Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 268/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 268/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 268/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR nr._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 268/F
Ședința publică de la data de 12 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – M. L.
GREFIER – M. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror L. C..
Pe rol soluționarea plângerii formulate de petenta S. Ș., împotriva Rezoluției din 04.02.2013 emisă în dosarul de urmărire penală nr. 1088/P/2012 de P. de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției din 26.04.2013 emisă în Lucrarea nr. 1201/II-2/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul T. N. personal, lipsă fiind petenta S. Ș..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul T. N., legitimat cu CNP_, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv copia sentinței civile nr._/01.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București prin care se respinge o cerere de ordonanță președințială.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune admiterii probei cu înscrisuri.
Curtea, după deliberare, încuviințează depunerea la dosar a înscrisului menționat, ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea plângerii.
Intimatul T. N., în esență, solicită respingerea plângerii formulată de către petentă și a se constata că într-adevăr a fost depusă tardiv. Mai arată că înțelege să se constituie parte civilă cu daune morale în valoare de 3000 dolari având în vedere că de fiecare dată s-au făcut tot felul de acțiuni împotriva sa și nu a avut posibilitatea de a se apăra întrucât nu a fost legal citat, cu excepția acestui termen de judecată, și nu i-au fost comunicate înscrisuri sau acte.
Curtea atrage atenția intimatului asupra naturii prezentei proceduri și a obiectului prezentei cauze, intimatul precizând că menține solicitarea de obligare a petentei la plata daunelor morale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se avea în vedere considerentele rezoluției din 26.04.2013 dată în cauză de către P. de pe lângă Curtea de Apel București prin dispozitivul căreia s-a respins ca tardiv formulată plângerea petentei împotriva rezoluției menționate în cuprinsul acesteia, apreciind-o ca fiind formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 278 alin. 3 Cod procedură penală. Cu privire la solicitarea formulată de către intimat formulează concluzii de respingere ca fiind inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 14 și urm. Cod procedură penală.
Dezbaterile fiind închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a II-a Penală sub nr._, petenta S. Ș. a solicitat în contradictoriu cu intimatul T. N. desființarea rezoluției nr. 1088/P/2012 din data de 04.02.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 192 alin. 1 C.pen., art. 220 alin. 1 C.pen., art. 208-209 C.pen. și art. 217 alin. 1 C.pen.
În motivarea plângerii, petenta a susținut, în primul rând, faptul că în mod greșit s-a procedat la respingerea ca tardivă a plângerii formulate împotriva acestei rezoluții de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, precizând că rezoluția inițială a fost comunicată la o adresă unde nu mai locuia și nu la domiciliul indicat prin cererea depusă la dosar la data de 03.07.2012. A mai susținut petenta că la data de 13.02.2013 când se pretinde că ar fi avut loc comunicarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nu se afla în Municipiul București, ci într-o localitate din județul B..
În ceea ce privește fondul cauzei, petenta a făcut trimitere la argumentele expuse în plângerea adresată procurorului general al Curții de Apel București, respectiv faptul că în soluționarea plângerii penale nu s-a ținut cont de declarațiile martorilor I. E. și I. D., de faptul că intimatul nu deținea un titlu asupra imobilului întrucât acesta nu se afla în patrimoniul numitului S. F. C. și, pe cale de consecință, nu putea fi transmis pe cale succesorală numitei T. D. A. care a încheiat contractul de comodat cu societatea de avocatură „T., D. și Asociații”, dar și de faptul că societatea de avocatură menționată nu exista în mod legal la momentul încheierii contractului de comodat.
În cauză s-a procedat la atașarea dosarului nr. 1088/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că plângerea formulată este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.
Astfel, în cauză petenta S. Ș. a sesizat organele de urmărire penală la data de 31.05.2011 cu privire la săvârșirea de către persoane necunoscute a infracțiunilor prevăzute de art. 192, 209 și 217 C.pen., arătând că a achiziționat apartamentul nr. 3 situat în București, ., Sector 1, în baza contractului nr. 1651/21.11.1996, depozitând în interiorul acestuia la multe bunuri de valoare. A mai arătat petenta că nu a locuit în imobilul menționat, dar că a fost înștiințată de faptul că persoane necunoscute au pătruns în apartament și au realizat lucrări de igienizare, distrugând mai multe bunuri din apartament. Ulterior, în declarațiile date, petenta a indicat ca autor al infracțiunilor pe intimatul T. N., avocat.
Urmare a probelor administrate în cursul urmăririi penale (declarațiile petentei, ale martorilor I. E., I. D., M. E. și D. M., ale intimatului, proba cu înscrisuri), P. a stabilit faptul că intimatul este proprietarul apartamentului nr. 3 Corp B situat în București, ., Sector 1, în vreme ce petenta deține în baza contractului de vânzare-cumpărare menționat corpul A al aceluiași apartament.
S-a mai reținut faptul că intimatul a fost solicitat de numitul S. F. C. să îl reprezinte în instanță în vederea revendicării unor apartamente situate în București, ., Sector 1, inclusiv a apartamentului deținut de petentă, și că, ulterior decesului numitului S. F. C., moștenitoarea acestuia – T. D. – a încheiat un contract de comodat pentru apartamentul nr. 3 Corp A cu Societatea Civilă de Avocați „T., D. și Asociații”, societate ce a realizat unele lucrări de renovare și și-a desfășurat activitatea la adresa indicată în perioada martie 2011-martie 2012. Pe baza declarației intimatului s-a reținut și faptul că înlocuirea ușii de acces între cele două corpuri ale clădirii a fost realizată de către S. F. C..
