Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 633/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 633/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-08-2014 în dosarul nr. 633/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 633 / CO / LPF
Ședința publică din data de 18 august 2014
Curtea constituită din:
Președinte: C. B.
Grefier: C. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror L. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul-condamnat M. M. împotriva sentinței penale nr. 514/30.04.2014 pronunțate de Tribunalul G. – Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-condamnat, personal, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. Pasala D., care depune în ședință delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._/12.08.2014, emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citareeste legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La interpelarea Curții, contestatorul-condamnat precizează că își menține contestația formulată.
Curtea, nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul contestatorului-condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației, iar pe fond, în baza art. 595 C.pr.pen., diminuarea cuantumului pedepsei aplicate, conform legii penale noi, aceasta fiind mai favorabilă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că se impune admiterea contestației, însă nu pentru motivul învederat.
Astfel, în ceea ce privește pedeapsa aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav de 25 de ani închisoare, aceasta nu depășește maximul textului incriminator din noua reglementare.
Însă, pentru pedeapsa aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie având ca urmare moartea persoanei, se impune reducerea acesteia, de la 20 ani închisoare la 18 ani închisoare.
Referitor la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. a, c, d și f din vechiul Cod penal, aceasta nu depășește maximul special prevăzut noul Cod penal.
Însă, în ceea ce privește pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. a și b din vechiul Cod penal și art. 211 alin. 21 lit. a și c din vechiul Cod penal, consideră că se impune reducerea pedepsei, la 10 ani închisoare, acesta fiind maximul pedepsei în noua reglementare.
Pentru toate aceste motive, apreciind că aceste reduceri de pedeapsă sunt relevante în situația intervenirii unui act de grațiere, solicită admiterea contestației și pronunțarea unei soluții legale și temeinice, în sensul celor arătate.
În atare situație, solicită anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii și emiterea unui nou mandat, cu reducerile de pedeapsă corespunzătoare și cu mențiunile în cauză, precum și deducerea arestului preventiv efectiv executat de la dtaa de 15.10.2003 până la zi.
Contestatorul-condamnat, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, iar pedeapsa aplicată este prea mare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Sentința penală contestată
Prin sentința penală nr. 514/30.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în dosarul nr._, în baza art. 595 C.pr.pen., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul M. M., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 320 din 16.09.2011 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin nerecurare la data de 18.10.2011; în baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Tribunalul a reținut următoarele:
Petentului M. M. i-a fost admisă cererea de contopire pedepse prin sentința penală nr. 320 din 16.09.2011 a Tribunalului Dâmbovița. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 106/18.03.2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, definitivă prin decizia penală nr. 3906/19.06.2006 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, în pedepsele componente de 8 ani închisoare, 13 ani închisoare și 11 ani închisoare. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1055/27.09.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1778/30.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în pedepsele componente de 25 ani închisoare și 20 ani închisoare. În baza art. 36 Cod penal, au fost contopite pedepsele componente, urmând ca petentul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare. Pe termen de 5 ani s-au interzis drepturile prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal.
În raport de art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, prima instanță a constatat că, în ceea ce privește pedeapsa de 20 de ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. 1 și 2 lit. a, b, c, d și f Cod penal, aceasta se situează peste limita maximă prevăzută de Noul Cod penal, sens în care s-ar impune reducerea acesteia. Infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1 și 2 lit. a, b, c, d și f Cod penal are corespondent în art. 236 Noul Cod penal rap. la art. 234 Noul Cod penal, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 7 ani la 18 ani, limita maximă fiind astfel de 18 ani închisoare.
