Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 329/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 329/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-12-2013 în dosarul nr. 329/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.329
Ședința publică din data de 23 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: C.-C. C.
GREFIER: C.-M. S.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de apelanții inculpați M. R. și Gheboșilă A. I. împotriva sentinței penale nr.403 din data de 22.05.2013, pronunțată de Tribunalul București,Secția I Penală în dosarul cu nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.11.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la datele de 13.12.2013,18.12.2013,20.12.2013 și 23.12.2013 când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor formulate,constată următoarele:
Tribunalul București,Secția I Penală,prin sentința penală nr.403 din data de 22.05.2013, pronunțată în dosarul cu nr._ ,a hotărât următoarele:
În baza art.2 alin. 1,2 din Legea nr. 143/2000 condamnă pe inculpatul M. R. (fiul lui I. și E., născut la data de 06.02.1974 în Moreni, jud.Dâmbovița, domiciliat Moreni, ..2, ., jud.Dâmbovița, fără forme legale în Moreni, ., ., ., CNP_) la pedeapsa de 15 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. 2 Cp. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și b Cp . pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Pedeapsa se execută în regim de detenție conform art. 57 Cp .
În baza art. 71 Cp . interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit.b Cp .
În baza art.3 alin. 1,2 din Legea nr. 143/2000 condamnă pe inculpatul Gheboșilă A. I. (zis „S.”, fiul lui N. și D., născut la data de 17.03.1989 în București, domiciliat în București, ..17, sector 3, CNP_) la pedeapsa de 15 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. 2 Cp . aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și b Cp . pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Pedeapsa se execută în regim de detenție conform art. 57 Cp.
În baza art. 71 Cp . interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit.b Cp .
În baza art.350 alin.l C.p.p. menține măsura arestării preventive a inculpaților M. R. și Gheboșilă A. I..
În baza art.88 Cp. deduce din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive, de la 31.10.2012 la zi pentru inculpatul Gheboșilă A. I. și de la 30.10.2012 la zi pentru inculpatul M. R..
În baza art. 17 alin. 1 rap. la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 confiscă în vederea distrugerii, cu obligația păstrării de contraprobe, a următoarelor cantități: 5,06 grame cocaină, 5,08 grame cocaină, grame cocaină 5,09 și 39,03 grame cocaină depuse la Camera de corpuri delicte IGPR - DCJSEO conform dovezii . nr._.
Dispune restituirea celorlalte bunuri ridicate de la inculpatul M. R. conform procesului-verbal din 30.10.2012.
În baza art. 191 alin.2 C.p.p. obligă inculpații la plata a câte 3500 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.2388/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 26.11.2012 sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M. R. sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art.2 alin.1,2 din Legea nr.143/2000 și Gheboșilă A. I. sub aspectul infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art.3 alin.1,2 din Legea nr.143/2000.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că la data de 30.10.2012 inculpatul M. R. a fost surprins în flagrant în timp ce transporta cantitatea de 55,34 grame cocaină pe care urma să o remită inculpatului Gheboșilă A. I.. Acesta din urmă a procurat drogurile din Spania prin intermediul altei persoane (M.), plata urmând să o facă la o dată ulterioară.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: procese-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice, procese-verbale de supraveghere operativă și prindere în flagrant a inculpaților, raportul de constatare tehnico-științifică din 10.11.2012, declarații martori, declarații inculpați.
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații M. R. și Gheboșilă A. I., martorii D. D. E. și V. Angel C. și martorul cu identitate protejată I. M..
Analizând întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul reține următoarea situație de fapt:
La data de 12.09.2012, organele de poliție din cadrul IGPR – DCCO – Serviciul Antidrog s-au sesizat cu privire la faptul că mai multe persoane, între care inculpatul Gheboșilă A. I., sunt implicate în operațiuni de trafic de droguri pe raza mun. București.
La data de 16.10.2012, inculpatul Gheboșilă A. I. zis S. a luat legătura telefonic cu un cetățean român stabilit în Spania (cunoscut sub numele de M.) căruia i-a solicitat procurarea unei cantități de cocaină, plata urmând a fi făcută la o dată ulterioară după ce inculpatul intra în posesia drogurilor și testa calitatea acestora.
C. a fost trimisă în România prin colet (de o persoană neidentificată) și urma să fie transportată în mun. București și predată inculpatului Gheboșilă A. I. de către inculpatul M. R., la rândul său cetățean român stabilit în Spania. Inculpatul M. R. ar fi trebuit să primească de la coinculpatul Gheboșilă A. I. suma de 3.100 de euro, dintre care 600 de euro reprezenta comisionul său, iar diferența urma să o predea în Spania unui cetățean spaniol.
La data de 27.10.2012, numitul M. i-a comunicat inculpatului Gheboșilă A. I. numărul de telefon al inculpatului M. R.. Imediat, inculpatul Gheboșilă A. I. l-a contactat pe acesta, stabilind că vor avea o întâlnire în zilele următoare, coinculpatul M. R. urmând să se deplaseze din localitatea Moreni în mun. București.
La data de 29.10.2012 inculpatul M. R. s-a deplasat la Târgoviște unde a preluat drogurile de la o persoană necunoscută.
La data de 30.10.2012, ora 18:15, inculpații au stabilit că se vor întâlni în zona Piața Unirii, în aproximativ o oră și jumătate, timp necesar deplasării inculpatului M. R. din localitatea Moreni în mun. București.
În jurul orei 19:25, în timp ce cobora din microbuzul de călători în zona Piața V., inculpatul M. R. a fost oprit de organele de poliție, asupra sa fiind găsite trei pungulițe din material plastic transparent, învelite în staniol, ce conțineau o substanță parțial solidă de culoare albă.
În urma analizelor de laborator s-a stabilit că respectiva substanță conține cocaină (raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 10.11.2012 întocmit de IGPR – DCCO – Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor).
La scurt timp și inculpatul Gheboșilă A. I. a fost ridicat din zona magazinului Unirea, loc unde îl aștepta pe inculpatul M. R. pentru a primi drogurile.
Procurorul a explicat faptul că oprirea inculpaților s-a făcut în modalitatea menționată pe fondul condițiilor nefavorabile unei supravegheri operative.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanță rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procese-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice, procese-verbale de supraveghere operativă și prindere în flagrant a inculpaților, raportul de constatare tehnico-științifică din 10.11.2012, declarații martori, declarații inculpați.
Cu privire la declarațiile inculpatului M. R., Tribunalul constată că acesta și-a modificat poziția în mai multe rânduri pe parcursul procedurilor, după cum urmează:
- cu ocazia depistării inculpatul a declarat faptul că nu cunoaște ce conțin cele trei pungulițe din plastic găsite asupra sa, acestea urmau a fi predate în zona Piața Unirii unei persoane pe care o cunoaște sub numele de Sile, iar în schimbul acestui serviciu avea să fie recompensat cu o sumă de 500 – 600 de euro;
- fiind audiat de către procuror, inculpatul a precizat că drogurile urmau a fi predate numitului Sile, persoană pe care o contactase prin intermediul și la indicațiile numitului M., aveau să se întâlnească în zona Piața Unirii unde ar fi primit în schimbul cocainei suma de 3.100 de euro, între care 600 de euro reprezenta comisionul său;
- cu prilejul celorlalte declarații date pe parcursul urmăririi penale, inclusiv la judecător cu ocazia soluționării propunerii de arestare, inculpatul a precizat că își menține afirmațiile inițiale privind proveniența drogurilor, persoana căreia îi erau destinate, locul întâlnirii și suma de bani pe care urma să o primească;
- la instanța de judecată, inculpatul și-a reconsiderat poziția susținând în esență că drogurile urmau a fi predate martorului V. Angel C., iar coinculpatul avea să primească 2-3 grame pentru consumul personal.
