Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 935/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 935/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-09-2014 în dosarul nr. 935/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.935/A
Ședința publică de la data de 05 septembrie 2014
Curtea constituită din:
Președinte: M.-A. M.
Judecător: C. B.
Grefier: E.-A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol pronunțarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și inculpatul I. R. Ș. împotriva sentinței penale nr.1402 din data de 09 mai 2014 a Tribunalului București-Secția I penală, pronunțată în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 01 septembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03 septembrie 2014 și a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1402/09.05.2014 a Tribunalului București, s-a dispus: „Menține dispoziția privind disjungerea cauzei (latura penală și civilă) referitor la inculpatul L. N.(fiul lui T. și M., născut la data de 22.03.1987 în București, domiciliat în București, ., sector 2, CNP_, arestat în baza M.A.P. nr. 319/U.P./05.11.2013 emis de Tribunalul București Secția a II-a Penală), și formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la data de 16.05.2014, ora 13,00, CF18, sala 139.
În baza art.386 C.p.p. schimbă încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I. R. Ș. din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 C.pen.-art.175 alin. 1 lit. i C.pen. în infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 32 N.C.pen. rap. la art. 188 N.C.pen., cu aplicarea art. 5 N.C.pen.
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului I. R. Ș., în sensul reținerii circumstanței atenuante legale prev. de art. 75 al. 1 lit. a N.C.pen.
În baza art. 32 N.C.pen. rap. la art. 188 N.C.pen., cu aplicarea art. 5 N.C.pen., cu aplicarea art.396 al. 10 din N. C.pr.pen., condamnă pe inculpatul I. R. Ș. (fiul lui T. și C., născut la data de 04.07.1993 în București, domiciliat în București, Calea 13 Septembrie nr. 203 A, sector 5 și fără forme legale în București, .. 35, ., ., CNP_, arestat în baza M.A.P. nr.320/U.P./05.11.2013 emis de Tribunalul București Secția a II-a Penală, cetățean român, stare civilă – concubinaj, un copil minor, situația militară nesatisfăcută, studii – 5 clase, ocupație- fără, locul de muncă -fără) la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.
În baza art.67 al. 2 din N. C.pen. raportat la art.5 al. 1 din N. C.pen. aplică inculpatului I. R. Ș. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b) din N. C.pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.65 alin.1 din N. C.pen. aplică inculpatului I. R. Ș. pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin 1 lit.a și b) din N. C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de la inculpatul I. R. Ș. a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 399 alin. 1 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului I. R. Ș..
În temeiul art. 72 N.C.pen. deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, de la 04.11.2013 la zi.
În baza art. 19 N.C.pr.pen. raportat la art. 397 N.C.pr.pen., cu referire la art. 1349 din noul C.civ. și art. 1357 din noul C.civ., admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă M. C. M. și obligă pe inculpatul I. R. Ș. la suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 206,11 lei cu titlu de daune materiale. Respinge celelalte pretenții civile solicitate.
În baza art. 19 N.C.pr.pen. raportat la art. 397 N.C.pr.pen., raportat la art. 1349 din noul C.civ. și art. 1357 din noul C.civ., art.313 din Legea 95/2006, admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. Universitar de Urgență București și obligă pe inculpatul I. R. Ș. la plata către partea civilă a sumei de 17.910,54 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată M. C. M..”
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nr. 5172/P/2013 din data de 29.01.2014, înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr._ 2013, la data de 29.01.2014, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații I. R. Ș. și L. N. zis „C.”, pentru săvârșirea, în coautorat, a infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 C.pen. - art. 175 alin. 1 lit. i C.pen..
Prin actul de sesizare a instanței s-a arătat, în esență că, în după amiaza zilei de 01.11.2013, în jurul orei 16.30, pe . 5, urmare refuzului părții vătămate M. C. M., de profesie taximetrist, de a-i transporta cu taxiul, inculpații I. R. Ș. și L. N. zis „C.” au agresat partea vătămată care a fost înjunghiată de către I. R. Ș. cu un cuțit în zona hemitoracică posterioară stânga în timp ce numitul L. N. lovea partea vătămată, aceasta fiind astfel în imposibilitate de a reacționa.
