Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia nr. 673/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 673/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 673/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ nr. 673/R

Ședința publică din: 08.04.2013

Curtea constituită din:

Președinte: S. C.

Judecător: O. B.

Judecător: S. E.

Grefier: S. D.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală a fost reprezentat de procuror E.-S. L..

Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală și de inculpații G. O., G. V. Ș., D. Ș. A., I. F., V. S., . și ., împotriva încheierii de ședință din data de 02.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul penal nr._ 13.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați G. O. și G. V. Ș., asistați de apărător ales, av. D. A., cu împuternicire avocațială nr._/08.04.2013, fila 40/dosar, D. Ș. A., asistat de apărător ales, av. C. V., cu împuternicire avocațială nr._/04.04.2013, fila 44/dosar, apărătorul ales al recurentei-inculpate ., av. M. G., cu împuternicire avocațială nr._/08.04.2013, fila 39/dosar și apărătorul din oficiu, av. S. M., cu delegație avocațială nr._/05.04.2013, fila 42/dosar, apărătorul ales al recurentei-inculpate ., av. M. G., cu împuternicire avocațială nr._/08.04.2013, fila 39/dosar și apărătorul din oficiu, av. P. A., cu delegație avocațială nr._/05.04.2013, fila 41/dosar, I. F., asistat de apărător ales, av. M. G., cu împuternicire avocațială nr._/08.04.2013, fila 38/dosar și de apărător din oficiu, av. S. Ș., cu delegație avocațială nr._/05.04.2013, fila 43/dosar, V. S., asistat de apărător ales, av. M. G., cu împuternicire avocațială nr._/08.04.2013, fila 38/dosar, intimatul-inculpat N. D., asistat de apărător ales, av. C. L., cu împuternicire avocațială nr._/05.04.2013, fila 37/dosar și apărătorul ales al intimatului-inculpat Marataș N., av. P. V., cu împuternicire avocațială nr._/07.04.2013, fila 36/dosar, lipsă fiind recurenții-inculpați I. F. și V. S., precum și intimatul-inculpat Marataș N..

Procedura legal îndeplinită.

Referatul cauzei a fost făcut de grefiera de ședință, după care,

Se procedează la legitimarea recurenților-inculpați G. O., G. V. Ș., D. Ș. A. și a intimatului-inculpat N. D., copii ale cărților de identitate fiind depuse la dosar, precum și a recurenților-inculpați I. F., fiul lui S. și A., ns. 31.10.1973, CNP_, identificat cu CI . nr._, eliberat de Secția 15 Poliție la data de 31.10.2003 și V. S., ns. 12.10.1967, CNP_, identificat cu CI . nr._, eliberat de SPCEP Secția 4 Poliție la data de 11.10.2011.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat D. Ș. A., având cuvântul, solicită încuviințare probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv acte de stare civilă ale copiilor și ordonanța procurorului prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator, înscrisuri pe care le depune la dosar (4 file) în copie xerox.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.

Deliberând, Curtea încuviințează, pentru recurentul-inculpat D. Ș. A., proba cu înscrisuri în circumstanțiere, apreciind că este utilă soluționării cauzei.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală, de casare a încheierii de ședință recurată și, în consecință, de respingere a cererilor formulate la instanța de fond, de către inculpații Marataș și N..

Așadar, în susținerea recursului, apreciază că măsurile dispuse de instanța de fond sunt neîntemeiate, având în vedere momentul procesual, respectiv anterior citirii actului de sesizare și a administrării probatoriului în cadrul cercetării judecătorești, astfel încât să se concluzioneze că s-au schimbat temeiurile avute în vedere în faza de urmărire penală, pentru luarea măsurilor restrictive de libertate.

Mai mult, apreciază că interdicția stabilită pentru inculpați, în sensul de a nu lua legătura unii cu ceilalți, chiar dacă se află în relații de rudenie ori de serviciu, ține de esența măsurii obligării de a nu părăsi țara, iar prin înlăturarea acesteia există riscul reluării activității infracționale.