Această din urmă variantă este în vădită contradicție cu ansamblu probelor administrate în cauză, fiind prezentată cu unicul scop de a atrage răspunderea penală a martorului V. Angel C..
Aversiunea inculpatului M. R. față de martorul V. Angel C. privește poziția acestuia din urmă în dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a II a Penală.
Astfel, în respectiva cauză inculpatul și martorul au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul unor infracțiuni de trafic de droguri. Deși stabiliseră să nu recunoască faptele, înainte de începerea cercetării judecătorești, V. Angel C. a solicitat judecarea potrivit procedurii simplificate, a recunoscut în totalitate infracțiunile, fapt ce i-a îngreunat situația inculpatului M. R..
De altfel, chiar inculpatul M. R. a recunoscut că nemulțumirile sale vizează acest aspect, iar declarația de recunoaștere a lui V. Angel C. i-a creat o situație nefavorabilă.
Referitor la declarațiile inculpatului M. R. cum că cele 55,34 grame de cocaină i-ar fi fost destinate, martorul V. Angel C. a precizat că operațiunile de trafic de droguri intermediate de inculpat priveau exclusiv cantități de cannabis, care îi erau trimise din Spania prin colet poștal, iar plata o făcea prin Western Union.
Afirmațiile martorului sunt susținute de convorbirile telefonice purtate de inculpat și martor în cursul lunii octombrie 2012.
Astfel, în discuția din data de 19.10.2012, ora 16:23:50, inculpatul și martorul vorbesc despre cantități foarte mari de droguri, de la 500 de grame la 5 kilograme, iar sumele de bani pe care le vehiculează pentru acestea exclud ipoteza ca obiectul tranzacțiilor să fie cocaina.
Aceleași convorbiri demonstrează faptul că deplasarea inculpatului M. R. în mun. București nu avea legătură cu martorul V. Angel C.. La insistențele martorului de a avea o întâlnire, acesta fiind dispus a se deplasa el însuși în localitatea Moreni, inculpatul îi dă asigurări că nu este necesar întrucât în câteva zile „..vin eu, că și-așa am treabă la București”.
Așadar, motivul principal pentru care la data de 30.10.2012 inculpatul M. R. s-a deplasat în mun. București a fost acela de a se întâlni cu inculpatul Gheboșilă A. I..
Referitor la explicațiile date de inculpat pentru retractarea declarațiilor inițiale cum că s-ar fi exercitat presiuni asupra sa prin indicarea limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de droguri, acestea nu sunt credibile.
Astfel, indiferent de persoana destinatarului drogurilor răspunderea inculpatului s-ar fi stabilit în aceeași măsură pentru infracțiunea de trafic de droguri. Cât privește indicarea limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de droguri, Tribunalul constată că organele de urmărire penală nu au încălcat nicio dispoziție legală, din contră au atras atenția inculpatului asupra gravității faptei sale.
Cu privire la poziția adoptată de inculpatul Gheboșilă A. I. pe parcursul procedurilor:
- la urmărire penală, inclusiv în fața judecătorului investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere;
- cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, asistat de apărător ales, inculpatul a declarat că recunoaște infracțiunea ce i se reține în sarcină;
- în fața instanței de judecată, inculpatul a negat învinuirea susținând că cele 55 de grame de cocaină nu îi era destinate; inculpatul a mai susținut că ar fi urmat să primească de la coinculpat o cantitate redusă, 1-2 grame pentru consumul personal.
Aceste din urmă declarații ale inculpatului nu pot fi acceptate ca adevăr, scopul lor fiind acela de a asigura evitarea tragerii la răspundere penală.
Astfel, discuțiile purtate de inculpat cu coinculpatul M. R. și cu numitul M. coroborate cu restul probelor administrate în cauză exclud ipoteza că inculpatul urma să primească cocaina pentru consumul propriu.
Convorbirile telefonice relevă preocuparea numitului M. pentru ca întâlnirea dintre inculpați să aibă loc, din rațiuni de ordin financiar.
Or, este de natura evidenței că suma de 195 lei la care face referire inculpatul Gheboșilă A. I. nu ar fi fost aptă să rezolve aceste dificultăți financiare și să faciliteze deplasarea numitului M. în Italia unde acesta avea o . afaceri judiciare.
În același registru se plasează și afirmațiile cum că drogurile trebuiau testate (pentru această operațiunea consumându-se 0,5 grame) în vederea achiziționării unei cantități de 1-2 grame.
Din moment ce inculpatul M. R. se raporta la traficul de droguri ca la o afacere, este greu de crezut că i-ar fi dat coinculpatului gratis 0,5 grame pentru ca acesta, în eventualitatea în care ar fi fost mulțumit de calitate, să achiziționeze 1-2 grame.
De asemenea, suma de 195 lei pentru aproximativ 2 grame de cocaină era cu mult sub prețul practicat pe raza mun. București. Chiar inculpatul Gheboșilă A. I. a afirmat că pentru o cantitate de 2 grame de cocaină ar fi trebuit să plătească cel puțin 600 de lei dacă tranzacția ar fi avut loc într-un local public.
Așadar, urmând logica inculpatului, s-ar putea ajunge la concluzia eronată că activitățile de vânzare a drogurilor nu numai că sunt complet neprofitabile, dar produc chiar pierderi financiare celor care le practică.
De asemenea, fiind întrebat de conținutul convorbirii din data de 27.10.2012 purtată cu numitul M., inculpatul Gheboșilă A. I. a precizat că nu are cunoștință de nici un împrumut pe care ar fi urmat să îl acorde coinculpatului M. R. și nici de vreo mașină pe care acesta din urmă ar fi urmat să o achiziționeze. În contextul probator actual, rezultă că banii la care se făcea referire în discuție reprezentau de fapt prețul drogurilor, iar nu vreun împrumut așa cum ar rezulta dacă s-ar urma înțelesul real al termenilor folosiți.
Că inculpatul nu era un simplu consumator de droguri, ci avea preocupări legate de comercializarea cocainei, rezultă și din declarațiile martorului cu identitate protejată I. R. care a precizat că inculpatul Gheboșilă A. I. vinde în mod constant cocaină pentru suma de 100 de euro gramul.
Așadar, sub aspectul laturii obiective:
Fapta inculpatului M. R. care la data de 30.10.2012 a fost surprins în flagrant în timp ce transporta cantitatea de 55,34 grame cocaină pe care urma să o remită inculpatului Gheboșilă A. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art.2 alin.1,2 din Legea nr.143/2000.
Fapta inculpatului Gheboșilă A. I. care a procurat 55,34 grame cocaină din Spania prin intermediul altei persoane (M.), droguri ce urmau a-i fi predate la data de 30.10.2012 de către inculpatul M. R. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art.3 alin.1,2 din Legea nr.143/2000.
