Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 3/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-01-2014 în dosarul nr. 3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.3/R
Ședința publică din data de 06 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. C.
Judecător: O. B.
Judecător: C. S.
Grefier: E.–A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul I. T. împotriva sentinței penale nr.945 din data de 04 noiembrie 2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspunsrecurentul-inculpat I. T., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu-avocat D. C., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea Curții, recurentul-inculpat arată că dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Curtea, conform art.323 alin.2 Cod procedură penală procedează ascultarea inculpatului, declarația acestuia, după citire și semnare fiind atașată la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicită schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii în sarcina inculpatului a infracțiunii de tentativă la furt calificat, art.20 Cod penal rap. la art.208-209 lit.e și g Cod penal, întrucât amenințarea nu era de natura a crea vreo temere părții vătămate.
Mai arată că inculpatul nu a schițat nici un gest care să justifice această temere și nici din care să rezulte că ar fi dorit să spargă parbrizul, având în vedere că nici nu avea instrumente pentru spargerea acestuia.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat I. T. arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ Cod procedură penală.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate, iar, pe fond, rejudecând, achitarea inculpatului, în temeiul disp. art.11 alin.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cod procedură penală deoarece infracțiunea nu există.
Mai arată că inculpatul nu a avut intenția de a sustrage bunul, ci a vrut să doarmă și a pornit casetofonul pentru a asculta muzică.
Precizează că nu există probe din care să rezultă că inculpatul ar fi încercat să amenințe partea vătămată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea parțială a sentinței penale atacate, prin schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat.
Referitor la achitarea inculpatului, apreciază că această cerere nu este fondată, în condițiile în care martorii au confirmat prezența inculpatului în interiorul autoturismului și nu poate fi pusă la îndoială intenția acestuia de a sustrage acel casetofon.
Totodată, solicită deducerea perioadei reținerii și arestării de la 11.08.2013 la zi.
Recurentul-inculpat I. T., personal, în ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.945 din data de 04.11.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a dispus condamnarea inculpatului I. T. la o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin.1, alin.2 lit.b și c din Codul penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b din Codul penal.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a, b din Codul penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei pronunțate perioada reținerii și al arestării preventive de la data de 11.08.2013 la zi, fiind menținută starea de arest a inculpatului I. T..
S-a luat act că partea vătămata G. A. D. nu s-a constituit parte civila in cauza.
S-a făcut aplicarea art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea si funcționarea Sistemului Național de date genetice judiciare.
În baza art.191 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata a 1400 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 11.08.2013, în jurul orelor 22:30, inculpatul I. T. a pătruns, prin portiera dreapta față lăsată neasigurată, în autoturismul marca Peugeot 306, cu numărul de înmatriculare_, parcat pe ., sector 1, de unde a încercat să sustragă radio-cd-player-ul. Fiind surprins de partea vătămată G. A. D. și reținut în interiorul autoturismului până la sosirea organelor de poliție la locul faptei, pentru a-și asigura scăparea, inculpatul I. T. a amenințat partea vătămată cu distrugerea parbrizului autoturismului acesteia.
Situația de fapt reținută de către instanță, a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză.
Astfel, din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit de patrula de siguranță publică direcționată prin S.N.U.A.U.-112, ca urmare a apelului inițiat de partea vătămată G. A. D., a reieșit că inculpatul a fost depistat în interiorul autoturismului Peugeot 306, de culoare verde, cu numărul de înmatriculare_, proprietatea părții vătămate.
Din declarația părții vătămate G. A. D. a reieșit că la data de 11.08.2013, în jurul orelor 22.00, s-a deplasat în cartierul Pajura unde locuiește soacra sa, martora P. M., lăsând autoturismul proprietate personală parcat pe ., în fața blocului A5. Partea vătămată G. A. D. a declarat că, la scurt timp după ce a părăsit autoturismul, în timp ce se afla în parcul din fața blocului unde locuiește soacra sa, împreună cu martorii P. B. -concubina sa-, P. M. -soacra sa- și P. O. L. –fratele concubinei, a fost sunat de o femeie care i-a adus la cunoștință faptul că a uitat geamurile mașinii deschise, numărul de telefon al părții vătămate fiind afișat pe geamul mașinii. Întorcându-se la autoturismul personal, în jurul orelor 22:30, partea vătămată G. A. D. a observat pe scaunul dreapta față un individ necunoscut care încerca să scoată din consola bordului radio-cd-player-ul, folosindu-se de o brichetă cu lanternă.
