Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1611/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1611/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 1611/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1611
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: M. O.
Judecător:A. N.
Judecător:V. A. P.
Grefier: A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, reprezentat prin procuror F. D..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București împotriva sentinței penale nr.746/10.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul – inculpat N. A., aflat în stare de arest la penitenciarul Rahova, reprezentat juridic de avocat I. T. C. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat I. D A., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind de către instanță, intimatul – inculpat arată că este de acord cu asistența juridică din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București a declarat recurs pentru o problemă de drept în sensul că Judecătoria Sectorului 5 București, după ce a dispus condamnarea inculpatului, a constatat că fapta care face obiectul prezentului dosar este concurentă cu o altă faptă pentru care a fost condamnat prin sentința nr. 435/2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București și a aplicat o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, care, întâmplător, este tot de 6 ani închisoare, pedeapsa din această cauza, fiind de 9 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 Cod penal.
După ce a procedat la contopire, a constatat perioadele în care a fost arestat și a executat, în parte, acea pedeapsă de 6 ani închisoare și, de asemenea, a constatat că din acea pedeapsă inițială de 6 ani închisoare a fost eliberat condiționat pe 07.03.2012. De asemenea, a menținut liberarea condiționată.
Singura situație, în legislația română, când se poate menține liberarea condiționată este aceea prev. de art. 61 Cod penal, respectiv în situația în care în intervalul de timp de la data liberării condiționate și până la împlinirea duratei pedepsei, cel liberat condiționat săvârșește o nouă infracțiune; în funcție de natura și gravitatea acelei noi infracțiuni se poate menține liberarea condiționată și nu se revocă și contopește restul de pedeapsă rămas neexecutat. O altă situație nu există
Reprezentantul parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București a adus toate argumentele pentru a contracara argumentele instanței de judecată care, de altfel, nu sunt susținute de nicio normă legală; în final, după ce dispunea condamnarea și contopirea, Judecătoria Sectorului 5 București putea să aplice un spor, oricare ar fi fost acela, și atunci nu mai discutam despre aceeași pedeapsă și nici nu se mai punea problema de menținerea liberării condiționate.
Dacă se aplică ori nu un spor, nu trebuie să reprezinte un argument pentru care se încalcă dispozițiile legale și se dispune de o asemenea manieră – neprevăzută de lege.
În consecință, solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, casarea, în parte, a hotărârii pronunțată de prima instanță și, rejudecând, să se dispună deducerea perioadelor arestului preventiv și a executării pedepsei și să se înlăture dispoziția privitoare la menținerea liberării condiționate.
Apărătorul din oficiu al intimatului – inculpat apreciază soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Lasă la aprecierea instanței cu privire la admiterea recursului declarat de parchet.
Intimatul – inculpat N. A., personal, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.746/10.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, a fost condamnat inculpatul N. A. [fiul natural al Oprinei, născut la data de 06.07.1985 în mun. București, domiciliat în București, ., ., ., sector 5 și fără forme legale în mun. București, ..4, ., ., cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, necăsătorit, recidivist, posesor CI . nr._, CNP_] la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a uni autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie, prevăzută și pedepsită de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen și art.320 ind.1 alin.7 C.pr.pen
În baza art. 864 C.p., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 120/17.01.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin neapelare la data de 06.02.2006 și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa stabilită în speță, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare
În temeiul art. 71 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b c.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit. b C.pen., s-a dispus contopirea pedepsei indivizibilă de 4 ani și 9 luni închisoare aplicată în speță, cu pedeapsa indivizibilă de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.435/10.06.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr.1243/03.10.2008 a Curții de Apel București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
S-a constatat că inculpatul a fost liberat condiționat prin sentința penală nr.566/07.03.2012 a Judecătoriei Baia M. din executarea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.435/10.06.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr.1243/03.10.2008 a Curții de Apel București.
A fost menținută liberarea condiționată dispusă față de inculpat prin sentința penală nr.566/07.03.2012 a Judecătoriei Baia M., definitivă prin nerecurare la data de 13.03.2012.
În temeiul art.36 alin.3 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 26.11.2005 la 18.01.2006, de la 19.03.2008 la 13.03.2012.
În temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunț această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 19 decembrie 2007, în jurul orei 05:15, inculpatul N. A. a condus autoturismul marca Opel Vectra cu număr de înmatriculare_ pe Calea Rahovei din sectorul 5 al municipiului București, iar la intersecția cu . din cadrul D.G.P.M.B. – Brigada Rutieră i-a făcut semn regulamentar de oprire. Inculpatul a încercat să fugă pe . pe . intersecția dintre această ultimă arteră și . în gardul unei spălătorii auto. Lucrătorii din cadrul D.G.P.M.B. – Brigada Rutieră ajunși la fața locului au constatat faptul că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie și nici nu a posedat vreodată. Audiat fiind, la urmărirea penală, inculpatul N. A. a recunoscut fapta săvârșită, susținând că o regretă. Inculpatul a fost testat și cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,43 mg/l alcool în aerul expirat, conform testului nr. 1108 din data de 09.12.2007, ora 05:15. În continuare, a fost condus de către organele de poliție la I.N.M.L. M. Minovici București, unde la interval de o oră i s-au recoltat cele două probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatele fiind de 0,50 gr %o (ora 07:20), respectiv 0,35 gr %o (ora 08:20), conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3687 (A12/_/2007, eliberat la data de 09.05.2012).
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, pe care inculpatul și le-a însușit, respectiv: procesul-verbal de depistare încheiat de organele de poliție; procesul-verbal de verificare încheiat de organele de poliție; rezultatul alcooltest; buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie emis de I.N.M.L. M. Minovici București, buletinul de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică; declarațiile martorilor Dolhaschi R. și M. M. I.; procesele-verbale de constatare a efectuării actelor premergătoare în cauză, mijloace de probă în procesul penal în conformitate cu dispozițiile prev. de art. 224 alin. 3 C.p.p.; declarațiile inculpatului N. A., precum și declarația dată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, consemnată în procesul-verbal nr._ din data de 13.09.2010.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, în conformitate cu dispozițiile art.70 al.2 C.proc.pen. și disp. art.3201 C.proc.pen., declarația acestuia aflându-se la dosar.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului N. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană, care nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și republicată, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.
Judecătorul fondului a constatat că infracțiunea ce făcut obiectul cauzei a fost săvârșită în timpul termenului de încercare de 7 ani stabilit prin sentința penală nr. 120/17.01.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin neapelare la data de 06.02.2006 la care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, fiind incidente dispozițiile art.37 lit.a C.pen., care reglementează starea de recidivă postcondamnatorie.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată, judecătorul fondului a arătat că va avea în vedere criteriile enumerate de art.72 din C.pen. și anume: regulile generale de individualizare a sancțiunilor penale, limitele de pedeapsă stabilite de legea penală specială (de la 1 la 5 ani închisoare), gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În acest sens, instanța de fond a reținut că fapta a fost comisă în anul 2007, la ora 05:15 când traficul nu este aglomerat, a recunoscut comiterea faptei încă din momentul depistării în trafic, s-a prezentat în fața instanței de judecata la fiecare termen de judecată, este integrat in societate, are în întreținere un copil minor, este administrator la S.C. Alexino & Ely Impex S.R.L. (filele 29-34 )
Având în vedere aspectele evidențiate mai sus, instanța de fond, ținând cont și de efectele aplicării art.320 ind.1 alin.7 C.pr.pen, a dispus condamnarea inculpatului N. A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a uni autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie, prevăzută și pedepsită de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. și art.320 ind.1 alin.7 C.pr.pen
În baza art. 864 C.p., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 120/17.01.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin neapelare la data de 06.02.2006 și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa stabilită în speță, dispunând ca – în final - inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare
În temeiul art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit. b C.pen., a fost contopită pedeapsa indivizibilă de 4 ani și 9 luni închisoare aplicată în speță cu pedeapsa indivizibilă de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.435/10.06.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr.1243/03.10.2008 a Curții de Apel București, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
S-a constatat că inculpatul a fost liberat condiționat prin sentința penală nr.566/07.03.2012 a Judecătoriei Baia M. din executarea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.435/10.06.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București definitivă prin decizia penală nr.1243/03.10.2008 a Curții de Apel București
În temeiul art.36 alin.3 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 26.11.2005 la 18.01.2006, de la 19.03.2008 la 13.03.2012.
Astfel, judecătorul fondului a constatat că inculpatul deși a săvârșit fapta în anul 2007, a fost trimis în judecată după 5 ani, la data de 29.10.2012 în condițiile în care ancheta nu a fost complexă, inculpatul era în stare de detenție și trebuia să fie respectate prevederile art.5 CEDO care consacră caracterul rezonabil al unei proceduri penale.
În acest context, inculpatul a fost privat de dreptul de a formula o cerere întemeiată pe dispozițiile art.449 C.pr.pen.
Soluționarea procesului penal într-un termen rezonabil înseamnă că urmărirea și judecarea inculpatului trebuie să conducă la aplicarea pedepsei cât mai aproape de momentul săvârșiri infracțiunii. În acest mod se realizează dublul scop, pe de o parte efectul educativ al procesului penal este considerat sporit pe de altă parte contribuie atât la prevenția specială și la prevenția generală, cât și la satisfacția opiniei publice că autoritățile judiciare iau prompt măsurile legale.