Sub aspectul laturii subiective inculpații au comis faptele cu intenție directă.
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților instanța va avea in vedere criteriile prev. de art. 72 C.p., și anume: dispozițiile din partea generala a Codului Penal, limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social al faptelor dat de împrejurările în care au fost comise, persoana și conduita inculpaților care au adoptat poziții oscilante pe parcursul procedurilor, inculpatul M. R. ajungând în final la acuzarea unei persoane nevinovate în scop de răzbunare pentru declarațiile date într-o altă cauză penală.
Faptele inculpaților de trafic de droguri, respectiv trafic internațional de droguri sunt neîndoielnic foarte grave, astfel că în operațiunea complexă de individualizare a tratamentului penal, instanța va ține seama de circumstanțele reale și personale, apreciind că resocializarea viitoare pozitivă a inculpaților nu este posibilă decât prin aplicarea unor pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispozițiile art.1 C.p. și care să producă efecte atât asupra conduitei inculpaților, contribuind la reeducarea acestora, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care sunt supuși cei ce comit astfel de infracțiuni, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni de trafic de droguri.
În acest context nu este de neglijat nici împrejurarea că în legătură cu prezentul dosar se efectuează cercetări de către Direcția Națională Anticorupție sub aspectul săvârșirii de către magistrați ai Tribunalului București a unor fapte de corupție (trafic de influență).
Tribunalul nu a reușit să identifice în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante care să conducă la aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.
- „conduita bună”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C.p., presupune un comportament anterior ireproșabil. Or, inculpatul M. R. a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea unor alte fapte de trafic de droguri, iar inculpatul Gheboșilă A. I. a fost sancționat în două rânduri cu amendă administrativă pentru fapte penale. În ceea ce îl privește pe inculpatul Gheboșilă A. I., sunt importante și declarațiile martorului cu identitate protejată care a arătat că inculpatul se îndeletnicește cu vânzarea cocainei.
- „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. p., nu se regăsește în prezenta cauză.
- „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. p., nu poate fi valorificată în favoarea inculpaților. Așa cum s-a precizat mai sus aceștia au adoptat poziții oscilante, invocând în mod nereal presiuni din partea organelor de urmărire penală, inculpatul M. R. ajungând în final la acuzarea unei persoane nevinovate în scop de răzbunare pentru declarațiile date de aceasta într-o altă cauză penală.
De asemenea, cantitatea de 55,34 grame cocaină este una importantă, astfel că nu ar putea fi reținute în beneficiul inculpaților dispozițiile art.74 alin.2 C.p.
Ca atare, În baza art.2 alin.1,2 din Legea nr.143/2000 va condamna pe inculpatul M. R. la pedeapsa de 15 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. 2 C.p. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și b C.p. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.3 alin.1,2 din Legea nr.143/2000 va condamna pe inculpatul Gheboșilă A. I. la pedeapsa de 15 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. 2 C.p. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și b C.p. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C.p. va interzice inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit.b C.p.
În ceea ce privește modalitatea de executare, raportat la natura și gravitatea faptei, circumstanțele reale și personale, instanța apreciază că scopul prevăzut de art. 52 C.p. poate fi atins numai prin executarea în regim de detenție a pedepsei de către inculpați.
În raport de elementele menționate mai sus (natura și gravitatea infracțiunii, circumstanțe reale și personale), ținând cont și de pronunțarea prezentei hotărâri de condamnare, instanța apreciază că prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar crea pericol pentru ordinea publică, astfel că, în baza art. 350 C.p.p. va menține arestarea preventivă a inculpaților.
În baza art.88 C.p. va deduce din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive, de la 31.10.2012 la zi pentru inculpatul Gheboșilă A. I. și de la 30.10.2012 la zi pentru inculpatul M. R..
În baza art. 17 alin. 1 rap. la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 va confisca în vederea distrugerii, cu obligația păstrării de contraprobe, a următoarelor cantități: 5,06 grame cocaină, 5,08 grame cocaină, grame cocaină 5,09 și 39,03 grame cocaină depuse la Camera de corpuri delicte IGPR – DCJSEO conform dovezii . nr._.
Dispune restituirea celorlalte bunuri ridicate de la inculpatul M. R. conform procesului-verbal din 30.10.2012.
În baza art.191 alin.2 C.p.p. va obliga inculpații la plata a câte 3500 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal, inculpații Gheboșilă A. I. și M. R..
Inculpatul M. R. a arătat, în esență, că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 106 Cod procedură penală rap. la art. 104 alin.1, alin.3 și art. 92 Cod procedură penală, i-a fost respinsă cererea de reunire a cauzelor nr._ și nr._ la termenul din data de 08.02.2013, prin care s-ar fi dovedit nevinovăția sa în dosarul nr._, nu au fost respectate dispozițiile art. 317 Cod procedură penală, judecătorul a copiat în motivare rechizitoriul întocmit de procuror și nu a motivat corespunzător cuantumul pedepsei, nu au fost respectate dispozițiile art. 52 Cod procedură penală întrucât în toate încheierile de ședință se face referire că mai este cercetat în altă cauză penală, a fost deținut simultan în două mandate de arestare preventivă pentru aceleași fapte și aceeași infracțiune, nu au fost respectate dispozițiile art. 306 Cod procedură penală, art. 310 Cod procedură penală,invocând și neaplicarea neunitară a legii solicitând,în principal, admiterea apelului, reunirea cauzelor anterior menționate, restituirea dosarelor pentru refacerea urmăririi penale și judecarea sa în stare de libertate,iar în subsidiar,admiterea apelului,desființarea în tot a sentinței și stabilirea unei pedepse, făcând aplicarea dispozițiilor art. 76 alin.1 lit. a C.pen., orientată către minimul general, prin valorificarea, în favoarea sa, a dispozițiilor art. 74 alin.1 lit. a și c, a art. 80 alin.1 toate din Codul penal,iar ca modalitate de executare suspendare condiționată a pedepsei, în temeiul art. 81 alin.1 C.pen.și față de participarea sa la săvârșirea faptei schimbarea încadrării juridice potrivit dispozițiilor art.334 din infracțiunea prev.de art.2 alin.1,2 din Legea 143/2000 în aceea prev.de art.26 rap.la art.2 alin.1,2 din Legea 143/2000, precizând că deși a recunoscut toate faptele penale de care se face vinovat, insistând în aflarea adevărului, sprijinind, în acest sens organele de urmărire penală, dându-le detalii importante în soluționarea întregii cauze, în ansamblul ei, a fost împiedicat, indirect, să solicite aplicarea, în ceea ce-l privește a prevederilor favorabile ale art. 3201 C.proc.pen., ca urmare a denaturării adevărului în ceea ce-l privește pe martorul V. Angel C..