Raportat la această situație de fapt, P. a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 192 alin. 1 C.pen., art. 220 alin. 1 C.pen. și art. 217 alin. 1 C.pen. sub aspectul laturii obiective, reținându-se și faptul că nu a fost probată deținerea unor bunuri mobile sau a altor obiecte de către petentă în apartamentul menționat, nefiind astfel întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat reclamată, motiv pentru care prin rezoluția din data de 04.02.2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul T. N..
În ceea ce privește data la care a fost comunicată rezoluția menționată către petentă, Curtea constată că la dosar se află o dovadă de comunicare realizată la adresa din București, .. 1, ., Sector 3, din data de 13.02.2013, în condițiile în care încă de la data de 04.07.2012 petenta indicase o altă adresă la care să se realizeze procedura de citare și, implicit, și comunicarea actelor de procedură (f. 56 d.u.p.). În aceste condiții, având în vedere și diferențele vizibile existente între semnătura aplicată pe dovada de comunicare (f. 7 d.u.p.) și semnătura aplicată pe declarația dată de petentă în fața organelor judiciare (f.25 d.u.p.), Curtea apreciază că plângerea formulată de petentă în condițiile art. 278 C.pr.pen. a fost în mod greșit respinsă ca tardivă prin rezoluția nr. 1201/II-2/2013 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, motiv pentru care va proceda, în continuare, la analiza pe fond a prezentei plângeri.
Pe fond, referitor la infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 C.pen., Curtea constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia după cum rezultă din chiar plângerea formulată de petentă. Astfel, pentru reținerea acestei infracțiuni este necesar ca pătrunderea fără drept să se realizeze într-un spațiu ce este destinat și este folosit efectiv pentru locuirea persoanei vătămate. Or, petenta S. Ș. a arătat chiar ea faptul că nu mai locuia în imobilul menționat cu mult timp înainte de data formulării plângerii și a pretinsei pătrunderi nelegale a intimatului în interiorul apartamentului.
În ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 217 alin. 1 C.pen. sau art. 208-209 C.pen. constând în distrugerea/sustragerea bunurilor aflate în apartamentul achiziționat de petentă, Curtea constată că nu au fost făcute probe cu privire la existența acestor bunuri și nici cu privire la intervenția intimatului T. N. asupra acestora. Astfel, martorii propuși de către petanta S. Ș. au precizat doar faptul că „nu cunosc ce s-a întâmplat cu lucrurile personale care au aparținut d-nei S. Ș.” (în cazul martorului I. E.) sau „nu am văzut când i-au fost luate lucrurile personale din cele două camere d-nei S.” (în cazul martorei I. D.).
Referitor la infracțiunea de tulburare de posesie, Curtea constată că în condițiile existenței unor litigii cu privire la dreptul de proprietate asupra corpului A al apartamentului nr. 3 situat în București, ., Sector 1, al unui titlu aparent asupra imobilului menționat rezultat din contractul de comodat încheiat între T. D. A. și SCA „T., D. și Asociații”, nu se poate reține că ar fi întrunite elementele constitutive nici în cazul infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. 1 C.pen., nefiind îndeplinite cerințele laturii subiective a acestei infracțiuni.
Faptul că la data încheierii contractului societatea civilă de avocați era în curs de înregistrare nu afectează validitatea contractului de comodat, dobândirea unui sediu fiind o condiție preliminară pentru înregistrarea unei astfel de societăți. De asemenea, faptul că la momentul încheierii contractului de comodat T. D. A. nu deținea un titlu de proprietate asupra imobilului (menționarea acestuia în cuprinsul testamentului numitului S. F. C. neavând valoarea unui titlu de proprietate) nu duce la reținerea existenței intenției specifice infracțiunii de tulburare de posesie pentru intimatul T. N..
Raportat la cele reținute, Curtea apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimatul T. N. pentru infracțiunile reclamate este legală și temeinică, plângerea formulată urmând a fi respinsă ca nefondată în condițiile art. 2781 alin. 8 lit. a C.pr.pen.
În ceea ce privește solicitarea intimatului de obligare a petentei la plata de daune morale, Curtea constată că aceasta depășește obiectul procedurii prevăzute de art. 278¹ C.pr.pen., urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. În ipoteza în care intimatul se consideră vătămat prin acțiunile petentei acesta are posibilitatea formulării unei acțiuni separate adresate instanței civile în condițiile răspunderii civile delictuale.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.pr.pen. respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta S. Ș., cu domiciliul procesual ales în București, .. 1, . la sediul Cabinetului Asociat de Avocatură A. și Ema B., în contradictoriu cu intimatul T. N., domiciliat în București, ., apartament nr. 3, Sector 1.
Menține rezoluția nr. 1088/P/2012 din data de 04.02.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Respinge ca inadmisibilă solicitarea intimatului T. N. de obligare a petentei S. Ș. la plata de daune morale.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă petenta la plata sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.06.2013
PREȘEDINTEGREFIER
M. L. M. G.
Red./dact./2ex.
01.07.2013/M.C./jud.M.L
M.L. 01 Iulie 2013
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1110/2013. Curtea de Apel... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
