Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1095/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1095/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 1095/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1095/R
Ședința publică de la 11.06.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C.
JUDECĂTOR - A. M.
JUDECĂTOR - D. L.
GREFIER - S. N.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria G. și inculpatul T. C. V., împotriva sentinței penale nr.788/22.03.2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă recurentul inculpat T. C. V., fiind reprezentat de apărător ales P. I. I., cu împuternicire avocațială la dosar și de apărător din oficiu P. R., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită să se ia act de încetarea delegației avocațiale, prin prezentarea apărătorului ales al inculpatului, urmând a se aprecia asupra onorariului parțial.
Apărătorul ales al recurentului inculpat T. C. V. solicită amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării.
Reprezentantul Ministerului Public se opune amânării cauzei, arătând că recurentul inculpat ar fi avut timp suficient pentru pregătirea apărării.
Curtea, după deliberare, respinge cererea apărătorului ales al recurentului inculpat T. C. V. de amânare a cauzei pentru pregătirea apărării, având în vedere că inculpatul a primit citația pentru acest termen de judecată la data de 05.05.2013, având timp suficient pentru angajarea unui apărător și pregătirea apărării, instanța îndeplinindu-și obligația de a asigura timpul și facilitățile necesare exercitării dreptului la apărare. Lasă cauza la a doua strigare, pentru a-i da posibilitatea apărătorului ales al inculpatului să studieze dosarul cauzei.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă recurentul inculpat T. C. V., fiind reprezentat de apărător ales P. I. I., cu împuternicire avocațială.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acestei probe.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de inculpat și o constată administrată, prin depunerea înscrisurilor la dosar.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursurilor declarate de P. și de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public critică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74, fără a se indica în dispozitivul sau măcar in considerentele hotărârii care dintre literele acestui text de lege au fost reținute. Apreciază că față de alcoolemia reținută ca fiind de peste trei ori peste limita legală, în care s-a aflat inculpatul la momentul comiterii faptei, consecințele produse și împrejurarea că a mai fost sancționat administrativ de către P. pentru același gen de fapte, se impune admiterea recursului declarat de P., casarea în parte a hotărârii atacate și înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 Cod penal.
Apărătorul ales al recurentului inculpat T. C. V. solicită admiterea în parte a recursului declarat de P., față de împrejurarea că instanța de fond, într-adevăr nu a indicat care dintre circumstanțele atenuante sunt incidente în cauză. Apreciază că sunt incidente prevederile art.74 lit.b și c Cod penal, urmând a se reține că inculpatul a reparat paguba produsă în urma accidentului. Consideră că sunt incidente în cauză prevederile art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.b1 Cod de procedură penală, neputându-se reține un grad pe pericol social ridicat. În subsidiar, solicită diminuarea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond. Arată că inculpatul are un loc de muncă unde este respectat și are un copil în întreținere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, pentru motivele expuse anterior, când a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.788 din 22.03.2013, pronunțată de Judecătoria G., în temeiul art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art. 3201 C.pr.pen. și art 74 și art. 76 C.pen. a fost condamnat inculpatul T. C.-V. (fiul lui N. și N., născut la data de 23.04.1985 în mun. București, sector 4, domiciliat în mun. București, ., ., cetățean român, CNP_), la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care are o imbibație alcoolică de peste 0,80 mg/l alcool pur in sânge.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 C.pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute deart. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, și lit. b C.pen. pe întreaga durată a executării pedepsei, începând din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și s-a stabilit, în temeiul art. 82 C.pen., un termen de încercare 2 ani și 6 luni.
În temeiul art. 83 C.pen. instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat condiționat și executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 191 alin. (1) C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul G. la data de 02.10.2012 în dosarul nr. 1273/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului T. C.-V., pentru săvârșirea, infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o imbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Analizând întregul material probator administrat în cauză în timpul urmăririi penale, instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 03.07.2011 în jurul orelor 20.00, inculpatul a condus autoturismul marca Renault Megane cu nr._, pe DN5A, pe raza localității G., jud. G., având o imbibație alcoolică de peste 80 mg/l alcool pur în sânge.
Din cuprinsul procesului-verbal de constatare întocmit de organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Hotarele, jud. G., a rezultat că la data de 03.07.2011, în jurul orelor 20.00, pe DN5 A, pe raza comunei Hotarele în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, numitul T. C.-V., a pierdut controlul volanului avariind două autoturisme. Fiind întrebat, în prezența martorilor asistenți, de organele de poliție dacă a consumat alcool, conducătorul auto T. C.-V. a declarat, verbal, că a consumat mai multe sticle de bere. In continuare, fiind testat cu aparatul alcooltest, acesta a indicat o valoare de 0,83 mg/l în aerul expirat.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 1749/06.07.2011, eliberat de INML „M. Minovici”, s-a stabilit faptul că la data de 03.07.2011, ora 22:30 inculpatul avea o alcoolemie de 2,15 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 23:30 avea o alcoolemie de 1,95 g/l alcool pur în sânge.
Martorii D. F. și D. F. au declarat, în esență, că în data de 03.07.2011 au fost de față când conducătorul autoturismului marca Renault Megane cu nr._, numitul T. C.-V., a declarat verbal în fața organelor de poliție faptul că a consumat alcool. Au mai declarat martorii că conducătorul auto mirosea puternic a alcool.
Martora T. A. N., a declarat încă în data de 03.07.2011, soțul său, numitul T. C.-V., a consumat alcool după care a condus autoturismul, iar într-o curbă a produs un accident de circulație.
Inculpatula declarat, în mod constant, că recunoaște săvârșirea faptei și modalitatea acesteia de comitere.