Inculpatul Gheboșilă A. I. a solicitat ,în temeiul art. 334 C.pr.pen.,schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,în cazul respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice, admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, în rejudecarea fondului cauzei, pronunțarea unei soluții de achitare, întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. a C.pr.pen., pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000. ,iar în cazul admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice, admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, în rejudecarea fondului cauzei, pronunțarea unei soluții de achitare, întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin.1 lit.c C.pr.pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/200,arătând,în esență,că infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc nu a fost probată în prezenta cauză, precizarea Ministerului Public conform căreia drogurile găsite asupra coinculpatului M. R. proveneau din afara țării nefiind susținută de materialul probator administrat în cauză,că ansamblul probator administrat în cauza în sensul celor arătate mai sus este deosebit de precar și nu este în măsura a lămuri aspecte absolut necesare pentru a se putea stabili o asemenea încadrare juridică a faptei,lipsind elementul de extraneitate,că nu poate fi trecut cu vederea faptul că acele convorbiri cu numitul M. aveau ca obiect unele tranzacții cu obiecte vestimentare, blugi, ori cu sume de bani privind acele tranzacții,că, din interceptările aflate la dosarul cauzei rezultă că M. R. ar fi urmat să se întâlnească și cu alte persoane pentru a vinde din cantitatea de droguri pe care o avea asupra sa,că acea cantitate de 50 de grame de cocaină era ambalată în 3 punguțe, acesta fiind un alt aspect ce contrazice susținerea procurorului conform căreia acea cantitate de 50 de grame îi era destinată și că suma de bani ce a fost descoperită asupra sa la momentul reținerii, o sumă mai mică de 200 de lei nu ar fi fost suficientă pentru achiziționarea unei cantități de 50 de grame de cocaina,că din convorbirile telefonice interceptate, atât cu coinculpatul M. R., cât și cu „M.", reiese dincolo de orice dubiu că urma să se întâlnescă cu M. R. numai pentru a testa cocaina pe care acesta o deținea, iar nu pentru a achiziționa aceste droguri, iar , așa cum reiese din ansamblul probator administrat, inculpatul M. R. urma să se întâlnească, în aceeași zi, cu numitul V. Angel C., coinculpatul său din dosarul penal nr._/3/2012, așa cum ambii au arătat în declarațiile date în dosarul penal sus-menționat și că nu a fost probată săvârșirea faptei de trafic de droguri, așa cum este ea incriminată de art. 2 din Legea nr. 143/2000, prin niciuna dintre modalitățile alternative de săvârșire a acestei infracțiuni.
În subsidiar,în cazul în care se constată că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic intern de droguri,a solicitat să fie avut în vedere setul de acte în circumstanțiere depus la dosarul cauzei și referatul de evaluare dispus în cauză și pe cale de consecință aplicarea dispozițiilor art. 74,76 Cp și stabilirea unei pedepse într-un cuantum orientat în așa fel încât să dea posibilitate instanței să aplice dispozițiile art.86/1 Cod penal,cu un termen de încercare foarte mare.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 361 și urm. Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond, acordând semnificația cuvenită tuturor datele relevate de actele dosarului a stabilit și a reținut corect atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică și vinovăția apelanților inculpați M. R. și Gheboșilă A. I..
Materialul probator existent la dosarul cauzei, respectiv procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice, procesele – verbale de supraveghere operativă și prindere în flagrant a inculpaților, declarațiile martorilor D. D. E., martor asistent și I. M., martor cu identitate protejată, raportul de constatare tehnico – științifică nr._/10.11.2012 și declarațiile inculpatului M. R. din faza de urmărire penală, este, în opinia Curții, în măsură să susțină și să justifice soluția de condamnare a inculpaților M. R. și Gheboșilă A. I. pentru infracțiunea astfel cum a fost reținută în sarcina fiecăruia.
Din probele administrate în cauză, anterior menționate rezultă, fără dubiu, că inculpatul Gheboșilă A. I. a procurat 55,34 grame cocaină din Spania prin intermediul altei persoane (M.), droguri ce urmau a-i fi predate la data de 30.10.2012 de către inculpatul M. R. și că inculpatul M. R. la data de 30.10.2012 a fost surprins în flagrant în timp ce transporta cantitatea de 55,34 grame cocaină pe care urma să o remită inculpatului Gheboșilă A..
În ceea ce-l privește pe inculpatul Gheboșilă A. I., Curtea constată că atitudinea acestuia a fost nesinceră și necooperantă atât în faza de urmărire penală, când s-a prevalat de dreptul la tăcere, cât și în fața instanței de fond, unde deși a recunoscut că la data de 30.10.2012 urma să se întâlnească la magazinul Unirea cu inculpatul M. R., a arătat că numai urma să testeze cocaina pe care acesta o transporta și să achiziționeze un gram contra sumei de bani pe care o avea asupra sa.
Declarația dată de inculpatul Gheboșilă A. I. în fața primei instanțe este evident nesinceră, nefiind confirmată de probele existente la dosarul cauzei, din care rezultă cu certitudine comiterea faptei deduse judecății cu forma de vinovăție cerută de lege și în modalitatea reținută și descrisă atât în actul de sesizare a instanței cât și în hotărârea apelată de către acest inculpat.
Astfel, din procesele – verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice existente la dosarul de urmărire penală, purtate între inculpatul Gheboșilă A. I. și numitul „M.”, aflat în Spania, persoană față de care s-a disjuns cauza și între inculpații Gheboșilă A. I. și M. R. în perioada 16._.- 30.10.2012 rezultă că inculpatul Gheboșilă A. I. a comandat numitului „M.” o cantitate de cocaină.
Această cantitate de drogurile de mare risc, respectiv cocaina, a fost trimisă în România unde a intrat în posesia inculpatului M. R. care a transportat-o la București unde urma să o predea inculpatului Gheboșilă A. I. cu care stabilise, în acest sens să se întâlnească la magazinul Unirea.
Relevante în aceste sens sunt următoarele convorbiri telefonice:
În data de 16.10.2012 dintre inculpatul Gheboșilă A. I. și numitul „M.” aflat în Spania:
SILE: Păi, trebuia mai repede că, uite, am vorbit cu cineva.
M.: Da?
SILE: Da.
M.: Păi, hai că-ncerc să-l pun mâine, atunci.
SILE: încearcă cât mai repede poți tu, că am vorbit cu cineva și mi-e frică că mă fac de râs, că i-am spus că mă duc să vadă despre ce e vorba și n-am fost deloc.
M.: Și vrea mai mult?
SILE: Da, frate. Hai, că intru p-ăla că fac baie și te sun dup-aia.
În data de 24.10.2012 dintre inculpatul Gheboșilă A. I. și numitul „M.” aflat în Spania:
M.: Te duci la MONEYGRAM și pui pe numele de GHITĂ M..
SILE: Da?
M.: G. M..
În data de 27.10.2012 dintre inculpatul Gheboșilă A. I. și numitul „M.” aflat în Spania:
SILE: Da.
M.: Hai, că ți-am zis că-ți dau numărul lu" ăla?
SILE: Haide!
M.: Stai așa! 072... SILE:Stai așa! 072... Da? M.:...090... SILE: ...090... Da? " M.: ...2435.
SILE: N-am înțeles! 090...? M.: ...24... SILE: ...24... Da?
M.: ...35. (n.l. -_, cartelă prepaid), SILE: Stai așa, puțin! Cum îl cheamă?
M.: R..
În data de 27.10.2012 dintre inculpatul Gheboșilă A. I. și inculpatul M. R.:
SILE: Din partea lu... M....
R.: A, salut, tată! SILE: Ce faceți?
R.:Uite, mă uit la televizor. SILE: Mai...
R.: Hm? •
SILE:... (neinteligibil - n.l), să ne-ntălnim puțin mai încolo...
