Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 524/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 524/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2012 în dosarul nr. 524/2012
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 524
Ședința publică de la 12 martie 2012
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE A. A.
JUDECĂTOR S. E.
JUDECĂTOR S. C.
GREFIER V. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR: M. C..
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA G. și inculpatul M. M., împotriva sentinței penale nr. 561, din data de 11.04.2011 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ /2011.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentul – inculpat, M. M., pentru care se prezintă avocat oficiu, S. E., în baza delegației nr._, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, intimat – parte vătămată, N. D. I. și N. V., intimat – parte civilă, I. S., pentru care se prezintă avocat ales, G. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul Prahova - Cabinet individual, S. U. de Urgență „București”, S. M. Central, S. „ Dr. D. T.” București și intimat – asigurator . SA, pentru care se prezintă consilier juridic, D. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513 Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, consideră că, în raport de modalitatea și urmările cauzate de producerea acestui accident, de atitudinea avută de inculpat și probele administrate în cauză, pedeapsa aplicată acestuia, este excesiv de blândă, motiv pentru care, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și în urma reanalizării probelor, să aplice inculpatului o pedeapsă mai severă, cu mărirea spre maxim a termenului de încercare privind supravegherea acesteia și cu aplicarea dispozițiilor art. 71-64 lit. c Cod penal.
Apărătorul recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de P. și în raport de probele efectuate în cauză, circumstanțele reale și personale ale inculpatului, solicită redozarea pedepsei aplicată acestuia, sub minimul prevăzut de lege. În ceea ce privește interzicerea unor drepturi conform art. 64 lit. c Cod penal, această măsură o lasă la aprecierea instanței. În ceea ce privește plata despăgubirilor, precizează că este de acord cu obligarea inculpatului la plata acestor despăgubiri.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către inculpat, pentru motivele invocate în recursul formulat de P..
Apărătorul intimatei – părți civile I. S., având cuvântul, arată că în ceea ce privește recursul Parchetului, lasă la aprecierea instanței cuantumul pedepsei aplicată inculpatului, însă, față de latura civilă a cauzei, solicită obligarea inculpatului la plata despăgubirilor către părțile civile.
Reprezentantul intimatului – asigurator având cuvântul, lasă la aprecierea instanței recursul formulat de P., solicitând obligarea inculpatului la plata despăgubirilor către părțile civile, urmând să se constate opozabilitatea hotărârii asiguratorului în prezenta cauză.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față constată că:
Prin sentința penală nr.561 din 11.04.2011, pronunțată de Judecătoria G., în baza art. 178 alin. 1 și alin. 2 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul M. M., la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 184 alin. 1 și alin. 3 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul M. M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, față de partea vătămată N. I. D..
În baza art. 184 alin. 1 și alin. 3 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul M. M., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, față de partea vătămată N. V..
În baza art. 33 lit. b, art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în cauză pentru infracțiunile concurente deduse judecății, dându-se spre executare inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului M. M. drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II–a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 861 din Codul penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani stabilit potrivit art.862 din Codul penal.
În baza art.71 alin.5 din Codul penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art.863 alin.1 din Codul penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul G. o dată pe lună în primul an al termenului de încercare, iar în continuare o dată la trei luni;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
În baza art. 359 alin.1 din Codul de procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor 864 alin.1 rap. la art. 83 din Codul penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 – 999 din Codul civil, au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile S. U. de Urgență București și I. S..
A fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare la plata către partea civilă S. U. de Urgență București a sumei de 1041,18 lei reprezentând despăgubiri civile, la plata către S. Clinic de Urgență M. Central Dr C. D. a sumei de 407,94 lei și la plata către partea civilă I. S. a sumei de 10.000 lei reprezentând despăgubiri civile și 150.000 lei reprezentând despăgubiri morale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 23.12.2006 inculpatul conducea autoturismul marca Dacia Solenza cu numărul de înmatriculare_ în localitatea Valea Plopilor din direcția Ghimpați către București când a intrat pe contrasens în coliziune cu autoturismul marca Dacia 1310 condus de victima I. F.. În urma accidentului a rezultat decesul lui I. F. și vătămarea corporală a părților vătămate N. I. D. și N. V..
Părțile vătămate au formulat plângere penală împotriva inculpatului și au atașat certificatele medico-legale. Conform certificatului medico-legal nr. 166/17.05.2007, partea vătămată N. I. a prezentat leziuni ce pot data din data de 23.12.2006 care au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale. Conform certificatului medico-legal nr. 165/17.05.2007 N. V. a prezentat leziuni ce pot data din data de 23.12.2006 care au necesitat pentru vindecare un număr de 15-17 de zile de îngrijiri medicale.
