Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 269/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 269/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.269
Ședința publică din data de 7.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR:C. C. C.
GREFIER: C.-M. S.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror A. S..
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de apelantul inculpat I. L. S. împotriva sentinței penale nr.216/F din data de 30.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. _ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.02.2014, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când în temeiul art.391 alin.1 Noul Cpp a stabilit pronunțarea la data de 7.03.2014, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Prin sentința penală nr.2216 din data de 30.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sector 5 București a fost condamnat inculpatul I. Laurețiu S. la pedeapsa de 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o către persoană care
nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.320 ind.1 alin. 7 C.pr pen. (fapta din 19.12.2012).
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o către persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.320 ind.1 alin. 7 C.pr pen. (fapta din 09.01.2013).
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o către persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.320 ind.1 alin. 7 C.pr pen. .(fapta din 08.02.2013).
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o către persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.320 ind.1 alin. 7 C.pr pen. .(fapta din 09.03.2013).
În temeiul art.33 lit.a C.pen și art.34 alin.1 lit.b C.pen a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.191 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt că:
Prin rechizitoriul nr._/P/2012, întocmit la data de 26.08.2013 de P. de pe lângă Judecătoria sector 5 București și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 26.08.2013, sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I. L. S., pentru săvârșirea a 4 infracțiuni prev. de art. 86 al.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În fapt, în actul de sesizare s-a reținut în esență că:
1. La data de 19.12.2012 învinuitul I. L. S. a condus autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe .. La un moment dat, învinuitul a fost oprit pentru control de către polițiști din cadrul Secției 19 Poliție. Cu acest prilej s-a constatat că învinuitul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, neposedând permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
2. La data de 09.01.2013 învinuitul I. L. S. a condus autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe .. La un moment dat învinuitul a fost oprit pentru control de către polițiști din cadrul Secției 19 Poliție. Cu acest prilej s-a constatat că învinuitul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, neposedând permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
3. La data de 08.02.2013 învinuitul I. L. S. a condus autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe Int. Recas, sector 5. La un moment dat învinuitul a fost oprit pentru control de către polițiști din cadrul Secției 19 Poliție. Cu acest prilej s-a constatat că învinuitul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, neposedând permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
4. La data de 09.03.2013 învinuitul I. L. S. a condus autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe .. La un moment dat, învinuitul a fost oprit pentru control de către polițiști D.G.P.M.B. – Brigada de Poliție Rutieră. Cu acest prilej s-a constatat că învinuitul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, neposedând permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații învinuit, declarații martori, proces-verbal de depistare, procese-verbale de verificare.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, în conformitate cu dispozițiile art.70 al.2 C.proc.pen. și disp. art.3201 C.proc.pen., declarația acestuia aflându-se la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, Instanța a reținut că situația de fapt descrisă în rechizitoriul nr._/P/2012 al Judecătoriei Sector 5 București, a fost corect fundamentată prin corelarea declarației inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor de conducere pe drumurile publice la datele de 19.12.2012, 09.01.2013, 08.02.2013, 09.03.2013, depozițiile martorilor Macsina G., S. E. G., I. D., procesele verbale de depistare în trafic și de verificare a inculpatului din care a reieșit ca acesta nu poseda permis de conducere la momentul în care a fost oprit în trafic de către echipajele de poliție.
Asupra situației de fapt Instanța a constatat după cum urmează:
1. La data de 19.12.2012 inculpatul I. L. S. a condus autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe .. La un moment dat, învinuitul a fost oprit pentru control de către polițiști din cadrul Secției 19 Poliție. Cu acest prilej s-a constatat că învinuitul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, neposedând permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
2. La data de 09.01.2013 inculpatul I. L. S. a condus autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe .. La un moment dat învinuitul a fost oprit pentru control de către polițiști din cadrul Secției 19 Poliție. Cu acest prilej s-a constatat că învinuitul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, neposedând permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
3. La data de 08.02.2013 inculpatul I. L. S. a condus autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe Int. Recas, sector 5. La un moment dat învinuitul a fost oprit pentru control de către polițiști din cadrul Secției 19 Poliție. Cu acest prilej s-a constatat că învinuitul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, neposedând permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
4. La data de 09.03.2013 inculpatul I. L. S. a condus autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe .. La un moment dat, învinuitul a fost oprit pentru control de către polițiști D.G.P.M.B. – Brigada de Poliție Rutieră. Cu acest prilej s-a constatat că învinuitul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, neposedând permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
În drept, faptele inculpatului care la datele de 19.12.2012, 09.01.2013, 08.02.2013, 09.03.2013 a condus pe drumurile publice fără să posede permis de conducere întrunește elementele constitutive a patru infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o către persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzute și pedepsite de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 săvârșite in concurs real.
În vederea individualizării pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere conținutul constitutiv al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, apreciind că faptele de a conduce un autovehicul de către o persoana care nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie, prezintă o gravitate deosebită, în contextul necesității ocrotirii valorii sociale protejate, respectiv securitatea rutieră.
În acest sens, cu privire la infracțiunea de a conduce un autovehicul de către o persoana care nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie, instanța a reținut că din cauza pericolului pe care îl prezintă, rațiunea incriminării este dublă, și nu rezidă numai în imperativul verificării cunoștințelor și al îndemânării subiectului, ci și în existența documentului – permis de conducere, care să ateste absolvirea examenului în materie și abilitatea de a conduce.
Mai mult decât atât inculpatul a perseverat în lezarea valorilor sociale ocrotite de lege și deși a fost oprit în trafic acesta a ignorat consecințele aplicării legii penale și a sfidat legea comițând faptele cu regularitate pe parcursul a patru luni de zile.