R.: Păi, nu știu cum facem că eu sunt la MORENI, tată.
SILE: Unde?!
R.: Eu stau la MORENI.
SILE: A, ești... Sunt în BUCUREȘTI.
R.: Știu, știu că tu stai în BUCUREȘTI.
SILE: Da...
R.: Știu. Eu sut la MORENI și nu viu azi la BUCUREȘTI.
SILE: Păi și când veniți dumneavoastră?
R.: Nu-mi mai zice „dumneavoastră. Când vii tu?". Păi cred că luni sa
marți. Dacă nu vin... Eu încerc să vin_ luni. Dacă nu vin luni, marți sunt acolo.
SILE: Atunci, ăsta este numărul meu de telefon. Aștept să mă suni.
R.: Bine, ticule, când sunt acolo, te sun.
La aceeași dată, după ce a vorbit cu inculpatul M. R., inculpatul Gheboșilă A. I. are o discuție telefonică cu numitul „M.” aflat în Spania:
M.: Ce faci? Ai vorbit cu ăla?
SILE: Da, am vorbit, da" a spus că nu e în BUCUREȘTI, tocmai luni vine.
M.: A... SILE: Da.
M.: Tocmai luni, ă?
SILE: Da, a zis că dacă nu luni, marți.
M.: Ihm. Vezi dacă e să faci, să-mi dea niște bani, să-mi scoți și mie ai înțeles?
SILE: Cum?
M.: Când e să faci treabă cu el, îmi zici și mie, c-are să-mi dea niște bani.
SILE: Da* normal! Normal! Eu văd ce fac în seara asta, că s-ar putea să iau banii de la ăia și-ți pun banii, să moară mama! Stai liniștit!
În data de 28.10.2012 convorbirea dintre inculpatul Gheboșilă A. I. și numitul „M.” aflat în Spania:
M.: Ce faci cu ăla, te vezi cu el?
SILE: Păi, a zis că mă sună el. Luni sau marți a zis că mă sună el.
M.: Ihm. Dacă ai ceva pregătit, poți să te duci acolo, la el, dacă e și.,r
SILE: Tocmai acolo, să mă duc?!
M.: La TÂRGOVIȘTE stă el.
SILE: Nu, nu la TÂRGOVIȘTE, în altă parte mi-a zis.
M.: în TÂRGOVIȘTE stă, mă.
SILE: Îhm.
M.: El din TÂRGOVIȘTE e. E cincizeci de kilometri, optzeci...
SILE: Da ăsta e același care am vorbit cu el eu prima dată? M.: Nu e, mă, ăla, ăsta e prietenul lui.
SILE: Și-a venit cu treaba aia, care-a fost.. Âm vorbit prima dată, nu?
M.: Da.
SILE: îhm. Da...
M.: Vreo cincizeci de perechi de blugi
În data de 29.10.2012 convorbirea dintre inculpatul Gheboșilă A. I. și numitul „M.” aflat în Spania
SILE: Văd, o să fac ceva să-ți pun eu de la mine banii, să moară mama! Intră p-ăla, când vrei tu și-ți arăt pe cameră, să moară ce-am mai scump!
M.: Nu e, mă, vorba d-asta. Dar să moară mama și familia mea și nepoată-mea să moară, dacă nu sunt vai de capul meu! Tre" s-ajung neapărat în ITALIA să-mi rezolv problema aia!
SILE: Te cred, MOCANE, să moară mama și eu să mor, dacă nu te cred! Da" cum fac ceva, să moară ce-am mai scump, dacă nu-ți pun banii, ca să știi!
În data de 30.10.2012 la ora 15:19:08 – convorbirea dintre inculpatul M. R. și inculpatul Gheboșilă A. I.
SILE: Acuma, acuma vroiam s-l sun eu pe el să văd..
M. R.: Aha. Mai târziu ne vedem. Pe la... SILE: Da, da.
M. R. :...capitală (n.n. București), da?
SILE: Da, da.
M. R.: Te sun eu mai pe seară când sunt acolo, te sun și..
SILE: Da, da.
În data de 30.10.2012 la ora 18:15:14 – convorbirea dintre inculpatul M. R. și inculpatul Gheboșilă A. I.
M. R.: Da, domnu inginer!
SILE: Hai să trăiești! Eu sunt pe-aici pe la Piața Unirii. Crezi că poti să aiungi?
M. R.: Păi eu am plecat acum de la mine. Eu știu...în vreo oră jumătate așa ajung.
SILE: .?
M. R.: Cam așa fac.
I.: Ok. Când e să ajungi, cu vreo jumătate de oră înainte mă suni.
M. R.: Da. Unde să vin ai zis?
SILE: La Piața Unirii.
M. R.: Da?
SILE: Da.
M. R.: Bine. Hai că vin acolo!
SILE: Bine. Te salut!
M. R.: Să trăiești. Când sunt aproape, te sun.
SILE: Ok, ok, te salut!
În data de 30.10.2012 ora 18:25:28 convorbirea dintre inculpatul Gheboșilă A. I. cu numitul „M.” aflat în Spania
SILE: Tu ce faci?
M.: L-ai sunat pe acela (n.n. M. R.)!
SILE: Da. L-am sunat. A zis că într-o oră, o oră jumătate.
M.: Aa..o rezolvi cu el acum?
SILE: Mă duc să vedem despre ce e vorba...Doamne ce fel de frig e bă, înnebunești băi.
M.: Și-acasă e frigbă?
SILE: Ăă?
M.: Și-aici e un frig..vai de capul meu.
SILE: Dacă vezi ce frig e, înnebunești să moară mama dacă nu zăpăcești. Aoleu!
M. Pai ce faci mă? Rezolvi ceva cu el?
SILE Mă duc să vedem despre ce e vorba, că nu am cum să-ți zic că da sau că nu. Văd despre ce e vorba si te sun si te-anunt.
M.: Dar poți să faci rost de bani, nu?
SILE Da, da, dacă e..ce..cum trebuie (n.n. dacă drogurile sunt de calitate), vorbesc și fac.
Din procesele verbale de supraveghere operativă și prindere în flagrant a inculpaților M. R. și Gheboșilă A. I. rezultă că, la data de 30.20.1012, inculpatul M. R. s-a deplasat din localitatea Moreni în municipiul București, unde în fața muzeului G. A. a fost oprit de organele de urmărire penală în jurul orelor 19:25.
Urmare a controlului corporal efectuat, asupra inculpatului M. R., în buzunarul interior de la geacă au fost găsite trei punguțe din material plastic transparent, învelite în staniol, ce conțineau o substanță parțial solidă de culoare albă, cu privire la care inculpatul M. R. a declarat că trebuia să le aducă la București unde urma să se întâlnească în fața magazinului Unirea cu un bărbat sub numele de „Sile” (Gheboșilă A. I.) și că respectiva cocaină a fost trimisă de către o altă persoană din Spania fără a preciza identitate acesteia, cele trei punguțe fiind ambalate și sigilate cu sigiliul MI cu nr._.
În jurul orelor 20:10 inculpatul Gheboșilă A. I. a fost depistat de organele de urmărire penală la ieșirea din complexul comercial Unirea.
