Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2286/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2286/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 2286/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr.2286
Ședința publică de la 06 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - L. C. – N.
JUDECĂTOR - S. M.
JUDECĂTOR – D. C. C.
GREFIER - VICTORIȚA S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul V. I. împotriva sentinței penale nr.2089 din 14.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat V. I., aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, avocat P. F., în baza delegației nr._/28.11.2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, depusă la fila 9/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al recurentul inculpat V. I. depune la dosar motivele de recurs, solicitând acordarea unui termen pentru a face dovada că martorul G. a decedat, motivul fiind o supradoză, astfel că acesta nu poate fi un martor credibil, fiind consumator de droguri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că se opune probei solicitate, considerând că aceasta nu este concludentă și utilă soluționării cauzei, martorul fiind audiat atât la urmărire penală, cât și la fond și neexistând dubii în ceea ce privește credibilitatea declarației, arătând că faptul că acesta era consumator de droguri nu are nicio relevanță asupra prezentei cauze.
Apărătorul ales al recurentului inculpat P. L. solicită emiterea
Curtea respinge proba solicitată de recurentul inculpat, în sensul de a face dovada decesului martorului G. M., apreciind că aceasta nu este utilă soluționării cauzei și nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat V. I., avocat P. F., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.2089 din 14.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în baza art.3859 pct.14 Cod procedură penală, considerând că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea aspră.
Astfel, solicită aplicarea unei pedepse mult sub cuantumul pedepsei aplicată de instanța de fond arătând că inculpatul a recunoscut faptul că a luat telefonul, nu că a smuls telefonul. Cu atât mai mult, arată că martorul G. nu e un martor credibil, acesta aflându-se sub influența substanțelor halucinogene.
În consecință, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicată de Judecătoria Sectorului 5 București.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, avându-se în vedere circumstanțele cauzei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care a fost condamnat anterior pentru furt.
De asemenea, arată că fapta din prezenta cauză a fost comisă în termenul de liberare condiționată a executării unei alte pedepse, anterior fiindu-i aplicate două amenzi administrative.
Totodată, referitor la susținerile apărării în sensul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, solicită să se observe că este vorba de o nerecunoaștere categorică întrucât acesta a susținut că partea vătămată i-a înmânat telefonul și nu că i l-ar fi smuls, invocând declarația dată de martorul G..
Recurentul inculpat V. I., având ultimul cuvânt, arată că nu a lovit-o sau amenințat-o pe partea vătămată, că i-a luat telefonul, însă mama sa s-a dus la organele de poliție și l-a predat.
CURTEA
Prin rechizitoriul din 13.06.2013 in dosarul nr.4392/P/2013 al Parchetului de linga Judecatoria sector 5, inregistrat sub nr._, a fost trimis in judecată inculpatul V. I. pentru săvirsirea infractiunii prev.de art.211 al.1, al.2 lit.c si alin.2 ind.1 lit.b cu aplic.art.37 lit.a Cp
S-a reținut în fapt prin actul de sesizare ca în ziua de 21 04 2013, in jurul orelor 16.30, in timp ce se afla pe .-vis de Penitenciarul Rahova, inculpatul V. I. i-a smuls partii vatamate M. M. A., minor in virsta de 14 ani, telefonul mobil din mina si pentru a ramine in posesia telefonului, i-a creat partii vatamate o stare de temere, scotind un briceag din buzunarul pantalonilor.
In cursul urmaririi penale si cercetarii judecatoresti au fost administrate urmatoarele mijloace de proba:
- declaratii parte vatamata
- declaratii martori G. M., M. N.
