Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 81/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 81/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 81/R
Ședința publică din data de 15.01.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: B. L.
JUDECĂTOR: D. D.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Slobozia împotriva sentinței penale nr. 697/14.10.2013, pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit intimatul-inculpat, fiind reprezentat de apărător ales, av. T. R. în baza delegației avocațiale din data de 14.01.2014 – Baroul Ialomița, fila nr. 13.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul este la primul termen de judecată a recursului.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat depune la dosar acte medicale din care rezultă imposibilitatea fizică a intimatului-inculpat de a se prezenta la acest termen de judecată.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că recursul vizează greșita reținere de circumstanțe atenuante în ceea ce-l privește pe inculpatul M. I..
Precizează că, în cauză, a fost aplicată o pedeapsă de 7 luni cu suspendarea condiționată, cu un termen de încercare de 2 ani și 7 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art.320 ind.1 C.p.p. și art. 74 lit. a) și c) C.p., în condițiile în care inculpatul a prezentat o alcoolemie în descreștere de 2,80 g %o alcool pur în sânge, fiind amendat administrativ anterior.
Arată că, față de circumstanțele reale ale cauzei, după un conflict survenit, realizând pericolul care se putea produce, cu fosta soție a inculpatului G. D. a sesizat organele de poliție văzând că fostul său soț s-a urcat în stare de ebrietate la volanul autoturismului.
Față de alcoolemia foarte ridicată, apreciază că, numai hazardul a făcut posibilă evitarea unor consecințe mult mai grave ce ar fi putut rezulta din acțiunea ilicită a inculpatului.
Apreciază că, circumstanțele personale reținute de instanța de fond nu sunt suficiente pentru a conduce la ideea de reeducare a inculpatului, sub aspect clinic-medical acesta fiind dependent de alcool.
P. consideră că, instanța de fond trebuia să mai aibă în vedere și împrejurarea că inculpatul a fost cercetat anterior pentru infracțiunea de deținere fără drept de armă neletală, din categoria celor supuse autorizării conform art. 1361 din Legea nr. 295/2004 și că s-a dispus prin ordonanța confiscarea acestei armei cu aer comprimat de calibru 5,5 mm achiziționată de inculpat din Bulgaria.
Având în vedere și faptul că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, apreciază că, în mod greșit s-au reținut în favoarea acestuia dispozițiile art. 74 lit. a) C.p.
De asemenea, consideră că, în mod greșit s-au reținut dispozițiile art.74 lit. c) C.p., în condițiile în care în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.3201 alin. 7 C.p.p., dându-se o dublă valență atitudinii sincere a inculpatului.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând în fond să se înlăture circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței penale recurată ca legală și temeinică.
Solicită a se constata din actele dosarului că, instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, având în vedere atât circumstanțele reale cât și cele personale.
Precizează că, în condițiile în care s-a efectuat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.p.p., instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele atenuante, vârsta inculpatului, atitudinea sinceră de recunoaștere a faptelor, regretul exprimat și antecedenta penală care a fost judecată în contextul gradului de pericol social concret, prin aceea că anterior i-a fost aplicată inculpatului o amendă administrativă și de asemenea, a avut în vedere și modalitatea în care s-a săvârșit fapta din prezenta cauză, în sensul că, având o alcoolemie peste limita legală a condus autovehiculul pe fondul unei stări de surescitare produsă de conflictul cu fosta soție, a condus autovehiculul pe o stradă lăturalnică, fără a produce vreo urmare periculoasă, nu a existat accident.
Apreciază că, pedeapsa aplicată a fost corect individualizată și s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 81-82 C.p.
În subsidiar, dacă se va apreciază că trebuie majorată pedeapsa aplicată inculpatului, solicită ca aceasta să fie într-un cuantum care să permită aplicarea dispozițiilor art. 81-82 C.p., având în vedere că scopul pedepsei va fi atins prin această modalitate de executare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 697/14.10.2013, pronunțată de Judecătoria Slobozia, în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 3201 C.proc.pen. și art. 74 alin. 1 lit. a și c C.pen., rap. la art. 76 alin. 1 lit. e din C.pen., a fost condamnat inculpatul M. I. [fiul lui D. și A., născut la data de 18.08.1953 în loc. Amara, jud. Ialomița, domiciliat în loc. Amara, .. 60, jud. Ialomița, CNP_, studii superioare, pensionar, fără antecedente penale], la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita admisă de lege, faptă comisă la data de 06.02.2013.
În baza art. 81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani si 7 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen. .
