Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 36/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 36/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 36
Ședința publică de la 6 MARTIE 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. C.
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul L. NICUȘOR, împotriva Sentinței penale nr.81 F din data de 17 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Penală, în Dosarul nr. _ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 februarie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când Curtea având în vedere disp. art.391 Cod procedură penală, a stabilit termenul de pronunțare pentru data de astăzi, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, constată:
Prin sentința penală nr.81 F din data de 17 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Penală, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 modificată prin art. 4 din O.U.G. nr. 116/2013 și art. 595 Cod procedură penală, a fost admisă în parte sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Slobozia, constituită în baza H.G. nr. 836/2013 privind pe persoana privată de libertate L. Nicușor [fiul C. și L., născut la data de 19.09.1977 în Urziceni, județul Ialomița, CNP_, cu ultimul domiciliu în . Ialomița], aflat în prezent în Penitenciarul Slobozia.
S-a constatat aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 6 alin. 6 din Noul Cod Penal, în sensul că pedepsele complementare aplicate acestuia prin sentința penală nr. 167 din 18 iunie 2003 definitivă prin Decizia penală nr.4453 din 14 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție se execută în conținutul prevederilor art. 66 alin. 1 lit. a, b și d din Noul Cod Penal pe o durată de 5 ani prevăzută de art. 66 alin. 1 din Noul Cod Penal.
S-a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul prezentei hotărâri procurorului și condamnatului.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță - examinând documentele care însoțesc sesizarea - a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 167/F/18 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Ialomița definitivă prin Decizia penală nr. 4453 din 14 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, persoana privată de libertate L. Nicușor a fost condamnată la pedeapsa de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 20 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a și alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 174 alin. 1 – 176 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 10 ani.
În baza art. 33 lit. b și art. 34 lit. b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa de 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 10 ani.
A făcut în cauză aplicarea art. 71 Cod penal.
A menținut arestarea preventivă a inculpatului și a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 5 octombrie 2001 la zi.
În baza art. 118 lit. d Cod penal a dispus confiscarea sumei de 6.800.000 lei și a obligat inculpatul la plata acestei sume către stat.
A fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. 247/2003 din 24 octombrie 2003 de către Tribunalul Ialomița.
A început executarea pedepsei la 5 octombrie 2001 și urmează a constata expirarea la 4 octombrie 2021.
Potrivit art. 6 alin. 1 din Noul Cod Penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim.
În opinia tribunalului dispozițiile privind legea mai favorabilă nu-și găsesc aplicarea decât în ceea ce privește pedeapsa complementară aplicată persoanei private de libertate L. Nicușor.
Prin sentința penală nr. 167/F/18.06.2003, pronunțată de Tribunalul Ialomița acesta a fost condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie și omor deosebit de grav, aflate în concurs, persoana privată de libertate săvârșește faptele în noaptea de 16/17 septembrie 2001 în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal.
Infracțiunea de tâlhărie a fost încadrată în dispozițiile art. 211 alin. 2 lit. b și alin. 3 Cod penal cu art. 37 lit. b Cod penal, încadrare juridică ce intră sub incidența Legii nr. 140/1996, fapta fiind comisă de o persoană având asupra sa o armă și care a avut drept consecință moarte victimei pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.
Pentru această infracțiune i s-a aplicat pedeapsa de 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
A arătat Tribunalul că aceeași încadrare juridică se regăsește în noua reglementare, în dispozițiile art. 233 alin. 1 – 234 alin. 1 lit. a și art. 236 pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 7 la 18 ani și interzicerea unor drepturi.
La prima vedere, ar fi incidente dispozițiile legii mai favorabile, dar comisia a omis faptul că persoana privată de libertate a săvârșit fapta în stare de recidivă – art. 37 lit. b Cod penal și art. 41 și art. 43 alin. 5 din Noul Cod Penal, iar faptele sunt în concurs fiind aplicabile și dispozițiile art. 38 alin. 1 din Noul Cod Penal și art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod Penal.
Chiar dacă s-ar reduce pedeapsa pentru tâlhărie, așa cum solicită comisia, reducerea nu are eficiență juridică el executând pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare aplicată pentru art. 174 – 176 lit. d Cod penal.
Sesizarea este admisibilă, cât privește pedeapsa complementară aplicată persoanei private de libertate L. Nicușor, căruia prin sentința sus menționată i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 10 ani.
Potrivit art. 66 alin. 1 din Noul Cod Penal, pedeapsa complementară constă în interzicerea drepturilor pe o durată de la 1 la 5 ani.
Conform art. 6 alin. 6 din Noul Cod Penal dacă noua lege penală este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau a măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Făcând în cauză aplicarea acestor dispoziții, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal din anul 1969 urmează a se executa în conținutul și limitele prevăzute de noua lege respectiv art. 66 alin. 1 lit. a, b și d din Noul Cod Penal – 5 ani interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcție publică, a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorităților de stat și a dreptului de a alege.
Pentru toate cele menționate mai sus, în baza art. 23 din Legea nr.255/2013 modificată prin art. 4 din O.U.G. nr. 116/2013 și art. 595 Cod procedură penală, a admis în parte sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Slobozia, constituită în baza H.G. nr. 836/2013 privind pe persoana privată de libertate L. Nicușor.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a formulat contestație condamnatul L. Nicușor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a cuantumului de pedeapsă la care a fost condamnat.
Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare a disp.art.6 din Noul Cod penal, referitoare la aplicarea legii mai favorabile, în cazul pedepselor definitive.
Nu se impune reducerea pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie, deoarece condamnatul nu execută pedeapsa pentru această infracțiune, ci pentru întreg concursul, unde s-a aplicat sistemul absorbției, în sensul că execută 20 de ani‚ închisoare, pentru omor deosebit de grav.
Dacă s-ar trece la aplicarea legii noi, care într-adevăr, are un maxim mai mic decât pedeapsa primită pentru tâlhărie, atunci, inculpatului ar fi trebuit să i se aplice în mod automat un spor de o treime din pedeapsa pentru tâlhărie, respectiv de 6 ani, astfel încât pedeapsa rezultantă potrivit legii noi, ar fi de 26 de ani de închisoare.
Sub aspectul pedepsei principale, Curtea constată că inculpatului îi este mai favorabilă legea veche, ce a permis sistemul absorbției.
În ceea ce privește pedeapsa complementară, aceasta a fost în mod corect redusă la 5 ani, fiind maximul general al pedepselor complementare.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge contestația formulată de condamnatul L. NICUȘOR împotriva sentinței penale nr. 81 din 17 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița, ca nefondată
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.275 alin.2 și alin.4 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația formulată de condamnatul L. NICUȘOR împotriva sentinței penale nr. 81 din 17 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița, ca nefondată.
Obligă contestatorul la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 06 martie 2014.
PREȘEDINTE,
M. D. G.
GREFIER,
I. P.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.4
red.T.M.-Trib.Ialomița
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 292/2014.... → |
|---|
