Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-01-2014 în dosarul nr. 2/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 2/R
Ședința publică din data de 03.01.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C. C.
JUDECĂTOR: N. M.
JUDECĂTOR: G. R.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror C. M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul C. M. împotriva încheierii de ședință din data de 16.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat C. M. personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. P. E. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr. 90/31.12.2013, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că dosarul este la primul termen de recurs.
Curtea acordă posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul-inculpat.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 16.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul penal nr._ 13 și să se aibă în vedere că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu impun privarea de libertate în continuare și nu există temeiuri noi care să justifice acest lucru.
În consecință, solicită a se aprecia că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, atât datorită perioadei în care a fost arestat, dar și datorită aspectelor personale, faptul că a recunoscut și a conștientizat gravitatea faptei, colaborând cu organele de urmărire penală, provine dintr-o familie organizată și nu are antecedente penale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că în mod corect Tribunalul București a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică dată fiind gravitatea faptei – trafic de droguri de risc, cantitatea mare de substanță găsită la inculpat (peste 200 g canabis), faptul că nu se afla la prima vânzare, obținând o parte din venituri din această activitate.
Ținând cont de toate cele menționate, consideră că se impune a fi respins recursul inculpatului ca nefondat.
Recurentul-inculpat C. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă și a conștientizat gravitatea faptei comise. Precizează că cele 200 g de canabis o deținea pentru că avea niște datorii de achitat, fiind prima oara când se confruntă cu această situație.
.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat,constată următoarele:
Tribunalul București – Secția a-II-a Penală,prin încheierea de ședință din data de 16.12.2013, pronunțată în dosarul penal nr._ 13, în baza art art.3002 rap la 160b alin.1 Cod proc.pen.,a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C. M. (fiul lui D. și E., născut la 24.07.1990 în București, CNP -_, arestat in baza MAP Nr. 180/UP/28.06.2013 emis de Tribunalul Bucuresti, Sectia I Penală).
În baza art. 3002 rap la 160b alin.3 Cod proc.pen.a menținut arestarea preventivă a inculpatului C. M. (fiul lui D. și E., născut la 24.07.1990 în București, CNP -_, arestat in baza MAP Nr. 180/UP/28.06.2013 emis de Tribunalul Bucuresti, Sectia I Penală)..
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 186/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casatie si Justitie-Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism-Structura Centrala, s-a dispus:
1. Trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C. M., fiul lui D. si E., nascut la data de 24.07.1990 in Bucuresti, domiciliat în Mun. Bucuresti, .. 35, ., ., sector 6, CNP_, CNP_, pentru săvârșirea infractiunii de trafic ilicit de droguri de risc si de mare risc in forma continuata prev. si ped. de art. 2 alin. 1 din legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
2. Punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei H. I. A. M., nascuta la data de 18.02.1992 in Bucuresti, domiciliata in Bucuresti, ., ., ., sector 6, CNP_, pentru savarsirea infractiunii de trafic ilicit de droguri de risc si de mare risc prev. si ped. de art. 2 alin. 1 din legea nr. 143/2000.
În fapt, s-a reținut că, în perioada aprilie 2013-iunie 2013, inculpatul C. M., a realizat in mod repetat si in baza aceleiasi rezolutii infractionale operatiuni ilicite privind circulatia drogurilor de risc si de mare risc, respectiv a detinut in vederea vanzarii si a vandut diferite cantitati de cannabis mai multor consumatori de pe raza mun. Bucuresti( din care au fost identificati martorii D. C., zis „ A.”, Slave G. C. zis” T.” si B. A. precum si invinuitul I. G.) iar la data de 28.06.2013 a detinut in vederea traficarii impreuna cu invinuita H. I. A. M., in locuinta sa din Bucuresti, .. M24, ., cantitatea de 201,88 g cannabis, substanta care face parte din Tabelul anexa nr. III din Legea nr. 143/2000 cu modificarile si completarile ulterioare si un comprimat de culoare albastra, cu logo-ul ‚ mar” ce continea ca substanta activa MDMA, care face parte din Tabelul anexa nr. 1 din Legea nr. 143/2000 cu modificarile si completarile ulterioare.
Prin rezoluția nr. 182 din data de 26.06.2013, ora 11:40 (dosar nr. 186/D/P/2013), s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.