Situația de fapt a fost stabilită în faza de urmărire penală pe baza următoarelor mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului din data de 01.11.2013 și planșe foto; declarații parte vătămată M. C. M.; proces-verbal din data de 04.11.2013 de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului L. N. de către partea vătămată M. C. M. și planșe foto; acte medicale (diagnostice și foaie de observație clinică) eliberate de S. Universitar de Urgență București privind partea vătămată M. C. M.; raport de expertiză medico-legală nr. A1/_/2013 privind partea vătămată M. C. M.; raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică nr._/16.12.2013; declarații martori S. A., B. M., T. S., C. M., C. F., Mai S. M., M. S., C. A., B. Nicușor L., P. C.; proces verbal de recunoaștere de pe planșa foto a inculpaților I. R. Ș. și L. N. de către martorul T. S. și planșe foto; procese-verbale de redare a apelurilor efectuate la Serviciul 112; raport de constatare tehnico-științific nr. 265.528/20.12.2013 privind investigarea comportamentului simulat al inculpatului L. N.; raport de constatare tehnico-științific nr. 265.529/20.12.2013 privind investigarea comportamentului simulat al inculpatului I. R. Ș.; acte medicale privind pe inculpatul L. N.; raport de expertiză medico-legală nr. A1/_/2013 privind pe inculpatul L. N.; declarații învinuit/inculpat I. R. Ș.; declarații învinuit/inculpat L. N..
Prin încheierea din data de 24.03.2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București – Secția I Penală s-au respins ca inadmisibile cererile formulate de inculpatul L. N., prin apărător, iar în baza art. 346 al. 1 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 5172/P/2013 din data de 29.01.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, privind pe inculpații I. R. Ș. și L. N., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. Totodată, s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații I. R. Ș. și L. N..
Prin decizia penală nr. 186/C/14.04.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ */a4, s-a decis, în baza art. 347 C.p.p. cu referire la art. 346 C.p.p. respingerea, ca nefondată a contestației formulată de inculpatul L. N. împotriva încheierii dată de Tribunalul București – Secția I Penală la 24.03.2014.
La termenul de judecată de azi, 09.05.2014, în fața instanței de judecată, inculpatul I. R. Ș. a solicitat ca judecata să se facă potrivit procedurii privind recunoașterea învinuirii, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.
La același termen de judecată, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.46 C.p.p. a dispus disjungerea cauzei atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, față de inculpatul L. N.,apreciind că sunt motive temeinice pentru buna soluționare a desfășurării judecății, ținând seama de poziția procesuală a inculpatului L. N., având în vedere că judecata se va face potrivit procedurii de drept comun în privința acestui inculpat.
În apărare, la termenul de judecată din 09.05.2014, inculpatul I. R. Ș., prin apărător ales, a depus înscrisuri în circumstanțiere.
Totodată, în dovedirea acțiunii civile, partea civilă M. C. M., prin apărător ales, a depus înscrisuri.
În fapt, instanța de fond a reținut că în după amiaza zilei de 01.11.2013, în jurul orei 16.30, persoana vătămată M. C. M., de profesie taximetrist, se afla în autoturismul-taxi, marca Dacia L., de culoare galbenă, cu nr. de înmatriculare_, ce era staționat pe trotuar, în stația de taxiuri de pe . apropierea intersecției cu Calea 13 Septembrie. La un moment dat, inculpații L. N. și I. R. Ș., dorind să se deplaseze cu taxiul, s-au urcat în autoturismul persoanei vătămate. Astfel, inculpatul L. N. s-a așezat pe bancheta din spate, în partea dreaptă, în diagonală cu șoferul, iar inculpatul I. R. Ș., care inițial intenționase să ia loc pe scaunul din dreapta față, s-a așezat, la cererea persoanei vătămate, pe bancheta din spate, în dreptul șoferului. Inculpatul L. N. a întrebat persoana vătămată de ce nu i-a permis celuilalt inculpat să se așeze pe locul pasagerului și dacă are ”maimuță” (dispozitiv prin care se poate modifica contorul aparatului de taxat), motiv pentru care persoana vătămată a refuzat să efectueze cursa, cerându-le inculpaților să coboare din taxi. Inculpații au insistat ca persoana vătămată să-i transporte, iar între inculpatul L. N. și persoana vătămată M. C. M. a avut loc o altercație în cadrul căreia au fost aduse injurii de ambele părți.
În acest context, persoana vătămată M. C. M. a fost lovită cu pumnul în față de inculpatul L. N., după care a coborât din taxi, având un cuțit în mână și fiind urmată de inculpați. Inculpatul L. N. a continuat să agreseze persoana vătămată, lovind-o cu pumnii și picioarele, timp în care inculpatul I. R. Ș. i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu un cuțit în regiunea hemitoracică posterioară, pricinuindu-i astfel o plagă toracică penetrantă intrapleural cu interesarea lobului pulmonar inferior stâng și hemopneumotorax.
Instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul român în art. 52 Cod penal poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
S-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenție, având în vedere gravitatea infracțiunilor pe care le-a săvârșit inculpatul, instanța apreciind că numai prin această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei poate fi atins scopul prevăzut de legiuitor, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra valorilor sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea infracțiunilor și să-și adapteze comportamentul viitor la aceste valori.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, acesta solicitând în esență reducerea pedepselor aplicate ca efect a reținerii circumstanței atenuante legale a provocării, motivat de modul în care partea vătămată s-a comportat anterior momentului în care inculpatul l-a agresat.