Împreună cu martorul P. O. L., sosit în scurt timp la fața locului, l-a întrebat pe individ ce caută în interiorul autoturismului, acesta din urmă nu a răspuns, simulând comportamentul unei persoane aflate sub influența băuturilor alcoolice.
Partea vătămată G. A. D. a apelat, între timp, S.N.U.A.U.-112, solicitând concursul organelor de poliție, moment în care persoana surprinsă a încercat să părăsească autoturismul pe portiera stângă față, însă nu a reușit acest lucru întrucât partea vătămată și martorul P. O. L. au blocat portierele mașinii cu piciorul.
Partea vătămată G. A. D. a arătat că individul respectiv l-a amenințat că va sparge parbrizul autoturismului în cazul în care nu i se va permite părăsirea acestuia, fapt ce a alarmat partea vătămată, aceasta apelând din nou S.N.U.A.U.-112, ofițerul de serviciu comunicându-i faptul că două echipaje de poliție se îndreaptă către locul faptei.
Între timp, văzând că partea vătămată nu îi permite părăsirea autoturismului, inculpatul I. T. i-a oferit acesteia niște cd-uri pentru a fi lăsat să plece.
Peste câteva minute, la fața locului și-au făcut apariția două echipaje de poliție care l-au imobilizat pe individ, întrucât devenise agresiv și adresa injurii persoanelor prezente, identificându-l în persoana inculpatului I. T., identitatea acestuia fiind adusă la cunoștința părții vătămate G. A. D..
Partea vătămată G. A. D. a declarat faptul că la locul faptei erau prezente și martorele P. M. și P. B. R., precizând totodată că inculpatul I. T. nu a fost agresat fizic sau verbal de nicio persoană prezentă la fața locului sau de organele de poliție.
Partea vătămată G. A. D. a mai arătat că inculpatul I. T. luase din torpedou fața detașabilă a radio-cd-player-ului și o montase pe acesta, cu scopul de a-l scoate, în întregime, din consola bordului. Aceasta a precizat că numai prin demontarea feței detașabile, inculpatul I. T. putea să scoată radio-cd-player-ul din consola bordului în vederea sustragerii acestuia.
Partea vătămată G. A. D. a mai observat pe scaunul din stânga față al autoturismului un card de fidelitate Penny care îi aparținea și pe care îl lăsase în torpedou.
Declarația părții vătămate G. A. D. s-a coroborat în totalitate cu declarația martorului P. O. L., care a arătat că, în seara zilei de 11.08.2013, în jurul orelor 22.30, aflându-se într-un părculeț de pe . sora sa, martora P. B., soția sa și cu cumnatul său, partea vătămată G. A. D., la un moment dat, l-a observat pe acesta din urmă îndreptându-se către autoturismul său marca Peugeot, parcat în apropiere de parc, la scurt timp auzindu-l pe acesta strigând la cineva din interiorul mașinii „Ce faci aici?”. Martorul P. O. L. a declarat că s-a deplasat în direcția autoturismului și a observat pe scaunul dreapta față un bărbat de aproximativ 40 de ani, căruia i-a solicitat să-și motiveze pătrunderea în interiorul mașinii. Martorul P. O. L. a mai arătat că în momentul în care partea vătămată G. A. D. a apelat S.N.U.A.U.-112, solicitând prezența organelor de poliție la locul faptei, bărbatul surprins în mașină a amenințat că va sparge parbrizul autoturismului, dacă nu i se va permite părăsirea locului faptei, fapt ce a alarmat partea vătămată, care a apelat din nou S.N.U.A.U.-112.
Martorele P. M. și P. B. R. au relatat desfășurarea faptelor de o manieră identică cu cea prezentată de partea vătămată de G. A. D. și de martorul P. O. L..
Martora P. B. R. a confirmat faptul că fața detașabilă a radio-cd-player-ului se afla în torpedoul autoturismului, iar ulterior sosirii organelor de poliție, cu ocazia verificării autoturismului, a constatat faptul că aceasta era montată pe radio-cd-player, aspect ce a dovedit intenția infracțională a inculpatului I. T. de a sustrage bunul în cauză. Aceasta a mai arată că, în momentul când a fost surprins în autoturism, inculpatul I. T. încerca să pară că este beat, dar nu mirosea a alcool.
De asemenea, martora P. B. R. a confirmat împrejurarea că partea vătămată G. A. D. și martorul P. O. L. nu i-au permis inculpatului I. T. să iasă din autoturism până la sosirea organelor de poliție, acesta din urmă devenind agresiv, amenințându-i cu spargerea parbrizului în cazul în care nu va fi lăsat să părăsească locul faptei.