Prin ordonanța nr. 93 din data de 28.06.2013 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a luat față de inculpatul C. M. măsura reținerii pe o durată de 24 ore, începând de la data de 28.06.2013, ora 18:17 până la data de 29.06.2013 ora 18:17.
Ulterior, prin ordonanța nr. 185 din data de 28.06.2013, ora 17:15, s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de inculpatul C. M. pentru alte acte materiale ce intră în elementul constitutiv al unei infracțiuni unice de trafic ilicit de droguri de risc și de mare risc în formă continuată, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.
Prin referatul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT nr. 186/D/P/2013 din data de 28.06.2013, s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul C. M., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 28.06.2013 până la date de 27.07.2013.
Prin încheierea numărul_/3/2013 din data de 28.06.2013, Tribunalul Bucuresti-Sectia I Penala a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. M., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 28.06.2013 până la 27.07.2013. In acest sens a fost emis mandatul de arestare preventivă cu numarul 180/UP/28.06.2013.
În cauză s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art.143 rap. la art.681 C.p.p. și art.148 lit.f C.p.p.
Prin încheierea de ședință din data de 23.07.2013, Tribunalul Municipiului București-Sectia I Penala a dispus, în dosarul nr._/3/2013, prelungirea arestării preventive a inculpatului C. M. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 28.07.2013 până la data de 26.08.2013 inclusiv.
Potrivit art. 3002 C.pr.pen în cazurile în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive în vederea respectării drepturilor prevăzute de art. 5 parag.4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (C.E.D.O.). .) care prevede că: „Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
Analizând ansamblul actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, Tribunalul apreciază că luarea măsurii arestării preventive a inculpatului C. M. este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.p.p., art. 143 alin. 1 C.p.p., raportate la art. 148 lit. f C.p.p.
Totodată, se constată că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabila că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, pedeapsa prevăzuta de lege pentru fapta săvârșita este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, respectiv în locuri publice, prin acte materiale repetate, precum si persoana inculpatului, care nu are loc de muncă și nu îsi poate procura licit mijloacele de existență.
De asemenea, Tribunalul apreciază că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului, reglementate de disp.art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p. rap. la art 143 C.p.p., subzistă și nu se constată existența unor împrejurări noi, care să determine schimbarea acestora.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă s-ar afla în stare de libertate, acesta rezultă din modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, cantitatea de droguri traficată și deținută, circumstanțele personale ale inculpatului și gravitatea infracțiunii pentru care este trimis în judecată, existând temerea că, odată pus în libertate isi va relua activitatea infracțională, fiind îndeplinite cumulativ disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Din altă perspectivă, tribunalul reține că în cauză menținerea măsurii arestării preventive se justifică nu doar în scopul de a-l face pe inculpat să conștientizeze comportamentul lui antisocial, ci și pentru asigurarea bunei desfășurări a judecății și pentru a preveni comiterea unor noi infracțiuni.
Luarea unei alte măsuri preventive, neprivative de libertate, nu apare ca fiind suficientă în acest moment procesual, avand in vedere că inculpatul este trimis în judecata pentru săvârșirea unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, comisă prin acte materiale repetate care aduce o atingere importantă unor valori sociale fundamentale, respectiv viața și sănătatea persoanei.
Astfel, reținându-se pericolul social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului, așa cum a fost motivat mai sus, în contextul în care fenomenul infracțional și fapte de genul acelora pentru care este judecat inculpatul cunosc o creștere îngrijorătoare, rezultă convingerea că se impune menținerea stării de arest preventiv a acestuia.
Totodată, Tribunalul constată că arestarea inculpatului corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 C.p.p., impunându-se pentru o bună desfășurare a procesului penal și că aceasta nu a depășit o durată rezonabilă până la acest moment.
În consecință, în temeiul art. 3002 rap la art 160/b C.p.p., va menține starea de arest preventiv a inculpatului C. M.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs,în termenul legal, inculpatul C. M. care,personal și prin apărătorul desemnat din oficiu,a solicitat admiterea recursului și să se aibă în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu impun privarea de libertate în continuare și nu există temeiuri noi care să justifice acest lucru, că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, atât datorită perioadei în care a fost arestat, dar și datorită aspectelor personale, faptul că a recunoscut și a conștientizat gravitatea faptei, colaborând cu organele de urmărire penală, provine dintr-o familie organizată și nu are antecedente penale.
Analizând actele și lucrările dosarului și încheierea atacată, în conformitate cu dispozițiile art.3851 și urm. Cod procedură penală, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.300ind.2 C.p.p.în cauzele în care inculpatul este arestat instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea si temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160/b.