Apărătorul ales al intimatului-inculpat Marataș N., având cuvântul, invocând disp. art. 141 Cpp, pune concluzii de respingere a recursului declarat de parchet, ca inadmisibil, motivat de faptul că încheierea de ședință recurată nu vizează nici una dintre situațiile reglementate de dispozițiile menționate, ca fiind atacabile cu recurs, cât timp s-au modificat doar în parte obligațiile inițial stabilite, fără a fi înlăturată măsura restrictivă de libertate.

Însă, în măsura în care instanța de control judiciar apreciază că recursul parchetului este admisibil, arată că lasă la aprecierea sa soluția pe care o va pronunța.

Apărătorul ales al intimatului-inculpat N. D., având cuvântul, pentru aceleași argumente, invocate de apărătorul ales al inculpatului Marataș, solicită respingerea, ca inadmisibil, a recursului declarat de parchet.

De asemenea, în măsura în care instanța apreciază că recursul parchetului este admisibil, solicită respingerea, ca nefondat, apreciind că, raportat la funcțiile pe care le dețin, este necesară colaborarea între inculpați.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat G. O. și G. V. Ș., având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea, în parte, a încheierii de ședință recurată, ca neîntemeiată și, pe fond, admiterea cererilor formulate de către inculpați, în sensul menținerii măsurii sechestrului, însă cu lăsarea în custodia acestora a autoturismelor, apreciind că, și în aceste condiții, există garanția recuperării prejudiciului.

Astfel, în susținerea recursurilor, invocă dreptul de proprietate al persoanei, care trebuie garantat, prezumția de nevinovăție a inculpaților, dar și caracterul provizoriu al măsurii sechestrului, care, în fapt, nu vizează și dreptul de folosință. Mai mult, arată că inculpații cunosc obligațiile pe care le au, în situația lăsării în custodie a autoturismelor și că au posibilitatea conservării bunurilor în mai bune condiții decât dacă nu ar fi folosite.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat D. Ș. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurată și, pe fond, rejudecând, invocând disp. art. 168 Cpp, solicită admiterea cererii formulate și, în consecință, restituirea actelor și a cheilor autoturismului sechestrat.

În susținerea recursului, arată că, în fapt, autoturismul nu este proprietatea inculpatului, ci îl deține în baza unui contract de comodat încheiat cu un cetățean bulgar.

Apărătorul ales al recurenților-inculpați I. F., V. S., . și ., având cuvântul, solicită admiterea recursurilor și casarea încheierii de ședință recurată.

Astfel, referitor la inculpații-persoane fizice, în principal, în temeiul disp. art. 160³ Cpp, solicită ridicarea controlului judiciar, apreciind că nu mai subzistă temeiurile inițial reținute și că nici nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri. În acest sens, arată că inculpații s-au prezentat la instanță ori la organele de urmărire penală ori de câte ori a fost necesar, context în care nu există date că ar influența buna desfășurare a procesului penal ori că ar încerca să se sustragă de la cercetări.

Nu în ultimul rând, invocă circumstanțele personale ale inculpaților, sens în care arată că sunt căsătoriți, că au copii și afaceri în România.

În subsidiar, solicită modificarea limitelor teritoriale inițiale, în sensul stabilirii interdicției de a nu părăsi teritoriul țării și de a le încuviința să ia legătura cu ceilalți inculpați.

Referitor la inculpatul V., solicită a se avea în vedere că există o neconcordanță între considerente și dispozitiv, în sensul că în dispozitiv se face referire la modificarea atât a obligațiilor prev. de art. 160² alin. 3 lit. a Cpp, cât și a celor prev. de art. 160² alin. 3¹ lit. c Cpp, fără ca aceste din urmă obligații să fie precizate și în considerente.

Cât privește inculpații-persoane juridice, solicită încuviințarea cererilor de valorificare a bunurilor, cu privire la care a fost instituită măsura sechestrului și de ridicare a unor sume de bani din conturi, pentru plata chiriei, a pazei și a salariilor.

Mai mult, potrivit dispozițiilor legale, în situația în care cheltuielile de conservare a bunurilor sunt mult mai mari decât valoarea acestora, organul de urmărire penală sau instanța de judecată, chiar și fără acordul proprietarului, le poate valorifica, cu atât mai mult cât există acordul acestuia.