Instanța de fond a reținut că depozițiile inculpatului se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză, împrejurare în raport de care constată că devin incidente dispozițiile art. 69 C.pr.pen., în baza cărora declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului T. C.-V. constând în aceea că, la data de 03.07.2011 in jurul orelor 20.00, a condus autoturismul marca Renault Megane cu nr._, pe DN5A, in raza localității G., jud. G., având o imbibație alcoolica de peste 80 mg/l alcool pur în sânge, este prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 C.pen., precum și art. 72 C.pen., gradul de pericol social al faptei comise, circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o conduita bună, precum și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei.
Inculpatul T. C. V., atât în cursul urmăririi penale, cât și la instanța de fond, a recunoscut comiterea faptei și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă cu aplicarea dispozițiilor art.3201 C. pr. pen.
Raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
Față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța a avut în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”.
În raport de natura faptelor săvârșite, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța, în conformitate cu prev art. 81 C. pen, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia considerând că faptul condamnării inculpatului reprezintă pentru acesta un avertisment suficient de serios privind respectarea legilor pe viitor, nefiind necesară în vederea reeducării inculpatului executarea efectivă a pedepsei închisorii aplicate și având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 81 C.pen., a făcut aplicarea art. 81 C.pen., sens în care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și s-a stabilit, în temeiul art. 82 C.pen., un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria G. și inculpatul T. C. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
P. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, motivând că recursul vizează greșita aplicare a dispozițiilor art.74 și art.76 C. pen., cu consecința modificării pedepsei aplicate.
Inculpatul a considerat că în mod greșit a fost condamnat, solicitând achitarea în temeiul art.10 lit.b1 C. pr. pen. În subsidiar, se solicită diminuarea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, arătând că are un loc de muncă și un copil în întreținere.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., Curtea apreciază că este nefondat recursul inculpatului și este fondat recursul Parchetului, pentru considerentele care urmează.
Pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată (proces-verbal de constatare a infracțiunii, raportul de testare cu aparatul Dragger, declarațiile martorilor D. F., D. F., T. A. N. și S. N., buletin de analiză toxicologică alcoolemie, proces-verbal de prelevare a probelor biologice, declarația inculpatului și fișa de cazier judiciar și auto), instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, constând în aceea că inculpatul, la data de 03.07.2011, în jurul orei 20.00, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_ și intrând într-o curbă, a acroșat două autoturisme, fiind produse avarii autoturismelor.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând aplicarea dispozițiilor art.3201 C. pr. pen.
Faptei reținute i s-a dat o corectă încadrare juridică, respectiv infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, dispunându-se în mod just condamnarea inculpatului în baza acestui text de lege.
Solicitarea inculpatului de a fi achitat în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b1 C. pr. pen. nu poate fi primită în condițiile în care modul de săvârșire a faptei (conducerea autovehiculului cu o alcoolemie de peste 2,15 g%), urmările produse (crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și producerea unui accident rutier soldat cu acroșarea ușoară a 2autoturisme), precum și existența a două sancțiuni administrative pentru fapte de același gen, precum și a 4 sancțiuni contravenționale pentru abateri de la legislația rutieră vădesc pericolul social al infracțiunii ce formează obiectul judecății.
Este fondată însă critica Parchetului privitoare la greșita reținere a circumstanțelor atenuante în condițiile în care nu se poate vorbi de „conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii” – art.74 lit.a C. pen. (pentru motivele arătate mai sus) ori de „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită” – art.74 lit.b C. pen.
Sub acest din urmă aspect este irelevantă repararea pagubelor produse proprietarilor autoturismelor avariate în condițiile în care inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru distrugere.
De asemenea, comportarea sinceră în cursul procesului a fost valorificată deja prin aplicarea procedurii instituite de art.3201 C. pr. pen.
Totodată, nu au fost identificate alte împrejurări cu semnificație de circumstanțe atenuante, în sensul dispozițiilor art.74 alin.2 C. pen.
Pe cale de consecință, se va majora pedeapsa aplicată în acord cu dispozițiile art.72 C. pen., neputând fi reținută critica de netemeinicie a hotărârii formulată de către inculpat sub acest aspect.
În acord cu instanța fondului, Curtea apreciază că inculpatul poate fi reeducat și fără privare de libertate, urmând a dispune în acest sens, adaptând corespunzător termenul de încercare.
Celelalte aspecte ale cauzei au primit o soluționare legală și temeinică, nefiind identificate temeiuri de care să poată fi invocate din oficiu.
Față de cele reținute, Curtea, în baza art._ pct.1 lit.b C. pr. pen. va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului și în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C.p.p, va admite recursul formulat de P., va casa, în parte, sentința penală a Judecătoriei G. și rejudecând în fond, va înlătura aplicarea dispozițiilor art.74 și 76 C. pen. și va majora pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 luni la un an închisoare, precum și termenul de încercare de la 2 ani și 6 luni la 3 ani.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. va fi obligat recurentul-inculpat T. C. V. la plata sumei de 300 lei cheltuielile judiciare către stat.
Văzând și disp. art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T. C. V..
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria G..
Casează, în parte, sentința penală nr. 788 din 22.03.2013, pronunțată de Judecătoria G. și rejudecând:
Înlătură dispozițiile art.74 și art.76 C. pen. și majorează pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 luni la 1 an închisoare, precum și termenul de încercare de la 2 ani și 6 luni la 3 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.192 alin.2 C. pr. pen. obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial pentru avocat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
I. ConstantinAlina MoșneaguDan L.
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./19.06.2013
Jud. G. – jud.: Măcsinoiu A.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 948/2012.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1110/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