Conform art. 160/b alin. 3 C.p.p. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului ,Curtea constată că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpatului C. M. nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.
În prezenta cauză,în opinia Curții materialul probator existent la dosarul cauzei este în măsură sa conducă la concluzia ca,la acest moment, sunt pe deplin îndeplinite în ceea ce-l privește pe recurentul inculpat condițiile prevăzute de art.143 alin.1 C.p.p.,pentru menținerea măsurii arestării preventive,existând suficiente probe care să satisfacă atât exigențele dispozițiilor art.143 alin.1C.p.p.,cât și pe cele ale art.5 parag.1 lit.c din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
De altfel,prin calea de atac exercitată,recurentul inculpat nu a contestat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 alin.1 C.p.p.
Totodată,Curtea constată că și la acest moment sunt îndeplinite cumulativ și condițiile impuse de art. 148 alin.1 lit.f C.p.p., atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a recurentului inculpat, mai mare de 4 ani, dar si sub aspectul probelor că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea are în vedere că pericolul pentru ordinea publică a fost definit în doctrină drept temerea că odată pus în libertate inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat.
În cadrul examinării acestei cerințe a pericolului social trebuie avute în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii,împrejurările în care inculpatul a acționat,urmările produse și datele ce caracterizează persoana inculpatului.
De asemenea,instanța trebuie să aibă în vedere dacă infracțiunea de care este acuzat inculpatul tulbură ordinea juridică,mediul social ocrotit prin normele dreptului penal și procesual penal,dacă creează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare.
În prezenta cauză,la aprecierea celei de a doua condiții a art.148 alin.1 lit.f C.p.p., Curtea are în vedere natura și gravitatea faptelor presupus a fi fost comise de recurentul inculpat ,modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acestora(în mod repetat,pe o perioadă de câteva luni),cantitatea de droguri de risc,deloc de neglijat deținută în vederea traficării, sentimentul de teamă și insecuritate pe care acest gen de fapte îl generează în rândul societății civile,în condițiile în care acest fenomen infracțional cunoaște o amploare deosebită,iar consecințele asupra sănătății fizice și psihice și a vieții consumatorilor sunt extrem de grave,complet ignorate de traficanții de droguri datorită câștigurilor materiale substanțiale ,aspecte care în opinia Curții impun și justifică în continuare o reacție fermă din partea autorităților statului,respectiv privarea de libertate a recurentului inculpat C. M. în scopul protejării siguranței publice și pentru a asigura și buna desfășurare a procesului penal.
Curtea apreciază că și în prezent infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. M., prin gravitatea acesteia și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind satisfăcute și cerințele art. 5 parag.1 lit.c si parag.3 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (CEDO).
În opinia Curtii,datele ce caracterizează favorabil persoana recurentului inculpat,astfel cum au fost invocate de apărătorul desemnat din oficiu ,ca și perioada petrecută în stare de arest preventiv,fiind arestat preventiv din data de 28.06.2013, nu sunt în măsură, în raport cu aspectele anterior menționate, să estompeze rezonanța socială negativă a faptelor deduse judecătii și să justifice lăsarea în libertate a acestuia.
În prezenta cauză,Curtea consideră că durata totală a arestării preventive până la acest moment a recurentului inculpat nu poate fi apreciată ca fiind excesivă și nu poate justifica punerea în libertate a acestuia ,având în vedere natura și gravitatea faptelor presupus a fi fost săvârșite de acesta, organele judiciare investite cu soluționarea acestei cauze dând dovadă de o diligență specială în desfășurarea procedurii.
Ca atare,pentru motivele arătate,Curtea, în baza art.385ind.15 pct.1 lit.b C.p.p.,va respinge ,ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. M. împotriva încheierii din data de 16.12.2013, pronunțată de Tribunalul București,Secția a-II-a Penală în dosarul nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 C.p.p.va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu ,în cuantum de 100 lei,se va suporta din fondul Ministerului Justitiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 385ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. respinge,ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. M. împotriva încheierii din data de 16.12.2013, pronunțată de Tribunalul București,Secția a-II-a Penală în dosarul nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 C.p.p. obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu ,în cuantum de 100 lei,se suportă din fondul Ministerului Justitiei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
C. C. C. M. N. R. G.
GREFIER
G. C.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 9/2014.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 3/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