În temeiul disp. art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 și 84 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 C.pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza finală si lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 71 alin. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul M. I. la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 lei reprezintă cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale, iar 50 lei cheltuielile realizate pe parcursul cercetării judecătorești.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 6 februarie 2013, lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. Ialomița – Poliția orașului Amara, care efectuau serviciul de patrulare pe raza orașului Amara, au fost sesizați telefonic de către o persoană care s-a prezentat a fi G. D. din municipiul Slobozia, cu privire la faptul că fostul soț, M. I., din orașul Amara, se afla la locuința fiului lor, M. S. V., unde a provocat scandal, după care sus-numita a revenit cu o altă sesizare telefonică precizând că inculpatul se deplasează la volanul autoturismului marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, fiind sub influența alcoolului.
Din cercetarea penală efectuată în cauză, s-a reține că în seara zilei de 06.02.2013, în jurul orei 17,50, inculpatul M. I. a condus pe . Amara, autoturismul marca Dacia, cu număr de înmatriculare_, deși consumase anterior alcool. După depistare, inculpatul M. I. a fost testat cu etilotestul, rezultatul indicat de acesta fiind 1,18 mg/litru alcool pur în aerul expirat, la ora 18,20, condiții în care a fost transportat la Spitalul Județean de Urgență Slobozia pentru recoltarea probelor biologice.
Din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 67/08.02.2013 întocmit de S.M.L. Ialomița (fila 13 d.u.p.), rezultă că, la ora 18:40 inculpatul prezenta o alcoolemie de 2,80 g %o alcool pur în sânge, iar la ora 19:40 avea o alcoolemie de 2,60 g %o .
Inculpatul fiind audiat, a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, precizând că este adevărat ca la data respectivă a condus acel autoturism pe drumurile publice după ce consumase băuturi alcoolice, și-a însușit probele administrate la urmărirea penală și nu a contestat alcoolemia stabilită nici în faza de urmărire penală și nici în fața instanței.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza coroborării aspectelor consemnate în procesul verbal de constatare și cercetare la fața locului și planșele anexe, cu datele ce rezultă din buletinul de analiză toxicologică nr. 67 din 08.02.2013 și declarațiile inculpatului.
Din verificarea fișei de cazier a inculpatului, a rezultat că acesta nu are antecedente penale.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului M. I. - de a conduce un autovehicul pe drumuri publice cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit acestui text de lege, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani, insa in cauza vor fi avute in vedere și disp. art. 3201 C.proc.pen .
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța fondului a constatat că fapta penală reținută în sarcina inculpatului există, a fost comisă cu forma de vinovăție cerută de lege, astfel că în baza art. 345 alin. 2 C.proc.pen., a procedat la condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/ 2002 republicată.
La individualizarea cuantumului pedepsei, instanța fondului a avut în vedere: împrejurările în care a fost săvârșită fapta corelativ cu gradul de pericol social concret al acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute în dispozițiile O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, dispozițiile părții generale a codului penal, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și aspectele legate de persoana inculpatului.
La stabilirea limitelor pedepsei, instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art. 3201 C.proc.pen., în conformitate cu care inculpatul beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.
Totodată, instanța de fond a reținut, în temeiul articolului 74, literele a și c din Codul penal, cu titlul de circumstanțe atenuante judiciare, pe de o parte conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, iar pe de altă parte atitudinea acestuia după săvârșirea faptei. Conduita anterioară a inculpatului s-a raportat la lipsa de antecedente penale a acestuia, fapt ce reiese din fișa sa de cazier judiciar existentă la dosar și la vârsta inculpatului, acesta având 60 de ani. Totuși s-a reținut că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală fiindu-i anterior aplicată o amendă administrativă în cuantum de 300 lei, prin Ordonanța 1304/P/15.11.2010, pentru art. 136 ind. 1 din Legea nr. 295/2004.
În perioada care a urmat săvârșirii infracțiunii, inculpatul și-a exprimat în mod real regretul că a comis această faptă, nu a contestat alcoolemia stabilită și a răspuns solicitărilor organelor judiciare penale, dovedind astfel o conduită procesuală adecvată.
Odată reținute circumstanțele atenuante judiciare, instanța de fond le-a acordat și eficiență legală și, în consecință, a redus pedeapsa sub minimul special conform disp. art. 76 alin. 1, litera e din Codul penal.
Având însă în vedere vârsta inculpatului, faptul că acesta nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei pe toată durata procesului penal, judecătorul fondului a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 81, literele a și b din Codul penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 7 luni, conform dispozițiilor art. 81 – 82 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a promovat recurs P. de pe lângă Judecătoria Slobozia, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, vizează greșita reținere de circumstanțe atenuante în ceea ce-l privește pe inculpatul M. I..
