Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 173/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 173/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.173/ R
Ședința publică din data de 31.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. D.
JUDECĂTOR - D. C. C.
JUDECĂTOR- L. C. N.
GREFIER - C. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror L. M. C..
Pe rol soluționarea recursurile declarate de inculpatul P. M., asigurătorul . Vienna Insurance Group SRL, părțile civile M. C. E., M. C., M. N. N., M. P., M. R. A. M., M. R. și M. R., împotriva sentinței penale nr.802 din 01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns:
- recurentul inculpat P. M. personal, asistat de apărător ales, avocat Zamora C. B., în baza împuternicirii avocațiale nr._/10.12.2013 emisă de Baroul București și de apărător din oficiu, avocat M. G., în baza delegației nr._/29.11.2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, depusă la dosar
- recurentul asigurător . Vienna Insurance Group SA, prin consilier juridic D. S., cu delegație la dosar
- recurent parte civilă M. C. personal și asistat de avocat ales F. M. L., în baza împuternicirii avocațiale nr._/19.12.2013 emisă de Baroul București – Cabinet Individual
- Recurenții părți civile M. C. E., M. N. N., M. P., M. R. A. M., M. R. și M. R., reprezentate de avocat ales F. M. L., în baza împuternicirii avocațiale nr._/19.12.2013 emisă de Baroul București – Cabinet Individual
- lipsind intimatul parte civilă S. U. de Urgență București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea Motivelor de recurs, prin serviciul Registratură, la data de 28.01.2014, de către recurentul inculpat P. M..
Se prezintă apărătorul din oficiu M. G., desemnat pentru recurentul inculpat, care solicită instanței să ia act de încetarea mandatului său prin prezentarea apărătorului ales și să se pronunțe cu privire la onorariul parțial întrucât a studiat dosarul, a pregătit apărarea și s-a prezentat la termenele de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat,excepții de invocat și declarații suplimentare de făcut, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului inculpat P. M. solicită admiterea recursului, casarea sentinței si rejudecând, achitarea inculpatului, în temeiul disp.art.11pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cpp, cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.178 Cp, respectiv ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă, și anume vinovăția.
Susține că inculpatul avea obligația adaptării si respectării limitelor de viteză, chiar dacă la . montat un indicator „lucrări in pasaj”.
Susține că în mod greșit instanța a reținut ca inculpatul nu a observat grupul format din cei trei muncitori deoarece aceștia se aflau in poziție aplecată, nu verticală, ins ala momentul intrării in pasaj, inculpatului i s-a făcut semn de către unul dintre muncitori să treacă pe banda a doua. In acel moment inculpatul a văzut grupul si s-a asigurat ca de pe banda a doua sa nu circule din spate vreo mașină.
La momentul impactului inculpatul avea viteza de 40-50 km/h iar instanța a reținut viteza de 70 km/h, astfel cum a indicat expertul I. E., apreciind că nu sunt corecte calculele întrucât estimarea vitezei pe baza leziunilor victimei este de domeniul medicinei legale și nu a unui expert tehnic judiciar de specialitate. Apreciază că estimarea vitezei in funcție de avariile suferite de mașina este necesar a fi comparate cu fișele test prezentate în cataloagele Car test.
In subsidiar, solicită a se constata că nu se poate vorbi de culpa exclusivă a inculpatului si susține ca din înregistrare rezultă ca victima se deplasa pe mijlocul drumului.
Solicită a se reevalua procentul de culpa de 75% in sarcina inculpatului si 25 % in sarcina victimei, apreciind ca nu sunt stabilite corect.
Recurentul asigurător . Vienna Insurance Group SA, prin consilier juridic solicită admiterea recursului decartat de asigurator, desființarea în parte a sentinței si rejudecând, pe latura civilă, reducerea cuantumului daunelor morale, pe care le apreciază exagerate, având în vedere circumstanțele producerii accidentului.
Apărătorul ales al recurenților părți civile M. C. E., M. C., M. N. N., M. P., M. R. A. M., M. R. și M. R., în ceea ce privește latura penală a cauzei, solicita admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând, majorarea cuantumului pedepsei aplicate, urmând a se reține culpa exclusiva inculpatului, concluziile raportului de expertiză, declarațiile testimoniale, precum si faptul că lucrările se desfășurau in mod legal, mai ales ca muncitorii, cat si victima, purtau vesta reflectorizantă.
Susține ca victima locuia împreuna cu mama sa, se gospodăreau și ajutau reciproc.
Reprezentantul Ministerului Public, in raport de probatoriul administrat, solicita a se avea in vedere ca exista culpa inculpatului in modul de conducere a autoturismului, acesta având cunoștința de faptul ca se desfășurau lucrări in pasaj si nu a respectat indicațiile indicatoarelor existente. Exista si culpa victimei, insă inculpatul a depășit cu mult limita de viteză legală și nu a observat muncitorii care erau vizibili, în picioare.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat, urmând a se menține procentul de culpa precizat de prima instanță.
Cu privire la recursul declarat de asigurator, solicită a fi respins, ca nefondat, având in vedere cuantumul despăgubirilor acordate, pe care le apreciază corect individualizate.
În ceea ce privește recursurile părților civile, solicita a fi admise, in sensul majorării cuantumului daunelor morale acorte mamei victimei, măcar la suma de 15.000 Euro, fata de rezultatul accidentului si suferințele provocate acesteia.
Apărătorul ales al recurentului inculpat P. M. solicită respingerea recursurilor părților civile si admiterea recursului asiguratorului.
Recurentul asigurător . Vienna Insurance Group SA, prin consilier juridic solicită admiterea recursului inculpatului si respingerea recursului părților civile.
Apărătorul ales al recurenților părți civile M. C. E., M. C., M. N. N., M. P., M. R. A. M., M. R. și M. R. solicită respingerea recursurilor inculpatului si a celui declarat de asigurator.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat P. M. susține că regreta fapta si susține concluziile aparatorului ales.