Pe lângă analiza abstractă a faptelor, respectiv infracțiuni de pericol în cazul cărora norma de incriminare nu cere producerea unei urmări, în speță, instanța a avut în vedere și modalitatea de săvârșire și persoana făptuitorului.
În ceea ce privește primul aspect, instanța a constatat că inculpatul nu a posedat nici un moment permis de conducere și a condus asumându-și această situație, nu este la primul conflict cu legea penala fiind sancționat administrativ anterior de 3 ori tot pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 ( fișa de cazier de la fial 13 dup)
Având în vedere cele expuse, instanța a aplicat inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea, în regim de detenție, care să răspundă scopului definit de art. 52 C.p., prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
Instanța a apreciat că numai executarea pedepsei in regim de detenție unde inculpatul să fie obligat să respecte reguli bine stabilite poate să conducă la reeducarea acestuia in condițiile in care sancțiunile administrative aplicate pana în prezent nu au avut efect preventiv și educativ asupra inculpatului ci din contra i s-a dat acestuia impresia ca încălcarea legii este tolerata si sancționata in orice împrejurare și indiferent de numărul infracțiunilor foarte blând, stimulându-l să comită alte 4 infracțiuni de aceeași natura.
Totodată instanța, având în vedere declarația inculpatului de aplicare a procedurii simplificate prevăzute de art. 320 ind. 1 C.p.p., la stabilirea pedepsei a avut în vedere dispozițiile art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. care stabilesc că inculpatul va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I. L. S., declarația sa de recurs înregistrată la 07.11.2013, fiind recalificată ca apel, o dată cu . noilor coduri.
În motivarea apelului, inculpatul a solicitat schimbarea modalității de executare și suspendarea sub supraveghere a pedepsei, în condițiile art. 861 Cod penal din 1969, arătând că îndeplinește toate condițiile pentru a se aprecia că – în raport cu persoana sa – tânăr, loc de muncă stabil, integrat social, atitudinea procesuală avută – scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma criticilor invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 teza finală, Curtea constată fondat apelul și îl va admite, în condițiile art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, în considerarea următoarelor argumente:
În raport de situația de fapt reținută prin actul de sesizare pe care inculpatul și-a însușit-o prin recunoașterea vinovăției, acesta a comis la datele de 19.12.2012, 09.01.2013, 08.02.2013 și 09.03.2013, patru infracțiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, pentru care prima instanță luând în considerare art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a stabilit câte o pedeapsă în cuantumul minim redus cu o tremie, de 8 luni închisoare, la final dând în executare pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare fără aplicarea vreunui spor, potrivit art. 33 lit.a, 34 lit. b din Codul penal din 1969.
După pronunțarea hotărârii și până la judecarea definitivă a cauzei, în prezentul apel, au intrat în vigoare noile conduri, astfel că se impune analizarea căii de atac prin prisma art. 5 Cod penal – aplicarea legii mai favorabile.
În prezenta cauză, Curtea constată că în raport cu cele patru infracțiuni comise, dispozițiile mai favorabile sunt cele prevăzute de Codul penal de la 1969, atât sub aspectul cuantumului pedepsei (care a rămas neschimbat – prev. de art. 335 Cod penal), cât mai ales al pedepsei în caz de concurs de infracțiuni, Codul penal în vigoare impunând obligativitatea aplicării unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, la pedeapsa cea mai grea (art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal).
Reevaluând gravitatea potențială a infracțiunilor comise de inculpat, constând în conducerea, la intervale de timp suficient de largi, a auto- vehiculului, fără a poseda permis de conducere, dar și datele personale favorabile ale inculpatului, născut în 1990, integrat social printr-un loc de muncă stabil, Curtea constată că resocializarea viitoare pozitivă a acestuia este posibilă și fără executarea efectivă prin privare de libertate a pedepsei principale stabilite, în condițiile art. 861 Cod penal din 1969 (identificat ca fiind legea mai favorabilă inculpatului apelant).
Suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe o perioadă determinată de 4 ani, prin sistemul de obligații impuse legal, este suficient de punitivă și severă și poate asigura în mod eficient garanții în ce privește îndreptarea inculpatului, având în vedere că neconformarea în ce privește respectarea obligațiilor impuse, atrage revocarea beneficiului acordat și executarea în întregime, în regim penitenciar a pedepsei.
D. pentru care, Curtea în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelul declarat de inculpatul I. L. împotriva sentinței penale nr.2216/2013 din data de 30.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ .
Va desființa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în fond:
Va face aplicarea art.5 Cod penal și în consecință:
În baza art.86 ind.1 C.p. din anul 1969 va dispune suspendarea executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului I. L. sub supraveghere, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.86 ind.2 C.p din anul 1969
În baza art.86ind.3 C.p. din anul 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b)să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
Va atrage atenția inculpatului I. L. asupra dispozițiilor art.86ind.4 C.p.din anul 1969.
În baza art.71 alin.5 C.p din anul 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 50 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul I. L. împotriva sentinței penale nr.2216/2013 din data de 30.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ .
Desființează,în parte,sentința penală atacată și rejudecând,în fond:
Face aplicarea art.5 Cod penal și în consecință:
În baza art.86ind.1 C.p. din anul 1969 dispune suspendarea executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului I. L. sub supraveghere, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.86ind.2 C.p din anul 1969
În baza art.86ind.3 C.p.din anul 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b)să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
Atrage atenția inculpatului I. L. asupra dispozițiilor art.86ind.4 C.p. din anul 1969.
În baza art.71 alin.5 C.p din anul 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 50 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. N. C. C. C.
GREFIER
C.-M. S.
Red. C.C.C.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. D.I. G. – Judecătoria Sectorului 5 București – Secția Penală
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 256/2014. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 258/2014.... → |
|---|
