Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 260/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 260/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 260/2014
DOSAR NR._/ 236/2013
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.260/A
Ședința publică de la 07.03.2014
Curtea constituită din:
P.- F. D.
JUDECATOR- C. C. D.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr.3325/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28 februarie 2014 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 07 martie 2014, când a decis;
CURTEA,
Cu privire la apelul penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.3325 din 11.12.2013, pronunțată de Judecătoria G., în baza art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul M. G., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen.
În baza art. 81 C.pen. rap. la art. 82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra prev. de art. 83 C.pen.
În baza art. 71 al. 5 C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria G. emis la data de 14.10.2013, în dosarul de urmărire penală nr.3478/P/2012, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. G., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice,prevăzută de art. 87 al. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 08.07.2012, în jurul orelor 08,00 inculpatul M. G., care conducea un autoturism Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, a fost oprit de către un echipaj al poliței rutiere, pe raza satului Cîmpurelu, ., ocazie cu care, a fost testat cu aparatul etilotest Drager . – 0417, acesta indicând la poziția_ valoarea de 0,63 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior, inculpatului i s-a solicitat să se deplaseze la Spitalul Județean G. în vederea recoltării de probe biologice, însă acesta a refuzat.
Fiind audiat, inculpatul M. G. a precizat că în seara anterioară, respectiv la data de 07.07.2012, a consumat 0,75 l de vin alb și 2 l de bere.
Pentru a dispune sesizarea instanței, organul de urmărire penală a avut în vedere procesul verbal de depistare, proces verbal de constatare a refuzului,rezultat alcoltest, proces verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare, declarațiile inculpatului, ale martorilor, cazier judiciar.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
După înregistrarea dosarului la instanța de judecată, la primul termen cu procedura completă inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art. 3201 C. pr. pen. declarând că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare solicitând astfel ca judecata să se desfășoare pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale.
Instanța, analizând întregul material probator a constatat și reținut că fapta dedusă judecății există și a fost săvârșită de inculpatul M. G..
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere că fapta comisă prezintă un ridicat grad de pericol social, însă pe de altă parte va ține seama totuși și de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului precum și de atitudinea sinceră adoptată de acesta pe parcursul procesului, inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M. G. criticând-o ca fiind netemeinică și a solicitat reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată, invocând în acest sens circumstanțele sale personale favorabile.
Curtea examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de motivul de apel invocat, dar și din oficiu conform dispozițiilor art.417 alin.1 N C. pr. pen., constată fondat apelul.
Instanța de fond pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și însușite de inculpat a stabilit corect situația de fapt și a reținut în mod judicios vinovăția acestuia și a făcut o legală încadrare juridică a faptei comisă de acesta.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009, modificată, privind noul C. pen. care, în art.337 definește infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, ce se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
În raport de această nouă dispoziție legală, ce incriminează fapta comisă de inculpat la data de 08.07.2012 și prevăzută de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, Curtea constată că prin limitele de pedeapsă prevăzute de noua lege (1-5 ani închisoare) este mai favorabilă decât legea anterioară (2-7 ani închisoare).
Pentru aceste considerente se va admite apelul în baza art.421 pct.2 lit.e N C. pr. pen., se va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:
Se va face aplicarea art.5 N C. pen.
În baza art.386 C. pr. pen. se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 în art.337 N C. pen. cu aplicarea art.396 alin.10 N C. pr. pen. și va condamna pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art.15 din Legea nr.255/2013 se va menține măsura suspendării condiționate a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
Se vor menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Văzând și dispozițiile art.275 N C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată ca legea mai favorabilă este Codul Penal din 1969.
Admite apelul declarant de inculpatul M. G., împotriva sentinței penale nr.3325 din 11.12.2013, pronunțată de Judecătoria G..
Desființează, în parte, sentința apelată și rejudecând:
- în baza art. 386 C. pr. pen. dispune schimbarea încadrării juridice din art. 87 al. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 în art. 337 NCP, cu aplic. art. 396 al.10 NCPP;
- condamnă inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare;
- în baza art. 15 din Legea de punere în aplicare a Codului Penal menține măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza art. 81-82 C.pen, urmând ca pedeapsa aplicată să fie suspendată condiționat pe un termen de încercare de 2 ani si 8 luni;
- menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare statului, iar onorariul avocat oficiu de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției șu Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.03.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
F. D. C. C. D.
GREFIER,
D. P.
Red. D.F.
Dact. A.L. 4 ex. A.L. /02.04.2014
Jud. G. – jud.: P. A.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 258/2014.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
