pedeapsă accesorie
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că I. F. nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul D. F. criticând-o ca fiind netemeinică și a solicitat reducerea cuantumului pedepsei rezultante ce i s-a aplicat, motivat de poziția sa procesuală sinceră, a recunoscut și regretat faptele comise.
Curtea examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar în raport de motivul de recurs invocat dar și din oficiu conform dispozițiilor art.3856 alin.3 C. pr. pen. constată fondat recursul, dar, pentru alte considerente.
Instanța de fond a manifestat rol activ în cauză și în raport de probele administrate, în cursul urmăririi penale și a poziției procesuale adoptată de inculpat în mod legal a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art.3201 C. pr. pen. și a dispus condamnarea acestuia.
La stabilirea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C. pen. inclusiv și persoana acestuia, astfel că pedeapsa rezultantă aplicată este, atât prin cuantum cât și modalitate de executare, de natură a realiza scopul pedepsei, așa cum acesta este circumscris în art.52 C. pen., astfel că, în ceea ce privește critica inculpatului privind nelegalitatea pedepsei aplicate se constată a fi nefondată.
În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, se constată că aceasta este nelegală în ceea ce privește cea de-a doua infracțiune, port nelegal de armă albă, toporișcă, în loc public, art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991, republicată, întrucât, această infracțiune este o infracțiune cu autor unic nu se poate consuma prin săvârșirea ei de către două sau mai multe persoane împreună, împrejurări față de care, în speță, s-a făcut în mod nelegal aplicarea dispozițiilor art.75 lit.c C. pen.
Pentru aceste considerente se va admite recursul, în baza art.38515 pct.2 lit.d C. pr. pen., se va casa în parte sentința penală recurată și rejudecând:
Se va dispune înlăturarea aplicării art.75 lit.c C. pen. la infracțiunea prev. de art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991, republicată, cu aplicarea art.37 lit.a C. pen. și se va menține pedeapsa aplicată.
Se vor menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.38517 C. pr. pen. se va deduce prevenția inculpatului 26.11.2012 la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul inculpatului D. F..
Casează, în parte, sentința penală nr.303/1.02.2013 pronunțată de Judecătoria G. și rejudecând:
Înlătură aplicarea art.75 lit.c Cod penal la infracțiunea prev. de art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și menține pedeapsa aplicată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Deduce prevenția inculpatului de la 26.11.2012 la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.04.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
F. D. E. U. S. M.
GREFIER,
C. F. I.
Red. D.F.
Dact. A.L. 2 ex./17.04.2013
Jud. G. – jud. F. A.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1941/2012. Curtea de... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 178/2013. Curtea de... → |
|---|