CURTEA ,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2012 din data de 03.12.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P. M., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. (2) C.pen.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 20.12.2010, în jurul orei 09:50, inculpatul P. M. a condus autoturismul marca F. Ducato cu numărul de înmatriculare_ pe . Virtuții către . a intrat în Pasajul Lujerului, circulând pe prima bandă, în zona afectată de lucrări, cu o viteză de circa 70 km/h, l-a surprins și l-a accidentat pe numitul M. I., angajat al firmei care efectua reparațiile, ce se deplasa în perimetrul afectat de lucrări, purtând echipament de protecție-avertizare fluorescent și reflectorizant. În urma impactului, victima M. I. a suferit leziuni grave, decedând, ulterior, la spital.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 11-15 d.u.p.), fișa deplasării la sesizare (filele d.u.p.), planșa foto (filele 19-40 d.u.p.), schița locului accidentului (filele d.u.p.), constatare sistem de frânare la vehiculul condus de inculpat (filele d.u.p.), proces-verbal de verificare a stării tehnice a vehiculului implicat în evenimentul rutier (filele 41-42 d.u.p.), declarații martori (filele 81-100 d.u.p.), declarații învinuit (filele 76-77 d.u.p.), raport medico-legal de necropsie (filele 51-54 d.u.p.), raport de expertiză tehnică judiciară (filele 106-129 d.u.p.), dosar de cercetare I.T.M. (vol II d.u.p.), alte înscrisuri.
La dosarul de urmărire penală au fost atașate relațiile privind fișa de cazier judiciar a inculpatului P. M..
Pe parcursul cercetării judecătorești, în baza principiului nemijlocirii prevăzut de art. 289 C.proc.pen., instanța a procedat la ascultarea inculpatului, la ascultarea martorilor indicați în rechizitoriu și administrarea probei cu vizionarea înregistrării video efectuate la momentul accidentului.
La termenul din 18.01.2013, instanța a încuviințat pentru inculpat, pe latură penală, proba cu audierea martorilor Ciuinel R. M. și N. V. și, în circumstanțiere, proba cu înscrisuri și audierea unui martor, iar pentru părțile civile, pe latură civilă, proba cu înscrisuri și audierea a doi martori, probe care au fost administrate la termenele ce au urmat.
De asemenea, instanța a respins proba cu o nouă expertiză tehnică în specialitatea auto, solicitată de inculpat, apreciind că aceasta nu este utilă soluționării cauzei.
De asemenea, instanța, din oficiu, a dispus înaintarea de către Consiliul General al Municipiului București - Administrația Străzilor a înregistrărilor video din Pasajul Lujerului din data de 20.12.2010 în intervalul orar 8.00 – 14.00 ( f. 90-94 ) și a distanței la care camerele de înregistrare au fost montate în interiorul Pasajului Lujerului ( f. 145), la ascultarea martorilor V. F. și B. V., a solicitat relații de la Brigada de Poliție Rutieră privind regimul efectuării lucrărilor într-o zonă în care circulația rutieră nu era oprită ( f. 122-123 ), respectiv privitoare la existența autorizațiilor pentru efectuarea lucrărilor în Pasajul Lujerului la data de 20.12.2010 ( f. 108-109 și f. 172 ), și de la ., privind data înmânării semnelor de circulație rutieră amplasate la data de 20.12.2010 către angajații . ( f. 127-140 ).
Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 20.12.2010, în jurul orei 9:50, inculpatul P. M. se deplasa pe . str. Virtuții către . autoutilitarei F. Ducato cu nr. de înmatriculare_, proprietatea Impuls Leasing Romania IFN SA. Intrând în Pasajul Lujerului, cu o viteză de cca 70 km/h, ce depășea viteza legală impusă pe acel sector de drum, inculpatul l-a accidentat mortal pe numitul M. I., lucrător în cadrul S.C. Reflex Fațade S.R.L., care efectua lucrări de întreținere, în interiorul pasajului, pe prima bandă a sensului de mers, fără ca lucrarea să fie semnalizată în ceea ce privește perimetrul propriu-zis de efectuare .
Așa cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 12 d.u.p.) și din planșa fotografică (filele 21-22 d.u.p.) la ., la acea dată, erau instalate indicatoarele “drum alunecos”, “limitare de viteză 40 km/h” precum și o tabelă electronică în funcțiune care avertiza participanții la trafic că în pasaj se efectuează lucrări, marcaje vizibile participanților la trafic. Conform raportului de expertiză tehnică auto, la momentul intrării în pasaj, inculpatul se deplasa cu o viteză de aproximativ 70 km/h.
Din înregistrarea video efectuată în Pasajul Lujerului la momentul accidentului, în momentul imediat premergător producerii accidentului, instanța a reținut că victima M. I. purta vestă reflectorizantă și transporta, prin împingere, două dintre balizele care până la acel moment delimitaseră perimetrul lucrărilor în care colegii săi efectuau lucrările propriu-zise de reparații, ce fuseseră amplasate după .. Acesta se deplasa pe sensul pe care circula autoutilitara condusă de inculpat, în apropierea liniei despărțitoare a celor două benzi de circulație de pe acel sens, fiind cu spatele către direcția din care venea autoutilitara condusă de inculpat ( f. 110-112 d.u.p.) .
Autoutilitara condusă de inculpat l-a lovit pe M. I., proiectându-l peste ceilalți 3 membri ai echipei de lucru, care se aflau lângă peretele Pasajului. Sesizând producerea impactului, conducătorul a acționat sistemul de frânare, autoturismul parcurgând o distanță de aproximativ 98 m de la locul lovirii victimei și până la oprirea în poziția finală, aspect relevat de procesul verbal de cercetare la fața locului precum și de raportul de expertiză tehnică judiciară.
Conform procesului-verbal emis de biroul control auto de la DGPMB Brigada Rutieră, sistemul de frânare al autoutilitarei era complet și funcțional la momentul săvârșirii faptei, având elementele bine fixate. În același sens se deduce și din procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică (filele 34-36) și procesul verbal emis de biroul control auto de la DGPMB Brigada Rutieră conform cărora, în urma accidentului, autoutilitara condusă de inculpat prezenta ca avarii o fisură în partea dreaptă a parbrizului, far dreapta spart, aripă dreapta îndoită, bară protecție față partea dreaptă spartă și oglindă dreapta lipsă, atestând lovirea victimei care circula pe axul drumului, între cele două benzi, cu partea frontal-dreaptă a mașinii.
În urma producerii accidentului, victima M. I. a suferit leziuni grave, decedând, ulterior, în aceeași zi, la S. U. de Urgență București. Așa cum a reieșit din raportul medico-legal de necropsie, moartea acestuia, survenită la data de 20.12.2010 a fost una violentă. Ea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și baza craniene survenit în cadrul unui politraumatism ce a mai asociat fracturi costale, fractură de claviculă, hemotorax masiv, contuzie pulmonară bilaterală. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și de corp/plan dur, posibil în condițiile unui accident de trafic rutier.