De asemenea, arată că, pentru unele dintre produsele puse sub sechestru a expirat termenul de garanție, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, context în care nu mai pot fi valorificate nici de organele statului, pentru recuperarea prejudiciului. În acest context, apreciază că, nu doar inculpaților, ci și statului li se creează un prejudiciu și mai mare.

În subsidiar, solicită admiterea cererii de valorificare a bunurilor sechestrate, urmând ca sumele de bani obținute să fie depuse în conturile asupra cărora s-a luat măsura asiguratorie, în temeiul disp. art. 165 alin. 8 Cpp.

Nu în ultimul rând, în temeiul disp. art. 168 Cpp, solicită admiterea cererii de ridicare a unor sume de bani pentru plata impozitelor pe salarii și a asigurărilor sociale de sănătate, arătând că, prin neplata acestora, vor fi aplicate penalități.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că recursul declarat de parchet este admisibil, având în vedere că, deși dispozițiile art. 141 alin. final Cpp nu reglementează, în mod expres, calea de atac împotriva unei astfel de încheieri, totuși nici nu o exclude.

Mai mult, în opina sa, modificarea limitelor sau a obligațiilor inițial impuse echivalează cu o înlocuire a măsurii.

În altă ordine de idei, referitor la recursurile declarate de inculpații-persoane fizice, pune concluzii de respingere, apreciind că, la acest moment procesual, nu s-au schimbat temeiurile care au determinarea luarea măsurilor contestate, cu atât mai mult cu cât nu s-a dat citire actului de sesizare a instanței și nu au fost administrate probe.

Referitor la inculpații-persoane juridice, de asemenea, pune concluzii de respingere a recursurilor, apreciind că, pentru a se asigura recuperarea prejudiciului produs, este necesară menținerea măsurii sechestrului asupra bunurilor acestora. Astfel, prin folosirea autoturismelor de către inculpați, acestea își diminuează valoarea, mai mult decât prin neuz, iar în privința sumelor de bani, dacă ar fi extrase din cont, chiar și pentru plata impozitelor ori salariilor, nu se mai pot întoarce și, în acest context, s-ar împiedica recuperarea prejudiciului.

Recurentul-inculpat N. D., având cuvântul, arată că achiesează la concluziile apărătorului ales.

Recurentul-inculpat G. O., având cuvântul, arată că achiesează la concluziile apărătorului ales.

Recurentul-inculpat G. V. Ș., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței soluția pe care o va pronunța.

Recurentul-inculpat D. Ș. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului.

Recurentul-inculpat I. F., având cuvântul, arată că achiesează la concluziile apărătorului ales și că nu se va sustrage de la cercetări.

Recurentul-inculpat V. S., având ultimul cuvânt, arătă că achiesează la concluziile apărătorului ales și că lasă la aprecierea instanței soluția pe care o va pronunța.

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față constată că:

Prin încheierea de ședință din 02.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală în dosarul nr._ 13, în baza art. 145¹ alin.2 raportat la art.145 alin.2³ Cod procedură penală, a fost admisă cererea formulată de inculpatul Marataș N. de încetare a obligației de a nu lua legătura cu inculpații și martorii din dosar.

În baza art. 145¹ alin.2 raportat la art.145 alin.2³ Cod procedură penală a fost admisă cererea formulată de inculpatul N. D. de încetare a obligației de a nu se apropia și de a nu comunica cu ceilalți inculpați și martori, direct sau indirect.

În baza art. 160³ Cod procedură penală, a fost admisă cererea de modificare a controlului judiciar, formulată de inculpatul C. T..

A fost schimbat conținutul obligației impuse inculpatului în baza disp. art. 160² alin. 3 lit.a și alin. 3¹ lit. c C. pr. pen., prin încheierea din data de 02.10.2012 a Tribunalului București dată în dosarul nr._/3/2012, în sensul că:

- înlătură interdicția de a se apropia sau comunica cu inculpații R. M. și Marataș N..

Au fost menținute neschimbate celelalte obligații impuse inculpatului C. T., prin încheierea mai sus menționată.

În baza art. 160³ Cod procedură penală, a fost admisă cererea de modificare a controlului judiciar, formulată de inculpatul M. B..

