Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2297/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2297/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 2297/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.2297/R
Ședința publică din data de 09 decembrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. A.
Judecător: C. S.
Judecător: O. B.
Grefier: E.–A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol pronunțarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Z. împotriva sentinței penale nr.18 din data de 13 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02 decembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, 09 decembrie 2013 și a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.18 din 13.02.2013, pronunțată de Judecătoria Z., s-a dispus achitarea inculpatului B. B., pentru infracțiunea de conducere pe drumuri publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37, lit. a din C.pen.
Conform dispozițiilor art. 192 pct. 3 alin. (3) din C.proc.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 12 ianuarie 2011, inculpatul B. B. împreună cu martorii S. E., Pîrlivie I. și G. M., s-au deplasat cu autoturismul pe raza orașului Z., jud. Teleorman. După ce inculpatul s-a certat cu martorul G., acesta din urmă i-a aruncat cheile autoturismului și a plecat. Ulterior, inculpatul nu a condus autoturismul, ci a rămas împreună cu celelalte două persoane la autoturism, așa cum au declarat aceștia, cât și martorul R. A..
Instanța de fond a apreciat că deși martorii Pîrlivie și S. au declarat în faza de urmărire penală, că inculpatul a condus autoturismul pe raza orașului Z. după ce martorul G. a plecat, aceștia au revenit asupra declarațiilor, arătând, printre altele că, la momentul audierii, se aflau sub influența alcoolului și, pe de altă parte, nu au citit declarațiile, ci doar le-au semnat.
Instanța a avut în vedere și faptul că martorul Pîrlivie a declarat și în faza de urmărire penală că inculpatul nu a condus în nici un moment autoturismul, apoi, ulterior, a revenit asupra declarației inițiale și a susținut că l-ar fi condus.
În același sens a fost și declarația martorului R. A. care a observat incidentul și a arătat că i-a văzut pe inculpat și pe ceilalți martori lângă autovehicul certându-se până la sosirea echipajului de poliție, după plecarea martorului G..
Instanța de fond a considerat că nu s-a făcut dovada săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev.de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, de către inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Z., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivul de apel al Parchetului îl vizează pe inculpatul B. B. și are în vedere greșita achitare în ceea ce privește comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, constatând că în cauză nu s-a făcut dovada săvârșirii infracțiunii pentru care a fost emis și actul de sesizare al instanței, deși din probatoriul administrat, a rezultat existența infracțiunii, iar din declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală, rezultă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp.art. 3856 alin.3 Cod pr.penală, Curtea consideră criticile formulate ca fiind fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, prin rechizitoriul nr. 34/P/2011 din 18 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. B., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 12.01.2011, în jurul orelor 00.00 lucrători din cadrul Poliției orașului Z. - formațiunea poliție rutieră aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza localității Z., jud. Teleorman au oprit în trafic pe . autoturismul marca Dacia cu nr._, la volanul căreia se afla o persoană de sex masculin cu vârsta între 20 - 25 de ani ce era însoțită de alți doi tineri.
Din verificările efectuate de către lucrătorii de poliție s-a stabilit că persoana care se afla la volanul autoturismului era inculpatul B. B. din ., iar cei doi tineri care se aflau cu acesta în mașină erau numiții S. E. din . I. din orașul Z. .
Cu acea ocazie întrucât B. B. nu a putut să prezinte documentele personale, au fost efectuate verificări în baza de date a I.P.J Teleorman rezultând faptul că acesta nu este deținător al permisului de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, aspect de altfel confirmat și prin adresa nr. 27.189/26.01.2011 a I.P.J Teleorman - Serviciul Rutier.
Se constată astfel că procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din care reiese fără dubiu că inculpatul a fost depistat în flagrant conducând un autoturism deși nu poseda permis de conducere se coroborează pe deplin cu declarațiile martorilor Pîrlivie I. și S. E., date în cursul urmăririi penale, revenirea acestora asupra declarațiilor inițiale fiind evident pro causa, în scopul de a împiedica tragerea la răspundere penală a inculpatului, explicațiile martorilor cu privire la contrarietatea celor declarate fiind puerile, neverosimile.
