Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1616/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1616/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 1616/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1616/R
Ședința publică din data de 12 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. E. B.
JUDECĂTOR: D. M.
JUDECĂTOR: F. B. V.
GREFIER: C. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror V. M..
Pe rol soluționarea recursului declarat de condamnat T. D. împotriva sentinței penale nr.1149/20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr._ – REJUDECARE DUPĂ EXTRĂDARE.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul condamnat T. D., personal in stare de arest si asistat de avocat ales T. C. cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 20.06.2013 emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul ales al recurentului condamnat T. D. depune la dosar motive de recurs pe care le susține oral, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând, reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
În acest sens solicită a se avea în vedere că inculpatul și-a însușit procedura simplificată prevăzută de art.3201 C.p.p., iar pe de altă parte solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale acestuia, la dosar existând mai multe caracterizări favorabile.
Pe cale de consecință, apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea mare, solicită admiterea recursului și pronunțarea unei soluții legale și temeinice, precum și deducerea corectă a detenției conform art.88 C.p. și art.15 Lg.302/2004 de la 15.11.2010 – data la care acesta a fost încarcerat inculpatul în Spania, și nu de la 03.12.2010 cum greșit s-a reținut.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului condamnatului cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, apreciind că s-a avut în vedere gravitatea faptei comise cât și împrejurarea că acesta este recidivist, fiind condamnate în mai multe rânduri pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat.
Referitor la deducerea pedepsei, consideră că acest motiv este întemeiat, motiv pentru care solicită admiterea apelului sub acest aspect și deducerea corectă a arestului preventiv de la data de 15.11.2010, astfel cum rezultă din actele dosarului.
Recurentul condamnat T. D. , având ultimul cuvânt, se raliază la concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1149 din 20.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 5221 C.proc.pen. a fost admisă cererea condamnatului T. D. de rejudecare a cauzei după extrădare.
În baza art. 5221 alin. 2 raportat la art. 406 alin. 1 C.proc.pen. a fost anulată în parte sentința penală nr.216 din 28.03.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul penal nr._/300/2007 în ceea ce privește soluția penală cu privire la inculpatul T. D..
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a) și i) C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) și b) C.pen., art. 39 alin. 4 C.pen. și art. 3201 alin. 7 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul T. D. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 61 C.pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 85/27.01.2005 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, a fost contopit restul neexecutat de 628 de zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință și aplică pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 88 C.pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada deja executată de la 03.12.2010 la zi.
S-a constatat că inculpatul se află în stare de detenție, nefiind dispusă suspendarea executării pedepselor conform art. 404 alin. 1 C.proc.pen.
A fost anulat MEPÎ nr. 616/2008 emis de Judecătoria Sectorului 2 București în baza sentinței penale nr. 216 din 28.03.2008 și dispune emiterea unui nou MEPÎ conform prezentei sentințe.
Au fost menținute dispozițiile din sentința penală nr.216 din 28.03.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București cu privire la obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare.
Prin sentința penală nr.216 din 28.03.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în dosarul penal nr._/300/2007, în baza art. 345 alin.2 Cod pr. pen., a fost condamnat inculpatul L. Ș. C., la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a și i Cod penal, în starea de recidivă prev. de art.37 alin.l lit.a și b Cod penal.
În temeiul art.61 raportat la art.39 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.305/27.02.2004 a Judecătoriei Sectorului 3 București și s-a contopit restul neexecutat de 568 de zile în pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Pe durata prev. de art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și litera b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive de la data de 11.07.2007 la zi.
În conformitate cu dispozițiile art.350 alin.1 Cod pr.pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului L. Ș. C..
În baza art. 345 alin.2 Cod pr.pen., a fost condamnat inculpatul T. D., la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a și i Cod penal, în starea de recidivă prev. de art.37 alin.1 lit.a și b Cod penal.
În temeiul art.61 raportat la art.39 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.85/27.01.2005 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală și s-a contopit restul neexecutat de 628 de zile în pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Pe durata prev. de art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și litera b Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.350 alin.1 Cod pr.pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului T. D..
În temeiul art.357 lit.e Cod pr.pen., s-a dispune restituirea către partea civilă Rey C., domiciliat în București, .. 5, sector 3, a următoarelor bunuri: o cruciuliță din metal alb bătută cu cristale Swarowski, având imprimat pe spate acest simbol, cu un lănțișor din metal împletit: o pereche de cercei cu șurub în formă de cruce bătute cu cristale Swarowski, o pereche de cercei tip șirag dintr-un material de culoare albă, bătuți cu cristale Swarowski și o cutie de carton cu geam pe care se află inscripționată marca Swarowski, bunuri recunoscute de partea civilă la sediul DGPMB - Serviciul de Investigații Criminale.