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Astfel, pe baza probelor administrate la urmărirea penală, judecătorul fondului, în aplicarea prevederilor art.3201 din Codul de procedură penală, a reținut temeinic situația de fapt constând în aceea că, inculpatul M. I., în data de 6 februarie 2013, în jurul orei 17:50, a condus pe raza orașului Amara, ., autoturismul marca Dacia, cu număr de înmatriculare_, în condițiile în care anterior consumase băuturi alcoolice.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite cu certitudine și fără echivoc, pe baza întregului ansamblu probator administrat în cauză, dar și recunoscută de către inculpat.
Instanța de fond a apreciat - în mod just - asupra întinderii pedepsei, dând eficiență la stabilirea duratei acesteia, dar și a modalității sale de executare (suspendare condiționată), tuturor criteriilor de individualizare prevăzute în art.72 din Codul penal.
Curtea nu poate primi critica Ministerului Public, în sensul acordării netemeiniciei sentinței, cu privire la pedeapsa aplicată, deoarece circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere, iar aspectele privind toate datele personale ale inculpatului, dar și dovezile în circumstanțiere au fost evaluate corespunzător, în raport cu celelalte criterii prevăzute la art. 72 C. pen., considerându-se că în cauză au fost examinate toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, cuantumul pedepsei aplicate, reflectând, atât gravitatea faptei comise, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, ținându-se cont și de împrejurarea că instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată. Se constată că instanța de fond, la stabilirea pedepsei în cuantum de 7 luni închisoare, a luat în considerare, cu precădere, împrejurarea că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, acordând semnificația cuvenită datelor referitoare la persoana acestuia, însă a ținut seama și de gravitatea faptelor, apreciind - în final - că acestuia i se mai poate acorda o șansă.
Pedeapsa astfel individualizată, în cuantum și modalitate de executare, este aptă să realizeze scopul preventiv-educativ, prevăzut de art.52 Cod penal, având în vedere faptul că și anterior inculpatul nu a mai comis fapte penale.
D. urmare, față de toate circumstanțele reale și personale, instanța fondului a aplicat intimatului din speță un cuantum de pedeapsă sub limita minimă (în condițiile art.3201 C.p.p.), iar – în alegerea modalității de executare – a optat pentru suspendarea condiționată.
Este evident că, analizate obiectiv, circumstanțele personale pot apărea drept o stare de normalitate, însă cu toate acestea, ele nu pot fi ignorate, astfel că atunci când sunt recunoscute drept circumstanțe judiciare atenuante, ele trebuie să se reflecte în pedeapsa aplicată.
Fără a minimaliza pericolul social al faptei (gradul de alcoolemie) sau urmările care s-ar fi putut produce, Curtea nu poate să nu observe că fapta a fost comisă în urmă cu un an, însă acesta a obținut permisul pentru categoria B în anul 1992, iar din fișa de cazier auto a intimatului (fila 21, d.u.p.), rezultă că de 5 ani, acesta nu a mai suferit sancțiuni nici măcar pentru contravenții.
Pe de altă parte, din buletinul de examinare clinică (fila 12, d.u.p.) întocmit de Spitalul Județean Ialomița, la litera D a acestuia, un medic primar Hibner S.) că inculpatul prezenta (în data și la ora prezentării) următoarele manifestări: „vorbirea:clară; comportare - ordonată; orientare în timp și spațiu - orientat; atenția – coerentă; judecata coerentă”, pentru ca, la rubrica „Concluzii”, să se rețină: „pare sub influența alcoolului”.
În același context, al reevaluării tuturor împrejurărilor, Curtea constată că, într-adevăr, infracțiunea comisă este una de pericol, însă în speța dedusă judecății, din actele dosarului rezultă că, inculpatul a fost oprit în trafic, însă nu ca urmare a vreunui incident, ci pentru control, agenții de poliție constatând că acesta emana halenă alcoolică, însă avea cunoștințe necesare conducerii, ceea ce duce la existența unui pericol mai redus, dar și față de faptul că urmarea mai gravă (un eventual incident) nu s-a produs.
Așa fiind, cum din oficiu nu se constată motive de nelegalitate a hotărârii atacate, urmează a respinge ca nefondat recursul Ministerului Public, potrivit dispozițiilor art.38515 pct.1, lit.b Cod procedură penală.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b cod de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Slobozia împotriva sentinței penale 697 din 14 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Slobozia .
În temeiul art. 192 alin. 3 cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. DUMITRIȚA B. L. D. D.
GREFIER,
C. G.
red.D.Pic.
dact.L.G.
ex.2
red.N.Ș.-Jud.Slobozia
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 3/2014. Curtea de Apel... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 79/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
