Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 270/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 270/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 270/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.270/A
Ședința publică din data de 10 martie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N. S.
JUDECĂTOR: C. V. G.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află pronunțarea hotărârii în cauza penală având ca obiect apelul declarat de inculpatul T. A. împotriva Sentinței penale nr.1032/F din data de 19 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03 martie 2014 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, iar Curtea, în temeiul dispozițiilor art.391 alin.1 NCPP, a stabilit pronunțarea hotărârii la data de astăzi, 10 martie 2014, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.1032/F din data de 19 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 1 București a hotărât astfel:
În temeiul art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.320¹ alin.7 VCPP, a condamnat pe inculpatul T. A. (fiul lui A. și L. E., născut la data de 26 august 1976 în municipiul București, CNP_) la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art.71 VCP, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b VCP, pe durata executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.81 VCP, a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, calculat potrivit art.82 VCP.
În temeiul art.71 alin.5 VCP, a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.359 VCPP, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 VCP.
În temeiul art.191 alin.1 VCPP, a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, prin Rechizitoriul nr._/P/2012 din data de 14 august 2013 al Parchetului de pe lângă instanța respectivă, sub acuzația săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, în sarcina acestuia reținându-se în fapt că, la data de 08 august 2012, în jurul orei 1815, a fost depistat în trafic, pe Șoseaua N. T. din sectorul 1 al municipiului București, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, având în sânge o alcoolemie peste limita legală.
După sesizarea instanței, la termenul din data de 12 noiembrie 2013, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate fapta de care este acuzat și a solicitat ca judecata să se desfășoare conform procedurii simplificate prevăzute de art.3201 VCPP, numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
În aceste condiții, analizând acele probe, Judecătoria a stabilit următoarea situație de fapt:
La data de 08 august 2012, în jurul orei 1815, un echipaj de poliție rutieră a oprit, pentru control, autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, care se deplasa pe Șoseaua N. T. din sectorul 1 al municipiului București. Întrucât emana halenă alcoolică, inculpatul, conducător al autoturismului respectiv, a fost testat cu aparatul alcooltest, care, la ora 1822, a indicat o valoare de 0,75 mg/l alcool pur în aerul expirat. D. urmare, inculpatul a fost condus la Institutul Național de Medicină Legală, unde i s-au recoltat două probe de sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.A_, inculpatul avea, la ora 1925, o alcoolemie de 1,55 g/l alcool pur în sânge, iar, la ora 2025, o alcoolemie de 1,25 g/l alcool pur în sânge. În vederea stabilirii alcoolemiei la momentul depistării în trafic, a fost efectuată o expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al acesteia. Prin raportul de expertiză medico-legală nr.758/i/2012, s-a apreciat că, în data de 08 august 2012, la ora 1815, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de circa 1,85 g/l alcool pur în sânge.
Potrivit procesului-verbal de constatare, inculpatul a declarat, la momentul depistării în trafic, că nu a mâncat nimic și că a consumat singur 300 ml vin, în intervalul orar 1400-1730. Conform mențiunilor din buletinul de examinare clinică, inculpatul a susținut că nu a mâncat nimic și că a consumat 350 ml vin, în intervalul orar 1400-1430. În declarația olografă, inculpatul a afirmat că a consumat aproximativ 300 ml vin, în jurul orei 1430. Deși, în declarațiile inculpatului, există neconcordanțe cu privire la cantitatea de băutură alcoolică ingerată și la intervalul orar de consum, acesta a recunoscut în permanență că, înainte de a conduce autoturismul, a băut vin.
Cu privire la încadrarea juridică, Judecătoria a constatat că fapta inculpatului, săvârșită cu intenție indirectă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Reținând că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, atrăgând răspunderea lui penală, conform art.17 VCP, Judecătoria a hotărât condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei principale, Judecătoria a avut în vedere limitele speciale din norma de incriminare (reduse cu o treime, potrivit art.3201 alin.7 VCPP și cuprinse astfel între 8 luni și respectiv 3 ani și 4 luni închisoare), gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, apreciat a fi unul mediu (în condițiile în care aceasta a fost de natură să pună în pericol siguranța traficului rutier, dar un astfel de pericol nu s-a concretizat, întrucât nu s-a produs un accident rutier), conduita procesuală a inculpatului (care a recunoscut săvârșirea faptei, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății), precum și circumstanțele personale ale acestuia (reținând că nu este cunoscut cu antecedente penale, dar, potrivit fișei de cazier auto, în perioada 2009-2012, a comis patru contravenții la regimul circulației pe drumurile publice).
