Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 968/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 968/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 968/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.968
Ședința publică din data de 10.09.2014
Curtea constituită din:
Președinte: D. D.
Judecător: R. A.-B.
Grefier: I. C. M.
Ministerul Public–P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către inculpatul I. C.-G. și partea civilă M. G.-C. împotriva sentinței penale nr.58/23.04.2014, pronunțată de către Judecătoria T. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul-intimat-inculpat I. C.-G., personal, asistat de avocat ales Cerva N., în baza împuternicirii avocațiale nr._/10.09.2014, pe care o depune în ședință, și apelantul-intimat-parte civilă M. G.-C., personal, asistat de avocat ales Cațan A.-L., în baza împuternicirii avocațiale nr.110/05.05.2014, pe care o depune în ședință, lipsind intimata-parte civilă S. Județean de ambulanță Teleorman și intimata-parte vătămată S. Județean A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
La interpelarea Curții, apelantul-intimat-inculpat I. C.-G. învederează faptul că își menține declarația dată anterior.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul ales al apelantului-intimat-parte civilă M. G.-C., având cuvântul, solicită desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, pronunțarea unei hotărârii juste și echitabile raportat la gradul concret de pericol social, la faptă, la suferințele psihice și fizice suferite de partea civilă prin fapta săvârșită de apelantul-intimat-inculpat, acesta acționând cu vinovăție, a prevăzut rezultatul faptelor sale și a urmărit producerea lor. Astfel, pedeapsa la care a fost obligat, respectiv 135 de zile de amendă, nu este în măsură să asigure scopul procesului penal, mai ales că acesta nu a recunoscut, nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecății, că a lovit partea civilă cu picioarele după ce aceasta a căzut la pământ.
De asemenea, în opinia sa, limitele zilelor de amendă prevăzute pentru fapta comisă sunt între 120-240 zile, ceea ce face ca pedeapsa de 135 de zile amendă să fie foarte mică, iar punctul de amendă de 10 lei consideră că este foarte redus.
În privința laturii civile, aceasta a fost dovedită prin înscrisurile depuse, chitanțe ale cheltuielilor în cuantum de 4.157 de lei, cu precizarea că preocuparea principală a fost de refacere a stării de sănătate și nu de a preconstitui probe. Acesta mai arată că partea civilă a suferit un prejudiciu moral, consecințele fiind vizibile până în prezent, nu s-a refăcut și nu a putut urma cursurile unei școli militare, ceea ce face ca suma de 5.000 de lei să fie prea mică.
Avocatul ales al apelantului-intimat-inculpat I. C.-G., având cuvântul, în privința apelului inculpatului, susține că acesta vizează latura civilă, arătând că în mod greșit s-a admis acțiunea părții civile S. Județean de Ambulanță Teleorman, acordând despăgubiri în cuantum de 614 lei, deși aceste cheltuieli sunt decontate din bugetul Ministerului Sănătății Publice, ceea ce face ca S. Județean de Ambulanță Teleorman să fi primit de 2 ori plata despăgubirilor, aspect demonstrat și de faptul că S. Județean A. nu s-a constituit parte civilă. În consecință, solicită respingerea acțiunii părții civile S. Județean de ambulanță Teleorman.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, susține că în mod greșit s-au acordat daune materiale în cuantum de 2.500 de lei, instanța de fond considerând suma ca fiind dovedită, deși din dovada cu înscrisuri și audierea cu martori rezultă suma de 614 lei, reprezentând cheltuieli medicale și de transport, cu toate că anumite chitanțe de transport nu se referă la zile în care acesta a venit în București la control medical.
În privința daunelor materiale, solicită acordarea parțial a sumelor în cuantum de 614 lei-cheltuieli dovedite, iar în privința daunelor morale consideră că suma acordată de către instanța de fond este în cuantum prea mare, având în vedere împrejurarea că de la momentul prezentării la spital și până în prezent partea civilă M. G. nu a mai depus niciun înscris medical doveditor al stării sale de sănătate, deși acesta susține că nu s-a refăcut încă.
