Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 582/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 582/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 582/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
Decizia penală nr. 582 A
Ședința publică din data de 08 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror M. S..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect apelul declarat de inculpatul M. N. împotriva sentinței penale nr. 90 din data de 31.01.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._ /2014 .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat M. N., personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care:
Curtea, in baza art. 420 alin.4 rap. la art. 83 NCpp, aduce la cunoștință apelantului inculpat M. N. faptele care formează obiectul cauzei și că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fii folosit si împotriva sa.
Apelantul inculpat M. N., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date in cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apelantul inculpat, in baza 421 alin.2 lit.a Cpp, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 90 din data de 31.01.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._ /2014 și rejudecând să fie redozată pedeapsa aplicată inculpatului, urmând a se face aplicarea legii penale mai favorabile, in raport de art. 337 din Noul cod penal, limitele de pedeapsă fiind mai mici.
Totodată solicită orientarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului către minimul special prevăzut de lege.
In ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei solicită amânarea executării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile in baza art.5 NCP solicită aplicarea art. 337 NCP.
Cu privire la criteriile art.76 NCP solicită a se constata că inculpatului nu prezintă un grad ridicat de pericol social.
Cu privire la motivarea instanței de fond apreciază că aceasta este sumară.
Totodată, solicită a se avea in vedere circumstanțele personale ale inculpatului acesta fiind căsătorit si are un copil minor in întreținere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de inculpat urmând ca in baza art. 5 Cp să fie reținută legea penală mai favorabilă, respectiv legea veche, urmând ca executarea pedepsei să fie suspendată in baza art.81 din Codul penal din 1969.
In ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile apreciază că aceasta nu poate fi determinată strict doar prin raportare la limitele de pedeapsă.
Cu privire la cuantumul pedepsei apreciază că aceasta a fost corect individualizată.
Apelantul inculpat M. N., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei.
CURTEA
Asupra prezentului apel.
Prin sentința penală nr. 225 din 10 aprilie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cornetu, s-au dispus următoarele:
În baza art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, condamnă inculpatul M. N. (fiul lui B. și A., născut la data de 22.04.1970 în localitatea Brănești, județ I., domiciliat în com. Brănești, .. 1, jud. I., studii liceale, administrator la S.C. ROMAR 97 S.R.L, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, necunoscut cu antecedente penale, c.n.p._) la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 28.08.2013 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr._, rechizitoriul nr. 5449/P/2012 întocmit la 26.08.2013 de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 20.10.2012, în jurul orelor 21,30, inculpatul M. N. a condus autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_ pe . localitatea Brănești, județ I. și fiind oprit de lucrătorii de poliție a refuzat atât testarea cu aparatul Drager, cât și recoltarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Coroborând mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal instanța reține următoarea situație de fapt: la data de 20.10.2012, în jurul orelor 21,30, inculpatul M. N. a condus autoturismul marca Dacia L., de culoare albastru, cu numărul de înmatriculare_ pe . localitatea Brănești, județ I. și, fiind oprit de lucrători din cadrul I.P.J. I. – Serviciul Rutier, întrucât emana vapori de alcool și avea un comportament neadecvat i-a fost solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest. În prezența martorilor asistenți S. F. și C. M. D. inculpatul M. N. a refuzat testarea cu aparatul DRAGER precum și să fie însoțit la o unitate spitalicească în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei (proces-verbal de depistare, fila 12, d.u.p).
