Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 967/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 967/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 967/2014
Dosar Nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 967
Ședința publică din data de 10.09.2014
Curtea constituită din:
Președinte: D. D.
Judecător: R. A.-B.
Grefier I. C.-M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol, se află judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București împotriva Sentinței penale nr. 25/F din data de 08 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în Dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocatul din oficiu P. G., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/16.06.2014, aflată la dosarul cauzei, și avocatul din oficiu C. C., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2014, pe care o depune în ședință, lipsind intimatul-inculpat E. Ș. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constatând că există doi avocați din oficiu în cauză, dispune ca avocatul din oficiu P. G. să pună în continuare concluzii în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a apelului formulat de către parchet, solicitând schimbarea încadrării juridice din art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 în art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu reținerea art. 37 lit. a vechiul Cod penal, întrucât fapta a fost comisă la data de 28.05.2007, iar primul termen al recidivei postcondamnatorii reprezintă o condamnare de 6 ani și 7 luni închisoare, fiind liberat condiționat la data de 27.03.2007. De asemenea, mai solicită condamnarea inculpatului cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală la minimul prevăzut de lege, respectiv 8 luni închisoare, aplicarea dispozițiilor revocării liberării condiționate art. 61 vechiul Cod penal și darea spre executare a pedepsei celei mai grele, respectiv 1010 zile. În opinia sa, art. 61 vechiul Cod penal este mai favorabil decât art. 104 alin. 2 Cod penal.
De altfel, solicită condamnarea inculpatului și nu achitarea, întrucât infracțiunea săvârșită deși diferită de cea care constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii a fost comisă la două luni de la data liberării condiționate, astfel încât pedeapsa anterioară nu și-a atins scopul atins, chiar dacă fapta nu a avut urmări foarte grave, totuși nu poate fi ignorat faptul că a fost avariat un autoturism.
Avocatul din oficiu al intimatului-inculpat E. Ș. C., având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului declarat de către parchet ca nefondat, menținerea sentinței penale atacate ca fiind temeinică și legală, în mod corect fiind dispusă achitarea, apreciind că fapta săvârșită nu se încadrează în gradul de pericol al unei infracțiuni, în mod corect aplicându-se o amendă de 1000 lei, suficientă pentru îndreptarea inculpatului. De asemenea, o dovadă constituie faptul că în timpul îndelungat de la săvârșirea faptei, 28.05.2007, și până în prezent, inculpatul nu a mai săvârșit nicio faptă prevăzută de legea penală.
După strigarea cauzei, se prezintă avocatul ales al intimatului-inculpat, Curtea permițându-i acestuia să pună concluzii, pentru a da posibilitatea unei apărări efective.
La al doilea apel nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocatul ales al intimatului-inculpat, avocatul S. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/28.08.2014, aflate la dosarul cauzei, lipsind intimatul-inculpat E. Ș.-C..
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului și condamnarea inculpatului în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rap. la art. 37 lit. a vechiul Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, la o pedeapsă în cuantum minim, cu aplicarea dispozițiilor art. 61 vechiul Cod penal mai favorabile decât art. 104 Cod penal, revocarea liberării condiționate, contopirea cu pedeapsa din prezenta cauză și executarea pedepsei rezultante de 1010 zile, aplicarea pedepselor accesorii conform art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b vechiul Cod penal. De asemenea, apreciază că se impune condamnarea, nefiind întrunite condițiile pentru a dispune achitarea în baza art. 18 ind. 1 vechiul Cod penal, datorită perseverenței infracționale a inculpatului care a săvârșit fapta la două luni după liberarea condiționată.