Judecătoria a apreciat că nu se justifică acordarea de circumstanțe atenuante judiciare, în raport cu lipsa de antecedente penale și nivelul studiilor inculpatului (care a absolvit o facultate și este student la alta), întrucât aceste împrejurări nu pot anihila pericolul social al faptei săvârșite.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei respective, Judecătoria a apreciat că nu este necesară stabilirea unui regim de detenție, motiv pentru care, constatând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.81 VCP, a dispus suspendarea condiționată a acesteia.
Cu privire la pedeapsa accesorie, Judecătoria, citând jurisprudența instanței supreme și a Curții Europene a Drepturilor Omului, a apreciat că, față de natura infracțiunii săvârșite, se impune a-i fi interzise inculpatului, cu acest titlu, numai drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b VCP, executarea pedepsei respective fiind apoi suspendată, potrivit art.71 alin.5 VCP.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul legal (la data de 27 noiembrie 2013, conform transmisiunii fax) inculpatul T. A. (printr-o cerere formulată, în numele acestuia, de către apărătorul său ales).
Cererea de recurs a inculpatului (prin care acesta a solicitat achitarea sa, în temeiul art.10 alin.1 lit.b1 VCPP și aplicarea unei sancțiuni administrative) a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul Curții la data de 28 ianuarie 2014, fiind stabilit termen pentru judecarea acesteia la data de 03 martie 2014, când au avut loc dezbaterile.
Conform prevederilor art.10 alin.2 LPANCPP, recursurile aflate în curs de judecată la data de 01 februarie 2014, când a intrat în vigoare noul Cod de procedură penală (NCPP), declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevedea calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, potrivit dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
D. urmare, în raport cu prevederile tranzitorii anterior citate, Curtea a calificat drept apel calea de atac cu care a fost sesizată și a procedat la judecarea acesteia potrivit dispozițiilor legii noi (art.420 NCPP).
La termenul de judecată din data de 03 martie 2014, inculpatul, fiind întrebat, a arătat că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, precizând însă că își menține poziția procesuală anterioară, de recunoaștere a săvârșirii faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Cu ocazia judecării apelului, nu au fost solicitate și administrate probe noi.
În dezbateri, inculpatul apelant, care a beneficiat de asistența juridică a apărătorului ales, și-a modificat critica adusă sentinței penale atacate, solicitând, în temeiul art.5 alin.1 NCP, schimbarea încadrării juridice a faptei comise, din infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.3201 alin.7 VCPP în infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 NCP cu aplic. art.396 alin.10 NCPP (cu care reprezentantul Ministerului Public s-a declarat de acord), iar, în raport cu noua încadrare juridică, condamnarea sa la pedeapsa amenzii.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 NCPP, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost învestită este fondat, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Judecătoria a stabilit o situație de fapt corectă, dovedită, în afara oricărui dubiu, prin probatoriul administrat în faza de urmărire penală (necontestat) și recunoscută ca atare de către inculpat, în toate declarațiile sale.
Astfel, Curtea reține ca fiind probată fapta inculpatului, care, la data de 08 august 2012, a condus un autoturism, pe un drum public din municipiul București, în condițiile în care avea în sânge o alcoolemie peste limita legală (determinată, după o oră și 10 minute de la momentul depistării în trafic, la 1,55 g/l și calculată retroactiv, pentru momentul respectiv, la 1,85 g/l, în descreștere).
Fapta inculpatului a prezentat pericol social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, potrivit art.18 VCP, aspect pe care nici acesta nu l-a mai contestat în dezbaterile din fața instanței de apel.