Or, în speță, având în vedere că după ce s-a dispus liberarea condiționată a inculpatului, la data de 13.03.2012, ca urmare a aprecierii de către instanța de judecată că scopul pedepsei a fost atins, acesta și-a întemeiat o familie, s-a reintegrat in societate, are un loc de muncă, are un minor care s-a născut la data de 19 februarie 2013, la un an după punerea sa în liberate, reîncarcerarea inculpatului pentru a executa restul de pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat, nu se mai justifică în raport de art.52 C.pen.
În consecință, instanța de fond a menținut liberarea condiționată dispusă față de inculpat, prin sentința penală nr.566/07.03.2012 a Judecătoriei Baia M., definitivă prin nerecurare la data de 13.03.2012.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a promovat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei mențineri a liberării condiționate.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, cât și a dispozițiilor art.3856 Cod procedură penală, Curtea constată recursul promovat ca fiind fondat, urmând a-l admite ca atare, pentru considerentele următoare:
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare, singurul caz în care instanța poate dispune menținerea liberării condiționate este cel prevăzut de art. 61 Cod penal.
Astfel, dacă în intervalul de timp de la liberare până la împlinirea duratei pedepsei cel liberat a comis din nou o infracțiune, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea.
Or, în cauza dedusă judecății, infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată a fost săvârșită la data de 19.12.2007, în termenul de încercare de 7 ani fixat prin sentința penală nr. 120/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin neapelare și nu ulterior liberării condiționate dispuse prin sentința penală nr. 566/2012 a Judecătoriei Baia M..
Totodată, astfel cum - în mod corect - a reținut și instanța de fond, fapta din speță este concurentă cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 435/2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 1243/2008 a C., Secția I penală.
Mai mult, raționamentul instanței de fond cu privire la menținerea liberării condiționate are ca fundament mai multe premise eronate. Instanța nu poate presupune că - în situația în care inculpatul ar fi fost judecat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 mai aproape de comiterea faptei - i-ar fi fost aplicată o pedeapsă în același cuantum, respectiv de 9 luni închisoare (cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 320 ind. 1 C.p.p. au intrat în vigoare la data de 25.11.2010).
În același context, judecătorul fondului a ignorat, în raționamentul său, și posibilitatea ca în urma realizării unei eventuale contopiri în baza art. 449 Cp.p., inculpatului să i se aplice sporul prevăzut de art. 34 alin. 1 lit. b Cp. Nu în ultimul rând, Curtea constată că nu se poate afirma - cu grad de certitudine - că inculpatul ar mai fi beneficiat de liberare condiționată în situația în care ar fi fost judecat definitiv pentru fapta din speță într-un interval de timp mai scurt, cunoscându-se astfel întreaga sa activitate infracțională.
Instanța de fond a considerat în final că față de reintegrarea inculpatului în societate - după momentul liberării sale condiționate - nu se mai justifică reîncarcerarea acestuia pentru a executa restul de pedeapsa de 681 de zile (fila nr. 22) din executarea căreia a fost liberat condiționat. Însă, inculpatul nu trebuie să execute restul de pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat (din aceleași motive enunțate mai sus pentru care nu se poate dispune menținerea liberării condiționate, nu se poate dispune nici revocarea liberării condiționate), ci pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare din care urmează să se deducă perioada executată - de la 26.11.2005 la 18.01.2006 și de la 19.03.2008 la 13.03.2012, data punerii sale în libertate.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515, pct.2, lit.d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București împotriva sentinței penale nr.746/10.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._, pe care o va casa, în parte, și rejudecând:
Va înlătură dispoziția de menținere a liberării condiționate dispusă prin sentința penală nr. 566 din 07 martie 2012 a Judecătoriei Baia M..
Va deduce prevenția de la 26 noiembrie 2005, la 18 ianuarie 2006 și de la 19 martie 2008 la 13 martie 2012.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București împotriva sentinței penale nr.746/10.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
Casează, în parte, sentința penală recurată și rejudecând:
Înlătură dispoziția de menținere a liberării condiționate dispusă prin sentința penală nr. 566 din 07 martie 2012 a Judecătoriei Baia M..
Deduce prevenția de la 26 noiembrie 2005 la 18 ianuarie 2006 și de la 19 martie 2008 la 13 martie 2012.
Onorariul apărătorului din oficiu de 200 lei, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. O. A. N. V. A. P.
GREFIER,
A. P.
red.M.O.
dact.L.G.
ex.2
red.D.I.G.-Jud.Sect.5
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... | Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