Pe latură penală, susține că pedeapsa s-a stabilit în funcție de poziția inculpatului de recunoaștere și de criteriile de individualizare, inculpatul a fost dispus să se împace cu partea civilă, dorind la un moment dat să îi acorde suma de 2.000 de euro, sumă pe care partea civilă a refuzat-o. În ceea ce privește zilele de amendă, conform criteriilor de individualizare, cu reducerea pedepsei datorită poziției de recunoaștere, s-a stabilit în mod corect pedeapsa constând în 135 de zile de amendă, punctul de 10 lei amendă fiind în mod corect stabilit raportat la împrejurarea că inculpatul este încă în întreținerea familiei, locuiește într-un oraș în care rata șomajului este foarte mare, de unde rezultă că îi este foarte greu să se angajeze.
În concluzie, solicită menținerea pedepsei astfel cum a fost stabilită de către instanța de la fond și respingerea apelului declarat de către partea civilă.
Avocatul ales al părții civile M. G.-C., având cuvântul, în privința apelului declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia, întrucât cheltuielile părții civile au fost dovedite cu martori și înscrisuri, iar cu privire la cheltuielile efectuate de către partea civilă S. Județean de Ambulanță Teleorman susține că acestea nu sunt decontate de la bugetul Ministerului Sănătății Publice pentru fapta de care este acuzat inculpatul.
Reprezentantul Ministerului Public, pe apelul declarat de partea civilă, solicită respingerea acestuia, întrucât în ceea ce privește latura penală, amenda este stabilită într-un cuantum minim, fiind în mod corect individualizată conform art.74 Cod penal, instanța de fond luând în considerare în mod corect gravitatea faptei și circumstanțele personale favorabile ale inculpatului.
Pe latura civilă, susține că daunele materiale sunt dovedite de înscrisurile medicale depuse, de bonurile fiscale depuse și de declarațiile celor 2 martori, iar cu privire la daunele morale, consideră că suma acordată de 5.000 de lei reprezintă o compensare justă a suferinței provocate.
Pe apelul declarat de inculpat, susține că în mod corect s-a admis acțiunea civilă formulată de către S. Județean de Ambulanță Teleorman și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor, în conformitate cu art.19 Cod de procedură penală și art.1357 Cod Civil, întrucât potrivit condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, instituția care a decontat poate exercita o acțiune în regres împotriva inculpatului. Pe latură civilă, cu privire la acțiunea civilă exercitată de către partea civilă M. G.-C., apreciază că sumele acordate corespund probelor administrate în cauză.
Apelantul-intimat-inculpat I. C.-G., având ultimul cuvânt, susține că lasă soluția la aprecierea Curții.
Avocatul ales al apelantului-intimat-inculpat I. C.-G. depune note scrise la dosarul cauzei.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.58/23.04.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria T. M. a dispus, în baza art. 386 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului I. C. G. (zis „C.” CNP –_, născut la data de 21.10.1989, în loc. Z., Jud. Teleorman, fiul lui S. și C., cetățenie română, studii - 12 clase, fără ocupație, situația militară nesatisfăcută, domiciliat în ., fără antecedente penale) prin actul de sesizare din infracțiunea prevăzută de art.181 alin.1 din vechiul Cod penal în infracțiunea prevăzută de baza art.193 alin.2 cu aplic. art.5 Cod penal, text de lege în baza căruia cu aplic.art.396 alin.1 și 10 Cod pr.penală a fost condamnat inculpatul, la 135 zile amendă, fiecare în sumă de 10 lei, urmând ca inculpatul să plătească 1.350 lei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală săvârșită în dauna părții civile M. G. C..
Totodată, a fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri părților civile după cum urmează: 614 lei Serviciului de ambulanță județean Teleorman, plus dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului, iar părții civile M. G. C. 2500 lei cheltuieli materiale și 5.000 lei daune morale.
