Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 79/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 79/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 79/ R
Ședința publică din data de 15.01.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: B. L.
JUDECĂTOR: D. D.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații P. F. și V. A.-M. împotriva sentinței penale nr. 2244/31.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
-recurentul-inculpat P. F., personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, av. D. F.-C., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av. N.-Gorpin R. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/11.12.2013, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară
-recurentul-inculpat V. A.-M., personal, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Untescu F. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/11.12.2013, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară și de apărător ales, av. M. G. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013 și
-intimata-parte civilă I. V. G., personal.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat V. A.-M. – av. Untescu F. - solicită a se lua act de încetarea delegației prin prezentarea apărătorului ales și a se dispune asupra onorariului parțial, conform, art. 171 alin. 5 C.p.p.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-inculpat P. F., având cuvântul, arată că recursul inculpatului pe care-l asistă vizează reindividualizarea pedepsei aplicate și depune la dosar un memoriu, prin care se solicită a se lua act că inculpatul a recunoscut fapta astfel cum a săvârșit-o și să i se acorde o pedeapsă mai redusă.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate, iar rejudecând pe fondul cauzei să se dispună aplicarea unei pedepse orientată sub cea reținută de instanța de fond – de 7 ani închisoare, având în vedere că recurentul a recunoscut faptele astfel cum a înțeles el că le-a săvârșit și cum consideră el că ar trebui redate și în sentința pronunțată de instanța de recurs.
De asemenea, solicită a se reține în favoarea inculpatului P. F. circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C.p., raportat la art. 76 C.p.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat V. A.-M., având cuvântul, precizează că nemulțumirea inculpatului față de hotărârea recurată privește motive de nelegalitate și de netemeinicie, constatând că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă cu certitudine vinovăția sa, instanța de fond pronunțând o hotărâre doar pe baza declarațiilor date de inculpați, sărind peste audierea părții vătămate din faza de urmărire penală, declarația acesteia fiind contradictorie cu declarațiile inculpaților.
Tot în sensul nevinovăției inculpatului, arată că, este și declarația martorului V. A. F., care a arătat că inculpatul V. nu a avut nici un fel de participație la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, ci doar se afla în prezența celor doi, în momentul în care inculpatul P. F. a luat decizia de a săvârși fapta.
Apreciază că, în cauză se impune audierea părții civile I. V. G., care s-a prezentat doar în fața instanței de recurs la acest termen de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că s-a depășit momentul procesual la care se mai puteau administra probe, având în vedere că s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a dat cuvântul în dezbaterea recursurilor, apreciind că oricum partea civilă poate să formuleze concluzii pe fond.
Curtea, după deliberare, având în vedere că la interpelarea Curții apărători recurenților-inculpați au afirmat faptul că, nu au cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat înainte de acordarea cuvântului în dezbaterea recursurilor, față de solicitarea de reaudiere a părții civile în contextul concluziilor de achitare a inculpatului V. A.-M., respinge cererea de audiere a părții civile I. V. G..
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurile formulate de inculpați, apreciind că nu se impune reținerea în favoarea acestora de circumstanțe atenuante, raportat atât la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite – tâlhărie – pentru inculpatul P. F. și -complicitate la tâlhărie – pentru inculpatul V. A.-M., precum și în raport de circumstanțele personale ale inculpaților, ambii recidiviști condamnați anterior pentru infracțiuni de furt calificat.
În ceea ce privește dubiile invocate de apărare în privința inculpatului V. A.-M., consideră că, în mod corect instanța de fond a reținut vinovăția acestuia atât în baza procesului verbal de depistare de la fila nr. 18 a dosarului de urmărire penală, din care rezultă că partea vătămată a observat 3 persoane, fiind vorba de cei doi inculpați și martorul V. A. F., inculpatul P. F. fiind cel care a agresat victima și a deposedat-o de bunuri, iar inculpatul V. și martorul V. a asigurat paza acțiunii infracționale, cât și coroborarea declarației părții vătămate, a martorului V. Alexadru și chiar a declarației inculpatului V., din care rezultă că acesta a săvârșit fapta.
Consideră că, toate probele administrate în cauză conduc la reținerea vinovăției celor doi inculpați.
Partea civilă I. V. G., având cuvântul, învederează faptul că dorește ca inculpații să plătească pentru ceea ce au făcut.
Recurentul-inculpat P. F., având ultimul cuvânt, recunoaște că el a săvârșit fapta, apreciind că i s-a aplicat o pedeapsă prea mare în raport de fapta comisă, precizând că mai are de executat și o altă pedeapsă anterioară de 3 ani închisoare. Apreciază că nu a greșit atât de mult și că a primit o pedeapsă prea mare pentru cele 7 țigări luate, 1 pix, 6 lei și un telefon.