De asemenea, a formulat apel și P. de pe langă Tribunalul București susținandu-se inițial că instanța de fond a procedat în mod greșit atat timp cat a disjuns și latura civilă a cauzei în ceea ce îl privește pe inculpat, soluția nefiind corectă decat în ceea ce privea latura penală a cauzei. Ulterior, acest motiv de apel nu a mai fost susținut de reprezentantul Ministerului Public, acesta însă solicitand modificarea soluției primei instanțe de judecată sub aspectul întinderii cuatumului daunelor morale acordate, considerandu-se că acesta depășeșete ceea ce fusese solicitat de partea civilă, fiind încălcat principiul disponibilității acțiunii civile..
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază doar apelul Ministerului Public ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nr. 5172/P/2013 din data de 29.01.2014, înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr._ 2013, la data de 29.01.2014, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații I. R. Ș. și L. N. zis „C.”, pentru săvârșirea, în coautorat, a infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 C.pen. - art. 175 alin. 1 lit. i C.pen.. reținandu-se, în esență că, în după amiaza zilei de 01.11.2013, în jurul orei 16.30, pe . 5, urmare refuzului părții vătămate M. C. M., de profesie taximetrist, de a-i transporta cu taxiul, inculpații I. R. Ș. și L. N. zis „C.” au agresat partea vătămată care a fost înjunghiată de către I. R. Ș. cu un cuțit în zona hemitoracică posterioară stânga în timp ce numitul L. N. lovea partea vătămată, aceasta fiind astfel în imposibilitate de a reacționa.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, inculpatul declarând personal că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimis în judecată, declarațiile inculpatului de recunoaștere coroborându-se întrutotul cu probele administrate în cauză.
În ceea ce privește motivul de apel legat de reținerea față de inculpat a circumstanței legale atenuante a provocării, Curtea consideră că acesta este neîntemeiat.
Potrivit art. 75 lit. a) C. pen., constituie circumstanță atenuantă „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.”
Existența tulburării sau emoției, în sensul art. 75 lit. a) C. pen. și intensitatea acestora nu se pot reține de organul judiciar pe baza unei prezumții legale, ci trebuie stabilite în mod concret, pe bază de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective, însă fără absolutizarea acestora și fără a exclude total ipoteza utilizării unor criterii obiective.
Astfel, întrucât dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen. presupun atât examinarea unor împrejurări exterioare care influențează starea psihică a făptuitorului, cât și examinarea semnificației acestora asupra comportamentului făptuitorului, pe fondul inexistenței unor criterii cu valoare absolută (și, totodată, nesusceptibile de relativizare) referitoare la procesele psihice (criterii exacte pentru a se stabili dacă o anumită tulburare și-a avut sau nu sorgintea într-un impuls exterior determinant), nu se poate renunța total la criteriile obiective în aprecierea existenței sau inexistenței „stării de provocare.”
Pentru reținerea „stării de provocare”, în sensul art. 75 lit. a) C. pen., nu se poate face abstracție de unele criterii obiective, cum ar fi compararea reacției făptuitorului cu reacția „omului mediu” supus unei provocări similare, cerința unei anumite proporții între actul provocator și reacția făptuitorului, inclusiv prin observarea consecințelor faptei săvârșite ca urmare a actului provocator etc. Curtea mai reține că un anumit act ilicit poate fi caracterizat ca provocator numai dacă nu este dependent într-un fel sau altul de conduita autorului infracțiunii, însă când acel act constituie o urmare a propriei sale conduite, inculpatul nu poate beneficia de circumstanța atenuantă a provocării pentru că provocatorul propriu-zis este el însuși.
În cauza de față între inculpatul L. N. și persoana vătămată M. C. M. a avut loc o altercație în cadrul căreia au fost aduse injurii de ambele părți.
În acest context, persoana vătămată M. C. M. a fost lovită cu pumnul în față de inculpatul L. N., după care a coborât din taxi, având un cuțit în mână și fiind urmată de inculpați. Inculpatul L. N. a continuat să agreseze persoana vătămată, lovind-o cu pumnii și picioarele, timp în care inculpatul I. R. Ș. i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu un cuțit în regiunea hemitoracică posterioară, pricinuindu-i astfel o plagă toracică penetrantă intrapleural cu interesarea lobului pulmonar inferior stâng și hemopneumotorax.