Dar, având în vedere dispozițiile art. 38 Noul Cod penal rap. la art. 39 Noul Cod penal, conform cărora, când s-au stabilit pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, petentul ar urma să execute o pedeapsă de 25 de ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - 176 lit. a și d Cod penal (care nu depășește limita maximă a infracțiunea prevăzută de art. 188 - 189 lit. d și h Noul Cod penal) la care s-ar adăuga 1/3 din pedepsele de 18 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1 și 2 lit. a, b, c, d și f Cod penal (pedeapsă de 20 de ani închisoare redusă conform art. 6 Noul Cod penal), 8 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a, c, d și f Cod penal (care nu depășește limita maximă a infracțiunii prevăzute de art. 234 alin. 1 lit. d Noul Cod penal), 13 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a și b Cod penal rap. la art. 211 alin. 21 lit. a și c Cod penal (care nu depășește limita maximă a infracțiunii prevăzute de art. 234 alin. 1 lit. c, d și f rap. la art. 236 Noul Cod penal) și 11 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a și b Cod penal rap. la art. 211 alin. 21 lit. a și c Cod penal (care nu depășește limita maximă a infracțiunii prevăzute de art. 234 alin. 1 lit. c, d și f rap. la art. 236 Noul Cod penal), pedeapsa rezultantă de 41 de ani și 8 luni închisoare (25 de ani închisoare plus 1/3 din 50 ani închisoare – 16 ani și 8 luni închisoare), fiind mai mare decât cea pe care o execută condamnatul în prezent.
Având în vedere cele mai sus menționate, prima instanță nu a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. art. 211 alin. 1 și 2 lit. a, b, c, d și f Cod penal, întrucât această reducere a pedepsei închisorii este fără efecte juridice în ceea ce-l privește pe condamnat la acest moment, dat fiind că pedeapsa ce se cere a fi redusă a intrat în contopire cu altă pedeapsă mai mare. Măsura se impune și datorită faptului că rațiunea dispozițiilor art. 6 din Noul Cod penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în situația aceluia care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, în sensul ca cel condamnat să nu execute o pedeapsă mai mare decât limita maximă prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite.
Concluzionând, prima instanță a reținut că petentul execută o pedeapsă legală și din prisma noului cod penal.
Împotriva acestei sentințe, la data de 06.05.2014, în termenul legal de 3 zile de la comunicarea sentinței, condamnatul M. M. a formulat contestație pe care a motivat-o oral.
Contestația a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 29.07.2014 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Motivele de contestație
Condamnatul a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale contestate și, pe fond, rejudecând, admiterea contestației la executare și aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 6 din Noul Cod penal, în sensul diminuării cuantumului pedepsei aplicate.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale contestate, atât prin prisma motivelor invocate de către contestatorul-condamnat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru următoareleconsiderente:
Situația de fapt
În prezenta cauză, contestatorul-condamnat execută pedeapsa principală rezultantă de 25 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 320/16.09.2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția Penală în dosarul nr._, definitivă la data de 18.10.2011 prin nerecurare, pentru care s-a emis M.E.P.Î. nr. 463/18.10.2011.
Prin această sentință penală, contestatorul a fost condamnat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
-tâlhărie în formă agravantă, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a, c, d și f din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal,
-tâlhărie în formă agravantă, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a și b și alin. 21 lit. a și c din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal,
-tâlhărie în formă agravantă, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a și b și alin. 21 lit. a și c din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal,
-tâlhărie în formă agravantă, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a, b, c, d și f cu aplic. art. 37 lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal și
-omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a și d cu aplic. art. 37 lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.
Dispoziții legale incidente
În temeiul art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. a, c, d și f din Noul Cod penal, maximul special al pedepsei prevăzute pentru această infracțiune este de 10 ani închisoare.
În temeiul art. 188 – art. 189 alin. 1 lit. d și h din Noul Cod penal, maximul special al pedepsei prevăzute pentru această infracțiune este de 25 de ani închisoare.
În baza art. 4 din Legea nr. 187/2012, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Analiza motivelor de contestație
În raport de ansamblul textelor de lege anterior enunțate, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, pentru următoarele motive.
Referitor la una dintre pedepsele aplicate pentru infracțiunea de tâlhărie și la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de omor deosebit de grav
Pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată nu depășește maximul special de 10 ani închisoare prevăzut de dispozițiile Noului Cod penal pentru această infracțiune.
Pedeapsa de 25 de ani închisoare aplicată condamnatului pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav nu depășește maximul special de 25 de ani închisoare prevăzut de dispozițiile Noului Cod penal pentru această infracțiune.
În consecință, Curtea reține că în cauză sunt incidente prevederile art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Noul Cod penal.
Referitor la trei dintre pedepsele aplicate pentru infracțiunea de tâlhărie
Pedepsele de 13 ani închisoare, 11 ani închisoare și 20 de ani închisoare aplicate condamnatului pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie în formă calificată depășesc maximele speciale de 10 ani închisoare și, respectiv 15 ani închisoare – ca urmare a reținerii stării de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 41 alin. 1 rap. la art. 43 alin. 5 din Noul Cod penal - prevăzute de dispozițiile Noului Cod penal pentru aceste infracțiuni.