S-a respins cererea părții vătămate Ray C., în sensul obligării inculpaților la plata sumei de 3500 euro cu titlu de daune materiale, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București la data de 30.10.2007 în dosarul 2014/P/2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. C. Ș. în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a și i C.pen în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. a și b C.pen și T. D. în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a și i C.pen în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. a și b C.pen.
S-a reținut în fapt, în sarcina inculpaților, prin actul de sesizare a instanței că pe data de 05.02.2007 prin escaladarea gardului și forțarea ușii secundare tip termopan, cei doi inculpați au pătruns în locuința părții vătămate Rey C., de unde au sustras o cameră video marca Panasonic, model NU – GS 55GC, un sistem de navigație marca MIO, obiecte de încălțăminte, mai multe ceasuri mărcile TISSOT, POLAR și FESTINA, precum și bijuterii marca Swarowski.
În drept, fapta inculpaților L. C. Ș. și T. D., constând în aceea că pe data de 05.02.2007, prin escaladarea gardului și forțarea ușii secundare tip termopan au pătruns în locuința părții vătămate Rey C., de unde au sustras o cameră video marca Panasonic, model NU – GS 55GC, un sistem de navigație marca MIO, obiecte de încălțăminte, mai multe ceasuri mărcile TISSOT, POLAR și FESTINA, precum și bijuterii marca Swarowski întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a și i cu reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a și b C.pen.
La individualizarea pedepselor s-a ținut seama de criteriile generale prev. de art. 72 și de art. 52 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea, dispozițiile părții generale ale Codului Penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a acestuia, precum și de atitudinea procesuală nesinceră a inculpaților, inculpatul T. D. sustrăgându-se judecății, iar L. Ș. C. refuzând să coopereze cu organul de urmărire penală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații L. Ș. C. și T. D., solicitând achitarea în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală, arătând că nu există probe care să ateste participarea inculpaților la fapte.
Prin decizia penală nr.694/A/03.12.2008 a Tribunalului București – Secția I Penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați, s-a menține arestarea preventivă și s-a dedus perioada de arestare preventivă, cu cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații L. Ș. C. și T. D., soluționat de Curtea de Apel București – Secția I penală prin decizia penală nr.372/R/06.03.2009, când a respins ca nefondat recursul inculpatului L. Ș. C. și a admis recursul inculpatului T. D. și a trimis cauza spre rejudecare doar cu privire la acest inculpat.
Prin decizia penală nr.133/A/26.02.2010 a Tribunalului București – Secția I Penală a respins apelul declarat de inculpatul T. D. ca nefondat și s-a menținut starea de arest a inculpatului, cu obligarea sa la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T. D., care deși legal citat, nu s-a prezentat în susținerea recursului.
Prin avocat, s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.c Cod procedură penală, întrucât fapta nu a fost comisă de acesta, probele fiind indirecte și insuficiente pentru o soluție de condamnare.
Prin decizia penală nr. 1548/R/11.10.2010 a Curții de Apel București – Secția I penală s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. D. împotriva deciziei penale nr.133/26.02.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._._ .
S-a constatat că mandatul de arestare preventivă nr. 118/12.07.2007 emis de Judecătoria Sectorului 2 București nu a fost pus în executare.
Instanța de recurs a reținut că apărarea inculpatului în sensul că la data comiterii faptei se afla în Germania, cazat la un hotel, a fost infirmată de rezultatul comisiei rogatorii efectuate de instanța de apel, ca indicație dată de instanța de control judiciar, în sensul că inculpatul nu a fost niciodată cazat la hotelul respectiv, iar înscrisurile prezentate sunt false.
Prin efectuarea acestei probe, a fost înlăturat ultimul dubiu asupra vinovăției inculpatului, întrucât toate celelalte probe administrate demonstrează că inculpatul este autor al faptei de furt, relevantă în acest sens fiind convorbirea telefonică purtată de inculpat chiar din locuința părții vătămate, cu o altă persoană, căreia i-a dat detalii despre locuință, precum și o altă convorbire telefonică, purtată în aceeași zi, în care inculpatul îi solicita unei persoane de sex feminin să îi aducă ceva cântărească.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au motivat corespunzător, atât starea de fapt, cât și participarea inculpatului la săvârșirea faptei.
