Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 292/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 292/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.292
Ședința publică din data de 12 martie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: G. R.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public–P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror N. A. M..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale, având ca obiect judecarea apelului declarat de inculpatul L. C. împotriva sentinței penale nr.1083/3.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosar nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 5.03.2014 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării astăzi, 12.03.2014, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1083 din 03 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în temeiul art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplic.art.37 alin.1 lit.a Cod penal și cu aplic. art.320¹ alin.7 Cod pr.penală a fost condamnat inculpatul L. C. (fiul lui V. și E., născut la data de 26.12.1967, în municipiul București, cu adresa în Italia, orașul Florența, ., 12 și cu domiciliul în municipiul București, ., ., ., sector 4 și cu domiciliul ales la Cabinet de avocatură Ștefanache Gino din municipiul București, ., ., ., CNP_, cetățean român, cunoscut cu antecedente penale), la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei.
În temeiul art.71 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare de 3 ani și 2 luni stabilit prin sentința penală nr.429/04.04.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la data 22.04.2008.
În temeiul art.83 Cod penal, a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.429/04.04.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la data de 22.04.2008 și pe cale de consecință această pedeapsă a fost adăugată la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată în cauză, inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, în urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, respectiv a materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale și al judecății, a reținut următoarele:
În fapt, la data de 11.11.2009, în jurul orelor 01:10, organele de poliție rutieră au oprit pentru control autoturismul marca Opel Corsa, cu nr. de înmatriculare_, ce era condus în municipiul București, sector 1, pe . către inculpatul L. C.. Deoarece conducătorul autoturismului emana vapori de alcool în aerul expirat, organele de poliție i-au solicitat să fie testat cu aparatul alcooltest, în prezența martorilor O. C. R. și V. C. A., dar inculpatul a refuzat testarea. Acest fapt a fost consemnat în procesul verbal încheiat la data de 11.11.2009 .
Inculpatul a fost condus la Institutul Național de Medicină Legală, pentru recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei. Deși i s-a adus la cunoștință metodologia de recoltare a probelor biologice și consecințele refuzului de a se supune recoltării acestora, în prezența medicului legist și a martorilor O. C. R. și V. C. A., inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice, fără niciun motiv. De asemenea, inculpatul a refuzat să dea vreo declarație, afirmând verbal că este foarte beat și nu se poate concentra.
Situația de fapt expusă a fost confirmată și de martorii O. C. R. și V. C. A., aceștia declarând că în noaptea de 11.11.2009, în jurul orelor 01:10, au fost de față când inculpatul L. C. a refuzat categoric să fie testat de către organele de poliție cu aparatul alcooltest. De asemenea, au fost de față, când inculpatul a refuzat și în prezența medicului legist recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei. Martorii confirmă că inculpatul a refuzat să dea orice declarație verbală sau în scris.
Vinovăția inculpatului a rezultat fără dubii și din declarația acestuia dată în cursul fazei de judecată, prin care a recunoscut în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței și a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de art.3201 Cod pr.penală, în sensul că judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului L. C., care la data de 11.11.2009, în jurul orelor 01:10, a condus în municipiul București, pe . sectorul 1, autoturismul marca Opel Corsa, cu nr. de înmatriculare_ și emanând vapori de alcool a refuzat testarea cu aparatul alcooltest, iar ulterior, fiind condus la sediul Institutului Național de Medicină Legală, a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la solicitarea organelor de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută și pedepsită de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, republicată.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, republicată s-a realizat prin refuzul inculpatului de a se supune testării aerului expirat și recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, așa încât este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptei incriminate de lege, starea de pericol pentru siguranța traficului rutier fiind generată de conduita inculpatului.
Legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă a rezultat ex re, din însăși săvârșirea faptei. În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului a rezultat din împrejurarea că deși știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, întrucât consumase în prealabil alcool a refuzat în mod categoric testarea aerului expirat și recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a hotărât condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută și pedepsită de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, republicată.
Sub aspectul individualizării sancțiunii și proporționalizării acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 Cod penal și art.52 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat, urmând să se aibă în vedere și modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă și cea care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpatului.
Instanța a conchis că această infracțiune de pericol poate genera consecințe imprevizibile, motivul care a stat la baza comiterii faptei fiind indiferent pentru existența infracțiunii, acesta putând constitui un element de apreciere în operația de individualizare judiciară a sancțiunii. În aceste condiții, au fost avute în vedere toate împrejurările expuse de inculpat și de apărătorul său, la individualizarea în concret a pedepsei aplicate și s-a considerat că gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite de inculpat trebuie apreciat în raport de situația concretă.
Instanța a ținut seama și de circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului - născut la data de 26.12.1967, în vârstă de 45 de ani.De asemenea, din fișa de cazier judiciar aflată la dosar a rezultat că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, acesta fiind anterior condamnat - prin sentința penală nr.250/03.04.1990, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, în dosarul nr.2065/1990, definitivă prin nerecurare, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.37 alin.1 din Decretul 328/1966 și grațiat prin Decretul nr.3/1990. Ulterior, prin sentința penală nr.429/04.04.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr._, definitivă prin neapelare - la 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, pedeapsa fiind suspendată condiționat.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța a reținut că potrivit art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, republicată, fapta de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută și pedepsită de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, rep. se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Totodată, având în vedere că la termenul din data de 26.11.2013 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art.3201 Cod pr.penală, în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea de probe, instanța a dat deplină eficiență dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod pr.penală, potrivit cărora, a pronunțat condamnarea inculpatului, care, în cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, astfel încât limitele de pedeapsă la care s-a raportat instanța în dozarea sancțiunii pe care aplicate au fost închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 1 an și 4 luni, reprezentând minimul special prevăzut de lege după aplicarea dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod pr.penală, aceasta fiind considerată aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii.