Din raportul medico-legal de autopsie a victimei a rezultat că moartea a fost violentă, producându-se prin hemoragie internă cu anemie acută prin ruptură de arteră aortă descendentă, leziunile având caracter vital și s-au produs prin lovirea victimei în cadrul unui accident rutier.
Expertiza tehnică auto efectuată în cauză a concluzionat că autoturismul inculpatului se deplasa cu o viteză de 54 km/oră, iar autoturismul condus de victimă cu o viteză de 52 km/oră. Coliziunea s-a produs în zona frontală stânga față a celor două autoturisme. Starea de pericol a fost creată de inculpat care a pătruns pe celălalt sens de mers, accidentul putând fi prevenit de inculpat dacă ar fi circulat cât mai aproape de partea dreaptă a benzii de circulație.
Din punct de vedere al laturii obiective instanța de fond a reținut că faptele inculpatului întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă.
Din punct de vedere al laturii subiective, din analiza probelor administrate, instanța a dedus, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, că acestea au fost săvârșite de inculpat din culpă, în condițiile art. 19 alin. 2 lit. a Cod penal.
S-a arătat că faptele inculpatului sunt prevăzute și pedepsite de art. 178 alin.1 și alin. 2 din Codul penal și de art. 184 alin. 1 și 3 din Codul penal.
În concluzie, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză există, constituie infracțiunile de ucidere din culpă și două fapte de vătămare corporală din culpă, în concurs ideal și apreciază că se impune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea acestora.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate, instanța de fond a ținut seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunea ce face obiectul cauzei în partea specială a acestuia, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a reținut că inculpatul are vârsta de 25 de ani, studii medii, nu este căsătorit.
Cu privire la împrejurările care atenuează răspunderea instanța de fond nu a reținut niciuna dintre aceste circumstanțe legale deoarece inculpatul a avut o atitudine de negare a vinovăției în producerea accidentului.
Având în vedere toate aspectele mai sus menționate, instanța de fond a apreciat că aplicarea în privința inculpatului a pedepselor de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și câte 1 an și 6 luni închisoare pentru fiecare infracțiune de vătămare corporală din culpă, este adecvată în concret tuturor exigentelor legii penale.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante, instanța a reținut că inculpatul a recunoscut fapta în fața instanței de judecată, a regretat fapta și a tras învățămintele necesare pentru corectarea atitudinii sale pe viitor, astfel încât a dispus suspendarea sub supraveghe a executării pedepsei, pentru a oferi inculpatului posibilitatea să înceapă construirea unei cariere profesionale și formarea unei familii care să ducă la îndreptarea acestuia și integrarea în societate.
În temeiul art. 346 din Codul de procedură penală, coroborat cu art. 161 din Codul de procedură penală și art. 998 și urm. din Codul civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă I. S., tatăl victimei și a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei către acesta reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și a pomenirilor ulterioare precum și 150.000 lei reprezentând daune morale pentru suferința pricinuită de inculpat ca urmare a pierderii fiului său.
Cu privire la acțiunile civile formulate S. U. de Urgență București și S. Clinic de Urgență M. Dr. C. D. au fost admise acțiunile acestor părți civile și a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru părțile vătămate N. V. și N. I.. Inculpatul a fost obligat la plata acestor despăgubiri în contradictoriu cu asigurătorul de răspundere civilă . REASIGURARE SA Filiala Agenția București I..
In temeiul art. 71 Cod. pen, art. 20 alin 2 din Constituția României si art. 1 din Convenția CEDO, instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, de la data rămânerii definitive până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Împotriva sentinței au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria G. și inculpatul M. M..
P. a criticat soluția instanței de fond cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului și a solicitat majorarea acestora raportat la atitudinea inculpatului din cursul judecății, dat fiind că acesta a încercat să minimalizeze consecințele faptelor sale, raportat la antecedentele penale ale inculpatului condamnat anterior la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea în anul 2005 a unei infracțiuni de tâlhărie, în forma complicității și raportat la faptul că inculpatul a comis 3 infracțiuni în concurs.
În consecință, a solicitat majorarea pedepsei pe un termen maxim de încercare și aplicarea obligației prev. la art. 862 lit. e C. pen.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat reducerea pedepselor aplicate de către instanța de fond.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C. pr.pen., Curtea apreciază că acestea sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Referitor la recursul parchetului, Curtea apreciază că motivele invocate, în scris și oral, sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce privește cuantumul pedepselor, nu se justifică majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de ucidere din culpă, având în vedere modalitatea concretă de comitere a faptei și circumstanțele în care aceasta s-a produs.
Din probele administrate în cauză a rezultat că accidentul s-a produs urmare a condițiilor meteo nefavorabile – ceața densă din cursul nopții – și particularităților drumului public – carosabil umed, succesiune de curbe.