Din raportul de constatare tehnico – științifică nr._ din data de 10.11.2012 întocmit de Inspectoratul General al Poliției Române – Direcția de Combatere a Criminalității Organizate – Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor rezultă că probele ambalate și sigilate cu sigiliul tip MI cu nr._ conțin: proba I 10,62 g substanță ce conține cocaină, lidocaină și fenacetină cu o concentrație în cocaină de 7,54 și proba II 44,72 g substanță ce conține cocaină, lidocaină și fenacetină cu o concentrație în cocaină de 7,38. C. face parte din tabloul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000.
În cursul urmăririi penale, inculpatul M. R., audiat în prezența apărătorului, a avut o atitudinea sinceră, arătând că a vorbit la telefon cu inculpatul Gheboșilă A. I. (Sile) în cursul lunii octombrie, că nu-l cunoaște, dar urma să se întâlnească cu acesta la data de 30.10.2012 în fața magazinului Unirea din București pentru a-i da pachetul pe care îl avea asupra sa, că pachetul în discuție a fost expediat din Spania, că la data de 29.10.2012 s-a deplasat în Tîrgoviște unde s-a întâlnit cu un bărbat care i-a dat pachetul pe care urma să-l livreze lui „Sile” la București, că știa că respectivul pachet conținea droguri pentru care trebuia să primească suma de 3100 euro, din care comisionul său era de 600 euro, iar diferența urma să o ducă în Spania.
În cauză a fost audiat și martorul asistent la percheziția corporală asupra inculpatului M. R., D. D. E. care a confirmat că asupra acestuia s-au găsit cele trei punguțe și că fiind întrebat de conținutul acestora, inculpatul M. R. a declarat că respectiva cocaină a fost trimisă de către o altă persoană din Spania, că cele trei punguțe trebuiau să le aducă în București și să le dea unui bărbat pe care îl cunoștea sub numele de „Sile” și cu care urma să se întâlnească în zona Unirea.
De asemenea, a fost audiat și martorul cu identitatea protejată I. M. care a declarat că îl cunoaște pe numitul „Sile” că știe că acesta vinde cocaină în mod constant, precizând în cursul urmăririi penale că și-o procura din Spania.
În cursul urmăririi penale inculpatul Gheboșilă A. I. s-a prevalat de dreptul la tăcere, însă cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în prezența apărătorului ales, a arătat că recunoaște infracțiunea reținută în sarcina sa.
Este adevărat că în fața instanței de fond, inculpatul M. R. și-a schimbat declarația în sensul că a menționat că persoana căreia urma să-i remită cocaina la data de 30.10.2012 era numitul V. A. C., că inculpatului Gheboșilă A. I. urma să îi dea o cantitatea foarte redusă de cocaină pentru consumul său personal, sens în care la Piața Unirii urma să desfacă un pachețele de cocaină și să îi dea inculpatului Gheboșilă A. I. să verifice calitatea drogurilor.
Curtea apreciază, ca de altfel și instanța de fond ,că declarația dată de inculpatul M. R. în fața primei instanțe este nesinceră, fiind evident dată cu scopul de al exonera de răspundere penală pe inculpatul Gheboșilă A. I. și pentru a atrage răspunderea penală a numitului V. Angel C., necoroborându-se cu niciun alt mijloc de probă.
Numitul V. Angel C. a fost audiat de instanța de fond în calitate de martor, neconfirmând declarația dată cu ocazia judecării în fond a cauzei de către inculpatul M. R..
De asemene, în ceea ce privește relația inculpatului M. R. cu martorul V. Angel C. și atitudinea inculpatului M. R. față de acesta, din actele dosarului rezultă că cei doi au fost trimiși în judecată într-un alt dosar penal tot pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr.143/2000, dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a II-a Penală, dosar în care V. Angel C. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, față de inculpatul M. R. cauza fiind disjunsă.
Inculpatul M. R. a declarat inițial în fața instanței de fond că și-a schimbat declarația întrucât V. Angel C. a înțeles să beneficieze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, fapt ce îi este defavorabil, nemulțumirea sa constând în faptul că în această cauză este nevinovat, iar V. Angel C. a dat declarații mincinoase pentru a-și ușura situația.
De altfel, la dosarul cauzei au fost depuse copii de pe procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M. R. și martorul V. Angel C. existente în dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a II-a Penală, din examinarea acestora nerezultând că susținerile inculpatului M. Rober,t în sensul că cele 55 g de cocaină trebuia să le remită de fapt martorului V. Angel C., sunt adevărate, nerezultând niciun indiciu în acest sens.
Prin urmare, probele anterior menționate sunt în măsură să conducă la concluzia fermă că inculpatul Gheboșilă A. I. a săvârșit fapta dedusă judecății, reținută în sarcina sa, neexistând, în opinia Curții, niciun dubiu cu privire la vinovăția sa.
De altfel, apărările formulate de inculpatul Gheboșilă A. I. nu numai că sunt contrazise de materialul probator existent la dosarul cauzei, sunt însă neverosimile, în condițiile în care cei doi inculpați urmau să se întâlnească în zona magazinului Unirea, nu aveau nici unul asupra sa nici-un instrument de porționare și cântărire a vreunei cantități de droguri, iar suma de 195 lei găsită asupra inculpatului Gheboșilă A. I. și cu care acesta a declarat că urma să cumpere 1 g de cocaină, este mult sub prețul practicat în București pentru acest tip de droguri, cunoscut ca fiind foarte scump, martorul cu identitate protejată I. M. arătând că inculpatul Gheboșilă A. I. vindea un gram de cocaină cu 100 euro .
În ceea ce privește încadrarea juridică, Curtea apreciază că în mod corect,au fost reținute în ceea ce-l privește pe inculpatul Gheboșilă A. I. dispozițiile art. 3 alin.1,2 din Legea nr. 143/2000 și în cazul inculpatului M. R. dispozițiile art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000.
Potrivit art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de mare risc, fără drept, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.
În prezenta cauză, în opinia Curții, fapta inculpatului Gheboșilă A. I. de a procura cantitatea de 55 g de cocaină din Spania, cantitate de a fost trimisă în România și pe care urma să o primească, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, fără drept, prevăzută de art. 3 alin.1,2 din Legea nr. 143/2000.
Legea privind prevenirea și combaterea traficului și consumului de droguri nr.143/2000 nu sancționează, prin art.3, numai persoana care, în mod nemijlocit, introduce drogurile în țară, ci și persoana care le expediază și persoana căreia îi sunt destinate, nefiind obligatoriu să fie aceeași persoană.
Din probele administrate rezultă fără dubiu că persoana care a procurat cantitatea de 55 g cocaină din Spania, făcând demersuri în acest sens este inculpatul Gheboșilă A. I., acesta fiind și persoana căreia îi erau destinate și pentru care au fost aduse din Spania în România și căreia urmau să-i fie remise, activitatea infracțională fiind întreruptă de intervenția organelor de urmărire penală, introducerea în țară a drogurilor făcându-se practic, la solicitarea, acestui inculpat.
Legea nu are în vedere numai sancționarea celui care în mod efectiv introduce drogurile în țară, ci și a celui căruia îi sunt adresate și a celui care le expediază, întrucât fără acțiunea conjugată a acestora transportul nu ar fi posibil și nu ar avea finalitate, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală (decizia nr. 3547/04.11.2008, decizia nr. 4150/11.12.2008).