Însă, Curtea constată că nu se impune reducerea cuantumului celor trei pedepse, având în vedere următoarele considerente.
Prin decizia nr. 1/14.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ /HP/P, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie prin încheierea din data de 7 februarie 2014, în dosarul nr._, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, și a stabilit următoarele: în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale; în a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal; în cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim; în caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi; decizia este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 477 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Așadar, având în vedere modalitatea de aplicare a art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, stabilită de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea constată ca fiind lipsită de orice eficiență practică - din perspectiva regimului juridic al concursului de infracțiuni - reducerea cuantumului unora dintre pedepsele aplicate condamnatului pentru comiterea unora dintre infracțiunile de tâlhărie în formă agravantă, deoarece, în cauză este incidentă cea de a doua variantă expusă de către instanța supremă în decizia nr. 1/14.04.2014, referitoare la ipoteza în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi nu depășește maximul la care se poate ajunge ca urmare a aplicării regulilor concursului de infracțiuni conform art. 39 din Noul Cod penal, sens în care s-a decis că pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
Astfel, în cazul în care Curtea, într-o primă etapă, ar proceda la reducerea cuantumului pedepselor aplicate pentru unele dintre infracțiunile de tâlhărie în formă agravantă - așa cum, de altfel, a decis Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept – ca urmare a constatării incidenței în cauză a dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal cu privire la pedepsele individuale, într-o a doua etapă, aceea a stabilirii cuantumului pedepsei rezultante, prin aplicarea regimului juridic sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de art. 39 alin. 1 lit. a din Noul Cod penal, ar ajunge la aplicarea unei pedepse principale rezultante într-un cuantum mai mare decât cuantumul pedepsei principale rezultante pe care o execută în prezent condamnatul.
În consecință, Curtea apreciază că se poate proceda la reducerea cuantumului pedepsei rezultante doar în cazul în care acest cuantum depășește maximul la care se poate ajunge potrivit Noului Cod penal, situație inexistentă însă în prezenta cauză, din moment ce, la pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare, s-ar adăuga un spor de pedeapsă, obligatoriu și fix, în cuantum de o treime din totalul celorlalte pedepse. Astfel, reiese că la pedeapsa de 25 de ani închisoare s-ar adăuga un spor de pedeapsă de 14 ani și 4 luni închisoare (o treime din totalul de 43 de ani reprezentat din cumulul aritmetic dintre pedepsele, trei dintre ele reduse conform art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal la maximul special prevăzut de Noul Cod penal, de 8 ani închisoare, 10 ani închisoare, 10 ani închisoare și 15 ani închisoare), rezultând o pedeapsă rezultantă de 39 de ani și 4 luni închisoare.
Așadar, Curtea apreciază, având în vedere și aspectele statuate în mod obligatoriu de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, că, procedând în sensul celor mai sus-menționate nu se încalcă nici principiul legii penale mai favorabile, nici principiul legalității, din moment ce pedeapsa aplicată condamnatului potrivit Legii nr. 15/1968 privind Codul penal nu depășește maximul special prevăzut de Noul Cod penal.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că solicitarea contestatorului de aplicare a legii penale mai favorabile este neîntemeiată.
Pentru aceste motive, având în vedere și precizările expuse la momentul analizării incidenței art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal cu privire la trei dintre pedepsele aplicate contestatorului-condamnat, Curtea apreciază că sentința penală contestată este legală și temeinică.
Soluția ce va fi pronunțată în cauză
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 597 alin. 8 C.pr.pen., va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul-condamnat M. M. împotriva sentinței penale nr. 514/30.04.2014 pronunțate de Tribunalul G. – Secția Penală – Cauze Generale în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 de lei, reprezentând contravaloarea onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 597 alin. 8 C.pr.pen., respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul-condamnat M. M. împotriva sentinței penale nr. 514/30.04.2014 pronunțate de Tribunalul G. – Secția Penală – Cauze Generale în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 de lei, reprezentând contravaloarea onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.08.2014.
Președinte, Grefier,
C. B. C. B.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. C.B.
21.08.2014 / 2 ex.
Tribunalul G. – Secția Penală
Dosar nr._
Judecător fond: B. A. R.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