Discrepanța sesizată de parchet referitor la modul în care instanța a aplicat pedepsele inculpatului – egală cu minimul special prevăzut de lege în cazul uciderii din culpă, respectiv orientată spre maxim în cazul vătămărilor corporale, nu justifică, în opinia Curții, majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea mai gravă.
În același sens, Curtea nu consideră necesară sancționarea inculpatului într-un altă modalitate decât cea aplicată de către instanța de fond pentru apărarea pe care și-a făcut-o acesta în cursul cercetării judecătorești.
De asemenea, nu se justifică majorarea pedepsei aplicate inculpatului nici pentru faptul că acesta a mai comis anterior o altă infracțiune, de altă natură decât cele ce fac obiectul prezentei cauze, neputându-se vorbi de o perseverență infracțională, în condițiile în care faptele pentru care s-a dispus condamnarea în cauză sunt infracțiuni săvârșite din culpă.
Comiterea unui concurs de infracțiuni de către inculpat a fost generată de împrejurarea că cele trei persoane se aflau în autoturismul condus de victimă și reprezintă urmarea conduitei imprudente în trafic a recurentului și nu un rezultat urmărit de către inculpat.
Pe de altă parte, modalitatea de executare aleasă de către instanța de fond, respectiv suspendarea sub supraveghere și instituirea unor măsuri de supraveghere în sarcina inculpatului, reprezintă suficiente garanții că acesta va conștientiza faptele comise. Totodată, încălcarea oricăreia dintre aceste măsuri impuse de către instanța de fond va conduce la revocarea beneficiului suspendării.
În același sens este și referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, care concluzionează că inculpatul este o persoană integrată din punct de vedere socio-familial, acesta a depus eforturi ulterior eliberării din penitenciar în vederea integrării sociale, iar faptele comise nu sunt de natură a caracteriza evoluția generală a acestuia.
Or, așa cum s-a arătat anterior, având în vedere contextul în care s-au comis infracțiunile, aplicarea unui termen de încercare maxim nu se justifică, cum de altfel nu se justifică nici aplicarea interdicției inculpatului de a nu conduce vreun vehicul, obligație prev. în art. 862 alin. 3 lit. f C. pen.
Într-adevăr, accidentul rutier ce face obiectul cauzei a reprezentat o tragedie, prin decesul conducătorului auto I. F. și a cauzat suferințe fizice și psihice celorlalte două părți vătămate, N. I. și N. V., dar modalitatea concretă în care s-a produs nu justifică luarea unei măsuri atât de drastice cum este cea prevăzută de art. 862 alin. 3 lit. f C. pen.
Din oficiu, Curtea apreciază că instanța de fond a stabilit în mod greșit răspunderea inculpatului în solidar cu asigurătorul la plata despăgubirilor civile.
Cu privire la răspunderea inculpatului, aceasta se întemeiază pe dispozițiile art. 998 – 999 C. civ. (prevederi în vigoare la data comiterii faptei) privind răspunderea pentru fapta proprie.
În ceea ce privește răspunderea asigurătorului, aceasta nu poate fi angajată direct în procesul penal, întrucât asigurătorul nu are calitatea de parte conform dispozițiilor Codului de procedură penală.
Potrivit art. 24 alin. 3 C. pr. pen., partea responsabilă civilmente este persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapte inculpatului.
În consecință, prevederile din Codul de procedură penală fac trimitere, în mod obligatoriu, la dispozițiile art. 1000 alin. 1 și 3 C. civ.(în vigoare la data săvârșirii faptei din prezenta cauză) ce reglementează răspunderea pentru fapta altuia.
Or, natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare este diferită de răspunderea pentru fapta altuia reglementată de Codul civil.
Totodată nu se poate considera că răspunderea civilă a asigurătorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementat printr-o dispoziție specială a legii civile, din nicio dispoziție a Legii nr. 136/1995 nu rezultă că i s-a atribuit societății de asigurare calitatea de parte responsabilă civilmente.
Pe de altă parte, din coroborarea dispozițiilor Legii nr. 136/1995 prevăzute în art. 48 alin. 1, art. 49 alin. 1, art. 54 alin. 1 și art. 55 alin. 1 rezultă caracterul limitat, derivat din contract al obligației asumate de societatea de asigurare.
Astfel, potrivit art. 48 alin. 1, persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării în R. au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule și să mențină valabilitatea contractului de asigurare.
Conform art. 49 alin. 1, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Faptul că prin art. 55 alin. 1 se precizează că despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor păgubite nu este de natură a asimila poziția acestuia cu calitatea de parte în procesul penal, atâta timp cât nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Dispozițiile art. 55 sunt în strânsă corelare cu cele menționate în art. 54 alin. 1, acestea din urmă fiind singurele care conțin norme de procedură, care sunt însă specifice procesului civil.