Situația de fapt astfel cum a fost reținută a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f. 12 dup) – din care rezultă că inculpatul M. N. a condus autoturismul marca Dacia L., de culoare albastru, cu numărul de înmatriculare_ pe . localitatea Brănești, județ I. și, fiind oprit de lucrători din cadrul I.P.J. I. – Serviciul Rutier, întrucât emana vapori de alcool și avea un comportament neadecvat i-a fost solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest. În prezența martorilor asistenți S. F. și C. M. D. inculpatul M. N. a refuzat testarea cu aparatul DRAGER precum și să fie însoțit la o unitate spitalicească în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei; declarațiile martorului I. F. (f. 13, d.u.p și f. 16, dosar fond) care arată că, la data constatării infracțiunii, în localitatea Brănești a fost oprit de un echipaj de poliție, împrejurare în care l-a văzut pe inculpatul M. N. în apropierea mașinii de poliție, iar în prezența sa inculptul a declarat că “refuză să fie testat cu aparatul Drager, întrucât trebuie întâi să vorbească cu avocatul său”. În cursul urmăririi penale martorul I. F. a mai relatat că inculpatul “mirosea puternic a alcool”; precizând că la momentul depistării de către organele de poliție nu s-a părut că inculpatul era bolnav de astm, ci doar că i s-a părut a fi “amețit”, iar referitor la faptul că a declarat că se afla sub influența băuturilor alcoolice, acesta a menționat în acest fel deoarece a refuzat să fie testat etilotest, însă “nu l-a mirosit”; declarațiile martorilor C. M. D. (f. 17, dosar fond, f. 19-26, d.u.p) – ce a menționat că în prezernța sa inculpatul M. N. a refuzat să fie testat etilotest cu aparatul Drager motivând că se află într-o criză de astm bronșic, precum și să meargă la spital pentru recoltarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei deoarece se simțea rău și îi este frică de ace; declarațiile martorului S. F. (f. 12, dosar fond, f. 27-32, d.u.p) – în prezența căruia inculpatul a refuzat să sufle în etilotest și a refuzat explicit să meargă la spital în vederea recoltării probelor de sânge. Martorul a precizat că nu l-a auzit pe inculpat să le spună polițiștilor că ar avea probleme cu sănătatea, nu a văzut ca inculpatul să fi fost cu cineva în mașină, nu l-a observat pe martorul N. M. la fața locului, iar declarațiile date în cursul urmăririi penale deși i-au fost dictate de un lucrător de poliție, ceea ce a scris corespundea cu ceea ce a văzut și a declarat martorul; declarațiile inculpatului M. N. (f. 39-43, d.u.p, f. 9, dosar fond) care nu a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că a refuzat testarea etilotest întrucât începuse o criză de astm, iar referitor la refuzul de a se deplasa la spital pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, a menționat că nu i-a fost solicitat acest lucru, prezentul dosar penal fiind întocmit deoarece “polițistul C. A. are ceva cu el, probabil din cauza magazinului pe care îl deține în . propus în apărarea sa audierea martorului N. M., despre care a afirmat că a auzit conversația cu lucrătorul de poliție în primele 2-3 minute după ce a fost oprit, după care a plecat la magazinul inculpatului, acesta fiind motivul pentru care martorii audiați în cauză, opriți ulterior de echipajul de poliție nu l-au observat la fața locului.
Instanța constată că declarația inculpatului M. N. nu se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul materialului probator administrat la dosarul cauzei, fiind nesinceră și, astfel, neputând servi la aflarea adevărului în cauză. Astfel, niciunul din martorii prezenți nu au observat ca inculpatul să fi suferit o criză de astm în timpul cât acesta a discutat cu lucrătorii de poliție, criză de astm ce a fost inexplicabilă chiar și pentru inculpat: “De obicei medicamentele pentru astm le am asupra mea, dar în ziua respectivă a fost pentru prima dată când am făcut o criză de astm, ca urmare a diferenței de temperatură. V. nu fac crize de astm”. De altfel din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/J/71/2013 (f. 45, 46, d.u.p) – reiese că inculpatul se află în imposibilitatea de a efectua testarea aerului expirat a aparatului etilotest numai atunci când prezintă acces astmatic”; niciunul dintre martorii audiați în cauză nu au observat la inculpat manifestări clinice specifice acestei boli: “accese paroxistice de tuse și dispnee cu respirația șuierătoare”.
Mai mult, cu toate că inculpatul a declarat că lucrătorii de poliție nu i-au solicitat să se deplaseze la spital pentru recoltarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, martorii C. M. D. și S. F. au menționat explicit că inculpatul “era într-o vădită stare de ebrietate (…) și a refuzat să meargă cu polițistul la spital pentru recoltarea probelor biologice, spunând “Mai târziu!” (f. 26, 28, d.u.p).