Încadrarea juridică stabilită de Judecătorie la data pronunțării sentinței penale atacate era legală, fapta inculpatului întrunind, la acea dată, ca de altfel și la data comiterii ei, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, pedepsită cu închisoare de la 1 an până la 5 ani.
La data de 01 februarie 2014, mai înainte de judecarea definitivă a cauzei, a intrat în vigoare o lege penală nouă, potrivit căreia fapta inculpatului realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1 NCP, pedepsită cu închisoare de la 1 an până la 5 ani sau cu amendă, legea respectivă, care, spre deosebire de legea penală veche, prevede o pedeapsă alternativă, mai puțin severă, la pedeapsa închisorii, fiind, prin urmare, mai favorabilă acestuia, sub aspectul tratamentului sancționator.
Beneficiul atras de opțiunea inculpatului de a urma, conform declarației date în fața primei instanțe, procedura simplificată de judecată, este prevăzut în mod identic în legea veche (art.3201 alin.7 VCPP) și în legea nouă (art.396 alin.10 NCPP), urmând a fi reținută incidența celei din urmă, ca lege activă și de imediată aplicare.
În consecință, Curtea, constatând fondată cererea inculpatului, va dispune, în temeiul art.386 alin.1 NCPP rap. la art.5 alin.1 NCP, schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de acesta din infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.3201 alin.7 VCPP în infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 NCP cu aplic. art.396 alin.10 NCPP.
La alegerea și stabilirea pedepsei principale, în raport cu noua încadrare juridică și cu tratamentul sancționator atras de aceasta, Curtea va avea în vedere, conform dispozițiilor art.74 alin.1 și 2 NCP, gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului, apreciind, în urma evaluării criteriilor prevăzute de acele dispoziții, că este fondată cererea acestuia de a fi condamnat la pedeapsa principală a amenzii, în locul celei a închisorii.
În acest sens, Curtea reține, cu privire la faptă, că aceasta, deși a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere, nu a produs nicio urmare în trafic, nefiind cauzat vreun accident. De asemenea, Curtea reține că, în pofida valorii alcoolemiei determinate, la examinarea clinică (al cărei rezultat a fost consemnat în buletinul atașat la fila 9, d.u.p.), s-a constatat că inculpatul avea o vorbire clară și își păstra echilibrul, iar, sub aspectul manifestărilor psihice, a prezentat o comportare ordonată, o atenție concentrată și o judecată coerentă, fiind orientat în timp și în spațiu, astfel că riscul provocării de către acesta a unui eveniment rutier a fost minor.
Referitor la persoana inculpatului, Curtea reține că acesta (în vârstă de 37 de ani), este absolvent de studii superioare (fiind licențiat al Academiei de Studii Economice din București și posesorul unei diplome de master, emisă de aceeași instituție, iar, în prezent, urmând cursurile Facultății de D. din cadrul Universității „T. M.” din București), a lucrat, în permanență, începând cu anul 1997 (conform mențiunilor din cartea de muncă), este tatăl unui copil minor, nu are niciun fel de antecedente penale, la momentul depistării în trafic a avut un comportament adecvat și a colaborat cu agenții de poliție (astfel cum apare consemnat în procesul-verbal de constatare atașat la fila 5, d.u.p.) și a recunoscut în mod constant săvârșirea faptei imputate, încă din faza de urmărire penală (fapt evidențiat ca atare și în rechizitoriu). În privința conduitei rutiere (ce rezultă din cazierul auto atașat la fila 20, d.f.), Curtea reține că inculpatul, posesor de permis de conducere din anul 1995, a avut, în decurs de aproximativ 19 ani, numai patru abateri minore, fără consecințe în trafic, fiind sancționat contravențional pentru fapte de nefolosire a centurii de siguranță (în două rânduri), depășirea vitezei legale cu 21-30 km/h și staționare neregulamentară.
Ținând seama de circumstanțele reale și personale anterior menționate, Curtea apreciază că o pedeapsă cu amenda, supusă executării, este adecvată și oportună, fiind mai eficientă, pentru îndreptarea conduitei inculpatului, decât pedeapsa închisorii, cu suspendarea executării.