A fost schimbat conținutul obligației impuse inculpatului în baza disp. art. 160² alin. 3 lit.a și alin. 3¹ lit. c C. pr. pen., prin încheierea din data de 01.09.2012, dată de Tribunalul București, în sensul că:

- inculpatul va fi obligat să nu părăsească teritoriul țării, decât cu încuviințarea instanței.

Au fost menținute neschimbate celelalte obligații impuse inculpatului M. B., prin încheierea mai sus menționată.

În baza art. 160³ Cod procedură penală, a fost admisă cererea de modificare a controlului judiciar, formulată de inculpatul V. S..

A fost schimbat conținutul obligației impuse inculpatului în baza disp. art. 160² alin. 3 lit.a și alin. 3¹ lit. c C. pr. pen., prin încheierea din data de 13.12.2012, dată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2012, în sensul că:

- inculpatul va fi obligat să nu părăsească teritoriul țării, decât cu încuviințarea instanței.

Au fost menținute neschimbate celelalte obligații impuse inculpatului V. S., prin încheierea mai sus menționată.

În baza art. 160³ Cod procedură penală, a fost admisă cererea de modificare a controlului judiciar, formulată de inculpatul R. M..

A fost schimbat conținutul obligației impuse inculpatului în baza disp. art. 160² alin. 3 lit.a și alin. 3¹ lit. c C. pr. pen., prin decizia penală nr.32/R din data de 10.01.2013, dată în dosarul nr._/3/2012 de Curtea de Apel București – Secția I-a Penală, în sensul că:

- înlătură interdicția de a se apropia sau comunica cu inculpatul C. T..

Au fost menținute neschimbate celelalte obligații impuse inculpatului R. M., prin decizia mai sus menționată.

A fost respinsă cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul M. C. M..

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul I. I. de încuviințare a părăsirii teritoriului României.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul I. F. de modificare a obligațiilor impuse de instanță.

S-a respins contestația formulată de inculpatul C. V. împotriva măsurii asiguratorii.

S-a respins cererea formulată de . SRL de ridicare a sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor mobile.

A fost respinsă cererea formulată de D. Ș. A. de lăsare în custodie a autoturismului marca Volkswagen Polo cu nr. de înmatriculare P9560 PK.

S-a respins contestația formulată de inculpatul G. O. împotriva măsurii asiguratorii.

Instanța de fond a respins contestația formulată de inculpatul G. V. Ș. împotriva măsurii asiguratorii.

Au fost respinse cererile formulate de inculpata . de retragere din cont a sumelor de bani.

A fost respinsă cererea formulată de inculpata . de retragere din cont a sumelor de bani.

S-a respins cererea de valorificare a bunurilor formulată de inculpata ..

Pentru a pronunța această încheieri, instanța de fond a reținut că inculpații G. O., G. V. Ș., D. Ș. A., I. F., V. S., au fost trimiși în judecată, împreună cu alți inculpați, de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D., astfel:

- D. Ș. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003;

- evaziune fiscală constând în omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate și evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, fapte prev. de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen.;

- spălare de bani, prev. de art.23 lit.a și b din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen.;

- complicitate la darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, prev. de art.26 C. pen. raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011;

- complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art.26 C. pen. raportat la art.143 alin.2 lit.a și b din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen.;

- I. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003;

- complicitate la evaziune fiscală constând în evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, faptă prev. de art.26 C. pen. raportat la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen.;

- spălare de bani, prev. de art.23 lit.a și b din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., toate cu aplicarea art.33 lit.a C. pen.;

- V. S., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003;

- evaziune fiscală constând în evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, fapte prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen.;

- spălare de bani, prev. de art.23 lit.a și b din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen.;

- stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat, prev. de art.8 alin.1 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., toate cu aplicarea art.33 lit.a C. pen.;

- G. O., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003;

- spălare de bani, prev. de art.23 lit.a și b din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen.;

- dare de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, prev. de art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011;

- complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art.26 C. pen. raportat la art.143 alin.2 lit.a și b din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., toate în concurs real prev. de art.33 lit.a, art.37 lit.a C. pen.