- dovada privind restituirea catre partea vatamata M. M. A. a telefonului mobil sustras acestuia
- procesele verbale privind recunoasterea din planse foto si din grup de persoane a inculpatului, ca fiind autorul faptei reclamate, efectuata de catre partea vatamata M. M. A., plus plansa fotografica aferenta
- proces verbal de cercetare la fata locului si plansa fotografica
- declaratii inculpat
- fișa de cazier a inculpatului
- acte în circumstanțiere
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
In fapt, in ziua de 21 04 2013, in jurul orelor 16,30 partea vatamata M. M. A., în vârstă de 14 ani, elev in clasa a 8 a, mergea pe . A., ținind . câinelui pe care il plimba si in cealalta mina telefonul mobil marca Nokia C3-00. Cind partea vatamata M. M. A. a ajuns in dreptul statiei RATB situata vis a vis de Penitenciarul Rahova, inculpatul V. I. s-a apropiat de el din spate si i-a tras din mina telefonul. Cind s-a intors, partea vatamata a observat ca telefonul sau era la inculpatul V. I., iar in apropiere se afla martorul G. M.. Partea vatamata i-a cerut inculpatului V. I. sa-i restituie telefonul, insa acesta i-a raspuns ca telefonul ramine la el (aspecte ce rezulta din declaratiile partii vatamate coroborate cu declaratiile martorului G. M.). De asemenea, martorul G. M. i-a spus inculpatului sa-i restituie partii vatamate telefonul, insa inculpatul a refuzat (fapt ce reiese din coroborarea declaratiilor partii vatamate cu declaratiile martorului G. M. ).
Partea vatamata i-a cerut din nou inculpatului telefonul, insa acesta a scos din buzunar un briceag, spunindu-i partii vatamate, „ce facem noi aici”. Vazând briceagul, partea vatamata s-a speriat si nu a mai insistat, plecind de la fata locului (aspect ce rezulta din declaratia partii vatamate).
Din declaratiile partii si ale martorului G. M. reiese ca acesta din urma nu a vazut cind inculpatul a scos briceagul din buzunar, martorul nefiind lânga inculpat in acest moment (aspecte ce rezulta din declaratiile partii vatamate cororborate cu declaratiile martorului G. M.).
Inculpatul a plecat cu telefonul partii vatamate la domiciliu, spunindu-i mamei sale, martora M. N., ca l-a primit, insa aceasta a luat telefonul si dupa ce a aflat ca fiul sau este cautat de politie, l-a predat lucratorilor de la politie.
In cursul cercetarilor telefonul a fost restituit partii vatamate, aspect consemnat in procesul verbal din data de 20 05 2013.
La termenul din 11.07.2013, inculpatul V. I. a solicitat soluționarea cauzei în procedura prevăzută de art. 320 ind. 1 c.p.p., cerere respinsă de instanță prin Încheierea de ședință față de declarația inculpatului.
Instanța a înlăturat declarațiile inculpatului, atât cele date în cursul urmăririi penale, câte și cea dată în cursul cercetării judecătorești, relatările inculpatului cu privire la succesiunea faptelor fiind diferite în fiecare dintre acestea și necoroborându-se cu restul materialului probator.
Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că partea vatamata a fost de acord sa-i dea telefonul pentru a-și suna prietena si, in timp ce vorbea la telefon, martorul G. M. i-a pus un briceag in buzunarul pantalonilor, iar el l-a scos cu intentia de a-l inapoia martorului G. M. si partea vatamata a plecat lasindu-i telefonul.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că martorul G. M. a cerut părții vătămate telefonul pentru a suna pe cineva și urmare a refuzului părții vătămate, inculpatul la rândul său a solicitat acestuia să îi dea telefonul.
S-a apreciat ca declaratiile inculpatului prin care neaga faptul ca i-a smuls partii vatamate telefonul mobil din mina si prin care sustine ca briceagul i-a fost pus in buzunar de martorul G. M., nu pot fi retinute, fiind infirmate de celelalte probe, respectiv, declaratia partii vatamate care se coroboreaza cu declaratia martorului G. M..
