Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 668/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 668/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 668/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.668/C
Ședința publică din data de 04.09.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C.-B. I.-T.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, judecarea contestației declarate de condamnatul Ș. F. împotriva sentinței penale nr.219/12.03.2014 a Tribunalului G. – Secția Penală, din dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-condamnat, personal, în stare de deținere și asistat juridic de apărătorul din oficiu B. V., în substituirea avocatului S. A.-M., baza delegației nr._/01.09.2014 și a delegației de substituire, atașate la filele 8 și 9 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul condamnat, personal, declară că își retrage contestația.
În raport cu declarația contestatorului condamnat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat solicită să se ia act de declarația acestuia, în sensul retragerii contestației formulate în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, la rândul său, să se ia act de declarația prin care contestatorul condamnat a precizat că își retrage contestația.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.219 din data de 12 martie 2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală, în baza art.23 din Legea nr.255/2013 rap la art.595 NCPP, a fost admisă sesizarea formulată de către Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului G., privind pe condamnatul Ș. F. [fiul lui R. și E., născut la data de 20.10.1987 în București, deținut în Penitenciarul G.].
S-a constatat aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.6 alin.1 din Noul Cod penal pentru aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei.
Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală nr.135F din 24.02.2010 a Tribunalului București, secția I-a penală rămasă definitivă prin decizia penală nr.4566 din 24.02.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, după cum urmează:
- pedeapsa detențiunii pe viață pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prev. art. 174 - 176 lit.d) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.75 lit.a) din Codul penal din 1969 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b din Codul penal, pe o perioadă de 10 ani.
- pedeapsa de 25 de ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art.20 raportat la art. 174 - 176 lit.d) din Codul penal, cu aplicarea art.75 lit.a) din Codul penal și - pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b din Codul penal, pe o perioadă de 10 ani.
- pedeapsa de 10 închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 raportat la art. 211 alin.1, alin.2 lit.b) și alin. 21 lit.a) și b) din Codul penal.
În baza art. 6 alin. (1) din Noul Cod penal, a fost redusă pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art.20 raportat la art. 174 - 176 lit.d) din Codul penal, cu aplicarea art.75 lit.a) din Codul penal din 1969 la 12 ani și 6 luni închisoare, maximul special prevăzut de art.32-33 rap art.189 alin.1 lit.d din Noul Cod penal.
În baza art. 6 alin. (1) din Noul Cod penal, a fost redusă pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de prev. de art.20 raportat la art. 211 alin.1, alin.2 lit.b) și alin. 2/1 lit.a) și b) din Codul penal la 5 ani închisoare, maximul special prevăzut de art.32-33 rap art.233-234 lit.a și d din Noul Cod penal.
S-a constatat că pedeapsa detențiunii pe viață aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii omor deosebit de grav prev. art. 174 - 176 lit.d) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.75 lit.a) din Codul penal din 1969 nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, respectiv de art.189 alin.1 lit.d din Noul Cod penal, astfel că nu se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit prin sentința menționată.
În art. 33 alin. lit. a), art. 34 lit. b Codul penal din 1969, au fost contopite pedepsele repuse in individualitatea lor, dispunându-se ca petentul Ș. F. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea a detențiunii pe viață.
În temeiul dispozițiilor art.6 aliniatul 6 din Codul penal, s-a dispus înlocuirea pedepsei complementare, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Codul penal din 1969 pe o durată de 10 ani aplicată condamnatului Ș. F. cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 literele a, b Cod penal în vigoare adoptat prin Legea nr. 286/2009, pe o durată de 5 ani.
În baza art.65 NCP, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și d NCP, ca pedeapsă accesorie.
S-a dedus din pedeapsa aplicată numitului Ș. F. perioada executată de la 26.02.2009 la zi.
S-a dispus anularea M.E.P.I. nr.231 din 17.12.2010 emis de Tribunalul București, secția I-a penală și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr.135F din 24.02.2010 a Tribunalului București, secția I-a penală rămasă definitivă prin decizia penală nr.4566 din 24.02.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 174 - 176 lit.d) din Codul penal, cu aplicarea art.75 lit.a) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul Ș. F. [zis „C.”, fiul lui R. și E., născut la 20.10.1987 în București, domiciliat în București, ., nr.14, sector 3, CNP_], la pedeapsa detențiunii pe viață pentru infracțiunea de omor deosebit de grav.