S-a luat act că S. județean A. și S. clinic de chirurgie oro-maxilo-facială prof. dr.D. T. București nu s-au constituit părți civile în cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, că în dimineața zilei de 31.03.2013, persoana vătămată M. G. C., se afla în incinta barului S.C. . în ., împreună cu mai mulți prieteni, unde consumau băuturii alcoolice. La un moment dat, în bar a intrat și inculpatul I. C. G., acesta salutându-i pe cei aflați în local după care a mers la aparatele electronice de jocuri de noroc din bar. Inculpatul I. C. G., deranjat de faptul că persoana vătămată M. G. C., începuse să se manifeste zgomotos chiar spărgând o sticlă de bere pe podeaua localului s-a dus la acesta și i-a aplicat două lovituri cu pumnul în zona feței. În urma loviturilor primite persoana vătămată M. G. C., s-a dezechilibrat și a căzut pe podea, moment în care inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul tot în zona feței, producându-i leziuni deschise la nivelul feței sângerând puternic, așa cum rezultă din declarația martorului D. I. C..
Pentru aplanarea conflictului și în ajutorul persoanei vătămate M. G. C., au intervenit martorul Zariosu A. A., împreună cu celelalte persoane din bar, nemaiavând loc alte altercații conform declarației acestuia.
Conform declarației persoanei vătămate M. G. C., pe data de 02.04.2013, s-a prezentat la S. Județean A., de unde a fost transportat cu Ambulanța la S. clinic O.M.F. Prof Dr. D. T. din București, unde a fost internat în perioada 02.04.2013 – 04.04.2013, cu diagnosticul la externare – fractură mandibulară paramediană dreaptă și subcondiliană stângă.
Fiind audiat, inculpatul I. C. G., deși a recunoscut că a lovit persoana vătămată M. G. C., cu pumnul în zona feței, a afirmat că a făcut acest lucru doar pentru a se apăra deoarece persoana vătămată a vrut să-l lovească la rândul său și nu este adevărat faptul că după ce persoana vătămată a căzut la podea l-a mai lovit cu piciorul în zona feței.
Prin adresa nr.5066 din 18.09.2013, S. Clinic de Chirurgie O. – Maxilo – Facială Prof. Dr.D. T. București, a comunicat faptul că nu se constituie parte civilă în procesul penal. S. Județean de Ambulanță Teleorman, prin adresa nr. 4151/05 decembrie 2013, a comunicat faptul că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 614 lei reprezentând cheltuieli de transport. S. Județean A., prin adresa nr._ din 17 martie 2014, a comunicat faptul că nu se constituie parte civilă în procesul penal. Persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 29.157 lei despăgubiri civile compuse din 4157 lei daune materiale și_ lei daune morale.
Această situație de fapt a fost reținută pe baza probelor administrate în cauză, respectiv: certificatul medico-legal nr.181/C/529 din 04.04.2013, al SML A., proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare, declarațiile persoanei vătămate, ale inculpatului și declarațiile martorilor D. I. C., Zariosu A. A., D. D. și N. E.. În faza de judecată au fost audiați, la cererea părții civile M. G. C., N. L. I. și Chichinete I.. În ședința publică din 2 aprilie 2014, inculpatul a solicitat și instanța a admis să fie judecat potrivit procedurii de recunoaștere a vinovăției prev.de art.275 Cod pr.penală.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului de a lovi, la data de 31 martie 2013, partea civilă M. G. C. cu pumnul și piciorul provocându-i acestuia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 50 – 55 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev.de art.181 alin.1 din vechiul Cod penal.
Avându-se în vedere că în timpul procesului a intervenit o lege penală nouă, respectiv un nou Cod penal, în vigoare de la data de 1 februarie 2014, instanța de fond a apreciat că, sub aspect sancționator, noua reglementare este mai favorabilă. Astfel, noua reglementare prevede o pedeapsă de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă, față de pedeapsa de 6 luni la 5 ani în vechiul Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere, potrivit art.74 Cod penal, atât gravitatea ridicată a faptelor ce rezultă din modul și împrejurările în care a fost săvârșită, consecințele acestei fapte asupra părții civile M. G. C., precum și persoana inculpatului care a recunoscut comiterea faptei și a fost de acord să despăgubească partea civilă în limita posibilităților sale cauzate, respectiv suma de 2.000 euro, fiind de acord și cu prestare unei munci în folosul comunității, dar și lipsa antecedentelor.
În raport de aceste criterii, s-a apreciat de către instanță că aplicarea pedepsei amenzii, respectiv de 135 zile amendă, fiecare în sumă de 10 lei este de natură să asigure scopul pedepsei, dar și reinserția socială a inculpatului și îndreptarea sa.