În consecință, drepturile persoanelor păgubite de a solicita despăgubiri de la asigurător în conformitate cu prevederile art. 55 din Legea nr. 136/1995 nu se pot exercita în cadrul procesului penal, atâta timp cât din coroborarea textelor de lege în materie din Codul de procedură penală, din Codul civil și din Legea nr. 136/1995 rezultă voință neîndoielnică a legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de „asigurător”.
Interpretarea dispozițiilor legale în acest sens a fost dată și prin decizia în interesul legii nr. I/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, decizie care este obligatorie pentru instanțe conform art. 4145 C. pr. pen.
Or, în lipsa unei dispoziții legale în acest sens, Curtea apreciază că nu se poate dispune obligarea inculpatului în solidar cu asigurătorul la plata despăgubirilor civile.
Însă, în condițiile în care existența și cuantumul despăgubirilor civile este stabilit prin hotărârea judecătorească dată în procesul penal, dispozițiile din hotărâre sunt opozabile asigurătorului, mai ales că prin participarea sa în proces are posibilitatea reală să-și facă apărări, atât pe latura penală, cât și pe latura civilă a procesului penal.
Față de cele arătate, Curtea va admite recursul parchetului, va înlătura obligarea asigurătorului în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile acordate în cauză și va constata că hotărârea penală este opozabilă asigurătorului.
Referitor la recursul inculpatului, Curtea apreciază că motivul invocat de acesta privind reducerea pedepselor este neîntemeiat.
Astfel, instanța de fond a procedat la o justă individualizare, punând în balanță, pe de o parte, faptele comise, și, pe de altă parte, persoana inculpatului.
Atitudinea procesuală a inculpatului a fost avută în vedere de instanța de fond, în mod corect, când a apreciat că nu se pot reține în favoarea acestuia circumstanțe atenuante.
De altfel, recurentul, prin apărător, nu a invocat nicio împrejurare nouă de natură a conduce la reducerea pedepselor.
Din oficiu, Curtea constată că în cauză S. Clinic de Urgență M. Central „Dr.C. D.” nu s-a constituit parte civilă. Împrejurarea că ulterior citirii actului de sesizare s-a depus la dosarul instanței de fond un decont de cheltuieli nu echivalează cu o constituire legală de parte civilă.
Or, având în vedere pricipiul disponibilității ce guvernează acțiunea civilă din cadrul procesului penal, Curtea constată că unitatea spitalicească nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În consecință, Curtea va înlătura obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile stabilite în dispozitivul sentinței penale către S. Clinic de Urgență M. Central „Dr.C. D.”.
Având în vedere că acest aspect este în favoarea inculpatului, Curtea va admite calea de atac a recurentului inculpat pe acest aspect.
Totodată, va înlătura și obligarea asigurătorului, instituită de către instanța de fond în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către același spital.
Față de cele reținute, Curtea, în baza dispozițiilor art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria G. și inculpatul M. M., va casa, în parte, sentința penală recurată, numai sub aspectul laturii civile și rejudecând, în fond:
Va înlătura obligarea inculpatului M. M., în solidar cu asigurătorul S.C.”E. R. Asigurare - Reasigurare”, la plata sumei de 407,94 lei despăgubiri civile către S. Clinic de Urgență M. Central „Dr.C. D.”.
Va lua act că S. Clinic de Urgență M. Central „Dr.C. D.” nu s-a constituit parte civilă.
Va înlătura obligarea asigurătorului S.C.”E. R. Asigurare - Reasigurare”, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către părțile civile S. U. de Urgență București și I. S..
Va constata că hotărârea este opozabilă asigurătorului S.C.”E. R. Asigurare - Reasigurare”.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Conform art. 192 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria G. și recurentul - inculpat M. M. împotriva sentinței penale nr.561/11.04.2011 a Judecătoriei G..
Casează, în parte, sentința penală recurată, numai sub aspectul laturii civile și rejudecând, în fond:
Înlătură obligarea inculpatului M. M., în solidar cu asigurătorul S.C.”E. R. Asigurare - Reasigurare”, la plata sumei de 407,94 lei despăgubiri civile către S. Clinic de Urgență M. Central „Dr.C. D.”.
Ia act că S. Clinic de Urgență M. Central „Dr.C. D.” nu s-a constituit parte civilă.
Înlătură obligarea asigurătorului S.C.”E. R. Asigurare - Reasigurare”, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către părțile civile S. U. de Urgență București și I. S..
Constată că hotărârea este opozabilă asigurătorului S.C.”E. R. Asigurare - Reasigurare”.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 martie 2012.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A. A. S. EnceanSimona C.
GREFIER,
V. B.
Red. ES/2 ex./29.03.2012
Judec. G./jud. M.A.C.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1941/2012. Curtea de... → |
|---|