Or, în acest context, prima instanță a dat făcut o apreciere absolut surprinzătoare a probatoriului existent, fără a analiza critic veridicitatea depozițiilor și motivele invocate de martori cu ocazia revenirii asupra declarațiilor inițiale și fără a arăta motivul pentru care a înlăturat procesul verbal întocmit de lucrătorii de poliție cu ocazia depistării inculpatului. Astfel, Curtea arată că întemeierea convingerii instanței exclusiv pe depozițiile unor martori care au dat declarații oscilante, invocând motive neplauzibile, cu înlăturarea procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante în contextul în care acesta se corobora cu depozițiile inițiale ale martorilor audiați fără nicio explicație, este contrară oricăror reguli de logică-juridică, soluția de achitare fiind profund netemeinică.
Reevaluând materialul probator administrat în cauză și expus în cele ce preced, Curtea constată ca fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul B. B. a fost depistat în noaptea de 11/12.01.2011 în timp ce conducea pe străzile orașului Z., autoturismul cu număr de înmatriculare_, fără să posede permis de conducere.
În acest context, Curtea va avea în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei circumstanțele reale ale faptei, respectiv faptul că inculpatul a circulat pe mai multe străzi din or. Z. până a fost oprit de agenții de poliție, în condiții de noapte, faptul că acesta a mai fost condamnat în precedent pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni în minorat, este recidivist, dar mai ales poziția procesuală a acestuia de negare a unei evidențe.
Toate aceste elemente sunt de natură a contura un grad de pericol social ridicat al infracțiunii, având în vedere, în principal, urmările care s-ar fi putut produce, dar și frecvența ridicată a accidentelor rutiere cu consecințe deosebit de grave și atitudinea de nerecunoaștere care atestă lipsa totală a vreunui regret al acestuia.
Curtea consideră de asemenea, că nu pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante în contextul în care nu se evidențiază împrejurările de natură a reduce gravitatea faptei în ansamblu sau a caracteriza favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Astfel, se impune pentru reeducarea inculpatului și pentru atingerea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 alin.1 C.pen., aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare, orientată peste minimul special prevăzut de lege, pentru infracțiunea săvârșită, de această dată însă în regim privativ de libertate.
În temeiul art. 71 C.pen., urmează a aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin.1 lit. a teza a doua si b C.pen., cu excepția dreptului de a alege în cadrul alegerilor legislative, în considerarea art. 71 al. 3 Cod penal, astfel cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 74/2007 dată în recurs în interesul legii și a art. 3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative.
Curtea constată că fapta pentru care inculpatul urmează a fi condamnat a fost săvârșită în termenul de încercare al pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 127/31.05.2007 a Judecătoriei Z., modificată prin decizia penală 37/A/26.03.2008 a Tribunalului Teleorman, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 843/25.06.2008 a Curții de Apel București-Secția I Penală, motiv pentru care va face aplicarea art. 83 Cod penal, va revoca suspendarea condiționată și va dispune executarea în întregime a acesteia, cumulat cu pedeapsa aplicată, inculpatul B. B. executând în final 2 ani și 5 luni închisoare.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat la fond, din care 100 lei onorariul parțial al apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Față de cele ce preced, urmează a admite recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. împotriva sentinței penale nr. 18 pronunțată la data de 13.02.2013 de Judecătoria Z. și a dispune casarea în integralitate a sentinței penale recurate, urmând ca inculpatul să fie condamnat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, conform celor ce preced.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul parchetului vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Z. împotriva sentinței penale nr. 18 pronunțată la data de 13.02.2013 de Judecătoria Z..
Casează în integralitate sentința penală recurată și rejudecând în fond:
În baza art. 86 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, condamnă pe inculpatul B. B. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 83 Cod penal revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 127/31.05.2007 a Judecătoriei Z., modificată prin decizia penală 37/A/26.03.2008 a Tribunalului Teleorman, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 843/25.06.2008 a Curții de Apel București-Secția I Penală și dispune executarea în întregime a acesteia, cumulat cu pedeapsa aplicată, inculpatul B. B. executând în final 2 ani și 5 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei onorariul parțial al apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul parchetului rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru intimatul-inculpat B. B., în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A. AlexandrescuCodruța StrîmbOana B.
Pentru judecător aflat în CO
semnează președinte complet
judecător A. A.
GREFIER,
E.-A. N.
Red. B.O.
Dact. A.L. 2 ex./19.12.2013
Jud. Z. – jud.: O. D.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 173/2014. Curtea... → |
|---|