Mai mult, în declarația dată cu ocazie prezentării materialului de urmărire penală și în cea dată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut că dupa ce a luat telefonul din posesia partii vatamate M. M. A., i-a cerut acestuia sa plece spunindu-i ca telefonul ramine la el si in aceste imprejurari a scos din buzunarul pantalonilor un briceag, arătând ca a vrut sa-i ia partii vatamate M. M. A. telefonul si ca partea vatamata s-a speriat.
Față de situația de fapt ce rezultă din probele administrate, instanța a apreciat cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat ca fiind neîntemeiată, sustragerea telefonului aparținând părții vătămate fiind făcută prin violență (smulgere) și fiind urmată de amenințare (cu briceagul) în vederea păstrării bunului sustras, astfel încât urmează a respinge cererea de schimbare a încadrării juridice ca neîntemeiată.
În drept, fapta inculpatului V. I. care în ziua de 21 04 2013, in jurul orelor 16.30 in timp ce se afla pe . din mina partii vatamate M. M. A., minor in virsta de 14 ani, telefonul mobil si pentru a ramine in posesia telefonului, i-a creat partii vatamate o stare de temere, scotind un briceag din buzunarul pantalonilor, intrunește elementele constitutive ale infracțiuni de tâlhărie prev. de art.211 al.1, al.2 lit. c si alin.2 ind.1 lit b Cp cu aplic.art.37 lit.a Cp pentru care instanța urmează să il condamne la o pedeapsa cu închisoarea.
La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de limitele speciale ale acesteia, de gradul de pericol social concret relativ ridicat al faptei, de modalitatea de săvârșire, de persoana inculpatului care este recidivist, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni similare, astfel:
Instanta de fond prin sentinta penala nr. 2089/14.10.2013:
- a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate de apărătorul inculpatului ca neîntemeiată.
- În baza art. 211 alin. 1 alin. 2 lit. c alin. 2 ind. 1 lit. b c.p. cu apl. art. 37 lit. a c.p. a condamnat pe inculpatul V. I. ( fiul lui M. si N., ns 11 04 1992 in Bucuresti, domiciliat in Bucuresti, . sector 5, nescolarizat, fara ocupatie, recidivist, CNP_) la 7 ani închisoare.
- În baza art. 61 c.p. a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul neexecutat de 140 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani 4 luni închisoare apl. prin s.p. 737/2011 a Judecătoriei Sector 5, rest pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute în final 7 ani închisoare.
A facut apl. art. 71, 64 lit. a teza II și b c.p.
În baza art. 350 c.p.p.a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 c.p.a dedus prevenția de la 20.05.2013 la zi.
A luat act că partea vătămată M. M. A. domiciliat in Bucuresti, ..4 . 2 ., nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.
În baza art. 191 c.p.p. a obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat, ( se vor achita la oficiile poștale in contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3), 200 lei onorariul avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justitiei.
Impotriva sentintei inculpatul V. I. a declarat recurs criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand aplicarea unei pedepse mult sub cuantumul pedepsei aplicată de instanța de fond, arătând că a recunoscut că a luat telefonul, nu că l-a smuls.
Examinând recursul declarat de inculpaț, sub aspectul motivelor invocate Curtea apreciază că sunt nefondate.
Din probele administrate atât la urmărirea penală cât și la instanța de judecată, rezultă în mod indubitabil, comiterea infracțiunilor de tâlhărie de către inculpat, faptă constând în aceea că, care în ziua de 21 04 2013, in jurul orelor 16.30 in timp ce se afla pe . din mina partii vatamate M. M. A., minor in virsta de 14 ani, telefonul mobil si pentru a ramine in posesia telefonului, i-a creat partii vatamate o stare de temere, scotind un briceag din buzunarul pantalonilor
Curtea, față de probele administrate și descrise mai sus, apreciază că inculpatul a comis fapta. .
Ca urmare, în mod corect prima instanță a reținut comiterea infracțiunii de tâlhărie de către inculpat și a antrenat răspunderea penală a acestuia.