Judecătoria va înlătura în totalitate declarația martorului N. M. (f. 33-37, d.u.p), f. 13, dosar fond) considerând că este dată ad-hoc, martorul (care este prietenul inculpatului M. N.) nefiind de față la momentul depistării. Astfel acesta a relatat că inculpatul se afla într-o criză de astm, folosind un sprei pentru ameliorarea acesteia (fapt nedeclarat de inculpat care a declarat că nu avea medicamentele asupra sa), că nu a fost atent la discuția dintre inculpate și lucrătorul de poliție întrucât trimitea un cod de cartelă, că nu a coborât din mașină, astfel încât nu știe ce au discutat cei doi cât timp au fost lângă mașina poliției, ci doar în perioada în care inculpatul s-a aflat în mașina sa, deci la momentul depistării, precum și faptul că a plecat spre magazinul inculpatului pe jos, lșsându-l pe acesta din urmă la fața locului cu lucrătorii de poliție.
Așadar, susținerile inculpatului M. N. au fost contrazise categoric de către probele administrate pe parcursul procesului penal (proces-verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile martorilor), dar și de către propriile sale declarații. Judecătoria a avut în vedere, că inculpatul nu a putut prezenta nicio justificare plauzibilă a refuzului testării etilotest și recoltării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, apărarea acestuia că polițistul C. A. i-a întocmit acest dosar penal din motive personale (deoarece deține un magazin în loc. Brănești) este o improvizație nesusținută de nici un mijloc de probă și de nici un raționament logico-juridic, ceea ce formează convingerea instanței, mai presus de orice dubiu, că inculpatul a „învățat” o poveste în scopul de a fi exonerat de răspunderea penală.
În consecință, din analiza materialului probator și coroboarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul M. N..
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului M. N. care, la data de 20.10.2012, în jurul orelor 21,30, a condus autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_ pe . localitatea Brănești, județ I. și fiind oprit de lucrătorii de poliție a refuzat atât testarea cu aparatul Drager, cât și recoltarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. întrunește elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a comis infracțiunea cu intenție directă.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului se vor avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a codului penal privind forma de vinovăție, limitele de pedeapsă fixate în legea specială pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, gradul de pericol social concret al infracțiunii pe care instanța îl apreciază ca fiind foarte ridicat raportat la: împrejurările în care a fost comisă și la urmările produse - inculpatul a condus pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, seara când traficul rutier este aglomerat, refuzând testarea etilotest și recoltarea probelor de sânmge în vederea stabilirii alcoolemiei și punând în pericol nu numai persoana sa, ci și pe a celorlalți participanți la trafic; la distanța parcursă de către inculpat la volanul mașinii sale; la relatiile sociale încălcate și care privesc siguranța circulatiei pe drumurile publice; la forma de vinovăție cu care a acționat, respectiv intenție directă și la circumstanțele personale ale inculpatului: acesta are vârsta de 44 de ani, nu are antecedente penale, studii liceale, administrator la S.C. ROMAR 97 S.R.L, s-a prezentat la termenele de judecată, și-a formulat apărări în scopul de a fi exonerat de răspundere penală și de a împiedica aflarea adevărului, nu a cooperat cu organele judiciare, iar raportat la prezenta cauză nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Nu trebuie pierdut din vedere faptul că infracțiunile la regimul rutier, de natura celor săvârșite de inculpat, au o frecvență foarte mare, îngrijorătoare în ultima perioadă de timp și se impune aplicarea unor pedepse pentru conștientizarea inculpatului cât și a altor conducători auto care prin nerespectarea normelor de bază privind siguranța circulației pe drumurile publice pun în pericol grav integritatea corporală/viața celorlalți participanți la trafic.
Fiind dovedită existența faptei, elementele constitutive ale infracțiunii, precum și săvârșirea acesteia de către inculpat, instanța urmează să antreneze răspunderea penală a acestuia, apreciind că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpatul M. N., respectiv 2 (doi) ani închisoare.