Recurentul-inculpat V. A.-M., având ultimul cuvânt, solicită a se lua în considerare că nu este autorul acestei fapte, iar în calitate de complice i s-a aplicat o pedeapsă mai mare decât a autorului. Se consideră nevinovat întrucât a fost băgat la complicitate doar pentru că era cu inculpatul P. pe stradă, precizând că nu a urmărit partea vătămată, astfel cum se reține în cauză.
Curtea aduce la cunoștința inculpatului faptul că acesta a avut anterior o pedeapsă în executare sub supraveghere.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constată că prin sentința penală nr. 2244/31.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sector 5 București în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a, b și c, alin. 2 ind. 1 lit. a c.p. cu aplic. art. 37 lit. b c.p. a condamnat pe inculpatul P. F. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 c.p.p. a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 c.p.a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 12.07.2013 la zi.
În baza art. 26 c.p.rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a, b și c, alin. 2 ind. 1 lit. a c.p. cu aplic. art. 37 lit. a c.p. a condamnat pe inculpatul V. A. M. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În baza art. 86 ind. 4 c.p. cu ref. la art. 83 alin. 1 c.p. a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 1 an și 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 5 ani, aplicată prin s.pen. nr. 1248/06.06.2013 a Jud. Sector 5 București, def. prin neapelare și a dispus executarea în întregime a acesteia alături de prezenta, inculpatul urmând a executa 8 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 c.p.p. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 c.p. s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 12.07.2013 la zi.
În baza art.14, 346 C.pr.pen cu referire la art.1349 și următoarele N.C.civ s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă I. V. G. si au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile suma de 300 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 C.p.p. a fost obligat fiecare inculpat să plătească câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3).
În baza art.189 c.pr.pen onorariul apărătorului din oficiu M. M. pentru inc. P. F. în cuantum de 200 lei, fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În noaptea de 12.07.2013, în jurul orei 0,30-01,00, partea vătămată I. V.-G. se deplasa pe . nr. 116 situat în ., Sector 5, la un moment dat fiind agresată de inc. P. F., care a lovit-o cu pumnul în zona capului, sustrăgându-i ulterior un rucsac de culoare maro, în care se aflau cartea de identitate, o agendă, un pix, un creion, un portofel de culoare negră conținând suma de 6 lei, un pachet de gumă de mestecat, chei, un pachet de țigări marca Lucky Strike și o brichetă de culoare albastră, precum și telefonul mobil marca Nokia aflat în buzunarul sarafanului, precum și o brățară cu șnur și cruciulițe.
În tot acest timp, inc. V. A.-M. și numitul V. A.-F. (față de acesta din urmă s-a dispus disjungerea cauzei în timpul urmăririi penale și înaintarea dosarului cătrei Secția 19 Poliție) au asigurat paza inc. P. F..
În drept, fapta inculpatului P. F. a fost încadrată în dispozițiile art. 211 alin.1 alin. 2 lit.a,b,c și alin. 21 lit. a Cod penal, respectiv tâlhărie, iar fapta inculpatului V. A.-M. a fost încadrată în dispozițiile art. 211 alin.1,2 lit.a,b,c și alin. 21 lit. a Cod penal.
Fapta săvârșită de inculpatul P. F. s-a reținut a fi săvârșită în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal, în raport de pedeapsa de 3 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.317/06.05.2010 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.1272/13.08.2010 a Curții de Apel București.
Fapta săvârșită de inculpatul V. A.-M. s-a reținut a fi săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal în raport de condamnarea de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1248/06.06.2013 a Judecătoriei Sector 5 București, pedeapsă ce a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.
Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate s-a făcut în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al pedepselor poate fi atins prin executarea în cuantumul fixat și în condiții privative de libertate.
Împotriva sentinței au declarat recurs cei doi inculpați.
Inculpatul P. F. a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că aceasta este prea aspră în raport de fapta comisă.
Inculpatul V. A.-M. a criticat sentința pentru nelegalitate susținând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, solicitând a se dispune achitarea sa.
Examinând cauza sub toate aspectele, se constată că recursurile sunt nefondate.
Prima instanță a stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, dând și o încadrare juridică corespunzătoare faptelor săvârșite de inculpați.