Potrivit art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Dacă faptele prevăzute la alin.1 au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
În raport de acest text de lege, este evident că fapta inculpatului M. R. a de prelua cantitatea de 55 g cocaină introdusă în România de la o persoană rămasă neidentificată și de a o transporta pe teritoriul României, din localitatea Moreni în municipiul București, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000.
În ceea ce privește pedepsele aplicate, Curtea constată că au fost greșit individualizate, fiind excesiv de severe sub aspectul cuantumului.
În prezenta cauză,Curtea apreciază că, aplicând fiecăruia dintre inculpații Gheboșilă A. I. și M. R. o pedeapsă de 6 ani închisoare și dispunând executarea în regim de detenție a acestor pedepse,se realizează o justă individualizare a sancțiunilor, în raport cu gravitatea în concret a faptei comise de fiecare dintre cei doi apelanți inculpați și periculozitatea autorilor acestora, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.
Potrivit art.72 Cod penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în art.52 Cod penal trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale (privativă sau neprivativă de libertate, executabilă sau nu) gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana infractorului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Pedeapsa nu-și poate îndeplini integral funcțiile, nu-și poate realiza scopul decât dacă este adaptată cazului individual concret, adică gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului și necesităților reale de îndreptare și reeducare a acestuia.
Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.
Curtea va reține în favoarea ambilor inculpați circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin.1 lit. a Cod penal, având în vedere că inculpații M. R. și Gheboșilă A. I. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, neavând relevanță, împrejurarea că mai sunt cercetați în alte dosare penale, în condițiile în care față de aceștia nu s-a adoptat o soluție de condamnare,precum și datele personale favorabile ce rezultă din referatele de evaluare efectuate,astfel cum vor fi menționate.
Este adevărat că aplicarea dispozițiilor art. 74 că nu este obligatorie pentru instanța de judecată,însă în procesul complex al individualizării pedepsei, instanța de judecată este singura în măsură să stabilească dacă o anumită împrejurare merită să fie calificată ca atare, pe baza cunoașterii influenței concrete pe care o împrejurare sau alta o are asupra gravității faptei și pericolului social al infractorului,conform cu adevărul și potrivit intimei sale convingeri.
În prezenta cauză,la stabilirea și aprecierea acestor pedepse, Curtea are în vedere natura și gravitatea faptelor comise, împrejurarea concretă de săvârșire a acestora și cantitatea de droguri de mare risc traficată.
De asemenea, Curtea ține cont de atitudinea nesinceră și necooperantă a celor doi apelanți inculpați,precum și de consecințele grave pe care acest gen de fapte îl au asupra sănătății fizice și psihice,a vieții consumatorilor, aspecte care în opinia Curții nu justifică aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mic de 6 ani închisoare.
Totodată, Curtea nu poate ignora împrejurarea că cei doi inculpați nu au antecedente penale,și nici constatările referatelor de evaluare efectuate din care rezultă următoarele:
În cazul inculpatului Gheboșilă A. I. în ceea ce privește factorii care influențează sau pot influența conduita generală a acestuia s-au menționat următoarele:tânărul a beneficiat de afecțiunea și susținerea totală a familiei, inclusiv a familiei extinse, fiind singurul copil. Este de apreciată totodată și implicarea tatălui, care și-a arătat susținerea deși are o altă familie. Un alt factor pozitiv este nivelul educațional și calificările obținute în domeniul alimentar, domeniu în care a activat șt care pare să îi facă plăcere. Relația deși timpurie cu soția sa este un alt factor care influențează pozitiv conduita sa generală. Cu toate acestea tânărul a înțeles greșit și a profitat din plin de atenția care i s-a dat, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a făcut lucruri excepționale. O parte din anturajul său este cel puțin îndoielnic, persoanele consumatoare nu-i cunoșteau familia, cel puțin așa declară, inculpatul încercând astfel să-și păstreze o imagine bună la nivelul familial. Subliniază adeseori relația afectivă puternică din familie ignorând episoadele petrecute în cluburi cu fete, unde făcea și o consumație însemnată având în vedere veniturile și responsabilitățile parentale. Este evident că mătușa susține financiar familia inculpatului, dar acest lucru i-a redus și îi reduce inculpatului responsabilitatea familială. De observat este și faptul că veniturile sale personale din activitatea ca ospătar sunt aproape egale cu cheltuielile în cluburi, inclusiv drogurile. Este firesc ca in momentul de față toată atenția sa și a familiei sale să fie îndreptă către scăderea pedepsei însă inculpatul nu conștientizează nici gravitatea faptei la nivel social dar nici problemele sale legate de dependență (spune că nu este dependent și nu are nevoie de ajutor de specialitate).
Referitor la perspectivele de reintegrare în societate a inculpatului Gheboșilă A. I. s-a apreciat că analizând cele expuse anterior, în cazul în care va fi găsit vinovat pentru acuzațiile ce i se aduc, perspectivele sale de reintegrare în societate sunt reduse.La nivel personal, ar avea suficiente resurse pentru un trai decent în familie, atâta timp cât își asumă problemele legate de consumul/dependența de droguri și face un efort susținut de a înlătura dependența fizică și psihică. Totodată înlăturarea anturajului (în compania căruia consuma drogurile și își petrecea timpul liber) și stabilirea
sa la un loc de muncă cu normă întreagă ar ajuta la reorganizarea posibilităților și responsabilizarea sa. Familia este mai mult decât suportivă și probabil, că aceasta va fi principala resursă a inculpatului de a se întoarce la o viață normala atâta timp cât este suficient de motivat și matur în a alege plăcerile familiale în locul cluburilor. Trebuie ținut cont și de vârsta inculpatului, care deși are doi copii, este un tânăr insuficient de matur, făcând alegeri pripite mânat de senzațional, dorind sa lase o anumită impresie prietenilor pentru a se integra in cercul lor. La nivel comunitar, există centre specializate care l-ar putea ajuta atât la renunțarea definitivă la consum dar și în refacerea autentică a relației cu familia.
În cazul inculpatului M. R. s-a arătat în ceea ce privește factorii care influențează sau pot influența conduita generală a acestuia că inculpatul M. R. a absolvit liceul și are calificarea de electrician, și-a întemeiat o familie, are un copil în vârstă de 10 ani, de care este atașat, a derulat o . afaceri în domeniul construcțiilor atât în țară cât și în Spania și și-a întreținut familia, dând dovadă că are abilitățile necesare pentru derularea unor activități legale și obținerea de venituri licite, relațiile cu membrii familiei sunt bune, aceștia îi oferă susținere afectivă și morală pe parcursul procesului penal și îl vizitează în cadrul penitenciarului,că s-a asociat cu persoane cu comportament infracțional, ceea ce a condus la implicarea acestuia în comiterea faptelor penale pentru care este judecat,că recunoaște și își asumă responsabilitatea parțial pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri,însă faptul că inculpatul a mai săvârșit o infracțiune de trafic de droguri, conduce la concluzia că acesta nu a conștientizat gravitatea faptei comise.
În ceea ce privește perspectivele de reintegrare în societate,ținând cont de informațiile cuprinse în prezentul referat de evaluare, s-a apreciat că inculpatul M. R. are suficiente resurse personale și este sprijinit de membrii familiei, că acesta are perspective de reintegrare în comunitate, în condițiile în care experiența detenției îl va face să își asume responsabilitatea pentru faptele comise, să conștientizeze consecințele comportamentului infracțional adoptat, dar și în condițiile în care acesta nu va mai avea legături cu persoane care comit infracțiuni.