Martora P. M. a arătat că în momentul în care a sosit la autoturism l-a observat pe inculpatul I. T. având asupra sa o sacoșă, în urma deschiderii acesteia, martora constatând că în interior se aflau mai multe carcase din plastic pentru CD-uri.
Procesul-verbal de efectuare a controlului corporal a confirmat faptul că inculpatul avea asupra sa, în momentul surprinderii în autoturism o brichetă prevăzută cu loc pentru iluminat.
Inculpatul I. T. nu a recunoscut comiterea faptei, precizând că locuiește fără forme legale în cartierul Pajura, într-o “cabană” situată lângă calea ferată, iar la data de 11.08.2013, după ce a consumat doi litri de vin la un bar, a observat pe . ce avea ușa dreaptă față deschisă și ambele geamuri ale portierelor din față coborâte. Inculpatul a precizat că a pătruns în interiorul acestui autoturism, urcându-se pe scaunul din dreapta față pentru a dormi, întrucât era obosit. La un moment dat, inculpatul I. T. a declarat că a fost trezit de mai multe persoane, care l-au întrebat care este motivul prezenței sale în mașina lor, apoi au sunat la poliție. Până la sosirea organelor de poliție, inculpatul nu a părăsit autoturismul, ulterior fiind încătușat și condus la secție. Inculpatul I. T. a precizat că nu a intenționat să sustragă niciun bun din autoturism și nu a amenințat nicio persoană pentru a-și asigura scăparea, iar bunurile găsite asupra lui de către organele de poliție îi aparțin. Acesta a mai declarat că nu a deschis torpedoul autoturismului și nu a luat fața detașabilă a radio-cd-ului, ci doar a încercat să-l pornească.
Instanța a apreciat ca nesincere susținerile inculpatului I. T., necoroborându-se cu alte mijloace de probă. Explicația acestuia, potrivit căreia a intrat în autoturismul părții vătămate pentru a dormi, neavând intenția de sustrage vreun bun, nefiind plauzibilă și fiind în contradicție cu celelalte mijloace de probă.
În drept, prima instanță a statuat în sensul că fapta inculpatului I. T., de a pătrunde la data de 11.08.2013, în jurul orelor 22:30, prin portiera neasigurată, în autoturismul parcat pe . a încercat să sustragă radio-cd-player-ul și, fiind surprins de partea vătămată G. A. D. și reținut în interiorul autoturismului, a amenințat partea vătămată pentru a-și asigura scăparea, cu distrugerea parbrizului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie, faptă prev. de art. 20 rap. la art.211 alin 1 și alin. 2 lit. b și c Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen
S-a reținut de instanță că inculpatul a pus în executare rezoluția infracțională de a sustrage bunuri prin aceea că a pătruns în autoturism, a luat din torpedou fața detașabilă pe care a montat-o pe radio-cd-player pentru a putea să-l extragă din consola bordului, însă activitatea infracțională a acestuia a fost întreruptă de apariția părții vătămate G. A. D. și a martorilor, astfel că urmarea socialmente periculoasă, reprezentată de deposedarea părții vătămate de radio-cd-player și împosedarea sa cu acest bun nu s-a realizat.
Fiind surprins de partea vătămată G. A. D. și reținut în interiorul autoturismului până la sosirea organelor de poliție la locul faptei, pentru a-și asigura scăparea, inculpatul I. T. a amenințat partea vătămată cu distrugerea parbrizului autoturismului acesteia.
Amenințarea cu spargerea parbrizului autoturismului intră sub incidența dispozițiilor art. 193 alin. C.pen, care incriminează amenințarea, infracțiune absorbită în conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie, având în vedere următoarele că amenințarea cu o faptă păgubitoare a fost de natură să-l alarmeze pe cel amenințat, aspect ce a rezultat din împrejurarea că partea vătămată, în momentul când a fost amenințată cu spargerea parbrizului a apelat din nou S.N.U.A.U.-112., solicitând prezența imediată a organelor de poliție.
Instanța a constatat că acțiunea principală, constând în sustragerea bunului, a rămas în formă tentată, iar acțiunea secundară, constând în amenințarea cu săvârșirea infracțiunii de distrugere s-a consumat.
Sub aspect subiectiv, inculpatul I. T. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei și urmărind producerea acestuia, nerealizarea urmării imediate a acțiunii principale datorându-se unor cauze independente de voința lui, și anume apariția părții vătămate și a martorilor.