- G. V. Ș., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003;

- spălare de bani, prev. de art.23 lit.a și b din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen.;

- dare de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, prev. de art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011;

- ., prin administrator Beoangiu M. M., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală constând în evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, faptă prev. și ped. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, în formă continuată prev. de art.41 alin.2 C. pen.;

Cu privire la cererile inculpaților Marataș N. și N. D. de încetare a obligației acestora de a nu lua legătura cu martorii sau inculpații din dosar, având în vedere actele depuse de inculpați din care reiese că aceștia sunt rude sau lucrează în cadrul aceleiași firme și prin interdicția impusă ar fi împiedicată desfășurarea activităților normale pe care aceștia trebuie să le îndeplinească în cadrul atribuțiilor de serviciu; având în vedere că aceștia au nevoie de locurile de muncă pentru a-și întreține familiile, că inculpații se bucură de prezumția de nevinovăție, instanța a constatat întemeiate cererile acestora.

Instanța de fond a admis și cererile de modificare a controlului judiciar formulate de inculpații C. T., Radină M., cu privire la posibilitatea de a lua legătura între ei, iar inculpatului C. T. de a lua legătura și cu inculpatul Marataș N., având în vedere că aceștia sunt rude sau lucrează în cadrul aceleiași firme. De asemenea, instanța a admis și cererile de modificare a controlului judiciar formulate de inculpații M. B. și V. S. urmând a lărgi aria de deplasare la întreg teritoriul țării.

Cu privire la cererea formulată de inculpata ., de valorificare a stocurilor de marfă existente, asupra cărora s-a instituit măsura sechestrului asigurător prin Ordonanța nr.7/D/P/2012 din 23.07.2012, având în vedere actele depuse la dosar, instanța a respins cererea de valorificare a acestora.

Cu privire la cererile de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau de modificare a controlului judiciar formulate de inculpații M. C. M., I. F. având în vedere data la care au fost luate obligațiile și motivele care au fost avute în vedere de instanța de judecată, instanța le-a respins la acest moment.

Cu privire la cererea formulată de D. Ș. A. de lăsare în custodie a autoturismului marca Volkswagen Polo cu nr. de înmatriculare P9560 PK, instanța a respins-o având în vedere scopul pentru care a fost instituită măsura, bunul fiind în posesia inculpatului.

În ceea ce privește cererile inculpaților C. V., . SRL, G. O., G. V. Ș., de contestare a măsurii sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor, instanța le-a respins, având în vedere scopul pentru care măsura a fost instituită și faptul că prejudiciul reținut prin actul de sesizare al instanței este foarte mare.

În ceea ce privește cererile inculpatelor ., ., de retragere a sumelor din conturi, instanța le-a respins, având în vedere scopul pentru care măsura a fost instituită și faptul că prejudiciul reținut prin actul de sesizare al instanței este foarte mare.

Cu privire la cererea inculpatului I. I. de încuviințare a părăsirii

teritoriului României, instanța a respins-o având în vedere motivele care au

determinat luarea acestei măsuri la momentul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar. La acest moment instanța nu a identificat un motiv întemeiat care să conducă la admiterea cererii inculpatului.

Împotriva încheierii au declarat recurs P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – Structura Centrală și inculpații G. O., G. V. Ș., D. Ș. A., I. F., V. S., S.C D. I. S.R.L și S.C M. P. S.R.L.

P. a criticat soluția instanței de fond prin care au fost admise cererile formulate de inculpații Marataș N. și N. D. de încetare a obligației de a nu se apropia și de a nu comunica cu ceilalți inculpați și martori, direct sau indirect. În consecință, a solicitat casarea încheierii de ședință recurată și respingerea cererilor formulate de către inculpații Marataș și N..

Inculpații G. O. și G. V. Ș. au solicitat casarea în parte a încheierii și admiterea cererilor inculpaților în sensul menținerii măsurii sechestrului, cu lăsarea în custodie a bunurilor sechestrate, prin acordarea custodiei dându-se eficiență prezumției de nevinovăție a inculpaților.

Inculpatul D. Ș. A. a solicitat casarea încheierii și restituirea înscrisurilor și cheilor autoturismului marca Volkswagen Polo cu nr. de înmatriculare P9560 PK, bun ce se află în posesia inculpatului, în baza unui contract de comodat.