Prin urmare ,Curtea apreciază că împrejurările de fapt amintite,cert rezultate din actele dosarului, justifică necesitatea aplicării unor pedepse într-un cuantum mai mic,respectiv de 6 ani închisoare,dar cu executare prin privare de libertate, care sunt în măsură să-și realizeze funcțiile și scopul prevăzute în art.52 Cod penal.
Aptitudinea funcțională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ținea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conștiinței sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conștiința sa mentalitatea și deprinderile antisociale și deci de probabilitatea că în viitor el să săvârșească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament și de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacționa sub influența pedepsei,iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularități ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcțională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea și executarea ei.
Referitor la pedepsele accesorii și complementare, Curtea constată că au fost corect stabilite de instanța de fond.
În ceea ce privește pedepsele accesorii,Curtea are în vedere infracțiunile comise, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și la jurisprudența CEDO în materie ( ex.cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și P. c. României s-a) care în conformitate cu art.11 alin. 2 și la art. 20 din Constituție fac parte din dreptul intern,ca urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr. 30/1994, dar si decizia nr. 74/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.
Referitor la pedepsele complementare, Curtea apreciază că, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de cei doi apelanți inculpați, împrejurările concrete ale săvârșirii acestora,prevederile art.2 alin.1,3 și art.3 alin.1,2 din Legea nr.143/2000 și pedepsele principale stabilite se impune și se justifică aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit. b C.p. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale,având în vedere aceleași considerente exprimate cu privire la pedepsele accesorii.
De asemenea și dispozițiile art. 17 alin. 1 rap. la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu fost în mod justificat aplicate în raport cu actele și lucrările dosarului.
În ceea ce privește celelalte critici formulate de inculpatul M. R. ce vizează în opinia sa încălcarea dreptului la un proces echitabil, Curtea constată că sunt nefondate.
Examinând dosarul cauzei, Curtea constată că la data de 30.10.2012, cu ocazia percheziției corporale efectuate asupra inculpatului M. R. nu au fost încălcate dispozițiile art. 106 Cod procedură penală rap. la art. 104 alin.1 Cod procedură penală.
Totodată, Curtea constată că au fost respectate dispozițiile art. 317 Cod procedură penal,judecata mărginindu-se la persoanele și faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, că hotărârea instanței de fond este motivată în fapt și în drept, inclusiv în ceea ce privește individualizarea pedepselor, fiind analizate mijloacele de probă, nefiind o copie a rechizitoriului cum încearcă să acrediteze apelantul inculpat.
Referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 306 și art. 310 Cod procedură penală și neaplicarea unitară a legii, în nici un caz nu reprezintă motive care să justifice admiterea unei astfel de căi de atac, încălcarea termenelor prevăzute de cele două texte de lege neaducând nici-o vătămate inculpatului, instanța de fond având nevoie de timp pentru a delibera.
De asemenea, împrejurarea că s-a menționat în încheierea de ședință că inculpatul M. R. mai este cercetat într-o altă cauză nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 52 Cod procedură penală, inculpatul bucurându-se de prezumția de nevinovăție până la soluționarea definitivă a cauzei, instanța de fond nefăcând aprecieri în aceste încheieri cu privire la existența vinovăției inculpatului în această cauză.
În ceea ce privește critica referitoare la respingerea cererii de reunire a celor două cauze în care are calitatea de inculpat formulată în fața instanței de fond la termenul de judecată din data de 08.02.2013, cerere formulată și în fața instanței de apel și respinsă, Curtea apreciază că este de asemenea nefondată, în cauză nefiind incidente nici unul dintre cazurile de indivizibilitate sau conexitate prevăzute de art. 33 Cod procedură penală și art. 34 Cod procedură penală.
Astfel,în dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a II-a Penală, inculpatul M. R. este trimis în judecată pentru prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie –Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism- Serviciul Teritorial Bucuresti pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că în cursul lunii octombrie 2012 a cumpărat din Spania, cu suma de 1000 euro, cantitatea de 279,80 grame canabis, pe care, prin intermediul unei firme de curierat a introdus-o în România, aceasta fiind destinată coinculpatului V. Angel C..
De altfel, inculpatul M. R. nu își motivează solicitarea de reunire a celor două cauze prin existența vreunui caz de conexitate sau indivizibilitate, ci de dorința sa de a-și dovedi nevinovăția în dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a II-a Penală, însă între cele două cauze nu există nici-o legătură care să justifice aplicarea dispozițiilor art. 33 ,34 și art. 3 6 Cod procedură penală.
Totodată,emiterea a două mandate de arestare pentru aceeași persoană în două cauze diferite, pentru fapte diferite nu este nelegală, nefiind exclusă această posibilitate potrivit dispozițiilor legale în materie,inculpatul M. R. fiind arestat și pentru fapta ce formează obiectul dosarului nr._ al Tribunalului București – Secția a II-a Penală,nefiind vorba prin urmare de aceeași faptă.
Ca atare, pentru considerente arătate, Curtea ,în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală,va admite apelurile declarate de inculpații M. R. și Gheboșilă A. I. împotriva sentinței penale nr.403 din data de 22.05.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
Va desființa ,în parte,sentința penală atacată și rejudecând,în fond:
Va face aplicarea art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.a Cod penal și va reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M. R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2 alin. 1,2 din Legea nr. 143/2000 de la 15 ani închisoare la 6 ani închisoare.
Va face aplicarea art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.a Cod penal și va reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Gheboșilă A. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.3 alin. 1,2 din Legea nr. 143/2000 de la 15 ani închisoare la 6 ani închisoare.
Va menține celelalte dispoziții.
În temeiul art.350 alin.l C.p.p.va menține măsura arestării preventive a inculpaților M. R. și Gheboșilă A. I..
În temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală va deduce din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive, de la 31.10.2012 la zi pentru inculpatul Gheboșilă A. I. și de la 30.10.2012 la zi pentru inculpatul M. R..
În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat M. R.,în cuantum de 300 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelurile declarate de inculpații M. R. și Gheboșilă A. I. împotriva sentinței penale nr.403 din data de 22.05.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
Desființează,în parte,sentința penală atacată și rejudecând,în fond:
Face aplicarea art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.a Cod penal și reduce cuantumul pedepsei aplicată inculpatului M. R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin. 1,2 din Legea nr. 143/2000 de la 15 ani închisoare la 6 ani închisoare.
Face aplicarea art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.a Cod penal și reduce cuantumul pedepsei aplicată inculpatului Gheboșilă A. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.3 alin. 1,2 din Legea nr. 143/2000 de la 15 ani închisoare la 6 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții.
În temeiul art.350 alin.l C.p.p. menține măsura arestării preventive a inculpaților M. R. și Gheboșilă A. I..
În temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală. deduce din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive, de la 31.10.2012 la zi pentru inculpatul Gheboșilă A. I. și de la 30.10.2012 la zi pentru inculpatul M. R..
În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat M. R.,în cuantum de 300 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 decembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. N. C.-C. C.
GREFIER
C.-M. S.
Red. M.N.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. R. G. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2408/2013. Curtea de Apel... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