În baza art.65 din Codul penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b din Codul penal, pe o perioadă de 10 ani.
În baza art.20 raportat la art. 174 - 176 lit.d) din Codul penal, cu aplicarea art.75 lit.a) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul Ș. F. la pedeapsa de 25 de ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav.
În baza art.65 din Codul penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b din Codul penal, pe o perioadă de 10 ani.
În baza art.20 raportat la art. 211 alin.1, alin.2 lit.b) și alin. 21 lit.a) și b) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul Ș. F. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.a Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa detențiunii pe viață.
În baza art.33 lit.a și art.35 al.1 și 3 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b din Codul penal, pe o perioadă de 10 ani.
În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b din Codul penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.88 Cod penal, a dedus din durata pedepsei pronunțate timpul reținerii și al arestării preventive de la data de 26.02.2009 la zi.
În baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a arătat că, la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, pus în aplicare prin Legea nr. 187/2012, iar ca urmare a intrării în vigoare a acestor acte normative, a fost abrogată Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, având în vedere prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României, revizuită în anul 2003, conform cărora „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”, deși persoana privată de libertate Ș. F., este o persoană condamnată definitiv, se impune a se analiza situația juridică a acestui condamnat pentru a se stabili dacă, prin . Codului penal, a intervenit o lege penală mai favorabilă față de acesta, sub aspectul incidenței prevederilor art. 4 și 6 din Codul penal.
Potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod procedură penală, prima instanță a analizat mai întâi aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă, constatând că:
-pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art.20 raportat la art. 174 - 176 lit.d) din Codul penal, cu aplicarea art.75 lit.a) din Codul penal din 1969 este mai mare decât maximul special prevăzut de art.32-33 rap art.189 alin.1 lit.d din Noul Cod penal adică 12 ani și 6 luni închisoare și se impune reducerea pedepsei la acest maxim;
-pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de prev. de art.20 raportat la art. 211 alin.1, alin.2 lit.b) și alin. 2/1 lit.a) și b) din Codul penal din 1969 depășește maximul special prevăzut de art.32-33 rap. art.233-234 lit.a și d din Noul Cod penal care este de 5 ani închisoare și se impune reducerea pedepsei la acest maxim;
-pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b, din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 10 ani depășește maximul legal prevăzut de art. 66 alin.1 Cod penal care este de 5 ani și se impune reducerea pedepsei complementare la acest maxim, urmând a fi executată în limitele și conținutul prev. de art. 66 literele a, b Cod penal în vigoare adoptat prin legea nr. 286/2009.
D. urmare, Tribunalul G. a admis sesizarea formulată de către Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului G., privind pe condamnatul Ș. F. și a constatat aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.6 alin.1 din Noul Cod penal pentru aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, procedând potrivit dispozitivului sentinței, mai sus menționat.
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, a formulat contestație condamnatul Ș. F., fără a arăta în scris care sunt motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
La primul termen de judecată cu procedura îndeplinită, prezent fiind, contestatorul condamnat Ș. F., personal și asistat de apărător desemnat de Curte din oficiu, a declarat că înțelege să-și retragă contestația.
Potrivit art.4251 alin.3 Cod procedură penală rap.la art.415 alin.1 Cod procedură penală, până la închiderea dezbaterilor la instanța care soluționează contestația, persoana vătămată și oricare dintre părți își poate retrage contestația declarată.
Cum în speță, condamnatul a fost prezent personal și asistat de avocat desemnat de Curte din oficiu, manifestându-și voința în sensul retragerii căii de atac, Curtea va lua act de retragerea contestației.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Ia act de declarația contestatorului-condamnat Ș. F., prin care acesta își retrage contestația formulată împotriva sentinței penale nr.219 din data de 12 martie 2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală, în Dosar nr._ .
Obligă contestatorul la plata a 25 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 septembrie 2014.
PREȘEDINTE,
C.-B. I.-T.
GREFIER,
I. P.
red.C.B.I.T.
dact.L.G.
ex.2
red.A.I.-Trib.G.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 935/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