Inculpații I. F. și V. S. au solicitat casarea încheierii tribunalului și ridicarea controlului judiciar întrucât nu mai subzistă temeiurile și motivele avute în vedere la luarea măsurii și nu există indicii că se vor sustrage procesului penal. În subsidiar, au solicitat modificarea limitelor teritoriale inițiale, în sensul stabilirii interdicției de a nu părăsi teritoriul țării și de a le încuviința să ia legătura cu ceilalți inculpați.

Inculpatele persoane juridice S.C D. I. S.R.L și S.C M. P. S.R.L. au solicitat acordarea posibilității de a efectua plata din conturile blocate de către organele de urmărire penală a obligațiilor fiscale către stat și către creditorii societăților cu care sunt în relații contractuale (pază, chirie). Totodată, S.C D. I. S.R.L a mai solicitat permisiunea instanței de valorificare a bunurilor sechestrate, în condițiile în care pentru o parte a materialelor de construcție a expirat termenul de garanție.

Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform art. 385⁶ alin. 3 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:

Referitor la recursul declarat de parchet, Curtea apreciază că acesta este inadmisibil.

Având în vedere măsura preventivă dispusă cu privire la inculpații Marataș N. și N. D., împrejurarea că tribunalul, în baza art. 145¹ alin.2 raportat la art.145 alin.2³ C. pr. pen, a dispus încetarea obligației inculpaților de a nu lua legătura cu ceilalți inculpați și cu martorii din dosar, nu echivalează cu înlocuirea măsurii preventive, astfel cum susține recurentul, cu consecința cenzurării încheierii prin prisma dispozițiilor art. 141 C. pr. pen.

Consacrând reguli generale de exercitare a căilor de atac împotriva încheierilor privind măsurile preventive pronunțate de instanță în cursul judecății, dispozițiile legale invocate prevăd expres că doar încheierile prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, încetarea de drept sau înlocuirea măsurii preventive pot fi atacate separat cu recurs de către procuror sau inculpat.

În conformitate cu dispozițiile art. 139 C. pr. pen., înlocuirea unei măsuri preventive implică dispunerea, față de o persoană în privința căreia s-a luat anterior o măsură preventivă, a unei alte măsuri procesuale preventive, fie mai puțin restrictive (în acord cu prevederile art. 139 alin. 3⁵ C. pr. pen.), fie mult mai drastice (conform art. 145 alin. 3 C. pr. pen.).

Din economia acestor dispoziții legale rezultă că înlocuirea unei măsuri preventive nu se confundă cu dispoziția de modificare a unora dintre obligațiile fixate în cazul obligării de a nu părăsi localitatea/țara. O atare modificare tinde doar la schimbarea parțială a obligațiilor pe care inculpatul trebuie să le respecte, iar nu la schimbarea naturii măsurii însăși.

Pe cale de consecință, cum normele procesual-penale sunt de strictă interpretare și aplicare, Curtea apreciază că dispozițiile art. 141 alin. 1 C. pr. pen. nu pot fi aplicate prin analogie și în cazul în care instanța dispune nu înlocuirea măsurii preventive, ci doar a unora dintre obligațiile ce o însoțesc.

D. urmare, nefiind reglementată posibilitatea exercitării unui recurs separat împotriva încheierii date în aplicarea dispozițiilor art. 145¹ alin.2 rap. la art.145 alin.2³ C. pr. pen., Curtea apreciază că recursul declarat de parchet este inadmisibil, urmând a-l respinge ca atare.

În ceea ce privește recursurile inculpaților, Curtea constată că instanța de fond nu a motivat în niciun fel soluțiile de respingere a cererilor formulate de aceștia.

Mai mult, tribunalul nici nu a stabilit natura juridică a cererilor formulate și instituțiile procedurale incidente, astfel încât, prin raportare strictă la textele de lege incidente, să facă o analiză temeinică a conținutului cererilor formulate în cauză. Numai după stabilirea obiectului concret al cererilor formulate de inculpați și a instituției procedurale aplicabile, instanța de fond putea să analizeze temeinicia solicitărilor părților.