La stabilirea modalității de producere a accidentului rutier, instanța a avut în vedere, în parte, concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic I. E., care a concluzionat că în momentele imediat premergătoare producerii accidentului, autoutilitara marca F. Ducato cu numărul de înmatriculare_, condusă de inculpat, se deplasa în apropierea locului faptei cu o viteză de cca 70 km/h. Victima M. I. care se deplasa în perimetrul afectat de lucrări purtând echipament de protecție – avertizare fluorescent și reflectorizant a fost lovit din spate de autoutilitară și proiectat peste ceilalți colegi din echipa de lucru. Sesizând lovirea victimei, inculpatul se decide să acționeze sistemul de frânare, manevră care intră efectiv în funcțiune după derularea timpului de percepție – reacție de 1,1 secunde, când autoutilitara parcurge distanța de 19-20 m. După . în funcțiune ți până la oprire, autoutilitara a parcurs distanța de cca. 78 m. Din momentul lovirii victimei și până la oprirea din poziția finală, autoutilitara a parcurs distanța de 97,9 m.
Referitor la viteza cu care se deplasa la momentul impactului inculpatul, instanța a avut în vedere răspunsul la obiecțiuni al expertului, care, contrar susținerilor expertului parte V. Lauric, și-a fundamentat prin calcule științifice concluzia privitoare la acest aspect ( f. 130-131 d.u.p.).
Raportat la concluziile expertului E. privitoare la împrejurarea că la momentul accidentului locul unde se desfășurau lucrările era delimitat cu semne auxiliare de circulație, instanța le-a înlăturat. Astfel, din probele administrate, respectiv mențiunile raportului de expertiză întocmit de expertul parte V. Lauric (f. 122 d.u.p.), răspunsul Brigăzii de Poliție Rutieră ( f. 122-123 ) din care a rezultat că lucrarea trebuia semnalizată conform avizului dat de această instituție la momentul autorizării efectuării lucrărilor, aviz valabil și pe parcursul efectuării lucrărilor de întreținere, respectiv înregistrarea video din Pasajul Lujerului, instanța a reținut că, anterior producerii accidentului, perimetrul de lucru nu mai era delimitat corespunzător prin intermediul unor mijloace auxiliare de semnalizare a lucrărilor, neexistând niciun semn de circulație mobil pe carosabil semnalizator al perimetrului de lucru, anterior producerii impactului.
Astfel, în dimineața zilei de 20.12.2010, înainte de a începe să lucreze în concret la amenajarea interioară a pasajului, cei 4 muncitori care făceau parte din echipa de lucru, victima M. I. și martorii V. M. G., S. M. și D. I., au marcat în mod corect spațiul de lucru prin amplasarea a patru balize. Conform declarațiilor martorilor V. M. G., S. M. și D. I., date în faza de urmărire penală, prima baliză metalică, reflectorizantă, în formă dreptunghiulară a fost plasată la aprox 20 de m față de . o baliză din plastic, de culoare roșie la o distanță de aproximativ 30-40 m față de prima, în timp ce celelalte două balize, ce erau dreptunghiulare, metalice, fiind așezate după locul unde se lucra.
Cu toate acestea, cu câteva momente înainte de producerea accidentului, victima M. I. muta concomitent ambele balize aflate anterior, între . locul unde lucrau ceilalți muncitori, apropiindu-le de aceștia. Acest aspect a reieșit din înregistrarea video a accidentului surprins de camerele de supraveghere instalate în pasaj, coroborându-se cu declarația inculpatului, care a afirmat că până la locul impactului nu a existat, în interiorul pasajului, niciun mijloc auxiliar de semnalizare. Deși, niciunul dintre ceilalți muncitori nu l-a văzut pe M. I. mutând cele două balize, aceștia declară că, înainte cu puțin timp, acesta s-a îndreptat către ., însă, a-i cunoaște cu exactitate motivul.
Deși martorii D. I., V. M. G. și S. M., prin declarația dată în fața instanței de judecată, au susținut că anterior locului accidentului s-ar mai fi aflat încă un semn de circulație, din metal, în formă dreptunghiulară, înalt, având în partea de jos un indicator rotund cu săgeată albastră de ocolire, aceste aspecte nu pot fi reținute având în vedere că nu se coroborează cu alte mijloace de probă. În procesul verbal de cercetare la fața locului nu s-a făcut mențiune despre un astfel de semn, printre cele lovite de către autoutilitară fiind identificate doar o baliză reflectorizantă și o baliză din plastic, semne care au fost prezentate și în planșa fotografică (filele 28 și 33 d.u.p.). De asemenea, așa cum au susținut martorii prin declarațiile din tot cursul procesului penal, V. M. G. a mutat după accident baliza de plastic spre . pentru a se asigura că nu vor fi loviți de un alt autoturism, în contextul în care nu mai erau alte mijloace auxiliare de semnalizare pe acea porțiune de drum. În plus, așa cum s-a observat din înregistrarea video a accidentului surprins de camerele de supraveghere instalate în pasaj, aspect precizat și de martorul S. M. în declarația dată în faza de judecată, la ora 10:00, în pasaj a venit o autoutilitară aparținând ., încărcată cu semne de circulație din care au fost coborâte două semne având un indicator rotund cu săgeată de ocolire pentru a asigura zona. Martorul Ciuinel R. M., șef de șantier la S.C. Reflex Fațade S.R.L., a menționat la rândul său, în declarația dată, că după producerea accidentului s-a prezentat la locul acestuia unde a observat că înainte de locul unde a fost lovită victima se afla, dărâmată, o bucată din parapetul lestabil din plastic și puțin mai departe era baliza metalică, îndoită și aruncată pe drum.
Declarațiile martorilor date pe parcursul judecății cuprind inadvertențe, față de răspunsul comunicat de . ( f. 127 dosar ), și în ceea ce privește data la care ar fi preluat semnele de circulație de la această societate, întrucât martorul D. I., șeful echipei din care făcea parte și victima la data accidentului a declarat că acestea ar fi fost preluate pe bază de proces-verbal cu o zi înainte de data începerii lucrărilor, fără, însă, a se depune vreun proces-verbal de predare-primire. În sens contrar, prin răspunsul furnizat de . s-a arătat că aceste semne de circulație ar fi fost împrumutate către ..R.L. în vara anului 2010, fără întocmirea unui proces-verbal.
Lipsa, la momentul producerii accidentului, a unui perimetru de lucru corect delimitat, de natură să asigure protecția muncitorilor, nu a putut atrage, însă, culpa societății angajatoare S.C. Reflex Fațade S.R.L., în contextul în care angajații au beneficiat de un instructaj de protecția a muncii special pentru lucrarea din pasajul Lujerului, precum și de mijloace auxiliare de semnalizare corespunzătoare, de echipament de protecție și veste reflectorizante. În acest sens a rezultat din declarațiile martorilor P. B., Ciuinel R. M., N. V., V. M. G., S. M., D. I., precum și din înregistrarea realizată de camerele de supraveghere instalate în Pasajul Lujerului și din fișa de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă (fila 52 d.u.p. vol al II-lea).
De asemenea, conform adresei înaintate de Brigada Rutieră (fila 108), la data de 20.12.2010, . a anunțat telefonic Brigăzii Rutiere intervenția în Pasajul Lujerului pentru reparații locale, lucrare ce a fost înregistrată ca intervenție de reparație sub nr._ din 20.12.2010, pentru execuția lucrărilor în banda 1 de circulație, în termen de 48 de ore. Deși la răspunsul dat la 26.04.2013 se fac completări în data de 22.08.2013 ( f. 172 ) cu privire la faptul că s-a specificat constructorului că lucrările trebuiau efectuate în cursul nopții, între orele 22.00 – 6.00, aceste aspecte nu au fost susținute de niciun mijloc de probă, Brigada de Poliție Rutieră nedepunând o dovadă în acest sens de comunicare a acestui orar de efectuare a lucrărilor.
Inculpatul a recunoscut producerea accidentului, însă a negat că ar fi avut vreo culpă în producerea accidentului.
Astfel, acesta a arătat, în declarațiile date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, că, deși a văzut semnele rutiere existente anterior intrării în Pasajul Lujerului, a ignorat restricțiile impuse de acestea, considerând că în pasaj nu se efectuează lucrări, întrucât trecea în mod frecvent prin acea zonă, de aproximativ trei ori pe săptămână, observând că tabela electronică de avertizare era în funcțiune și că în pasaj nu se efectuau lucrări. Deși corespund realității, în sensul că în Pasaj nu se mai efectuaseră lucrări de reparații de aproximativ 2 luni de zile, iar tabela electronică semnaliza în continuare efectuarea lucrărilor, indiferent de împrejurarea dacă acestea se efectuau, aceste susțineri nu au putut fi reținute de instanță ca justificative pentru comportamentul inculpatului în traficul rutier, acesta având obligația respectării și adaptării limitelor de viteză impuse în funcție de particularitățile traseului de drum, obligație pe care acesta nu a respectat-o.
Afirmațiile inculpatului, conform cărora circula cu o viteză de aproximativ 45-50 km/h, mașina fiind încărcată cu marfă de aproximativ 500 kg, nu s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă, fiind înlăturate de instanță. Astfel, așa cum s-a evidențiat prin raportul de expertiză tehnică-judiciară, producerea accidentului ar fi putut fi evitată dacă inculpatul ar fi circulat cu viteza de maxim 47 km/h (viteză superioară limitei maxime admise pe segmentul respectiv de drum) și dacă ar fi observat victima din momentul în care aceasta putea fi vizualizată pe distanța de iluminare a fazei de întâlnire (avea posibilitatea obiectivă să observe victima de la o distanță de cel puțin 30 m).
Inculpatul a declarat că nu a observat grupul de lucrători decât foarte târziu din cauza faptului că aceștia nu se aflau în poziției verticală, ci aplecată, sesizându-i abia când s-a ridicat unul dintre ei. Această apărare a inculpatului, de asemenea, nu a fost întemeiată având în vedere că pe înregistrarea video a accidentului surprins de camerele de supraveghere instalate în pasaj se poate observa că anterior producerii accidentului, ceilalți muncitori aveau o poziție verticală. Nici argumentul conform căruia drumul implică o curbă care i-a redus vizibilitatea, fiindu-i imposibil să constate în timp util starea de pericol, nu a putut fi reținut având în vedere că din declarațiile martorilor V. M. G. și D. I., a rezultat că pasajul prezenta o curbă, însă, aceasta se afla după locul producerii accidentului. De asemenea, la momentul accidentului vizibilitatea era foarte bună în interiorul pasajului, acesta fiind bine iluminat conform înregistrărilor video ce s-au coroborat cu declarațiilor martorilor N. V., S. M. și D. I. sub acest aspect.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P. M. care, în dimineața zilei de 20.12.2010, în jurul orei 09:50, a condus autoturismul marca F. Ducato cu nr. de înmatriculare_ pe . Virtuții către . rutiere, iar când a intrat în pasajul Lujerului, circulând pe prima bandă, în zona afectată de lucrări, a surprins și a accidentat pe numitul M. I., angajat al firmei care efectua reparațiile, cauzând moartea acestuia din urmă, constituie infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că elementul material este reprezentat de acțiunea violentă a inculpatului, constând în lovirea cu autoturismul marca F. Ducato cu nr. de înmatriculare_ a victimei M. I., care se deplasa în dreptul axului ce desparte cele două benzi ale sensului de mers.
Acțiunea de ucidere din culpă a fost săvârșită prin încălcarea de către conducătorul auto P. M. a normelor rutiere prevăzute art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, norme care se referă la respectarea vitezei maxime admise pe un sector de drum.
Prin săvârșirea acțiunii, astfel cum a fost descrisă anterior, s-a produs ca urmare imediată, moartea victimei M. I..
Instanța a apreciat că între elementul material și urmarea imediată există raport de cauzalitate. Așa cum s-a atestat prin raportul medico-legal de necropsie, leziunile traumatice cranio-cerebrale produse victimei M. I. în urma accidentului din data de 20.12.2010 se află în legătură directă necondiționată de cauzalitate cu cauza medicală a decesului. Chiar dacă victima M. I. a decedat ulterior, după ce a fost internat la S. U. de Urgență București raportul medico-legal de necropsie a arătat că moartea acestuia a fost una violentă, putându-se produce prin lovire cu și de corp/plan dur, posibil în condițiile unui accident de trafic rutier.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu forma și modalitatea de vinovăție a culpei cu prevedere. Acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, nu l-a urmărit și nu l-a acceptat, considerând fără temei că nu se va produce.
Din prevederea rezultatului a reieșit existența la . indicatoarelor “drum alunecos”, “limitare de viteză 40 km/h” precum și a tabelei electronice în funcțiune care avertiza participanții la trafic că în pasaj se efectuează lucrări. Legislația existentă în materia circulației pe drumurile publice obligă conducătorii de autoturisme să respecte indicatoarele rutiere, astfel încât, în momentul adoptării unei conduite contrare, aceștia își asumă riscul producerii unor consecințe negative.
Inculpatul a recunoscut că avea cunoștință de existența acestor indicatoare, trecând adesea pe acea porțiune de drum și că le observase chiar si cu acea ocazie.
Inculpatul, însă, a apreciat, în mod eronat, că un accident rutier nu se poate produce, întrucât tabela electronică de avertizare era în funcțiune și atunci când în pasaj nu se efectuau lucrări și că ultimele lucrări efectuate s-au realizat cu cel puțin 3-4 luni înainte de momentul producerii accidentului. Afirmațiile inculpatului în sensul indicat anterior nu sunt de natură a înlătura culpa acestuia, ci permit numai o calificare a acesteia sub forma culpei cu prevedere.
Starea de pericol creată cu ocazia producerii accidentului a fost determinată, însă, nu numai de către inculpat, ci și de către victima M. I.. Astfel, culpa inculpatului P. M. în producerea accidentului a rezultat din nerespectarea regulilor de circulație în vigoare la data și locul producerii accidentului prin deplasarea cu o viteză superioară limitei legale. Culpa acestuia a reieșit și din neatenția de care în calitate de conducător auto a dat dovadă, având în vedere că la momentul impactului nu a conștientizat lovirea unei persoane deși, conform raportului de expertiză tehnică judiciară, avea posibilitatea obiectivă să observe victima de la o distanță de cel puțin 30 m. Deși, inculpatul a avut un rol preponderent în producerea stării de pericol, nu a putut fi ignorată conduita victimei care, cu câteva momente înainte de producerea accidentului a deplasat singur, concomitent, ambele balize ce semnalizau zona de lucru, plasate de la . la locația muncitorilor, încălcând normele de protecție a muncii de care a luat cunoștință cu ocazia instructajului făcut de angajator anterior începerii lucrării. Culpa concurentă a victimei M. I. nu este de natură, însă, să înlăture răspunderea penală a inculpatului P. M.. Culpa comună a celor doi, reținută de instanță în proporție de 75% în ceea ce-l privește pe inculpat, respectiv de 25% în ceea ce privește victima, a fost luată, însă, în considerare la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și la atenuarea răspunderii civile a acestuia.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului P. M., instanța a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 C.pen. și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv: dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă stabilite de lege, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 181 alin. (2) C.pen., avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatei.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă pericol social. Chiar dacă aceasta a fost săvârșită din culpă, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului, a ignorat restricțiile rutiere existente în zonă la momentul producerii rezultatului, fapta sa având ca urmare decesul unei persoane. În plus, inculpatul a dat dovadă de neatenție în timpul deplasării cu autoturismul, considerând la momentul impactului că a lovit o baliză, și nu o persoană.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, și anume, faptul că acesta este în vârstă de 30 de ani, are studii liceale și bacalaureat, este căsătorit și nu este cunoscut cu antecedente penale. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, deși a considerat că nu a existat culpa sa în producerea accidentului. După producerea impactului, acesta a oprit autoturismul pe partea dreaptă și s-a întors la locul accidentului pentru a acorda primul ajutor victimei și a apelat serviciul de urgență. De asemenea, înainte de a se prezenta la poliție, acesta s-a interesat, la spital, de starea victimei. Inculpatul s-a prezentat de fiecare dată când a fost chemat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată.
Față de cele reținute, instanța, prin sentința penală nr. 802/2003, l-a condamnat pe inculpatul P. M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectă o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevând existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.
Având în vedere ca fapta inculpatului a fost comisă prin încălcarea legislației rutiere în vigoare, și anume art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, precum și faptul că inculpatul nu a dat dovadă, în timpul deplasării pe drumurile publice, de diligența și atenția pe care o astfel de activitate o implică, instanța i-a interzis, în baza art. 64 alin. (1) lit. c), dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, pe durata executării pedepsei principale.
Instanța a apreciat că infracțiunea săvârșită de inculpat este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea autorității părintești sau a dreptului de a fi tutore sau curator, fapt pentru care a considerat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d și e C.pen.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpatului nu depășește 3 ani închisoare, iar acesta nu a mai fost condamnat anterior, ținând seama de vârsta și gradul de educație (studii liceale și bacalaureat), de faptul că este integrat social (căsătorit, este angajat), precum și de atitudinea procesuală avută de la momentul comiterii faptei până în prezent (prezentarea la fiecare termen în cursul judecății precum și de fiecare dată a fost chemat de către organul de urmărire penală, regretarea faptei comise), instanța a apreciat că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni.
Pentru aceste considerente, în baza art. 81 C.pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 alin. (1) C.pen. Pe cale de consecință, a suspendat și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale, conform art. 71 alin. (5) C.pen.
Nu în ultimul rând, în temeiul art. 359 C.proc.pen., instanța a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și art. 84 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în întregime în regim penitenciar, dacă va săvârși din nou o infracțiune ori nu își va executa cu rea-credință obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre.
Prin cererea de constituire parte civilă (fila 28), M. R., M. C.-E., M. N., M. R., M. R., M. C. au solicitat daune morale în cuantum de 300.000 euro fiecare, în calitatea lor de frați, respectiv surori cu victima M. I., iar M. P., mama celui decedat, a solicitat daune morale în cuantum de 700.000 euro. Prin aceeași cerere s-a solicitat și suma de 18.000 euro, cu titlul de despăgubiri materiale, reprezentând cheltuieli efectuate cu ocazia înmormântării, precum și cu organizarea parastaselor și a pomenilor ce urmează a fi făcute pe o durată de 7 ani de la deces.
În raport de situația de fapt, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C.civ. din 1864 (în vigoare la momentul comiterii faptei), respectiv existența faptei ilicite (conducerea autoturismului marca F. Ducato cu nr. de înmatriculare_ fără respectarea indicatoarelor rutiere), producerea unui prejudiciu (daune materiale constând în cheltuielile cu înmormântarea victimei și daune morale pentru rudele acesteia), existența raportului de cauzalitate (prejudiciul nu s-ar fi produs în lipsa faptei ilicite) și vinovăția inculpatului (sub forma culpei cu prevedere).
Conform art. 999 C.civ. din 1864, o persoană este responsabilă nu numai de prejudiciul pe care l-a cauzat prin fapta sa, dar și pentru acela pe care l-a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa. Astfel, în prezenta cauză, inculpatul a fost ținut la despăgubirea părților civile, chiar dacă nu a acționat cu intenție. Cu toate acestea, instanța a ținut cont la stabilirea răspunderii civile a acestuia de faptul că victima a contribuit, la rândul ei, la producerea stării de pericol care a dus la decesul acesteia, culpa acesteia fiind reținută în proporție de 25%, așa cum s-a reținut anterior, acordându-se părților civile enumerate anterior numai 75% din cuantumul sumelor probate.
Existența și cuantumul prejudiciului material au rezultat din declarațiile martorelor V. L. F. și P. N. I. care atestă faptul că, pentru înmormântarea victimei M. I., părțile civile menționate anterior au cheltuit suma de 7000 de lei. În ceea ce privește prejudiciul material, constând în contravaloarea pomenirilor ce s-au făcut la o săptămână, șase săptămâni, șase luni și un an de la înmormântare, la care s-au dat obiecte de vestimentație și mobilier, instanța a apreciat că acestea nu au reprezentat o obligație legală pentru părțile civile, constituind cheltuieli voluptorii, ce nu au putut fi impuse în sarcina inculpatului.
Astfel, unicul prejudiciu material probat, produs părților civile M. P., M. R., M. C.-E., M. N., M. R., M. R., M. C. este în cuantum de 7000 lei. Având în vedere că această sumă a fost cerută de aceștia împreună, ea a fost divizată între cele șapte părțile civile menționate și luând în considerare culpa victimei, inculpatul a fost obligat să achite fiecăreia dintre părțile civile suma de 750 lei cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește daunele morale, instanța nu a putut ignora suferințele de ordin psihologic produse părților civile, rude apropiate ale victimei M. I..
În stabilirea cuantumului daunelor morale instanța a statuat în echitate și a ținut seama de circumstanțele concrete ale speței, de relațiile strânse de familie ale părților civile cu victima (fiind vorba de mama și frații victimei), de vârsta fragedă a victimei de 24 de ani, de caracterul violent al morții acestuia. Relațiile apropiate dintre victimă și familia sa, au fost atestate de martorele V. L. F. și P. N. I., care au arătat că aceștia se sprijineau reciproc, indiferent de situație. De asemenea, conform declarațiilor martorelor propuse de părțile civile, în urma decesului s-au observat schimbări semnificative în modul de relaționare al mamei lui M. I., care s-a izolat, nu mai comunică, calitatea vieții sale sociale fiind semnificativ afectată.
Cu toate acestea, ținând seama că daunele morale nu trebuie să constituie o sancțiune excesivă pentru cel care este obligat și nici o sursă de îmbogățire nejustificată pentru cel căruia i se acordă, păstrând un just echilibru între interesele părților, instanța a constatat că suma solicitată de părțile civile, cu titlul de daune morale, sunt excesive în raport de prejudiciul concret produs, astfel încât a stabilit cuantumul acestora ca fiind 10.000 euro în ceea ce o privește pe partea civilă M. P. și 2500 euro în ceea ce le privește pe celelalte părți civile M. R., M. C.-E., M. N., M. R., M. R. și M. C..
Ținând cont și de culpa concurentă a victimei, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 7500 euro către partea civilă M. P. și a sumei de 1.875 euro către fiecare dintre părțile civile M. R., M. C.-E., M. N., M. R., M. R. și M. C., cu titlu de despăgubiri morale, sume au fost plătite în lei la cursul BNR de la data plății.
Astfel, pentru considerentele anterioare, în temeiul art. 14 alin. (3) rap. la art. 346 alin. (1) C.proc.pen. rap. la art. 998 - 999 C.civ. din 1864 instanța a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile M. P., M. R., M. C.-E., M. N., M. R., M. R., M. C. și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 750 lei cu titlu de daune materiale către fiecare dintre părțile civile și a sumei de 7.500 euro cu titlu de daune morale către partea civilă M. P., respectiv a sumei de 1.875 euro cu titlu de daune morale către fiecare dintre părțile civile M. R., M. C.-E., M. N., M. R., M. R. și M. C., sumele în euro urmând a se plăti în lei la cursul BNR de la data plății
Prin adresa nr._/21.03.2011 (fila 55 d.u.p.), S. U. de Urgență București s-a constituit parte civilă în prezentul proces penal pentru suma de 2309,64 lei, constituind cheltuieli de spitalizare efectuate cu pacientul M. I., internat la secțiile Chirurgie Toracică, cu fișa de observație nr._ în perioada 20.12._10, și Anestezie și Terapie Intensivă, cu fișa de observație nr._ în perioada 20.12._10.
Conform art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Prin deconturile cheltuielilor de spitalizare (filele 56 și 57 d.u.p.) coroborate cu copia foii de observație și a devizelor anexate (fila 59 și următoarele d.u.p.), partea civilă S. U. de Urgență București a probat un prejudiciu material în cuantum de 2309,64 lei. Cu toate acestea, având în vedere culpa comună a victimei M. I., la producerea accidentului rutier ce a determinat apelarea la respectivele servicii medicale, instanța a obligat inculpatul la repararea prejudiciului produs părții civile S. U. de Urgență București, numai în proporție de 75%. Astfel, pentru aceste considerente, în temeiul art. 14 alin. (3) rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ. din 1864, instanța a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. U. de Urgență București și l-a obligat pe inculpat la plata către această instituție medicală a sumei de 1.732,23 lei.
Conform poliței de asigurare ./01/TO/XZ nr._, autoutilitara condusă de către P. M. beneficia de asigurare de răspundere civilă auto RCA în limita de despăgubire pentru vătămări corporale și deces de_ euro și pentru pagube materiale de_ euro. Astfel, s-a apreciat că prezenta hotărâre este opozabilă asigurătorului de răspundere civilă obligatorie . Group SA., părțile civile având posibilitatea, să se adreseze cu cerere de acoperire a prejudiciului direct către societatea de asigurare, potrivit procedurii acțiunii directe, fără a fi necesară existența unui alt proces pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor.
În baza art. 191 alin.1 Cod proc. pen., a obligat pe inculpatul P. M. la cheltuieli judiciare către stat în cuantum 1.150 lei (având în vedere cheltuielile din cursul urmăririi penale de 600 lei și cele de 550 lei aferente judecății în primă instanță determinate de numărul termenelor de judecată, citațiile și corespondența cu alte instituții) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs părțile civile M. N. N., M. P., M. C., M. C., M. R., M. R., M. R., inculpatul P. M. și asiguratorul . Vienna Insurance Group SA.
Părțile civile au criticat sentința pronunțată atât pe latura penală cât și pe latura civilă.
Pe latura penală au criticat sentința sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, solicitând majorarea pedepsei aplicate acestuia, după reținerea culpei sale exclusive.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, au solicitat majorarea despăgubirilor care le-au fost acordate.
Inculpatul P. M. a criticat sentința pronunțată sub următoarele aspecte:
-În mod greșit prima instanță a dispus condamnarea sa, deoarece soluția corectă în cauză era aceea de achitare în baza art. 11 pct. 2 litera a C.p.p. rap. la art. 10 litera d C.p.p., deoarece faptei îi lipsește vinovăția sub forma culpei.
Indicatorul luminat de la . era în permanență aprins, chiar și dacă în pasaj nu se efectuau niciun fel de lucrări, astfel încât, acesta nu mai atrăgea atenția în niciun fel asupra vreunei lucrări, atâta timp cât el intrase în obișnuința conducătorilor auto, fiind aprins indiferent dacă acolo se efectuau ori nu lucrări.
În mod greșit prima instanță a reținut că inculpatul a observat grupul de muncitori foarte târziu, datorită faptului că erau într-o poziție aplecată, deoarece atunci când a intrat în pasaj a observat de la 30 metri un grup de 3 muncitori, unul dintre aceștia făcându-i semn să treacă pe banda a 2-a .A fost surprins de existența lor în pasaj și totodată a fost nevoit să se asigure că pe banda a 2-a nu circula din spate nicio mașină, privind în oglinda lateral stânga, după care a intrat pe această bandă și a auzit o bufnitură.
Viteza pe care o avea la momentul producerii accidentului era de 40-50 Km /oră și nu 70, cum s-a reținut . Expertul parte propus de inculpat a demonstrat cu argumente această viteză. Chiar și la o viteză de 40 km/oră, nicio persoană aflată în situația inculpatului nu putea evita accidentul.
Nu se poate reține culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, întrucât există și culpa ., cea care s-a ocupat de efectuarea lucrărilor în pasaj. Victima se deplasa pe mijlocul drumului, aplecată în față și cu spatele la sensul de deplasare al mașinilor, împingând semnele care delimitau perimetrul unde se efectuau lucrări.
Pasajul nu este luminat în totalitate iar perimetrul unde muncitorii își desfășurau activitatea nu era semnalizat deloc. Răspunzător pentru lipsa de semnalizare este patronul societății care efectuează lucrările și care nu a luat nicio măsură legală de securitate, încălcând obligația instituită de art. 7 din Legea 319/2006. Nu existau indicatoare, balize reflectorizante, semafoare mobile, care, potrivit legii, ar fi trebuit montate la o distanță de cel puțin 20 metri înaintea intrării în pasaj sau 50 metri de locul unde se efectuează lucrările, așa cum prevede art. 66 alin. 4 din OUG 195/2002.
Din declarația șefului de șantier Civinel R. a rezultat faptul că, acesta nu a fost în permanență acolo.
La rândul său și victima este vinovată de producerea accidentului, deoarece a descoperit perimetrul unde se defășurau lucrări, prin mutarea singurelor semne existente în pasaj.
Inculpatul a apreciat că are o culpă minimă, de 5%, în producerea acestui accident.
-A solicitat ca la individuaizarea pedepsei să fie avute în vedere circumstanțele sale personale, anume faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, are un loc de muncă, o familie, s-a prezentat la organele judiciare ori de câte ori a fost chemat, a fost cel care a anunțat poliția și ambulanța pentru a veni la locul accidentului.
Asiguratorul Asirom Vienna Insurance Group SA a criticat sentința sub următoarele aspecte:
Suma la care asiguratorul a fost obligat către partea civilă M. P., de 7500 Euro, daune morale, este mult prea mare, având în vedere că, despăgubirile acordate nu trebuie să reprezinte măsuri excesive pentru autorul faptei, nici venituri nejustificate pentru partea civilă. Totodată, a arătat că trebuie să se țină cont de culpa comună, a victimei și a inculpatului.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și reducerea cuantumului daunelor morale.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând recursurile declarate în cauză, sub aspectul motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 385/6 alin. 3 C.p.p., Curtea apreciază că recursurile declarate de inculpat și asigurator sunt neîntemeiate ,fiind apreciate ca întemeiate numai recursurile declarate de părțile civile.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpat, Curtea apreciază că este neîntemeiat, pentru următoare considerente:
Instanța de fond a apreciat, în mod corect, pe baza probelor administrate în cauză, faptul că la producerea accidentului rutier au concurat culpa comună a inculpatului și victimei, nefiind întemeiată critica potrivit căreia culpa inculpatului la producerea accidentului nu există.
Deși perimetrul zonei în care se efectuau lucrările de reparații în pasaj, nu erau semnalizate, așa cum a rezultat din toate probele administrate, totuși, la . instalate o tabelă electronică, care avertiza participanții la trafic despre efectuarea lucrărilor, indicatorul de “limitare de viteză”și indicatorul “drum alunecos”. Victima, în momentul anterior accidentului, purta o vestă reflectorizantă și transporta două balize care până în acel moment delimitaseră perimetrul lucrărilor.
Faptul că în interiorul pasajului, lucrările nu erau delimitate corespunzător, astfel cum s-a demonstrat prin probele administrate în cauză, nu înlătură culpa inculpatului, întrucât la . suficiente semne de avertizare. Faptul că acel semnal de avertizare aflat la . în permanență aprins, astfel încât nu mai era un semnal de avertizare demn de a fi luat în considerare, nu este sub nicio formă de natură a înlătura culpa inculpatului, întrucât, indiferent ce se întâmpla în interiorul pasajului, indiferent dacă acolo se efectuau ori nu lucrări, atâta timp cât semnalul de avertizare era funcțional, toți conducătorii auto aveau obligația să țină seama de aceste avertizări.
Prin urmare, deși avertizat de semnalele de la . nu a ținut seama de aceste avertismente și a circulat cu o viteză superioară celei permise pe sectorul de drum respectiv.
Deși inculpatul contestă viteza de deplasare în interiorul pasajului, această critică este neîntemeiată.
Viteza cu care inculpatul a circulat în interiorul pasajului a fost determinată de expertul E. I., în mod științific, pe baza timpului care i-a fost necesar autotutilitarei pentru a opri, având în vedere coeficientul de aderență pentru frânare și durata întârzierilor totale la frânare. De asemenea, expertul a calculat viteza de deplasare cu luarea în considerare a avariilor produse autoutilitarei și a leziunilor produse victimei.
Apărările inculpatului, potrivit cărora pasajul nu era iluminat iar victima era aplecată, aceste circumstanțe fiind de natură a –i limita posibilitățile de evitare a accidentului, nu sunt întemeiate, fiind contrazise de constatările expertului tehnic.
Astfel, din raportul de expertiză rezultă faptul că, expertul a vizualizat înregistrările video, din care se observă că, lucrătorii din pasaj nu erau aplecați,ci stăteau în picioare. De asemenea, din înregistrările video rezultă faptul că, vizibilitatea în pasaj era foarte bună, acesta fiind bine iluminat, aceeași situație rezultând și din declarațiile martorilor N. V., S. M. și D. I..
Ca urmare, instanța de recurs apreciază că în mod corect prima instanță a reținut culpa inculpatului în producerea accidentului, fiind vorba despre culpa cu neglijență. Inculpatul nu a prevăzut urmările periculoase ale conduitei sale în trafic sale, deși din toate împrejurările cauzei si pe baza capacității sale trebuia si putea sa le prevadă. Spre deosebire de celelalte forme ale vinovăției, in cazul săvârșirii unei infracțiuni din neglijenta infractorul nesocotește in mod conștient regulile de conduita, masurile de precauție ce trebuie luate in diferite situații etc., fără a prevedea urmările periculoase ale faptelor sale.
În ceea ce privește proporția culpei, aceasta a fost cuantificată în mod corect de instanța de fond la 75%, având în vedere faptul că, inculpatul, în calitatea sa de conducător auto, ce conducea autoturismul într-o zonă în care se efectuau lucrări, era cel care trebuia să aibă primul responsabilitatea adaptării conduitei sale în trafic la împrejurările concrete, ignorând atât semnalele de avertizare, cât și interdicția de depășire a vitezei peste limita admisă pe sectorul de drum respectiv.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea apreciază că aceasta a fost corect individualizată, fiindu-i aplicată inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare, la minimul prevăzut de lege . Instanța de recurs apreciază că nu se impune reducerea acesteia, cu atât mai mult cu cât inculpatul a beneficiat și de dispozițiile art. 81 C.p. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, dar mai ales, având în vedere consecințele extreme ale faptei sale și anume decesul victimei, datorat neglijenței inculpatului.
Pentru considerentele expuse, recursul inculpatului este apreciat ca fiind neîntemeiat și astfel, potrivit art. 385^15 pct.1 litera b C.p.p., va fi respins ca neîntemeiat.
În ceea ce privește recursul asiguratorului, motivat sub aspectul daunelor morale acordate părții civile M. P., Curtea apreciază că este neîntemeiat.
M. P. este mama victimei iar suma de 7500 Euro, față de suferința cauzată acesteia, în mod incontestabil, sub nicio formă nu poate fi privită ca fiind o sumă mare, dimpotrivă, fiind apreciată de instanța de recurs ca fiind nesatisfăcătoare.
Recursul părților civile este apreciat ca fiind întemeiat.
Părțile civile sunt mama și frații victimei. Victima este un tânăr de 24 ani, a cărui viață a fost curmată timpuriu, în mod neașteptat și violent.
Daunele morale solicitate nu reprezintă un pretium doloris, întrucât o astfel de durere incontestabilă nu poate fi compensată în bani, însă au rolul de a ameliora, cel puțin parțial, condițiile de viață ale părților civile, astfel încât acestea să treacă mai ușor peste această tragedie.
De aceea, instanța de recurs consideră că, în ceea ce o privește pe partea civilă M. P., mama victimei, în mod categoric, suma de 7500 Euro, este absolut nesatisfăcătoare, această sumă urmând a fi majorată la suma de_ Euro, cu titlu de daune morale.
De asemenea și în ceea ce le privește pe celelalte părți civile, frații victimei, sumele acordate cu titlu de daune morale sunt mici, având în vedere legăturile firești, de afecțiune, dintre frați, legături dovedite în cauză, dar mai ales, vârsta victimei și împrejurările în care acesta a decedat.
Pentru considerentele arătate, sumele acordate celor4lalte părți civile vor fi majorate de la câte 1875 Euro la câte 3000 Euro, pentru fiecare parte civilă.
Astfel, față de dispozițiile art. 385/15 pct. 2 litera d C.p.p., va admite recursurile părților civile, va casa sentința recurată în parte și rejudecând, va majora daunele morale acordate părților civile la sumele de bani menționate mai sus.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Potrivit art. 192 alin.2 C.p.p., va obliga recurenții inculpat și asigurator la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de părțile civile M. C. E., M. C., M. N. N., M. P., M. R. A. M., M. R. ȘI M. R. împotriva sentinței penale nr. 802/11.10.2013 a Judecătoriei sectorului 6 București, pe care o casează în parte și rejudecând:
Majorează daunele morale acordate de prima instanță părților civile după cum urmează: de la 7500 Euro la 20.000 Euro, pentru partea civilă M. P. și de la câte 1875 Euro la câte 3000 Euro, pentru părțile civile M. C. E., M. R., M. N., M. R., M. R. și M. C..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul P. M. și partea responsabilă civilmente . Vienna Insurance Group SA București împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul și partea responsabilă civilmente la câte 150 lei, fiecare, cheltuieli judiciare statului iar onorariul parțial pentru avocatul din oficiu de 50 lei, va fi avansat din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. F. D. C. C. C. – N. L.
GREFIER,
M. C.
Red:C.N.L.
Thred.V.D./2 ex./06.03.2014
Jud.S.6 – jud.L.P.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2297/2013.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 172/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
