Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 264/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 264/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 264/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
_
DECIZIA PENALĂ NR.264/A
Ședința publică de la 07.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. D.
JUDECĂTOR - C. C. D.
GREFIER – D. P.
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de asiguratorul . și partea civilă M. M. împotriva sentinței penale nr.1722 din 20.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 3 în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28 februarie 2014 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 07 martie 2014, când a decis;
CURTEA,
Prin sentința penala nr.1722 din 20.11.2013 Judecătoria Sector 3 în dosarul nr._, în baza art. 184 alin. 2, 4 C.p. cu aplic. art. 3201 C.pr.pen. raportat la art. 74 lit. a C.p. cu aplicarea art. 76 lit. e C.p., l-a condamnat pe inc. S. I. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, la 3 (trei) luni închisoare; in baza art. 71 C.p. i-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p; în baza art. 81 C.p. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni, ce constituie termen de încercare; în baza art. 71 alin. 5 C.p., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a dispus suspendarea executarii pedepselor accesorii; în baza art. 346 C.pr.pen. și art. 14 C.pr.pen.a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată M. M. și în totalitatea acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență „Floreasca”, a obligat direct asiguratorul . către partea civilă M. M. la 10.000 lei, despăgubiri materiale și la 15.000 euro, echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plății, cu titlul de daune morale; a obligat direct asiguratorul . către partea civilă S. C. de Urgență „Floreasca“ la plata sumei de 3.777,05 lei precum și a dobânzii legale aferente acestei sume de la data rămânerii definitive sentinței și până la achitarea în întregime a debitului, despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr._/P/2012 din data de 07.08.2013, a fost trimis în judecată inculpatul S. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p.
Totodată, prin actul de inculpare s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată.
În actul de sesizare s-a reținut că la data de 12.09.2012, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_, pe . Piața M. A. către . S. I. a accidentat pe partea vătămată M. M., care s-a angajat în traversarea regulamentară a străzii, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 85-90 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, declarațiile martorilor, raportul de expertiză medico-legală nr. A1/_/2012, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, raportul de expertiză tehnică judiciară, precum și cu înscrisurile referitoare la calitatea de conducător auto a inculpatului.
Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 3201 C.p.p., și-a menținut declarațiile date anterior în cauză în cursul urmăririi penale și a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de inculpare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Declarațiile inculpatului în sensul recunoașterii faptei s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu: declarațiile părții vătămate (filele 19-20 d.u.p.), raportul de expertiză medico-legală nr. A1/_/2012 (fila 22 d.u.p.), procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 08-13 d.u.p.), planșele fotografice (filele 12-19 d.u.p.), raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 28-34 d.u.p.), precum și cu înscrisurile referitoare la calitatea de conducător auto a inculpatului.
Astfel, partea vătămată a declarat că la data de 12.09.2012 în timp ce se angajase în traversarea străzii în dreptul stației RATB Voluntari pe marcajul pietonal, a fost lovită de autovehiculul condus de inculpat care se deplasa pe banda a treia a străzii, cu partea dreaptă a mașinii.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. A1/_/2012 a rezultat că partea vătămată prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce în condițiile unui accident rutier, că pot data din 12.09.2012 și care necesită, pentru vindecare, 85-90 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, a rezultat și faptul că nu s-a pus în primejdie viata victimei și, în cazul unei evoluții favorabile, nu constituie infirmitate.
Situația de fapt a fost confirmată și de procesul verbal de cercetare la fața locului din care rezultă că la data de 12.09.2012 inculpatul a condus autoturismul Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_, pe . Piața M. A. către . locul producerii accidentului au fost găsite urme de frânare și au fost identificate particule de sol.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară auto, a rezultat că starea de pericol generatoare a impactului a fost determinată în mod exclusiv de inculpatul S. I. care nu a acordat prioritate de trecere victimei care se angajase în traversarea străzii prin loc permis, respectiv pe trecerea de pietoni. Totodată, raportul de expertiză tehnică judiciară auto, a concluzionat și faptul că victima nu a avut posibilitatea evitării producerii accidentului deoarece se afla în situația legală de trafic, pe marcajul pietonal.