La data de 31.01.2012 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București a fost înregistrată cererea de rejudecare a dosarului nr._/300/2007 al aceleiași instanțe, întemeiată pe dispozițiile art. 5221 C.proc.pen, formulată de petentul condamnat T. D..
Acesta a arătat că prin sentința penală nr. 216/28.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 2, pronunțată în dosarul nr._/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 București și definitivă prin dec.pen. nr. 1548/11.10.2010 a Curții de Apel București, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. a și i C.pen., cu aplic art. 37 lit. a și b C.pen. A mai precizat că în cauză a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. 616/2008 din data de 14.10.2010, mandatul fiind pus în executare în data de 03.12.2010, fiind prins și extrădat din Spania. În susținerea cererii a indicat și faptul că sunt îndeplinite condițiile cerute de textul legal amintit, respectiv hotărârea a cărei anulare se solicită este definitivă, judecată s-a făcut în lipsa sa, nefiind audiat în niciuna dintre fazele procesuale.
Prin sentința penală nr. 375/18._, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în temeiul art. 5221 C.p.p., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de rejudecare a cauzei formulată de petentul condamnat T. D., cu obligarea petentului condamnat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Analizând temeinicia cererii, instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
După cum rezultă din dosarul nr._/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 București, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a și i C.pen., cu aplic art. 37 lit. a și b C.pen., prin sen.pen.nr. 216/28.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 2, pronunțată în dosarul nr._/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 București și definitivă prin dec.pen. nr. 1548/11.10.2010 a Curții de Apel București. În cauză au fost emise MEPI nr. 616/2008 din data de 14.10.2010, precum și mandatul european de arestare nr._/300/2007, iar MEPI nr. 616/2008 a fost pus în executare la data de 03.12.2010, condamnatul fiind arestat în Madrid, acesta fiind ulterior predat autorităților române în vederea punerii în executare a mandatului de executare.
În aceeași măsură, instanța de fond a reținut că, în cursul derulării procesului penal în care a fost pronunțată sentința penală amintită, inclusiv în căile de atac, petentul - deși a fost în mod legal citat - nu s-a prezentat în fața organelor judiciare și a instanței.
În ceea ce privește procedura instituită prin dispozițiile art. 522 indice 1 C.pr.pen., instanța a reținut că aceasta lasă la aprecierea instanței, dacă în raport de modalitatea în care s-a desfășurat procesul penal în lipsa condamnatului, se impune rejudecarea cauzei. Astfel, instanța apreciază că rejudecarea cauzei în baza art. 522 indice 1 C.pr.pen. se impune în situația în care judecătorul învestit cu o astfel de cerere constată că pe parcursul soluționării cauzei în care a fost pronunțată sentința de condamnare a petentului acestuia nu i-au fost respectate drepturile și garanțiile procesuale ori hotărârea s-a pronunțat fără a se administra un probatoriu solid care să poată forma convingerea instanței cu privire la vinovăția petentului.
Analizând procedura derulată pe parcursul procesului penal, în care s-a pronunțat condamnarea petentului, în raport de aspectele amintite, judecătorul fondului a apreciat că în procedura de fond a cauzei petentului i-au fost respectate toate drepturile și garanțiile procesuale, acesta beneficiind de a apărare calificată prin desemnarea unui apărător din oficiu, iar vinovăția sa a fost probată prin probele legal administrate atât în cursul urmăririi penale cât și pe parcursul judecății, astfel încât solicitarea de rejudecare a cauzei apare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs condamnatul T. D., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, considerând greșită soluția instanței de fond, întrucât, fiind îndeplinite cerințele prev.de art.522 indice 1 Cod procedură penală, se impunea rejudecarea cauzei sale.
Prin decizia penală nr. 1241/19.06.2012 a Curții de Apel București – Secția I penală s-a admis recursul declarat de condamnatul T. D. împotriva sentinței penale nr. 375/18._, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, și s-a casat sentința penală nr. 375 din 18 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București. Rejudecând, Curtea a admis în principiu cererea de rejudecare și a trimis cauza spre rejudecarea cererii la prima instanță.
A reținut că, potrivit art.5221 Cod procedură penală, la cererea persoanei judecate și condamnate în lipsă, în cazul în care s-a procedat la extrădare sau predarea în baza unui mandat european de arestare, cauza acesteia va putea fi rejudecată de către instanța care a soluționat în primă instanță, judecata purtându-se în cadrul prev.de art.404-408 Cod procedură penală.