Judecătoria apreciază că reeducarea inculpatului, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, nu poate avea loc fără privare de libertate, în condițiile în care inculpatul nu a conștientizat pe parcursul procesului penal gravitatea faptei sale, pericolul pe care îl crează pentru sine însuși și ceilalți participanți la trafic conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmibație alcoolică peste limita legală, construindu-și apărări cu singurul scop de a nu fi tras la răspundere penală și influențând martorii în acest sens.
Pedeapsa se va executa în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal, având în vedere gravitatea infracțiunii pe care a săvârșit-o inculpatul și cuantumul pedepsei aplicate, instanța apreciind că prin această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei poate fi atins scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod penal, dând posibilitatea acestuia să reflecteze asupra valorilor sociale pe care le-a încălcat și să-și adapteze comportamentul viitor la aceste valori.
Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și perseverența infracțională de care au dat dovadă inculpații, pedeapsa se va executa în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal, instanța apreciind că prin această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei poate fi atins scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod penal, dând posibilitatea acestuia să reflecteze asupra valorilor sociale pe care le-a încălcat și să-și adapteze comportamentul viitor la aceste valori.
În aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, așa cum au fost interpretate de către Curtea Europeană a Drepurilor Omului în cauza Hirst c. Regatului Unit, văzând și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV(74)/05.11.2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din_, instanța îi va interzice inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), apreciind că interzicerea dreptului de vot ar fi o măsură inadecvată în raport cu natura faptelor reținute în sarcina sa.
Hotărârea a fost atacată de către inculpat, care a solicitat,, în baza art.421 al.2 lit.a N.C.P.P., admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate, iar pe fond pronunțarea unei noi hotărâri, dând eficiență art.5 N.C.P., respectiv legea penală mai favorabilă, in raport de art. 337 din Noul cod penal, limitele de pedeapsă fiind mai mici.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile apelantului și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul este fondat și-l va admite ca atare pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului în raport de acuzația care i se aduce prin actul de inculpare.
Cu toate acestea, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, instanța de fond deși a evaluat și valorificat elementele obiective și specifice cazului (modalitatea de săvârșire a faptei, recrudescența infracțională legată de regimul rutier, atitudinea inculpatului de desconsiderare a normelor morale), nu a avut în vedere și posibilitățile concrete de reeducare ale inculpatului care nu justifică aplicarea unei sancțiuni în regim de detenție.
Astfel, în cauză, se relevă elementele favorabile care caracterizează persoana inculpatului ( lipsa antecedentelor penale,împrejurarea că are ocupație și o familie organizată) care trebuie să-și găsească relevanța cuvenită în aplicarea tratamentului sancționat, context în care aplicarea unei pedepse orientate spere minimul special prevăzut de lege, a cărei executare să fie suspendată condiționat apare pe deplin justificată.
Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de control judiciar constată că nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, în art. 337 NCP, dat fiind că pedeapsa aplicată inculpatului se încadrează în limitele textului care reglementează în prezent infracțiunea.
Totodată, raportat la exigențele art. 5 din Noul Cod Penal, Curtea constată că, față de reglementarea instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, dispozițiile Codului penal din anul 1968 îi sunt mai favorabile inculpatului decât amânarea aplicării pedepsei, prevăzută de dispozițiile art. 83 NCP și următoarele și, ca atare, nu se impune reformarea hotărârii nici sub acest aspect.
Având în vedere cele expuse, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de apelantul - inculpat M. N. împotriva sentinței penale nr. 90/31.01.2014 pronunțate de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ /2014.
Va desființa în parte sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Potrivit art. 81 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., va suspenda condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Conform art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentei căi de atac rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul formulat de apelantul - inculpat M. N. împotriva sentinței penale nr. 90/31.01.2014 pronunțate de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ /2014.
Desființează în parte sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Potrivit art. 81 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Conform art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentei căi de atac rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. B. I. C.
GREFIER,
R. S.
Red. I.C./12.05.2014
Dact. I.C.. 2 ex./12.05.2014
Judecătoria Cornetu, Secția pen. - jud. N. C.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 574/2014. Curtea... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