În privința modalității de executare, instanța a constatat că singura posibilitate permisă de lege în cauza de față este executarea pedepsei în regim de detenție, avându-se în vedere că fapta a fost săvârșită în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr.429/04.04.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr._, definitivă prin neapelare, la data de 22.04.2008, în acest sens fiind și Decizia nr.1/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.
În privința pedepsei accesorii, prima instanță a reținut că prin Decizia nr.74 din 05.11.2007, instanța supremă a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza I – Cod penal nu se face automat, ci aceasta trebuie supusă aprecierii instanței în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal.
Instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a fost interzis exercițiul acestui drept.
Comportamentul antisocial al inculpatului a relevat însă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei.
Avându-se în vedere că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta a fost săvârșită în termenul de încercare de 3 ani și 2 luni, al condamnării anterioare aplicate prin sentința penală nr.429/04.04.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr._, definitivă prin neapelare, la data de 22.04.2008, pedeapsa aplicată în prezenta cauză a fost cumulată cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală menționată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul L. C., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând desființarea sentinței pronunțate în cauză și rejudecând, în fond, achitarea pe temeiul lipsei pericolului social al faptei, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice urmare a intervenirii legii penale mai favorabile.
În esență apelantul-inculpat, prin apărătorul ales, a solicitat aplicarea dispozițiilor art.181 VCp, având în vedere că infracțiunea săvârșită nu a avut o urmare socialmente periculoasă, inculpatul a recunoscut fapta, are o familie organizată, are domiciliul și locul de muncă în Italia, iar mama acestuia suferă de afecțiuni grave fiind încadrată cu un handicap sever.
În subsidiar, având în vedere dispozițiile art.5 NCp a solicitat, în temeiul art.386 NCpp, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 în infracțiunea prevăzută de art.337 NCp, considerând că aceasta este legea mai favorabilă, având în vedere limitele de pedeapsă.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.417 C.proc.pen., apelul fiind devolutiv, Curtea constată următoarele:
Instanța fondului a reținut corect situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și recunoscută de inculpatul L. C. în condițiile art.3201 Cpp (actualul art.396 alin.10 Cpp), din care rezultă că la data de 11.11.2009, în jurul orei 1,10, a condus autoturismul marca Opel Corsa cu nr. de înmatriculare_ pe . București, refuzând testarea cu aparatul alcooltest, cât și recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Prin . noului cod penal (1 februarie 2014) au fost reduse limitele de pedeapsă pentru infracțiunea dedusă judecății de la 2-7 ani închisoare, la 1-5 ani închisoare, iar prin aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 NCPP limitele devin 8 luni-3 ani și 4 luni.
În raport de noua încadrare juridică Curtea constată că apelul inculpatului L. C. este întemeiat, urmând a-l condamna pentru infracțiunea de refuz de recoltare de mostre biologice la minimul special, așa cum a apreciat în mod correct și judecătoria.
Critica apelantului-inculpat referitoare la lipsa pericolului social al faptei este neîntemeiată, având în vedere circumstanțele comiterii faptei-noaptea, pe un bulevard principal, inculpatul declarând verbal că este foarte beat și nu se poate concentra, dar și circumstanțele personale, anterior fiind condamnat tot pentru o infracțiune referitoare la circulația pe drumurile publice.
Pentru aceste considerente, neidentificând alte motive de desființare a hotărârii primei instanțe Curtea, în temeiul art.421pct.2 lit.a din noul Cod pr.penală, va admite apelul declarat de inculpatul L. C. împotriva sentinței penale nr.1083/3.12.2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._, va desființa sentința penală atacată și în fond:
În temeiul art.386 NCPP va schimba încadrarea juridică dată faptei cu privire la inculpatul L. C. din infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic. art.37 lit.a VCP în infracțiunea prev. de art. 337 NCP cu aplic. art.37 lit.a VCP.
În temeiul art. 337 NCP cu aplic. art.37 lit a VCP, art. 5NCP și art.396 alin.10 NCPP va fi condamnat inculpatul L. C. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
Va fi înlăturată pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și b VCP.
În temeiul art.83 VCP va fi revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului L. C. prin sentința penală nr.429/ 4.04.2008, a Judecătoriei Oradea, definitivă prin nerecurare la 22.04.2008, pe care o va adăuga la prezenta, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.
În temeiul art.275 alin.3 NCPP cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit.a NCPP admite apelul declarat de inculpatul L. C. împotriva sentinței penale nr.1083/3.12.2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată și în fond:
În temeiul art.386 NCPP schimbă încadrarea juridică dată faptei cu privire la inculpatul L. C. din infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic. art.37 lit.a VCP în infracțiunea prev. de art. 337 NCP cu aplic. art.37 lit.a VCP.
În temeiul art. 337 NCP cu aplic. art.37 lit a VCP, art. 5NCP și art.396 alin.10 NCPP condamnă pe inculpatul L. C. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
Înlătură pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și b VCP.
În temeiul art.83 VCP revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului L. C. prin sentința penală nr.429/ 4.04.2008, a Judecătoriei Oradea, definitivă prin nerecurare la 22.04.2008, pe care o adaugă la prezenta, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.
În temeiul art.275 alin.3 NCPP cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. G. D. D.
GREFIER,
T. D.
Red.D.D./Th.red.C.V.M.-ex.3/29.04.2014
Jud.sect.1 – jud.O.V.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 270/2014.... → |
|---|
