Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 108/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 108/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr. 108/C/LPF
Ședința publică din data de 02 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. C. A.
GREFIER: S. VICTORIȚA
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de doamna procuror E. – Eliana B..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect contestația formulată de condamnatul D. S., împotriva sentinței penale nr. 765/F/17.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a I-a penală, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat D. S., aflat în stare de deținere, asistat de avocat din oficiu B. F., cu delegația nr._/31.03.2014 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat D. S., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate de condamnatul D. S., astfel incat să fie avut în vedere, potrivit dispozițiilor art. 595 din noul Cod de procedură penală, faptul că a intervenit o lege mai favorabilă, în ceea ce privește limitele de pedeapsă.
Arată că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, solicitând, în raport de dispozițiile art. 5 din noul Cod penal, să fie avute în vedere noile limite de pedeapsă, care sunt favorabile persoanei condamnate.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, solicitând să fie avut în vedere că pedeapsa de 7 ani și 6 luni nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, precum și faptul că pedeapsa complementară de 5 ani nu depășește limita maximă reglementată de art. 66 alin. 1 din noul Cod penal.
Așadar, solicită respingerea contestației ca nefondată, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Contestatorul – condamnat D. S. solicită să beneficieze de clemență, având în vedere că a intervenit legea mai favorabilă, învederând că este arestat deja de 3 ani și 6 luni.
CURTEA,
Asupra contestatiei de fata,
Prin sentinta penala nr. 765 din 17.03.2014 pronunțată de Tribunalul Bucuresti, Sectia I Penala, în dosarul nr._, in baza art. 595 C.p.p. rap.la art. 23 din legea 255/2013 și art. 4 din legea 187/2012 a fost respinsa ca neîntemeiată cererea formulată de petentul condamnat D. S., deținut în P. R., privind reducerea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a și b C.p. aplicată prin sentința penala nr. 752/31.10.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penală, rămasă definitivă prin decizia penala nr.2310/28.06.2012 a Inaltei Curti de Casație și Justitie.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a fost obligat petentul condamnat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut ca, prin sentința penala nr.752/31.10.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penală, în dosarul nr._/3/2011, rămasă definitivă prin decizia penala nr.2310/28.06.2012 a Inaltei Curti de Casație și Justitie s-au dispus în ceea ce-l privește pe petentul condamnat D. S., următoarele:
În temeiul art. 334 Cpp s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului D. S., în sensul schimbării încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C.pen rap. la art. 174-175 lit. i C.pen în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 C.pen cu reținerea art. 73 alin. 1 lit. b C.pen.
În baza art. 345 alin. 2 Cpp a condamnat pe inculpatul D. S. fiul lui D. și F., născut la data de 22.01.1986 în București, domiciliat în București, ..5, ., ., CNP_, în prezent încarcerat la PRMS București – R. la următoarele pedepse:
A – 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b C.pen, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C.pen rap. la art. 174-175 lit. i C.pen, față de partea vătămată P. Jean;
B- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 1 C.pen față de partea vătămată P. V.;
C- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 C.pen față de partea vătămată D. E.;
În baza art. 33 lit. a C.pen rap. la art. 34 lit. b C.pen cu referire la art. 35 alin. 1 C.pen s-au contopit cele trei pedepse principale și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, acesta executand în final pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b C.pen.
Pe durata prev. de art. 71 s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. de art. 64 alin. 1 lit. a și b C.pen.
În temeiul art. 88 C.pen s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a măsurii arestării preventive de la 14.10.2010 la zi.
Conform art. 350 alin. 1 Cpp s-a mentinut măsura arestării preventive a inculpatului D. S..
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 14, 15 și 346 Cpp rap la art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență București și au fost obligati în solidar inculpații D. S. și M. M. la plata sumei de 46 lei precum și a dobânzii legale de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată D. E.;
În temeiul art. 14, 15 și 346 Cpp rap la art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență București și au fost obligati în solidar inculpații D. S., M. M. și D. C. la plata sumei de 30 lei precum și a dobânzii legale de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată P. V..
În temeiul art. 14, 15 și 346 Cpp rap la art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență București și a fost obligat inculpatul D. S. la plata sumei de 6509.98 lei precum și a dobânzii legale de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată P. Jean.
În temeiul art. 14, 15 și 346 Cpp rap la art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență București și au fost obligati în solidar inculpații D. D. și D. C. la plata sumei de 65,35 lei precum și a dobânzii legale de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată N. C..
În temeiul art. 14, 15 și 346 Cpp rap la art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic C. și în consecință au fost obligati în solidar inculpații D. D. și D. C. la plata sumei de 83,14 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată N. C..
S-a luat act că părțile vătămate P. Jean, N. C., P. V., D. E. și D. M. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În temeiul art. 189 Cpp s-a dispus decontarea onorariilor cuvenite apărătorilor din oficiu desemnați pentru inculpații M. M. și D. D., în cuantum de 300 lei pentru fiecare apărător, din fondurile Ministerului Justiției câtre SAJ București.
În temeiul art. 191 alin. 2 și 3 Cpp au fost obligati inculpații la plata următoarelor sume, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat: inculpatul D. S. - 1000 lei, inculpatul D. C. - 500 lei, inculpata M. M. 700 lei, inculpatul D. D. - 700 lei.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPÎ nr.843/29.06.2012 penitenciarul comunicând începerea executării pedepsei de la 14.10.2010.
Petentul condamnat D. S. este încarcerat în P. București R., în executarea MEPI sus menționat.
Potrivit disp. art. 595 Cod procedură penală „(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal. (2) Aplicarea dispozițiilor alin. (1) se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a persoanei condamnate de către instanța de executare, iar dacă persoana condamnată se află în executarea pedepsei sau a unei măsuri educative, de către instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de detenție.”