D. urmare, Curtea, în temeiul art.336 alin.1 NCP cu aplic. art.396 alin.10 NCPP în ref. la art.61 NCP, îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 9.000 lei amendă (cuantum stabilit prin înmulțirea a 150 de zile-amendă cu suma de 60 lei, corespunzătoare fiecărei zile-amendă).
La determinarea cuantumului amenzii, Curtea are în vedere, pe de o parte, potrivit art.61 alin.6 NCP, reducerea cu o pătrime a limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute în art.61 alin.4 lit.c NCP, ca urmare a reținerii incidenței dispozițiilor art.396 alin.10 NCPP, iar, pe de altă parte, conform art.61 alin.2 și 3 NCP, criteriile generale de individualizare deja evidențiate, situația materială a inculpatului (salariat al BRD Finance, Groupe Societe Generale) și obligațiile acestuia față de copilul minor (în vârstă de 5 ani), căruia îi datorează întreținere.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 NCP, privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii, în cazul neexecutării cu rea-credință a acesteia, în tot sau în parte, cu pedeapsa închisorii.
Cu privire la pedeapsa accesorie, Curtea reține că, potrivit art.12 alin.1 LPANCP, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, aceasta se aplică conform legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Întrucât, pentru motivele anterior menționate, în speță, legea penală mai favorabilă este, în raport cu pedeapsa principală, legea nouă, aplicarea pedepsei accesorii nu se poate realiza decât în condițiile acestei legi. Or, potrivit art.65 alin.1 NCP, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
În speță, prima instanță nu a aplicat inculpatului vreo pedeapsă complementară (neputând proceda astfel, în raport cu prevederile art.65 alin.1 VCP), iar Curtea, având teoretic această posibilitate (conform art.67 alin.1 NCP), în concret nu o poate face, deoarece hotărârea instanței respective a fost atacată numai de către inculpat, căruia nu i se poate agrava situația, astfel că nici aplicarea unei pedepse accesorii nu este, în mod legal, posibilă.
În consecință, va fi înlăturată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b VCP (având corespondent în art.66 alin.1 lit.a și b NCP), aplicată prin sentința penală atacată.
Ca urmare a pronunțării unei soluții de condamnare, se va dispune, în temeiul art.274 alin.1 NCPP, obligarea inculpatului la plata către stat a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în fondul cauzei, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, a fost avansată din fondul Ministerului Justiției, sub acest aspect fiind menținută întocmai hotărârea primei instanțe.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a NCPP, va admite apelul declarat de inculpatul T. A., va desființa, în întregime, sentința penală atacată de acesta și, procedând la rejudecarea în fond a cauzei, va hotărî în sensul celor anterior menționate.
În temeiul art.275 alin.3 NCPP, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului admis al inculpatului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.2 lit.a NCPP, admite apelul declarat de inculpatul T. A. împotriva Sentinței penale nr.1032/F din data de 19 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._ .
Desființează, în întregime, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.386 alin.1 NCPP rap. la art.5 alin.1 NCP, schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.3201 alin.7 VCPP în infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 NCP cu aplic. art.396 alin.10 NCPP.
În temeiul art.336 alin.1 NCP cu aplic. art.396 alin.10 NCPP în ref. la art.61 NCP, condamnă pe inculpat la pedeapsa de 9.000 lei amendă (cuantum stabilit prin înmulțirea a 150 de zile-amendă cu suma de 60 lei, corespunzătoare fiecărei zile-amendă).
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 NCP, privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii, în cazul neexecutării cu rea-credință a acesteia, în tot sau în parte, cu pedeapsa închisorii.
În temeiul art.12 alin.1 LPANCP rap. la art.65 alin.1 NCP, înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b VCP (având corespondent în art.66 alin.1 lit.a și b NCP).
În temeiul art.274 alin.1 NCPP, obligă pe inculpat la plata către stat a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în fondul cauzei, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art.275 alin.3 NCPP, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. S. C. V. G.
GREFIER,
I. P.
Red. jud.C.V.G.
Ex.2 / 11 aprilie 2014
V.O. - J.S.1.B.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 292/2014.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 230/2014. Curtea de... → |
|---|