Avocatul ales al intimatului-inculpat E. Ș. C., având cuvântul, solicită, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală, respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței penale atacate ca temeinică și legală. În susținerile sale, arată că în data de 28.05.2007, inculpatul a fost depistat de către organele de poliție conducând un autoturism fără a poseda permis de conducere. Pentru ca fapta sa să constituie infracțiune este necesar să fie întrunite condițiile prevăzute la art. 17 vechiul Cod penal, respectiv să fie prevăzută de legea penală, să fie săvârșită cu vinovăție, să prezinte gradul de pericol social concret al unei infracțiuni. Astfel, fapta de a conduce pe drumurile publice fără a avea permis de conducere, este prevăzută de legea penală, necontestând imputabilitatea acesteia sub aspectul vinovăției inculpatului, ca trăsătură esențială. Însă discuții comportă cu privire la gradul de pericol social, în ceea ce privește calificarea unei fapte ca infracțiune, însuși legiuitorul făcând distincție între o faptă care prezintă pericol social, care poate fi catalogată drept infracțiune și o faptă care prin natura pericolului social pe care îl emană, nu constituie infracțiune. Menționează că nu contestă că fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a poseda permis de conducere prezintă pericol social al unei infracțiuni, însă inculpatul avea cunoștințele și abilitățile practice pentru a conduce un autovehicul, urmând anterior cursurile unei școli pentru a învăța să conducă, iar din lipsă de venituri nu le-a putut definitiva, respectiv să susțină examenul pentru a obține dreptul de a conduce pe drumurile publice.
În susținerile sale, mai arată că în temeiul art. 86 din OUG nr. 195/2002, în prezent art. 335 Cod de procedură penală, fapta sa este aptă de a constitui infracțiune, totuși trebuie reținute circumstanțelor personale ale inculpatului care a urmat cursurile unei școli pentru a obține permisul de conducere, aspect care face să scadă semnificativ gradul de pericol social al unei infracțiuni, și să scoată fapta din sfera ilicitului penal.
În privința circumstanțelor personale, afirmă că inculpatul este unic întreținător al familiei sale compusă din concubina sa M. D., copilul său minor de 7 luni și mama acestuia, care are o . probleme de sănătate, locomotorii, așa cum rezultă și din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, inculpatul desfășoară o . activități comerciale în cadrul unei întreprinderi familiale. Acesta mai arată că aplicarea unei pedepse privative de libertate ar avea un efect negativ asupra familiei sale, că inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere pe tot parcursul urmăririi penale și în timpul judecății, de la prima sa declarație afirmând că în acea noapte se deplasa cu o fată la un spital, prezentându-se în fața organelor judiciare ori de câte ori a fost chemat.
În temeiul art. 6 din CEDO rap. la art. 20 din Constituție, se prevede dreptul unei persoane la un proces echitabil, de a fi judecat într-un termen rezonabil care se raportează la complexitatea faptei săvârșite în drept și în fapt, comportamentul părților și al autorităților, arătând că de la data săvârșirii faptei 28.05.2007 și până la data trimiterii în judecată -14.06.2013 au trecut mai mult de 6 ani, instanța de judecată constatând o perioadă de inactivitate a organelor de urmărire penală de la data de 28.05.2007 până la data de 17.05.2012, fapta trebuind să fie analizată nu numai prin prisma pericolului social la momentul săvârșirii faptei, ci și prin raportare la perioada lungă de timp care a trecut până la soluționarea cauzei și a pericolului social pe care îl reprezintă la acest moment.
D. care solicită în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate.
Avocatul ales al intimatului-inculpat E. Ș. C. depune la dosar concluzii scrise.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 25/08.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București – Secția I penală, în dosarul penal nr._, s-au hotărât următoarele:
„În temeiul art.334 C.pr.pen schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului din art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 în art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a C.pen
În temeiul art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.b1 C. pr. pen., achită pe inculpatul E. Ș. C. (fiul lui D. și G., născut la data de 08.02.1982 în Răcari, jud. Dâmbovița, domiciliat în Răcari, ., jud. Dâmbovița, CNP_) pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.
În temeiul art. 181 alin. 3 C. pen. raportat la art. 91 lit. c C. pen., aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d C. pr. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3).”