Cauza producerii accidentului a constituit-o încălcarea normelor rutiere prev. de art. 135 lit. h din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, respectiv acordarea priorității de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea roșie a semaforului, de către conducătorul autoturismului, inculpatul S. I..
Dinamica accidentului a rezultat din coroborarea concluziilor raportului de expertiza tehnico – juridică cu declarațiile părților și cu cele constatate prin procesul verbal de cercetare la fața locului, care stabilesc locul producerii accidentului, respectiv pe marcajul pietonal.
Din aceleași mijloace de proba a reieșit că inculpatul putea evita producerea accidentului dacă nu ar fi consumat băuturi alcoolice, dacă ar fi redus viteza de deplasare a autovehiculului la apropierea de trecerea de pietoni și dacă ar fi oprit autovehicul pentru a acorda prioritate de trecere victimei care se angajase în traversarea străzii pe marcajul pietonal.
Instanța de fond a constatat că vătămarea integrității corporale a victimei a fost cauzată de acțiunea inculpatului, a reținut existența raportului de cauzalitate dintre fapta acestuia și rezultatul produs.
Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului sub forma culpei cu prevedere, față de aceea că inculpatul a putut prevedea rezultatul faptei sale, rezultat pe care l-a urmărit și nici nu l-a acceptat, considerând, fără temei, că acesta nu se va produce.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., circumstanțele reale ale comiterii faptei, precum și cele personale ale inculpatului, dar și incidența dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen.
Întrucât inculpatul a avut o bună conduită înainte de săvârșirea infracțiunii, că nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 74 lit. a C.p. privind circumstanțele atenuante judecătorești și i-a aplicat acestuia o pedeapsă sub minimul special, respectiv 3 luni închisoare, conform art. 76 lit. e C.p.
Pe latură civilă, instanța a constatat că prin fapta ilicită a inculpatului S. I. de vătămare a părții vătămate M. M., s-a produs acesteia un prejudiciu material, constând în contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru vindecare, dar și un prejudiciu moral.
A apreciat ca acțiunea civilă a fost dovedită cu declarațiile părții civile care s-au coroborat cu declarațiile inculpatului, cu declarațiile martorilor P. I. și B. S. N. și cu înscrisurile depuse la dosar din care a rezultat valoarea cheltuielilor materiale.
Cu privire la prejudiciul material suferit în legătură cu infracțiunea, instanța de fond a reținut că partea vătămată a efectuat mai multe cheltuieli pe medicamentele necesare vindecării. A achitat taxele de expertiză precum și cele de consult. De asemenea și inculpatul a achitat o parte din prejudiciu, respectiv suma de 5.500 lei.
Instanța de fond a apreciat că valoarea prejudiciului material suferit de partea vătămată M. M. (nerecuperat), reiese din chitanțele, facturile și bonurile fiscale depuse la dosar, care atestă plățile efectuate de acesta pentru intervențiile chirurgicale, tratamentul de recuperare, medicamente, cele pentru transport, precum și plata îngrijitoarei personale stabilind ca partea civila urmează să fie despăgubită suma de 10.000 lei.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, instanța de fond a apreciat ca trebuie să fie unul echitabil, să aibă un asemenea nivel încât, raportat la gradul de pericol social al faptei, raportat la nivelul material al societății în ansamblu, dar și al persoanelor implicate, în individualitatea lor, să dea satisfacție celui ce a suferit un prejudiciu, iar cel care a creat acel prejudiciu să fie conștient de suferința morală creată, stabilind că suma de 15.000 euro acoperă prejudiciu moral, real și efectiv suferit de către partea civilă.