Sub aspect civil, având în vedere înscrisurile medicale depuse la dosar (fișa de primiri urgențe întocmită de S. județean A., rețetă), bonuri fiscale pentru alimentare cu combustibil, dar și declarațiile martorilor audiați, instanța a constatat că partea civilă a făcut dovada cheltuielilor materiale de 2.500 lei solicitate, constând în consultații și investigații medicale, dispozitive dentare, cheltuieli în timpul spitalizării și cheltuieli de transport. S-a mai reținut că nu se poate pretinde părții civile să facă dovezi cu înscrisuri a tuturor acestor cheltuieli, fiind de înțeles și acceptat că principala sa preocupare a fost refacerea stării de sănătate nu preconstituirea de probe.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a apreciat că este în afara oricărei îndoieli că partea civilă a suferit un prejudiciu moral în urma agresiunilor suferite. Astfel, s-a reținut că victima a fost internată în perioada 2-4 aprilie 2013, recuperarea sa fiind îndelungată și dureroasă, anumite consecințe propagându-se până în prezent, iar o compensare a prejudiciului moral ar putea fi realizată prin obligarea inculpatului la plata unei sume în cuantum de 5.000 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpatul I. C.-G. și partea civilă M. G.-C., ambii criticând-o pentru netemeinicie pentru următoarele motive:
În motivarea scrisă a apelului (filele 3-4) partea civilă critică hotărârea atât sub aspectul laturii penale, considerând pedeapsa prea mică în raport de pericolul social concret, cât și sub aspectul laturii civile, apreciind daunele morale și materiale trebuie acordate în cuantumul solicitat. Apreciază că daunele materiale în cuantum de 4.157 lei au fost dovedite cu înscrisuri și martori, iar daunele morale acordate nu reprezintă o justă și integrală desdăunare.
Inculpatul critică hotărârea exclusiv sub aspectul laturii civile a cauzei, solicitând respingerea acțiunii exercitată de S. Județean de Ambulanță Teleorman întrucât asistența medicală este acoperită de la bugetul de stat, daunele materiale au fost dovedite numai până la concurența sumei de 614 lei, iar daunele morale sunt nejustificate.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți respectiv al laturii civile a cauzei, Curtea constată următoarele:
Instanța fondului a reținut corect situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și recunoscută de inculpatul I. C.-G. în condițiile art.396 alin.10 Cod pr.penală, din care rezultă că la data de 31.03.2013 a lovit partea civilă cu pumnul și piciorul provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Critica apelantei-părți civile referitoare la cuantumul pedepsei aplicate este nejustificată, judecătoria reținând că în raport de gravitatea faptei și circumstanțele personale favorabile ale inculpatului se impune o amendă orientată spre minim.
Referitor la modul de soluționare a laturii civile a cauzei, criticată de ambele părți, Curtea constată că prima instanță a interpretat și apreciat corect dispozițiile art.19 Cod pr.penală și art.1357 și urm. Cod civil, în sensul că inculpatul este dator să acopere și prejudiciile indirecte cauzate prin fapta ilicită, respectiv cheltuielile de spitalizare ocazionate de îngrijirile acordate părții civile. De asemenea, caracterul reparator și compensator al daunelor morale a justificat acordarea sumei de 5.000 lei, iar în privința daunelor materiale dovedite parțial cu înscrisuri, parțial prin proba testimonială, suma acordată de judecătorie este în concordanță cu ceea ce partea civilă a putut proba.
Pentru acest considerente, neidentificând alte motive de desființare a hotărârii primei instanțe Curtea, în temeiul art.421pct.1 lit.b Cod pr.penală, va…
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul inculpat I. C. G. și apelantul parte civilă M. G. C. împotriva sentinței penale nr. 58/23.04.2014, pronunțată de Judecătoria T. M., în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală obligă apelantul inculpat la plata a 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală obligă apelantul parte civilă la plata a 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. D. R. A.-B.
GREFIER,
I. C.-M.
Red.D.D./Th.red.C.V.M.-ex.5/31.10.2014
Jud.T. M. – jud.I.V.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 974/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 967/2014.... → |
|---|
