Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Sentința nr. 196/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 196/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 196/2014
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.196/F
Ședința din camera de consiliu de la data de 02 aprilie 2014
Curtea compusă din:
Judecător de cameră preliminară: C. V. G.
Grefier: I. P.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petentul V. A. împotriva Rezoluției nr.382/P/2013 din data de 09 ianuarie 2014 a procurorului-șef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial București (menținută prin Ordonanța nr.47/II-2/2014 din data de 28 februarie 2014 a procurorului-șef al Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției Naționale Anticorupție).
Conform art.341 alin.5 din Codul de procedură penală, plângerea se soluționează în cameră de consiliu, fără participarea procurorului, a petentului și a intimaților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că, potrivit art.341 alin.3 din Codul de procedură penală, au fost înaintate, de către Direcția Națională Anticorupție, dosarul nr.382/P/2013 al Biroului Teritorial Slobozia și lucrarea nr.47/II-2/2014 a Serviciului Teritorial București. De asemenea, a învederat că, potrivit art.341 alin.2 din Codul de procedură penală, petentul a fost înștiințat cu privire la termenul de soluționare a plângerii și că acesta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, mai multe înscrisuri.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 13 martie 2014, a fost înregistrată pe rolul acestei Curți plângerea formulată de petentul V. A., conform art.340 din Codul de procedură penală, împotriva Rezoluției nr.382/P/2013 din data de 09 ianuarie 2014 a procurorului-șef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial București (menținută prin Ordonanța nr.47/II-2/2014 din data de 28 februarie 2014 a procurorului-șef al Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției Naționale Anticorupție).
Potrivit art.341 alin.3 din Codul de procedură penală, Direcția Națională Anticorupție a transmis judecătorului de cameră preliminară dosarul nr.382/P/2013 al Biroului Teritorial Slobozia și respectiv lucrarea nr.47/II-2/2014 a Serviciului Teritorial București, a căror examinare relevă următoarele aspecte:
Prin Rezoluția nr.382/P/2013 din data de 09 ianuarie 2014, procurorul-șef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial București a dispus, în temeiul art.228 alin.6 rap. la art.10 alin.1 lit.a din vechiul Cod de procedură penală, următoarele soluții, contestate în prezent de către petent: neînceperea urmăririi penale față de judecătorii Ț. M., B., C. și alți judecători (neidentificați), care au pronunțat hotărâri în procesele pierdute de acesta, procurorii N. N., L. H. și B. N. și lucrătorii de poliție Amatioaiei, C. și Odoreanu, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (prevăzută de art.254 alin.1, 2 din vechiul Cod penal rap. la art.6 și la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 nemodificată); neînceperea urmăririi penale față de lucrătorii de poliție B. V. și D. I. și avocatul G. I., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (prevăzută de art.257 alin.1 din vechiul Cod penal rap. la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000 nemodificată); neînceperea urmăririi penale față de B. I. I., C., I. I. și I. M. (persoane fără calitate specială), pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită și cumpărare de influență (prevăzute de art.255 alin.1 din vechiul Cod penal rap. la art.6 și la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 nemodificată și respectiv de art.61 alin.1 din Legea nr.78/2000 nemodificată, ambele cu aplic. art.33 lit.a din vechiul Cod penal).
Prin Ordonanța nr.47/II-2/2014 din data de 28 februarie 2014, procurorul-șef al Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, în temeiul art.338-339 din noul Cod de procedură penală și art.222 din OUG nr.43/2002, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției anterior menționate.
Conform art.340 alin.1 din Codul de procedură penală, plângerea petentului împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse în condițiile mai sus arătate este de competența judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.
Una dintre soluțiile de neîncepere a urmăririi penale contestate de petent prin actuala plângere se referă la o infracțiune pretins săvârșită de către fostul prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița N. N., care, în prezent, este membru, din partea României, în Parlamentul European.
Potrivit art.40 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, competența de judecare, în primă instanță, a infracțiunilor săvârșite, între alții, de membrii din România în Parlamentul European aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De asemenea, conform art.48 alin.2 din Codul de procedură penală, dobândirea calității speciale, după săvârșirea infracțiunii, precum în speță, în cazul persoanelor prevăzute la art.40 alin.1 din același cod, constituie excepția de la regula că o astfel de situație nu determină schimbarea competenței de la data comiterii infracțiunii. Prin urmare, existența în prezent a calității respective, independent de data săvârșirii pretinsei infracțiuni, atrage competența materială exclusivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a judeca, în primă instanță, cauza care se referă, între altele, la infracțiunea reclamată de petent a fi fost comisă de către persoana care deține acea calitate.
În sfârșit, potrivit art.44 alin.1 din Codul de procedură penală, dacă, în raport cu diferiții făptuitori ori diferitele fapte (cu privire la care, în speță, procurorul a dispus printr-un act procedural unic), competența aparține, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca întreaga cauză revine instanței superioare în grad.
D. urmare, având în vedere dispozițiile legale anterior citate, se constată că soluționarea prezentei plângeri este de competența exclusivă a judecătorului de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, motiv pentru care se va dispune, în temeiul art.50 alin.1 din Codul de procedură penală, declinarea competenței în favoarea acestuia.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de desfășurarea procedurii în fața judecătorului de cameră preliminară de la această instanță vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În temeiul art.50 alin.1 rap. la art.40 alin.1 și la art.48 alin.2 din Codul de procedură penală, declină competența de soluționare a plângerii formulate de petentul V. A. împotriva Rezoluției nr.382/P/2013 din data de 09 ianuarie 2014 a procurorului-șef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial București (menținută prin Ordonanța nr.47/II-2/2014 din data de 28 februarie 2014 a procurorului-șef al Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției Naționale Anticorupție) în favoarea judecătorului de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, astăzi 02 aprilie 2014.
Judecător de cameră preliminară,
C. V. G. GREFIER,
I. P.
Red. jud.C.V.G.
Ex.2 / 08 mai 2014
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 454/2014.... → |
|---|