În ceea ce privește însă individualizarea pedepsei, Curtea reține că aceasta este prea aspra în raport cu fapta comisa, nefiind proporționala cu gradul de pericol social concret al acesteia.
Pedepsele, pe lângă rolul educativ și coercitiv, trebuie să îndeplinească și funcția de exemplaritate, adică, să constituie un avertisment atât pentru inculpat, pentru a-l determina să reflecteze asupra comportamentului său viitor și asupra atitudinii față de valorile sociale dar și pentru alți indivizi, care ar fi tentați să nesocotească normele de conviețuire socială.
Însă, pedeapsa, pe lângă necesitatea de a fi exemplară, trebuie să fie și proporțională, să corespundă gradului de pericol social al faptei. Gradul de pericol social al faptei se apreciază în funcție de împrejurările comiterii acesteia și de urmările produse.
Având în vedere prejudiciul modic cauzat, acoperit prin restituirea telefonului, cat si faptul că inculpatul nu a folosit violente fata de partea vatamata, ci doar amenintari, Curtea apreciază că pedeapsa de 7 ani închisoare pentru inc. V. I., este prea aspra.
Este adevărat că inculpatul nu a recunoscut savarsirea infractiunii de talharie incercand prin declaratiile sale sa determine schimbarea incadrarii juridice a faptei in infractiunea de furt dar, acest fapt nu poate conduce la sancționarea excesivă a sa.
Curtea are în vedere, nu în ultimul rând și atitudinea părții vătămate care a arătat în declarația date in cursul urmaririi penale ca nu se constituie parte civila.
Pentru motivele arătate, potrivit art. 385/15 alin. 2 litera d C.p.p., recursul inculpatului va fi admis și în urma rejudecării, instanța de recurs va decide în sensul considerentelor de mai sus.
Toate aceste împrejurări, vor fi reținute de Curte drept circumstanțe atenuante, conform art. 74 alin.2 C.p.și astfel, pedeapsa inculpatului va fi redusa, la 4 ani închisoare.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare în pedepsele componente de 7 ani închisoare și 140 zile închisoare-rest neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală 737/2011 a Judecătoriei sector 5 București, pedepse pe care le repune în individualitatea lor.
Se va face aplicarea art. 74 alin. 2 C.p. și art. 76 litera b C.p. și se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 litera c, alin. 2^1 litera b C.p., cu aplicarea art. 37 litera a C.p., de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Se va menține dispoziția privind revocare liberării condiționate din pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin s.p. 737/2011, liberare acordată prin s.p. 740/13.03.2013 a Judecătoriei C. și va contopi restul mai sus menționat de 140 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, de 4 ani, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 4 ani închisoare.
Se va deduce prevenția inculpatului de la 20.05.2013 la zi-6 decembrie 2013.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Potrivit art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul V. I. împotriva sentinței penale nr. 2089/14.10.2013 a Judecătoriei sectorului 5 București, pe care o casează în parte și rejudecând:
Descontopește pedeapsa resultantă de 7 ani închisoare în pedepsele componente de 7 ani închisoare și 140 zile închisoare-rest neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală 737/2011 a Judecătoriei sector 5 București, pedepse pe care le repune în individualitatea lor.
Face aplicarea art. 74 alin. 2 C.p. și art. 76 litera b C.p. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 litera c, alin. 2^1 litera b C.p., cu aplicarea art. 37 litera a C.p., de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Menține dispoziția privind revocare liberării condiționate din pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin s.p. 737/2011, liberare acordată prin s.p. 740/13.03.2013 a Judecătoriei C. și contopește restul mai sus menționat de 140 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, de 4 ani, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 4 ani închisoare.
Deduce prevenția inculpatului de la 20.05.2013 la zi-6 decembrie 2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul avocat oficiu de 200 lei, va fi suportat din fondurile MJCL.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 decembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. C. N. S. M. C. C. D.
GREFIER
Victorița S.
Red. D.C.C.
Dact. D.C.C./14.01.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2276/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