Ori, simplul refuz de a îi transporta de inculpați cu mașina sau faptul că între părți au existat injurii anterior comiterii faptei, nu puteau da naștere unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Sub aspectul individualizării pedepsei și modalității de executare, Curtea procedând la reevaluarea aspectelor relative la fapte, dar mai ales la persoana inculpatului, relevante în procesul de individualizare a modalității de executare, consideră că pentru realizarea scopului educativ al pedepsei, în cauză se impune menținerea pedepsei aplicate de prima instanță și executarea pedepsei rezultante în regim de detenție. Astfel, avem în vedere că inculpatul I. R. Ș. a săvârșit o infracțiune ce relevă dispreț față de valori morale esențiale, de o gravitate accentuată, în raport de împrejurările și modul de comitere, în public, pe fondul unui conflict spontan, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, consecințele unei fapte de acest gen, motivul săvârșirii infracțiunii, conduita inculpatului după săvârșirea faptei, poziția procesuală a inculpatului pe parcursul procesului penal. Aceste aspecte relevă un potențial criminogen ridicat al acestuia și lipsa de resurse interne care să releve capacitatea sa de a-și considera poziția față de valorile sociale ocrotite de legea penală.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la cuantumul despăgubirilor civile, Curtea constată că în termen legal, persoana vătămată M. C. M. s-a constituit parte civilă, așa cum rezultă din cererea depusă de aceasta la termenul de judecată din data de 15.04.2014, prin care s-a învederat că se constituie parte civilă cu suma de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, solicitând obligarea inculpaților în solidar la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune. De asemenea, s-a mai menționat că suma de 30.000 lei este constituită din 25.000 lei - daune morale și 5000 lei - daune materiale, reprezentând sumele plătite pentru tratament medical, după spitalizare, cheltuielile efectuate pentru repararea capacității de muncă după spitalizare. Prin urmare, partea vătămată a menționat expres sumele pe care dorește să le primească ca daune din partea fiecărui inculpat în parte, respectiv_ daune morale și 2500 daune materiale.
Exercitarea acțiunii civile constă, în esență, în deducerea în fața instanței a raportului juridic civil conflictual de către titularul dreptului subiectiv legalmente protejat. În Codul de procedură penală, se prezintă detaliat modul în care persoanele vătămate se pot constitui părți civile, atât în fața instanței civile, cât și a celei penal. Prin urmare, în cursul soluționării judecății în fond a cauzei, instanțal exercită rol activ în soluționarea acțiunii civile în conformitate cu dispozițiile legale, limitările ținând de respectarea principiului disponibilității fiind cele legate de pornirea acțiunii civile, dovedirea temeiniciei acesteia în privința întinderii prejudiciului și a convențiilor care pot interveni între părți.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă M. C. M. și a obligat pe inculpatul I. R. Ș. la suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 206,11 lei cu titlu de daune materiale, deși suma maximă ce putea fi acordată ca daune morale era aceea de_ lei.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe langă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1402/09.05.2014 a Tribunalului București.
Va desființează, în parte, sentința penală nr. 1402/09.05.2014 a Tribunalului București și rejudecând: În baza art. 19 C.p.p. raportat la art. 397 C.p.p. și la art. 1349 – 1357 C.p.c. va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. C. M. și va obliga inculpatul I. R. Ș. la plata către partea civilă a sumelor de_ lei, reprezentand despăgubiri morale și 206,11 lei, reprezentand despăgubiri materiale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1402/09.05.2014 a Tribunalului București.
În baza art.421 pct.1 lit.b CPP. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat I. R. Ș. împotriva sentinței penale nr. 1402/09.05.2014 a Tribunalului București.
În baza art. 424 alin. 3 cod procedura penala si art. 72 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive de la data de 04.11.2013 până la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe langă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1402/09.05.2014 a Tribunalului București.
Desființează, în parte, sentința penală nr. 1402/09.05.2014 a Tribunalului București și rejudecând:
În baza art. 19 C.p.p. raportat la art. 397 C.p.p. și la art. 1349 – 1357 C.p.c. admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. C. M. și obligă inculpatul I. R. Ș. la plata către partea civilă a sumelor de_ lei, reprezentand despăgubiri morale și 206,11 lei, reprezentand despăgubiri materiale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1402/09.05.2014 a Tribunalului București.
În baza art.421 pct.1 lit.b CPP. respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat I. R. Ș. împotriva sentinței penale nr. 1402/09.05.2014 a Tribunalului București.
În baza art. 424 alin. 3 cod procedura penala si art. 72 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive de la data de 04.11.2013 până la zi.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare efectuate cu ocazia soluționării apelului exercitat de P. de pe langă Tribunalul București răman în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelantul inculpat I. R. Ș. la plata sumei de 300 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului exercitat de apelantul inculpat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
M.-A. M. C. B.
GREFIER,
E.-A. N.
Red./Dact.M.A.M.-9 ex
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 974/2014.... → |
|---|