Având în vedere că autoturismul condus la data faptei de inculpat, proprietate personală, era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, la . în baza art. 346 C.p.p. și art. 14 C.p.p. a obligat asiguratorul . la 10.000 lei, despăgubiri materiale și la 15.000 euro, echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plății, cu titlul de daune morale.
Întrucât partea vătămată a primit îngrijiri medicale într-o uniate spitalicească, în perioada 12.09._12, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență „Floreasca“ și a obligat asiguratorul . către partea civilă S. C. de Urgență „Floreasca“ la plata sumei de 3.777,05 lei precum și a dobânzii legale aferente acestei sume de la data rămânerii definitive a sentințe și până la achitarea în întregime a debitului, despăgubiri civile.
În termen legal împotriva sentinței au declarat recurs asiguratorul . și partea civilă M. M. M. M. .
Partea civila a declarat recurs atât în ceea ce privește latura penala, cât și latura civilă.
A solicitat a se aplica o pedeapsa inculpatului a cărei executare sa se desfășoare sub supraveghere deoarece acesta s-a aflat sub influenta băuturilor alcoolice si putea sa producă repercusiuni ireversibile asupra vieții părții civile si fiicei acesteia.
A solicitat majorarea daunelor arătând ca i-a fost cauzat un prejudiciu estetic grav si permanent, precum si o infirmitate permanenta, suferind de ..
A precizat ca si minora M. Alesia I. trebuia sa fie despăgubita întrucât a suferit un prejudiciu care a fost demonstrat cu actul medical depus la dosar.
Partea civila a arătat ca motivarea sentinței contrazice soluția sens in care solicita a fi avute in vedere înscrisurile medicale depuse de dosar de la un medic psihiatru si de la un psiholog, data fiind trauma puternica la care a fost supusa in data de 12.09.2012, solicitând majorarea daunelor morale.
In ceea ce privește daunele materiale, partea civila a arătat că acestea au fost dovedite cu martori si înscrisuri fiind însumate la un cuantum de 13.162 lei, aspect la care se adăuga si faptul ca nu a mai putut lucra, motiv pentru care apreciază ca daunele materiale trebuiau a fi acordate in totalitate, respectiv in suma de 32.000 lei.
Reprezentantul apelantului asigurator . a solicita diminuarea daunelor materiale de 10.000 lei, pana la limita a ceea ce s-a dovedit dat fiind ca partea civila nu a dovedit cu înscrisuri daunele materiale acordate, precum si diminuarea daunelor morale de 15.000 euro acordate de instanța de fond.
De asemenea, in baza art.421 pct.2 lit.a NC.p.p, in principal, a solicitat admiterea apelului, desființarea in tot a sentinței penale apelate si in temeiul prev.art.4 NC.p., a se constata dezincriminarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si, pe fond, a se dispune achitarea inculpatului in temeiul prev.art.17 NC.p.p rap. la disp.art.16 lit.b NC.p.p, având in vedere ca pentru însănătoșirea părții civile au fost necesare doar 90 de zile de îngrijiri medicale, in baza art.25 NC.p.p sa fie lăsată nesoluționata latura civila a prezentei cauze.
Curtea analizând recursurile declarate de către partea civila si asigurator, sub aspectul legalității si temeiniciei:
Potrivit dispozițiilor tranzitorii din legea de punere în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, respectiv dispozițiile art. 10 din Legea 255/2013, constată că în cauză calea de atac este apelul, iar nu recursul, urmând a fi soluționată în complet de apel.
Curtea constata ca, de la data savarsirii faptei –12.09.2012 pana la judecarea apelului, a intervenit o lege penala –Noul Cod penal- urmand a face aplicarea art. 5 din Noul Cod penal Legea-legea penala mai favorabila.
Curtea constata ca legea mai favorabila este Codul Penal din 1969 intrucat, desi din punct de vedere al regimului sanctionator limitele pedepselor sunt aceleasi, modalitatea de executare este mai favorabil reglementata in Codul penal din 1969- institutia suspendarii conditionate a pedepsei –art. 81 C.p., care nu mai este reglementata in Noul Cod penal.