Modalitatea defectuoasă în care a procedat tribunalul pune în imposibilitate instanța de recurs de a cenzura în vreun fel hotărârea atacată. Faptul că instanța de fond nu a stabilit natura juridică a cererilor cu care a fost investită și nici materia instituțiilor procedurale incidente, etapă anterioară obligatorie soluționării acestora, ar presupune ca această operațiune juridică să fie efectuată direct în calea de atac, iar cu privire la soluția dispusă părțile să nu aibă posibilitatea cenzurării în niciun fel a măsurilor dispuse în cauză. Ori, pronunțarea de către instanța de recurs asupra fondului cererilor formulate de către recurenți ar echivala cu lipsa controlului judiciar asupra solicitărilor formulate, împrejurare sancționată de normele legislației europene privind dreptul la un recurs efectiv și dreptul la un proces echitabil.

În acest sens, prevederile Convenției E.D.O. consacră, pe de o parte, dreptul oricărei persoane de a-și prezenta argumentele și apărările în fața instanței de judecată. Însă, pe de altă parte, impune instanței de judecată obligația de a examina în mod efectiv susținerile părților. Cu privire la acest aspect, obligația instanței de motivare a hotărârii pronunțate este singurul mijloc prin care se verifică respectarea drepturilor părților menționate anterior, dar constituie, în același timp, și o exigență care contribuie la garantarea respectării principiului bunei administrări a justiției.

În plus, enunțarea problemelor de fapt și de drept pe care judecătorul s-a întemeiat trebuie să-i permită justițiabilului să aprecieze șansele de succes ale unui recurs promovat în cauză.

Concluzionând, Curtea apreciază că motivarea trebuie să răspundă pretențiilor părților, dar și mijloacelor de apărare. Această garanție este esențială, pentru că permite justițiabilului să se asigure că cererile sale au fost examinate și că judecătorul a ținut cont de ele.

Pe de altă parte, motivarea hotărârii permite nu numai o acceptare a acesteia din partea justițiabilului, dar constituie și o garanție împotriva arbitrarului. Aceasta obligă judecătorul să precizeze expres care au fost elementele care l-au condus la luarea unei anumite soluții, prin acceptarea sau respingerea motivată a apărărilor părților.

Motivarea trebuie să permită urmărirea unui raționament logic care a condus judecătorul la pronunțarea unei anumite soluții. Ori, pentru a răspunde cerințelor unui proces echitabil, motivarea trebuie să evidențieze că judecătorul a analizat cu adevărat elementele concrete ale speței deduse judecății.

Analizând încheierea recurată, Curtea apreciază că tribunalul nu a respectat exigențele procesuale menționate mai sus, motiv pentru care se impune casarea hotărârii pe acest aspect.

Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art.385¹⁵ pct.2 lit.d C. pr. pen., Curtea va admite recursurile declarate de inculpații G. O., G. V. Ș., D. Ș. A., I. F., V. S., S.C D. I. S.R.L și S.C M. P. S.R.L împotriva încheierii recurate.

Va casa în parte încheierea recurată, numai sub aspectul soluțiilor date cererilor formulate de către cei șapte recurenți-inculpați și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, în aceste limite, la aceeași instanță – Tribunalul București.

În baza art.385¹⁵ pct.1 lit.a C. pr. pen., va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – Structura Centrală.

Conform art. 192 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor din oficiu desemnați pentru recurenții-inculpați I. F., S.C D. I. S.R.L și S.C M. P. S.R.L, în cuantum de câte 25 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpații G. O., G. V. Ș., D. Ș. A., I. F., V. S., S.C D. I. S.R.L și S.C M. P. S.R.L împotriva încheierii din data de 02.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.

Casează în parte încheierea recurată, numai sub aspectul soluțiilor date cererilor formulate de către cei șapte recurenți-inculpați și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, în aceste limite, la aceeași instanță – Tribunalul București.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – Structura Centrală.

Cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, 08.04.2013.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

S. CîrnaruOana BurnelSimona E.

GREFIER,

S. D.

Red. E.S./ 12.04.2013/ 2 ex.

Trib. București Sectia IPenala– jud. C. C.

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 634/2013. Curtea de...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1208/2013.... →

Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia nr. 673/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia nr. 673/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI