Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2276/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2276/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 2276/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.2276
Ședința publică din data de 10 decembrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: P. V. A.
Judecător: C. E. R.
Judecător: N. A.
Grefier: A. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. F..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul inculpat R. C. împotriva sentinței penale nr.796/01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat R. C. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător din oficiu, avocat P. V., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/24.10.2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat arată că acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere că apărătorul ales al acestuia se află în imposibilitate de prezentare.
Fiind întrebat dacă și-a angajat apărător, recurentul-inculpat arată că a avut apărător ales la prima instanță, avocat P. V. și solicită amânarea cauzei pentru lipsa acestuia; precizează că nu cunoaște dacă a fost încheiat un nou contract pentru instanța de recurs.
Reprezentanta Ministerului Public arată că se opune amânării cauzei, apreciind că nu există un apărător ales în cauză și având în vedere că s-a angajat deja un termen de judecată pentru angajarea unui avocat.
Deliberând, Curtea respinge cererea recurentului-inculpat privind amânarea cauzei pentru lipsa apărătorului ales, având în vedere că nu există dovada angajării unui avocat ales care să asigure asistența juridică recurentului-inculpat, deși în cauză s-a mai acordat un termen de judecată pentru același motiv.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând pe fond, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, reținând dispozițiile art.74 lit. c Cod penal, în sensul că inculpatul a recunoscut și și regretă săvârșirea faptei, acesta beneficiind de dispozițiile art.320 ind.1 Cod procedură penală.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică, apreciind că pedeapsa aplicată este corect individualizată, raportat la gravitatea infracțiunii de tâlhărie, modalitatea de săvârșire, precum și la circumstanțele personale ale inculpatului, fapta fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, mai precis în termenul de încercare al unei suspendări condiționate a pedepsei aplicate pentru o infracțiune îndreptată tot împotriva patrimoniului, respectiv furt calificat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea Curții soluționare recursului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 796/01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în temeiul art. 211 alin. 1 și 2 lit. c C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p. și a art. 3201 alin. 7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul R. C. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie.
În temeiul art. 83 alin. 1 C.p. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1052/04.12.2012, pronunțată în dosarul penal nr._/300/2012 al Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin nerecurare la data de 18.12.2012, pedeapsă care a fost cumulează aritmetic cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca, în final, inculpatul R. C. să execute, în regim de detenție, pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C.p., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b C.p., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 36 alin. 3 C.p. și a art. 88 C.p., s-a dedus din pedeapsă perioada executată anterior de la 15.10.2012 la 04.12.2012 și durata reținerii și arestării preventive dispuse în prezenta cauză de la 22.07.2013 la zi.
În temeiul art. 350 alin. 1 C.p.p., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată R.-Hrabovschi I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut la data de 22.07.2013, în jurul orei 15.45, inculpatul R. C., în timp ce se afla pe .-250, în dreptul scării B a blocului 59-60, sector 2, s-a apropiat de partea vătămată R.-Hrabovschi I., după care, prin smulgere, a deposedat-o de un lănțișor din aur pe care îl purta la gât.
După comiterea faptei inculpatul s-a îndepărtat în fugă, însă, ca urmare a strigătelor de ajutor ale părții vătămate, inculpatul a fost prins în flagrant de către mai mulți lucrători de poliție care fuseseră alarmați de partea vătămată.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, pe care inculpatul și le-a însușit integral, respectiv declarațiile inculpatului prin care a recunoscut deplin comiterea faptelor, declarații ce se coroborează deplin cu toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, conform art. 69 C.p.p.
Astfel, la data de 22.07.2013, partea vătămată R.-Hrabovschi I., în vârstă de 73 de ani, domiciliată în București, .-250, .. A, ., a sesizat Secția 9 Poliție reclamând faptul că, în aceeași zi, în jurul orelor 15:45, în timp ce se afla în apropierea blocului de domiciliu, o persoană necunoscută de sex bărbătesc i-a sustras un lănțișor de aur de la gât, după care a fugit în direcția .. Ca urmare a strigătelor sale de ajutor, în sprijinul său au intervenit lucrători de poliție care patrulau în zonă și martorul ocular D. G. împreună cu o altă persoană necunoscută care se deplasa cu bicicleta. Persoana care i-a smuls lanțul părții vătămate a abandonat lănțișorul de aur sustras și a încercat să-și asigure scăparea fugind, însă martorul ocular D. G. împreună cu bărbatul care se afla pe bicicletă au reușit să-l imobilizeze pe făptuitor, la aproximativ 50 de metri de locul faptei și, imediat au apărut la fața locului și organele de poliție. Lucrătorii de poliție l-au identificat pe cel imobilizat ca fiind numitul R. C.. Totodată organele de poliție au recuperat și lănțișorul din aur sustras și i l-au returnat.
În cauză organele de poliție au efectuat investigarea tehnico-științifică a locului faptei, fără a fi relevate sau ridicate probe sau urme, după care numitul R. C. a fost condus la Secția 9 Poliție.
În cauză a fost audiat martorul D. G., care a arată că, în ziua de 22.07.2013, în jurul orelor 15:45, în timp ce se afla pe ., sector 2, a văzut în gangul . .-250 un tânăr având ceva în pumnul mâinii drepte și care a fugit de lângă o persoană de sex femeiesc, partea vătămată R.-Hrabovschi I., în timp ce aceasta striga că i-a fost sustras lănțișorul din aur. Din acest motiv a pornit în urmărirea insului în cauză, împreună cu lucrătorii de poliție care patrulau în zonă și care au auzit, de asemenea, strigătele victimei și cu un bărbat necunoscut care se deplasa pe bicicletă. Martorul a sesizat că individul a abandonat bunul sustras lângă trotuar și a încercat să fugă, însă a fugit după el și l-a imobilizat cu ajutorul bărbatului aflat pe bicicletă, fiind ulterior identificat în prezența sa de către organele de poliție ca fiind inculpatul R. C., cu datele de mai sus. Bunul abandonat a fost recuperat și identificat și predat ulterior părții vătămate.
Cu ocazia efectuării de recunoașteri din grup, partea vătămată R.-Hrabovschi I. și martorul D. G. l-au indicat pe inculpatul R. C. ca fiind persoana care, în ziua de 22.07.2013, în jurul orelor 15.45, a smuls de la gâtul părții vătămate R.-Hrabovschi I. un lanț din aur.
Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei de tâlhărie arătând că, în data de 22.07.2013, în jurul orei 14:00, în timp ce se deplasa spre locuința concubinei sale, din București, ., ., sector 2, București, a sesizat pe stradă o persoană în vârstă care purta la gât un lanț ce părea a fi din aur. In acel moment s-a hotărât să sustragă acel lănțișor, s-a apropiat de victimă în fugă și i-a smuls lanțul de la gât, moment în care femeia a început să țipe. Ulterior a fugit cu lanțul care se rupsese odată cu smulgerea de la gâtul femeii, iar în timp ce fugea spre el se apropia un bărbat venind din sensul opus pe o bicicletă, motiv pentru care a aruncat lanțul sustras. Fiind urmărit de bărbatul cu bicicleta, ulterior a fost prins și imobilizat, iar în scurt timp au apărut și organele de poliție care l-au condus la secția de poliție.
În drept, fapta reținută în sarcina inculpatului R. C., constând în aceea că, la data de 22.07.2013, în jurul orei 15.45, în timp ce se afla pe .-250, în dreptul scării B a blocului 59-60, sector 2, prin smulgere, a deposedat-o pe partea vătămată R.-Hrabovschi I. de un lănțișor din aur pe care îl purta la gât, fiind ulterior prins în flagrant de către organele de poliție, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c Cp.
Astfel, elementul material al infracțiunii de tâlhărie este unul complex, constând atât în vătămarea unui patrimoniului - sustragerea pe nedrept a unui bun aflat în posesia părții vătămate, cât și în vătămarea integrității corporale a persoanei, prin întrebuințarea de acte de violență fizică – smulgerea – asupra aceleiași părți vătămate.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă sentimentului de securitate al părții vătămate, cauzarea de suferințe fizice, starea de pericol adusă libertății psihice a părții vătămate și integrității fizice a acesteia, prejudiciul moral cauzat prin fapta inculpatului rezultând din probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, se reține că inculpatul S. C. a acționat cu intenție directă, în accepțiunea art. art.19 alin.1 pct.1 lit. a C.p., acesta prevăzând și urmărind rezultatul socialmente periculos, împrejurare ce rezultă din maniera premeditată în care a acționat.
Tot în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța a constatat că inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 alin. 1 lit. a C.p., în raport de condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplic. art. 81 C.p. (suspendarea condiționată a executării pedepsei), aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1052/04.12.2012, pronunțată în dosarul penal nr._/300/2012 al Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin nerecurare la data de 18.12.2012.
Întrucât infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate stabilit prin sentința nr. 1052/04.12.2012 a Judecătoriei sector 2 București, instanța a reținut incidența în cauză a prev. art. 37 alin. 1 lit. a C.p., după cum judicios s-a reținut și prin rechizitoriu.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat recurs solicitând reducerea pedepsei, reținând dispozițiile art. 74 lit. c Cod penal.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, precum și în raport de prevederile art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere prevederile art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, precum și prevederile art. 72 Cod penal, reținând gradul de pericol social concret a faptei săvârșite, modalitatea de comitere – în loc public, pe timp de zi, prin comiterea de acte de violență fizică, respectiv smulgere, asupra unei persoanei în vârstă, de sex femeiesc aflată în imposibilitatea fizică de a se apăra, modul premeditat în care a acționat, starea de recidivă postconamnatorie.
Perseverența infracțională a inculpatului, care rezultă din faptul că anterior a fost condamnat tot pentru o infracțiune îndreptată împotriva patrimoniului, respectiv furt calificat, precum și criteriile arătate mai sus, nu justifică reducerea pedepsei.
Așa fiind, pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art.3856 al. 3 Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat R. C., împotriva sentinței penale nr. 796/01.10.2013 a Jud. Sector 2 București.
Deduce din pedeapsa aplicată prin sentința recurată perioada executată de la 15.10.2012, la 04.12.2012 și perioada detenției preventive, de la 22.07.2013, la zi.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul la 500 lei, cheltuielile judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. V. A. C. E. R. N. A.
GREFIER
A. M.
Red. A.N.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. T.F. C. – Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2286/2013. Curtea de Apel... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2285/2013. Curtea... → |
|---|