Curtea a reținut că în speță rezultă că recurentul condamnat T. D. a fost judecat și condamnat în lipsă, a fost adus pe teritoriul României în baza unui mandat european de arestare și nu a avut cunoștință de desfășurarea procesului penal, în care avea calitatea de inculpat, astfel că cererea sa este admisibilă în principiu.
În ceea ce privește judecata în fond a cauzei, la care condamnatul pretinde a fi admisă, Curtea a constatat că, într-adevăr, dispozițiile art.5221 Cod procedură penală nu impun obligativitatea instanței de judecare a cauzei în fond, dar cum petentul condamnat nu a participat la nici o fază a judecării cauzei și nu rezultă că și-a făcut o apărare corespunzătoare, așa cum pretinde, prin angajare de avocat, a dispus rejudecarea în fond a cauzei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._ .
Rejudecarea cauzei s-a desfășurat conform dispozițiilor art. 3201 C.proc.pen., având în vedere și dispozițiile art. 405 C.proc.pen., administrându-se proba cu înscrisuri și fiind audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În data de 05.02.2007 cei doi inculpați - L. C. Ș. și T. D. s-au întâlnit în jurul orei 18.19, în apropierea locuinței părții vătămate din .. 5. În aceste împrejurări, locuința părții vătămate fiind echipată cu un sistem de alarmă electronic, inculpatul T. D. a contactat telefonic o altă persoană neidentificată, solicitându-i acesteia din urmă date cu privire la mecanismul de funcționare și declanșare a sistemului de alarmă, în condițiile în care unul dintre inculpați pătrunsese deja în locuință. Profitând de faptul ca sistemul de alarmă nu funcționa, inculpații au reușit să pătrundă în mod silențios în locuința părții vătămate, sustrăgând din interior mai multe bunuri - respectiv obiecte electronice și bijuterii. Ulterior o parte a bunurilor sustrase au ajuns în posesia martorelor Zoicăreanu A. și N. A. Caria, acestea predându-le de bună voie organelor de poliție. Bunurile ridicate din posesia martorelor au fost recunoscute de partea vătămată Rey C., cu ocazia prezentării acestora pentru recunoaștere la data de 11.07.2007.
Pentru a reține această stare de fapt instanța are în vedere coroborarea declarației date de inculpat în faza cercetării judecătorești, prin care a recunoscut săvârșirea faptei în modul descris, cu toate ansamblul probelor administrate în cauză, astfel cum au fost analizate mai sus: plângerea și declarațiile date în cursul urmăririi penale, declarațiile inculpatului L. C. Ș. date atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, procesul verbal de investigare tehnico-științifică a locului faptei, procesul verbal de depistare, procesele verbale de recunoaștere de pe planșele fotografice, proces verbal de recunoaștere a bunurilor de către partea vătămată Rey C., autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice, procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, hărțile grafice cu releele de telefonie mobilă prin care au fost purtate convorbirile telefonice, toate coroborate cu depozițiile martorilor Zoicăreanu A., Șiminea C., N. A. C., C. A. și Purcherea E., Zerbe Miriam și Mai Harald. Starea de fapt reținută în rechizitoriu și de instanțe conform hotărârilor menționate mai sus a fost dovedită fără dubiu.
În drept, fapta inculpatului T. D. constând în aceea că pe data de 05.02.2007, prin escaladarea gardului și forțarea ușii secundare tip termopan a pătruns împreună cu inculpatul L. C. Ș. în locuința părții vătămate Rey C., de unde au sustras o cameră video marca Panasonic, model NU – GS 55GC, un sistem de navigație marca MIO, obiecte de încălțăminte, mai multe ceasuri mărcile TISSOT, POLAR și FESTINA, precum și bijuterii marca Swarowski întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a) și i) cu reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a) și b) C.pen.
Vinovăția inculpatului, îmbrăcând forma intenției directe prev. de art. 19 alin.1 pct. 1 lit. a) C.pen este dovedită de probele menționate. Inculpatul a acționat în mod ilicit cu scopul deposedării pe nedrept a altor persoane de bunuri pe care el să și le însușească.
Instanța constată că, deși prin hotărârea rămasă definitivă s-a reținut o stare de fapt corectă și s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptei, fără ca lipsa inculpatului de la judecată să fi produs vreun efect negativ asupra situației acestuia, în cauză se impune admiterea cererii condamnatului T. D. de rejudecare a cauzei după extrădare și, în baza art. 5221 alin. 2 raportat la art. 406 alin. 1 C.proc.pen., anularea în parte a sentinței penale nr.216 din 28.03.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul penal nr._/300/2007, în ceea ce privește soluția penală cu privire la inculpatul T. D., în vederea reindividualizării pedepsei ca urmare a incidenței art. 3201 C.proc.pen.