Astfel, probele administrate în cauză, respectiv: procesul – verbal de depistare, declarația părții vătămate, procesele verbale de recunoaștere din grup și de pe planșe foto, procesul – verbal de conducere la fața locului, constatarea tehnico – științifică dactiloscopică nr._/19.07.2013 (filele 41-45 d.u.p.), declarațiile inculpaților și ale martorului V. A. F. fac dovada, fără dubii, că în noaptea de 12.06.2013, în jurul orei 0,30 – 01,00, partea vătămată I. V.-G. se deplasa pe . nr. 116, situat în ., sector 5 București, iar la un moment dat a fost adresată de inculpatul P. F., care a lovit-o cu pumnul în zona capului, sustrăgându-i ulterior un rucsac de culoare maro, în care se aflau cartea de identitate, o agendă, un pix, un creion, un portofel de culoare neagră, gumă de mestecat, chei, un pachet de țigări marca Lucky Strike și o brichetă culoare albastră, precum și telefonul mobil marca Nokia, aflat în buzunarul sarafanului, precum și o brățară cu șnur și cruciuliță.
În toată această perioadă inculpații V. A.-M. și V. A. F. (față de care s-a dispus disjungerea cauzei) au asigurat paza inculpatului P. F..
În drept, fapta inc. P. F., care la data de 12.07.2013, în timpul nopții (în jurul orei 01,00), aflându-se într-un loc public (., București), după ce și-a acoperit fața cu tricoul, având asigurată paza de către inc. V. A.-M., a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în zona capului, sustrăgându-i ulterior un rucsac de culoare maro, în care se aflau cartea de identitate, o agendă, un pix, un creion, un portofel de culoare negră conținând suma de 6 lei, un pachet de gumă de mestecat, chei, un pachet de țigări marca Lucky Strike și o brichetă de culoare albastră, precum și telefonul mobil marca Nokia aflat în buzunarul sarafanului, precum și o brățară cu șnur și cruciulițe, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de autorat la tâlhărie în formă agravată, infracțiune prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) din C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) din C. pen.
Fapta inc. V. A.-M., care la data de 12.07.2013 a asigurat paza inc. P. F. în timp ce acesta, ulterior exercitării violențelor asupra părții vătămate, i-a sustras acesteia rucsacul și telefonul mobil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 din C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b) și c) și alin. (21) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen.
În acord și cu practica judiciară, instanța a apreciat că activitatea inc. V. A.-M. se subsumează actelor de complicitate, deoarece materialul probator administrat a dovedit faptul că în înțelegere cu inc. P. F., acesta a urmărit partea vătămată și prin prezența sa la locul faptei a întreținut și întărit convingerea autorului de a comite infracțiunea, timorând psihic victima și observând modul violent în care aceasta a fost deposedată de mai multe bunuri, acte care se circumscriu disp. art. 26 c.p. – a se vedea și d.pen. 18/A 1998, CA Ploiești.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, se reține că s-a dat eficiența cuvenită tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, referitoare la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care au fost săvârșite și limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare.
De asemenea, s-a mai avut în vedere la individualizare faptul că inculpații nu se află la prima încălcare a legii penale, ei săvârșind faptele deduse judecății în prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie și recidivă postcondamnatorie.
Așa cum rezultă din fișele inculpaților, ambii au primit mai multe sancțiuni administrative în urma săvârșirii unor fapte de furt calificat. Astfel, inculpatul P. F. a primit un nr. de 17 sancțiuni administrative, iar inculpatul V. A.-M. un nr. de 2 astfel de sancțiuni.
Trecutul infracțional al inculpatului P. F. constituie un argument împotriva solicitării acestuia de a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimului special.
Modul cum au acționat inculpații dovedește o periculozitate deosebită, iar o eventual reducere a cuantumului pedepselor aplicate nu este de natură să corespundă scopului prevăzut de art. 52 Cod penal.
Constatându-se, așadar, că pedepsele au fost în mod just individualizate, atât ca întindere cât și ca modalitate de executare, precum și faptul că vinovăția inculpatului V. A.-M. a fost stabilită fără dubii, criticile aduse sentinței se privesc a fi nefondate, iar în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge recursurile, ca nefondate.
Se va deduce durata reținerii și arestării preventive începând cu 12.06.2013 la zi pentru ambii inculpați.
Vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații P. F. și V. A.-M. împotriva sentinței penale 2244 din 31 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București .
Deduce durata reținerii și arestării preventive începând cu 12 iulie 2013 la zi .
Obligă pe recurentul inculpat P. F. la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpatul V. A.-M. la 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul parțial în sumă de 50 lei cuvenit avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. DUMITRIȚA B. L. D. D.
GREFIER
C. G.
Red. L.B.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. M. P. – Judecătoria Sectorului 5 București – Secția Penală
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 81/2014.... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 17/2014. Curtea de... → |
|---|