Conform art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal masura suspendarii conditionate a executarii pedepsei aplicate in baza Codului penal din 1969 se mentine si dupa . a Codului penal.
Curtea constata ca, din economia art. 196 Noul Cod penal rezulta ca, din punct de vedere al numarului de zile de ingrijiri medicale, este sanctionata vatamarea corporala din culpa (art. 196 alin. 1, 3) cand pentru vindecare persoana vatamata a necesitat mai mult de 90 de zile de ingrijiri medicale, doar daca inculpatul nu se afla sub influenta bauturilor alcoolice. In caz contrar, daca inculpatul a fost sub influenta bauturilor alcoolice- ca in prezenta speta- este sanctionata fapta de a produce leziuni traumatice sau de a afecta sanatatea unei persoane raportandu –se la numarul de ingrijiri medicale - sa fie de cel mult 90 -. art. 196 alin.1 Ncp
In cauza, conform expertizei medico legale nr. 2313/i/12, la ora producerii accidentului inc. S. I. ar fi putut avea o alcoolemie de cca 0,40‰, fapt ar atrage sanctionarea acestuia si, daca am aprecia ca legea mai favorabila este Noul Cod penal.
In concluzie, fiind dezincriminata doar fapta de vatamare corporala din culpa ce a avut ca rezultat producerea unor leziuni traumatice sau afectarea sanatatii unei persoane care au necesitat pentru vindecare peste 90 de zile ingrijiri medicale, de catre o persoana care nu se afla sub influenta bauturilor alcoolice, in sarcina inc S. I., care la momentul savarsirii faptei avea o alcoolemie de 0,40 ‰, se va retine savarsirea infr. de vatamare corporala din culpa, legea mai favorabila fiind Codul penal de la 1969-art. 184 alin. 1,3 C.p.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei Curtea constată îndeplinite condițiile de la art.81 Cp și în raport de conduita inculpatului anterioară și după comiterea faptei, de nivelul de pregătire al acestuia, apreciază că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins ,ca pedeapsa aplicata de catre instanta de fond isi îndeplineste atât rolul represiv si educativ si, în egală măsură, este proportională cu gradul de pericol social concret al faptei comise.
Asigurătorul si partea civila au criticat hotărârea sub aspectul laturii civile, contestand cuantumului daunelor materiale si morale, critici apreciate de Curte ca neîntemeiate.
Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor materiale si morale, Curtea apreciaza ca au fost apreciate corect, instanța de fond a avut în vedere ca acesta să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.
Curtea, constata că, deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin raportare la următoarele criterii stabilite de jurisprudență: criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele (în cauză, vătămarea integrității psihice a părților civile). De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul traumatizant al faptei ilicite.
Așadar, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite de partea civilă, a apreciat o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat, in speta fiind corect stabilite.
F. de aceste aspecte Curtea, in tem. art. 4201 pct.1 lit.b Noul Cod de procedura penala va respinge ca nefondate apelurile declarate de asiguratorul . si partea civila M. M. impotriva sentintei penale nr. 1722/20.11.2013 a Judecatoriei Sector 3 Bucuresti, pe care-i va obliga la plata sumei de 250 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului, iar onorariul avocat oficiu va fi avansat din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Constata ca legea mai favorabila este Codul Penal din 1969.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de recurentul asigurator . si partea civila M. M. impotriva sentintei penale nr. 1722/20.11.2013 a Judecatoriei Sector 3 Bucuresti.
Obligă recurentii la plata sumei de 250 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului, iar onorariul avocat oficiu va fi avansat din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.03.2014.
P. JUDECATOR
D. F. D. C. C.
GREFIER,
D. P.
Red./Thred.D.C.C.
6 ex./05.06.2014
Jud.S 3 – jud.20.11.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 260/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 256/2014.... → |
|---|