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 4756/P/2007, întocmit la data de 14.06.2013 de P. de pe lângă Judecătoria sector 5 București și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 14.06.2013, sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului E. Ș. C. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, precum și scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului E. Ș.-C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
În fapt, în actul de sesizare s-a reținut, în esență, că, la data de 28.05.2007, inculpatul E. Ș.-C. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Rahovei, iar la intersecția cu . lovit autovehiculul cu nr. de înmatriculare B-_ 07/12 ce era oprit regulamentar la semafor. Din impact a rezultat avarierea celor două autoturisme, însă nicio persoană nu a fost rănită. Polițiștii care au întocmit procesul-verbal de constatare a accidentului, au procedat la testarea inculpatului cu aparatul etilotest. Rezultatul testării, efectuate la 3,10 a fost de 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat. Tinând cont de rezultat, inculpatul a fost condus la I.N.M.L. unde i-au fost recoltate probe biologice. Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1416/2007, inculpatul avea la ora 3:10 o alcoolemie de 0,55 gr ‰, iar peste o oră 0,35 gr ‰. Organele de poliție au constatat că acesta nu are dreptul de a conduce pe drumurile publice autovehicule, neposedând permis de conducere.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații învinuit, declarație martor L. B. I., buletin de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 1416, proces-verbal de verificare.
În cursul judecății, instanța a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii simplificate, prev. de art. 3201 C.p.p. astfel că a fost audiat inculpatul, în conformitate cu dispozițiile art.70 al.2 C.proc.pen. și art. 3201 alin. 7 C.p.p., declarația acestuia aflându-se la dosar și au fost administrate înscrisuri în circumstanțiere.
Analizând materialul probator administrat, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 28.05.2007, în jurul orei 01:30, inculpatul a condus sub influența băuturilor alcoolice, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Rahovei, iar la intersecția cu . autovehiculul cu nr. de înmatriculare B-_ 07/12 ce era oprit la semafor, respectând culoare roșie a acestuia. Din accidentul rutier nu au rezultat victime, iar șoferul autovehiculul cu nr. de înmatriculare B-_ 07/12, numitul L. B. I., a declarat că i s-a eliberat autorizația de reparație, precum și faptul că are asigurare CASCO.
Această situație de fapt a reieșit din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de verificare (f. 7 d.u.p.), declarația martorului L. B.-I. (f. 8 d.u.p.), declarația inculpatului (f. 9, 23 d.u.p, f. 23 d.i.), precum și din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie (f. 12 d.u.p.)
În drept, instanța a reținut că infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală, elemente prevăzute în mod cumulativ.
Inculpatul conducând la data de 28.05.2007, ora 01:30 fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice, și anume pe . săvârșit fapta prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, fiind întrunite elementele constitutive prevăzute de lege, fapta fiind săvârșită totodată cu vinovăție, inculpatul acționând cu intenție directă, astfel cum este definită potrivit art. 19 alin. (1) pct. 1 C.p.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni în temeiul art. 181 C.p., potrivit căruia nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și de conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
Astfel, instanța a reținut că inculpatul, deși nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, acesta urmase cursurile de pregătire, fără însă a da examen. De asemenea, inculpatul a luat hotărârea de a conduce autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pentru a duce la spital o persoană care nu se simțea bine, astfel cum reiese din declarația acestuia dată imediat după săvârșirea faptei (f. 9 d.u.p.), păstrată apoi în tot cursul procesului penal. Fapta inculpatului nu a produs urmări grave, ci doar avarierea autovehiculul cu nr. de înmatriculare B-_ 07/12, în accidentul rutier, nefiind implicate victime.
Referitor la conduita inculpatului, din analiza fișei de cazier judiciar (f. 13 d.u.p.), a reieșit că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) – 209 alin (1) lit. a) și i) C.p. prin sent. pen. nr. 1658/05.06.2003 a Judecătoriei sector 5 București, definitivă prin dec. pen. nr. 1545/01.09.2004 a Curții de Apel București. Inculpatul a început executarea acestei pedepse la data de 06.02.2003, a fost eliberat la data de 19.05.2004, rearestat la data de 15.10.2004 și liberat condiționat la data de 27.03.2007. Scopul educativ al pedepsei a fost atins, astfel că inculpatul nu a mai săvârșit infracțiuni în perioada următoare liberării condiționate, astfel că în prezent este reprezentantul întreprinderii familiale E. D. Ș.-C. ÎNTREPRINDERE FAMILIALĂ, având ca obiect comerț cu amănuntul, fiind totodată unicul întreținător al familiei sale, compusă din mama sa, care suferă de o boală locomotorie, și concubina sa, însărcinată, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța a subliniat că dreptul la un proces echitabil prev. de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, care se aplică în temeiul art. 20 din Constituția României, include și dreptul unei persoane de a fi judecată într-un „termen rezonabil”, care se apreciază, potrivit jurisprudenței Curții, prin raportare la complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul părților din proces, precum și comportamentul autorităților statale competente.
