Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 519/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 519/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 519/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.519
Ședința publică de la 15 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – S. M.
JUDECĂTOR – F. D.
JUDECĂTOR – C. A. G.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. L..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul R. V. împotriva sentinței penale nr.31/08.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul inculpat R. V. reprezentat de avocat din oficiu M. L. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență judiciară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și, rejudecând, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor reale și personale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate, ca fiind temeinică și legală, considerând că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare ținându-se cont de multiplele condamnări suferite anterior de inculpat.
CURTEA
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.31 din 08.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art.37 lit.b cod penal și art.3201 alin.7 cod proc.pen. a fost condamnat inculpatul R. V., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere în stare de recidivă postexecutorie.
I s-au interzis petentului condamnat drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal, pe durata și în condițiile art.71 cod penal.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 București din 12.11.2012 în dosarul de urmărire penală nr.138/P/2011 a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul R. V. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că în data de 05.01.2011 inculpatul R. V. a condus autoturismul marca Mercedes Benz, cu număr de înmatriculare_, pe st.Toporași, din direcția de mers dinspre Prelungirea Ferentari către . poseda permis de conducere, iar în momentul în care a efectuat virajul la stânga pe . în coliziune cu autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare,_, condus de martorul Ș. E., care circula pe șos.Giurigului dinspre .> Situația de fapt a rezultat din declarațiile inculpatului R. V. care a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, precizând că în ziua de 05.01.2011 a condus autoturismul Mercedes Benz, cu număr de înmatriculare_, pe st.Toporași, din direcția de mers dinspre Prelungirea Ferentari către . poseda permis de conducere, iar în momentul în care a efectuat virajul la stânga pe . în coliziune cu autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare,_, condus de martorul Ș. E., care circula pe șos.Giurigului dinspre . recunoaștere dată de inculpat se coroborează cu mențiunile cuprinse în procesului-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice efectuate cu această ocazie, din procesul verbal de verificare în evidența Conducătorilor Auto, conform cărora inculpatul R. V. nu poseda la data de 05.01.2011, permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, respectiv cu declarația martorului Ș. E. care a relatat că la data de 05.01.2011 deplasându-se la volanul autoturismului marca Audi cu numărul de înmatriculare,_, pe . cu . lovit de autoturismul Mercedes Benz, cu număr de înmatriculare_ condus de inculpatul R. V..
În drept, fapta inculpatului R. V. care în data de 05.01.2011 a condus autoturismul marca Mercedes Benz, cu număr de înmatriculare_, pe st.Toporași, din direcția de mers dinspre Prelungirea Ferentari către . poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată.
Elementul material al infracțiunii este caracterizat de acțiunea de a se urca la volanul autoturismului marca Mercedes Benz, cu număr de înmatriculare B-61-și de a circula pe drumurile publice (pe . nu poseda permis de conducere.
Sub aspect subiectiv, infracțiunea este caracterizată sub forma intenției indirecte inculpatul prevăzând rezultatul periculos al faptei săvârșite, anume producerea unei stări de pericol celorlalți participanți la traficul rutier, rezultat al faptei pe care nu l-a urmărit, însă l-a acceptat prin săvârșirea infracțiunii.
Instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului și starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art.37 lit. b) C. pen. Astfel, potrivit fișei de cazier, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, suferind anterior multiple condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului și pentru nerespectarea regimului rutier, ultima fiind o pedeapsă de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1348/14.06.2007 a Judecătoriei Sectorului 4, București, definitivă prin decizia penală nr.563/24.04.2008 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art.86 alin1. din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.b cod penal, pedeapsă executată în perioada 31.01._09, când a fost liberat condiționat cu un rest neexecutat de 62 de zile. Primul termen al recidivei postexecutorii îl reprezintă pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin nr.1348/14.06.2007 a Judecătoriei Sectorului 4, București definitivă prin decizia penală nr.563/24.04.2008 a Curții de Apel București - Secția a II-a, penală, infracțiunea din prezenta cauză, fiind săvârșită după considerarea ca executată a pedepsei anterioare, iar hotărârea de condamnare nu este una din cele care nu atrag starea de recidivă, conform art. 38 C.pen. Al doilea termen al recidivei este reprezentat de prezenta infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 și pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mare de 1 an.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., și anume pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea.