În ceea ce privește antecedentele penale ale inculpatului, instanța a avut în vedere că, potrivit mențiunilor din fisa de cazier judiciar a acestuia, inculpatul I. T. este recidivist în raport de condamnarea la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2011/16.12.2011 pronunțată de Judecătoria Bacău definitivă prin d.p. 157/09.02.2012 a Curtii de apel Bacău.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.pen., și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșita; gradul de pericol social concret al faptei; urmarea acesteia concretizată în starea de pericol pentru patrimoniul părții vătămate și pentru integritatea fizică și psihică a acesteia, modul de săvârșire a infracțiunii și anume prin amenințarea părții vătămate pentru a-și asigura scăparea, ceea ce denota o mare îndrăzneala infracțională a inculpatului, precum și datele privind persoana inculpatului și anume că acesta este infractor recidivist și a avut o atitudine procesuală nesinceră.
Inculpatul I. T. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru comiterea de infracțiuni contra patrimoniului, în special furturi calificate și tâlhării, dovedind un grad ridicat de incorigibilitate și persistență în activitatea infracțională.
S-a mai avut în vedere, la individualizarea pedepsei, faptul că executarea pedepselor privative de libertate aplicate acestuia nu au dus la formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite duce la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat recurs inculpatul I. T., arătând în susținerea recursului declarat că soluția instanței nu este întemeiată, inculpatul susținând în continuare că s-a urcat în autoturism cu intenția de a dormi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurentul - inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul I. T. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr._/P/2013 emis de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, la data de 06.09.2013, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, faptă prev. de art. 20 rap. la art.211 alin 1 și alin. 2 lit. b și c Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, constând în aceea că la data de 11.08.2013, în jurul orelor 22:30, a pătruns în autoturismul cu numărul de înmatriculare_, parcat pe . neasigurată și a încercat să sustragă un radio-cd, și, fiind surprins de partea vătămată G. A. D., și reținut în interiorul autoturismului, a amenințat cu distrugerea parbrizului pentru a-și asigura scăparea.
Prima instanță a expus în mod exhaustiv probele pe care și-a întemeiat soluția de condamnare, aprecierea acestora în sensul temeiniciei acuzațiilor aduse inculpatului fiind corectă, instanța înlăturând în mod justificat și motivat apărările inculpatului.
Astfel, este de necontestat faptul că inculpatul a fost surprins de partea vătămată în interiorul autoturismului său, aspect de fapt relatat de toți martorii, de partea vătămată, constatat de organele de poliție și recunoscut de inculpat însuși.
Cu privire la motivul pentru care acesta a pătruns în autoturismul neasigurat, explicația acestuia este neplauzibilă, dacă nu chiar ilară, relatările persoanelor prezente la fața locului, cât și bunurile găsite asupra inculpatului, inclusiv bricheta-lanternă, fiind de natură a dezvălui intenția acestuia, respectiv aceea de a sustrage bunuri.
În privința încercării acestuia de a-și asigura scăparea până la sosirea organelor de poliție a căror intervenție a fost solicitată de partea vătămată telefonic, depozițiile martorilor sunt edificatoare, inițial inculpatul încercând a determina persoanele prezente să-l lase să plece prin oferirea bunurilor pe care le avea asupra sa, ulterior amenințând cu distrugerea parbrizului. În ceea ce privește aptitudinea acestei amenințări de a crea o stare de temere părții vătămate, Curtea, în acord cu instanța fondului, apreciază că dată fiind îndrăzneala inculpatului de a pătrunde în autoturism, cât și situația în care se afla, este evident că partea vătămată a luat în considerare amenințarea respectivă, cu atât mai mult cu cât acesta a avut o atitudine recalcitrantă și violentă cel puțin în limbaj, atitudine confirmată de echipajele de poliție care au intervenit la fața locului.
Astfel, în mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate rezultă că fapta a fost săvârșită de inculpat și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond, Curtea constată că aceasta a fost în mod just individualizată prin raportare la limitele de pedeapsă și având în vedere criteriile stabilite de art. 72 Cod penal, respectiv circumstanțele faptei, gradul de pericol social ridicat al infracțiunii, raportat la împrejurările concrete ale comiterii acesteia și la modul de operare și de circumstanțele personale ale inculpatului care, în mod repetat, a încălcat norme penale, acesta fiind condamnat în precedent la pedepse privative de libertate.
Față de cele reținute, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat I. T., va deduce prevenția de la data de 11.08.2013 la zi și va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat I. T. împotriva sentinței penale nr.945 din data de 04 noiembrie 2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr._ .
Deduce prevenția de la data de 11.08.2013 la zi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. C. O. B. C. S.
GREFIER,
E.-A. N.
Red.S.C.
Dact.EA-2ex/28.01.2014
J.S1Buc-jud.E.Z
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 81/2014.... → |
|---|