Instanța a constatat că de la data săvârșirii faptei – 28.05.2007 – până la data trimiterii în judecată – 14.06.2013 – au trecut mai mult de 6 ani, perioadă care nu se justifică în raport cu complexitatea cauzei, instanța constatând o perioadă de inactivitate din partea organelor de urmările penală în perioada mai 2007 până la data de 17.05.2012, când s-a dispus începerea urmăririi penale in personam, pentru a se evita împlinirea iminentă a termenului de prescripție a răspunderii penale. Așadar, fapta inculpatului trebuie analizată nu numai din prisma pericolului social al acesteia la momentul săvârșirii faptei, ci și prin raportare la perioada lungă de timp care a trecut până la soluționarea cauzei în mod definitiv, dispariția pericolului social concret reprezentând un remediu posibil al încălcării duratei rezonabile a procedurii judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, solicitând, admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu reținerea art. 37 lit. a vechiul Cod penal.
Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și conform art. 417 și urm. Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 181 vechiul Cod penal, în sensul că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Instanța a analizat atât modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost săvârșită, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpatului.
Inculpatul avea aptitudinile necesare conducerii autoturismului, urmând cursurile de pregătire, deplasarea a fost efectuată pentru a conduce la o unitate spitalicească o cunoștință care acuza probleme de sănătate, iar fapta inculpatului nu a produs consecințe negative în plan uman. Inculpatul desfășoară activități comerciale în cadrul întreprinderii familiale E. D. Ș.-C. ÎNTREPRINDERE FAMILIALĂ, asigurând financiar nevoile familiei în calitate de unic întreținător, familie compusă din concubina sa, un copil minor în vârstă de 7 luni și mama sa, care prezintă o . probleme de sănătate, locomotorii, așa cum rezultă și din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Fapta inculpatului a fost corect analizată nu numai din prisma pericolului social al acesteia la momentul săvârșirii faptei, ci și prin raportare la perioada lungă de timp care a trecut până la soluționarea cauzei în mod definitiv, timpul scurs de la data comiterii faptei fiind de natură să estompeze ecoul ei.
Intervalul nu se justifică în raport cu complexitatea cauzei și comportamentul părților din proces, ci se datorează organelor de urmărire penală care au manifestat inactivitate în perioada mai 2007 - mai 2012.
Starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, nu constituie un argument suficient care să facă inaplicabile prev. art. 181 vechiul Cod penal deoarece gradul de pericol social al unei infracțiuni nu este determinat numai de persoana inculpatului, care, de altfel, nu a mai avut conflicte cu legea penală în intervalul considerabil de 7 ani scurs până în prezent și a manifestat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Lipsind o trăsătură esențială a infracțiunii, respectiv pericolul social, soluția legală și temeinică este aceea a achitării, în temeiul prev. de art. 10 lit.b1 Cod procedură penală anterior.
O astfel de soluție se impune și pentru că, sancțiunea privativă de libertate care potrivit legii este singura opțiune a instanței pentru a fi aplicată inculpatului, are un caracter excesiv evident, depășind prin rigoarea și consecințele ei ceea ce este necesar în vederea realizării scopului legii penale și pentru schimbarea conduitei inculpatului.
În ceea ce privește solicitarea formulată de reprezentantul Ministerului Public, Curtea constată că prima instanță a dispus aplicarea art.87 alin. 1 din OUG 195/2002 în loc de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, dar este vorba despre o simplă eroare, în condițiile în care în considerente hotărârii se face vorbire despre conducerea pe drumurile publice de către inculpat a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie, fără nici cea mai mică referire la conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge care ar corespunde art.87 alin. 1 din OUG 195/2002.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea, în baza art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, împotriva sentinței penale nr. 25/08.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București – Secția I penală, în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 272 alin. 1,2 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, împotriva sentinței penale nr. 25/08.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București – Secția I penală, în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 272 alin. 1,2 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. D. R. A.-B.
GREFIER,
I. C.-M.
Red. / Tehnored. jud. R.
Ex. 4/26.11.2014
J. Sector 5 București S. I pen – jud.G.D.I.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 968/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