În ceea ce privește latura civilă, soluția rămasă definitivă nu va fi desființată, având în vedere că este una corectă, nefiind relevată producerea prin judecarea în lipsă a unei vătămări pentru a cărei înlăturare să fie necesară anularea hotărârii definitive.
Regulile de procedură privind judecarea în primă instanță sunt cuprinse în prevederile art. 313 - 360 C.proc.pen., care potrivit dispozițiilor legale menționate se aplică și în rejudecarea cauzei după extrădare.
Dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. - judecata în cazul recunoașterii vinovăției - se înscriu în prevederile art. 313 - 360 C. proc. pen. și constituie reguli de procedură a judecării cauzei în fond, legiuitorul neînțelegând să le excepteze de la aplicarea în procedura rejudecării după extrădare, atâta vreme cât a prevăzut că se aplică dispozițiile art. 404 - 408, prin urmare și 405 C. proc. pen., adică regulile de procedură de la judecata în primă instanță, din care fac parte și dispozițiile art. 3201 C.proc.pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului și a modului de executare se ține seama de criteriile prev. de art. 72 și de art. 52 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiune, precum și de persoana inculpatului.
Inculpatul are antecedente penale, săvârșind fapta ce constituie obiectul cauzei atât în stare de recidivă postexecutorie, cât și în stare de recidivă postcondamnatorie, după liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 85/27.01.2005 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală și înainte de împlinirea duratei acesteia, restul neexecutat fiind de 628 de zile.
Instanța constată că nu este cazul a se reține aplicarea art. 73 ori a art. 74 alin. 1 lit. b) Cod pen.. Totodată, nu se impune a fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a) C.pen., având în vedere antecedentele penale ale inculpatului. În ceea ce privește atitudinea sinceră a inculpatului, căreia i se va da eficiență prin dispozițiile art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., aceasta nu justifică reținerea în plus a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c) C.pen., ce implică o căință profundă ce nu se regăsește în cauza de față, unde sinceritatea a fost urmarea dorinței reducerii limitelor de pedeapsă, mai ales că a survenit abia în prezentul ciclu procesual.
Pentru aceste considerente, în baza art. 5221 C.proc.pen. instanța de fond a admis cererea condamnatului T. D. de rejudecare a cauzei după extrădare.
În baza art. 5221 alin. 2 raportat la art. 406 alin. 1 C.proc.pen. a anulat în parte sentința penală nr.216 din 28.03.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul penal nr._/300/2007 în ceea ce privește soluția penală cu privire la inculpatul T. D..
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a) și i) C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) și b) C.pen., art. 39 alin. 4 C.pen. și art. 3201 alin. 7 C.proc.pen. l-a condamnat pe inculpatul T. D. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 61 C.pen. a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 85/27.01.2005 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, va contopi restul neexecutat de 628 de zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință și va aplica pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare.
Împotriva sentinței penale nr.1149 din 20.12.2012 a declarat recurs inculpatul T. D., care a solicitat reducerea pedepsei, arătând că a avut o atitudine sinceră, a recunoscut faptele în totalitate, arătând totodată că nu s-a făcut nici deducerea corectă, respectiv de la data de 15.11.2010.
Recursul inculpatului este nefondat și va fi respins în baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Situația de fapt nu a fost contestată de către inculpat, acesta recunoscând în totalitate faptele.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine individualizată, ținându-se cont de gravitatea faptei comise, de pericolul social al acesteia, de modalitatea de acționare a inculpatului, de limitele de pedeapsă stabilite de lege, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind recidivist, suferind anterior mai multe condamnări, ceea ce denotă perseverență infracțională.
Aspectele învederate de către recurentul inculpat au fost avute în vedere de către instanța de fond care le-a dat eficiența cuvenită atunci când au orientat pedeapsa către minimul prevăzut de lege.
În privința criticii privind greșita deducere a perioadei executate, este de observat că instanța de fond nu a avut la momentul soluționării cauzei toate actele invocate în prezent de către inculpat, astfel că dacă s-au făcut erori în privința deducerii, urmează să fie soluționate printr-o cerere de îndreptare a erorii materiale sau printr-o contestație la executare.
Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T. D., împotriva sentinței penale nr.1149 din 20.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. E. BăjanDumitru MiranceaFlorin B. V.
GREFIER,
C. B.
Red. D.M.
Dact. A.L. 2 ex./18.09.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1611/2013.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