Potrivit art. 4 Legea 187/2012, „Pedeapsa aplicata pentru o infractiune printr-o hotarare ce a ramas definitiva sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depaseste maximul special prevazut de Codul penal, nu poate fi redusa in urma intrarii in vigoare a acestei legi.”
Potrivit art. 6 cod penal, „(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață și până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune. 3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă. Ținându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.4) Măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.(5) Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin.(1)-(4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.(7) Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alineatelor precedente.”
S-a retinut ca, verificarea incidenței aplicării legii penale mai favorabile prespune o analiză în două etape: analizarea fiecăreia dintre pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente pentru a se stabili dacă depășesc maximul prevăzut de legea nouă și reducerea, dacă este cazul, a fiecăreia la noul maxim, analizarea pedepsei rezultante inițială pentru a se verifica dacă aceasta depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit legii noi – art. 38 și 39 cod penal – procedându-se apoi la reducerea pedepsei la limita maximă la care se poate ajunge potrivit legii noi dacă este cazul. Această din urmă etapă se impune deoarece legiuitorul a statuat dispozițiile art. 6 cod penal pentru a se asigura respectarea principiului legalității pedepsei și nu pentru a aduce condamnatul definitiv în situația celui aflat în cursul judecății.
Prima instanta a constatat că pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare (și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a și b C.p.) aplicată petentului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 C.p. rap.la art.174 – 175 lit.i C.p. din 1969 nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă (art.32 N.C.p. rap.la art.188 al.1 N.C.p.), constatare valabilă și în cazul pedepsei de două luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 al.1 C.p. (al cărui corespondent este art.193 al.1 N.C.p.).
S-a constatat de asemenea că și pedeapsa complementară aplicată petentului, . 5 ani, nu depășește limita maximă reglementată de disp.art.66 al.1 din N.C.p., prin care este reglementat conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație, în termen legal, petentul condamnat, motivele contestatiei fiind sustinute oral in fata instantei de control judiciar astfel cum au fost consemnate in practicaua prezentei decizii.
Analizând actele dosarului și sentința penală contestată, prin raportare la disp. art. 23 alin. 5 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind codul de procedură penală și art. 425 indice 1 c.p.p, Curtea constată că prezenta contestație este nefondată.
Curtea reține ca, in situatia in care pedeapsa pentru concursul de infractiuni a fost aplicata printr-o hotarare definitiva sub legea veche si apoi intra in vigoare noul cod penal, verificarea legii penale mai favorabile presupune o analiza in doua etape.
Mai intai se analizeaza fiecare dintre pedepsele aplicate pentru infractiunile concurente, procedandu-se la reducerea acestora doar daca ele depasesc maximul special prevazut de legea noua.
In a doua etapa se verifica daca pedeapsa rezultanta nu depaseste limita maxima la care se poate ajunge potrivit art. 39 din noul cod penal.
Curtea reține astfel că prima instanța a aplicat în mod corect dispozițiile legale care prevăd legea penală mai favorabilă, reținând că petentul a fost anterior condamnat la o pedeapsă principală rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b C.pen., pedeapsa rezultata in urma contopirii pedepselor de:
– 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b C.pen, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C.pen rap. la art. 174-175 lit. i C.pen, față de partea vătămată P. Jean;
- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 1 C.pen față de partea vătămată P. V.;
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 C.pen față de partea vătămată D. E.;
Potrivit art. 6 alin.1 din Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Față de aceste dispoziții, Curtea constată că pentru infracțiunea de tentativa la omor calificat, pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b C.pen, aplicata inculpatului prin sentința penala nr.752/31.10.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penală, definitivă prin decizia penala nr.2310/28.06.2012 a Inaltei Curti de Casație și Justitie, nu depășește maximul special prevăzut de noua lege, respectiv de art. 189 c.p. ( închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi), astfel că aceasta nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a noului cod penal.
Se constata ca pentru infracțiunea de lovire, pedeapsa aplicată de 2 luni închisoare aplicata inculpatului prin sentința penala nr.752/31.10.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penală, definitivă prin decizia penala nr.2310/28.06.2012 a Inaltei Curti de Casație și Justitie, nu depășește maximul special prevăzut de noua lege, respectiv de art. 193 alin 1 c.p. ( închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda ), astfel că aceasta nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a noului cod penal.
Se constata, de asemenea, ca pentru infracțiunea lovire pedeapsa aplicată de 1 an închisoare aplicata inculpatului prin sentința penala nr.752/31.10.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penală, definitivă prin decizia penala nr.2310/28.06.2012 a Inaltei Curti de Casație și Justitie, nu depășește maximul special prevăzut de noua lege, respectiv de art. 193 alin. 2 c.p. ( închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amenda ), astfel că aceasta nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a noului cod penal.
Instanta de fond a parcurs in mod legal si a doua etapa, neprocedand la reducerea pedeapsei rezultante, avand in vedere faptul ca aceasta nu depaseste limita maxima la care se ajunge potrivit art. 39 din noul cod penal.
Față de aceste considerente, reținând că hotărârea contestata este legală, Curtea va respinge, in baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) C.p.p., contestația formulata de contestatorul D. S., ca nefondată.
Vazand si disp. art. 275 alin. 2 c.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulata de contestatorul D. S. împotriva sentintei penale nr. 765 din 17.03.2014 pronunțată de Tribunalul Bucuresti, Sectia I Penala, în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la 300 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 100 lei reprezentand onorariul aparatorului din oficiu se avanseaza din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica azi, 02.04.2014.
PresedinteGrefier
G. C. AlexandruVictorita Stanica
Red./tehnored. G.C.A.
Jud. prima instanta G.B.E.
| ← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 411/2014.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