La stabilirea și aplicarea pedepsei principale, instanța de fond a reținut faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, prezenta infracțiune fiind săvârșită în stare recidivă postexecutorie, fiind condamnat în trecut pentru mai multe fapte contra patrimoniului, dar și pentru nerespectarea regulilor privind regimul rutier.
Instanța de fond a reținut faptul că deși inculpatului i-a fost acordat beneficiul liberării condiționate, acesta nu a apreciat acest act de clemență, săvârșind și după acest moment infracțiuni și dovedind că scopul educativ al pedepsei anterior aplicate nu a fost atins. Instanța a luat în considerare că acesta a recunoscut săvârșirea faptei.
S-a apreciat de către instanța de fond că o pedeapsă de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru prezenta infracțiune este de natură a asigura rolul educativ-preventiv și punitiv al pedepsei, aplicarea pedepsei în acest cuantum fiind justificată de celelalte circumstanțe faptice și personale, respectiv antecedența penală, perseverența infracțională de care inculpatul a dat dovadă, gravitatea faptei precum și comportamentul de recunoaștere a faptei și atitudinea avută după săvârșirea infracțiunii.
Instanța de fond a avut în vedere și criteriile prevăzute de art.52 C. pen., având în vedere rolul educativ și sancționator al pedepsei nu ar putea altfel fi atins în totalitate în persoana inculpatului, față de perseverența infracțională de care acesta a dat dovadă și față de lipsa de respect pe care a manifestat-o față de regulile de conviețuire socială, dar și față de regulile de circulație rutieră, putând pune în pericol prin propriile fapte siguranța și integritatea celorlalți participanți la trafic.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că având în vedere gravitatea infracțiunii comise, pericolul concret ridicat al acesteia, urmările produse dar și cele care s-ar fi putut produce, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunea săvârșită de inculpat creează față de acesta o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorității sau funcții elective publice, dar și dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a două, și lit. b) C. pen., motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei în condițiile și pe durata stabilite de art.71 Cod pen. Instanța de fond nu a interzis inculpatului dreptul electoral de a alege deoarece faptele săvârșite de acesta nu au o conotație electorală și nici nu sunt de o gravitate sporită. De asemenea, în ceea ce privește drepturile prev. de art. 64 lit. c) instanța de fond nu a considerat că există în cauză motive speciale de interzicere a acestora, numai circumstanțele speciale faptice și personale putând duce la această interdicție, ea neintervenind automat, după cum reține și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza S. și P. împotriva României.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul R. V. criticând-o ca fiind netemeinică și a solicitat reducerea cuantumului pedepsei invocând în acest sens circumstanțele sale personale favorabile.
Curtea examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de critica formulată dar și din oficiu conform dispozițiilor art.3856 alin.3 C. pr. pen. constată nefundat recursul.
În raport de probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale și de poziția procesuală adoptată de inculpat înainte de citirea actului de sesizare, rechizitoriul, instanța de fond a făcut o legală aplicare în speță a dispozițiilor art.3201 C. pr. pen. și a dispus condamnarea acestuia.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C. pen., inclusiv și persoana acestuia, astfel că pedeapsa aplicată este, atât prin cuantum cât și modalitate de executare, de natură a realiza scopul pedepsei așa cum acesta este circumscris în art.52 C. pen.
În raport de circumstanțele reale în care inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa și care a avut ca urmare un eveniment rutier soldat cu avarierea a două autoturisme și de antecedentele penale ale acestuia care a fost condamnat anterior prin 16 hotărâri judecătorești definitive și i-au fost aplicate și 3 amenzi administrative de către procuror (filele 11-12 dosar f.) se constată că nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Ca urmare, se reține că nu este întemeiată critica formulată iar hotărârea atacată este legală și temeinică, considerente față de care se va respinge ca nefondat recursul în baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul R. V., împotriva sentinței penale nr.31 din 08.01.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 martie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. MustațăFlorică D. C. A. G.
GREFIER,
A. M.
Red. D.F.
Dact. A.L. 2 ex./25.03.2013
Jud. Sect. 4 București – jud.: R. N. O
| ← Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 532/2013.... → |
|---|
