Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 535/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 535/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 535/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 535/R
Ședința publică de la 19.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C.
JUDECĂTOR - A. P. M.
JUDECĂTOR - D. L.
GREFIER - D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petentul B. T. împotriva sentinței penale nr.237 din 12.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. V., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul petent B. T. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea pune în discuție admisibilitatea prezentului recurs în raport de împrejurarea că a fost declarat împotriva unei sentințe care poartă mențiunea definitivă.
Recurentul petent arată că a formulat recurs, deși a observat că sentința împotriva căreia a declarat acest recurs este definitivă. Menționează că a dorit să se prezinte în fata instanței pentru a-și exprima punctul de vedere.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul formulat este inadmisibil, în temeiul prevăzut de art.2781 al.10 Cod de procedură penală, fiind declarat împotriva unei sentințe definitive.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 237 din data de 12.11.2012 a Judecătoriei B. V., pronunțată în dosarul nr._, s-a respins plângerea formulată de petentul B. T. în contradictoriu cu intimații N. M., C. C., N. Ș. și P. R. I. împotriva Rezoluției nr.105/II/2/2012 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V. și împotriva Rezoluției nr.266/P/2012/2.03.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V., ca neîntemeiată, instanța de fond menținând soluția atacată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la 19.06.2012, la Judecătoria B. V. județul G., petentul B. T. în contradictoriu cu intimații N. M., C. C., N. S. și P. R. I., a formulat plângere impotriva rezolutiei nr.105/II/2/2012, prim-procurorului parchetului de pe lângă Judecătoria B. V. prin care i s-a respins plângerea formulată în dosarul nr.266/P/2011.
Petentul a arătat că a formulat plângere la P. împotriva învinuiților sus indicați pentru abuz în serviciu prev. de 2461 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 Cod penal, fals intelectual –art. 289 Cod penal.
Petentul a considerat că soluția Parchetului este eronată deoarece organele de urmărire penală nu și-au îndeplinit atribuțiile, respectiv nu au permis completarea declarației dată de petent, nu au admis proba confruntării cu învinuiții, nu au ținut seama de documentele anexate plângerii, ținând seama doar de declarațiile învinuiților, referatul poliției este superficial, cu explicații incomplete, sumare și confuze.
Petentul a prezentat în cinci capitole faptele săvârșite de învinuiți în legătură cu terenul proprietatea petentului.
Astfel, acesta a arătat că suprafața de 1600 m.p. din . trecută de primărie în proprietatea unei alte persoane care a vândut-o în perioada 2006-2008. Petentul a susținut că Primăria a refuzat eliberarea documentelor pentru intabularea parcelei, iar atunci când s-a adresat instanței, secretara primăriei a răspuns că . persoane. În cele din urmă, după ce a obținut hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit că este proprietarul acelei parcele, secretara primăriei i-a refuzat eliberarea documentelor cadastrale motivând că sentința nu a fost însușită de comisia locală. Petentul a mai arătat că viceprimarul N. S. a modificat amplasamentul a două parcele din tarlalele mai îndepărtate fără importanță economică aducându-le în plan parcelar in zona rezidențială, reducând terenul reclamantului cu 500 m.p. Abia după ce petentul a amenințat că se va adresa Parchetului, primăria a hotărât să-i întregească ..p în conformitate cu titlul de proprietate, fără însă a face un demers în acest sens. Acesta a mai arătat că Primăria a depus la dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului G., o schiță de plan parcelar care nu corespunde realității.
Petentul a mai învederat instanței de fond faptul că învinuiții au schimbat amplasamentele terenurilor unor persoane privilegiate punându-i în posesie lângă autostradă, diminuând concomitent proprietățile cetățenilor care au teren la autostradă, așa cum s-a procedat și cu terenul petentului precum și cu terenul nepoților săi B. C. și B. G..
De asemenea, acesta a arătat că secretara primăriei a introdus o cerere la judecătorie indicând adrese false a nepoților nepoților petentului pentru ca citațiile să nu ajungă la aceștia și procesul să se judece în lipsa lor, obținându-se astfel sentința civilă 1779/14.05.2008. Acesta a mai arătat că agentul poștal a fost amenințat de secretara C. C. și de viceprimarul N. Ș..
Instanța de fond a mai reținut că, deși petentul a fost împuternicit de nepoții săi pentru a se ocupa de recuperarea parcelelor, B. G. a trădat înțelegerea și, influențat de secretară, s-a adresat judecătoriei pentru obținerea unei hotărâi care să țină loc de act autentic pentru noua parcelă repartizată prin hotărâre judecătorească.
Petentul a mai invocat faptul că numitul B. G. a obținut recompense din partea secretarei C. C., în sensul că aceasta l-a sprijinit în intabularea suprafeței de 1000 m.p. din curtea petentului, ignorând sentința civilă 2229/2002 și refuzând să elibereze petentului documente pentru intabularea dreptului său, motivând că nu este modificat titlul de proprietate.
De asemenea, petentul a arătat că învinuita C. C. l-a amenințat că are prieteni la diferite organe ale statului și că demersurile sale nu au nici un sens.
Au fost depuse de către petent ca acte noi în sprijinul plângerii, plângerea adresată în dosar_, situația parcelelor vecinilor lui P. I., titlu de proprietatenr._/1994, titlu de proprietate_/2009, sentința civilă 248/2012 a judecătoriei B. V., titlu de proprietate_/1998, sentința civilă 2229/2002 a Judecătoriei B. V., proces verbal din 2004 încheiat de executorul judecătoresc, hot. Nr.248/1997 a comisiei județene G. de fond funciar, proces verbal de punere în posesie eliberat de comisia locală, întâmpinarea depusă de B. G. in dosar_, declarația autentificată sub nr.45/2012 de BNP N. T., schițe cu planurile parcelare, adeverință de punere în posesie din anul 1991, note scrise depuse de comisia locală de fond funciar Vânătorii M. in dosar 2461/2009, cererile adresate de petent primăriei Vânătorii M., sentința civilă 1308/2007 a Judecătoriei B. V..
La dosar a fost atașat dosarul 266/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V..
Instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele:
A respins, ca neîntemeiată, excepția de inadmisibilitate a plângerii ridicată de intimați, pentru următoarele considerente:
Prin Dec. L VII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în interesul legii, potrivit art.414² alin.3 Cod de procedură penală, s-a stabilit că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art.2781 alin.1 din Cod de procedură penală este inadmisibilă.
Prin interpretarea acestei decizii, rezoluția prin care prim-procurorul s-a pronunțat cu privire la plângerea formulată, în temeiul art.278 Cod de procedură penală dispunând respingerea acesteia, nu poate fi atacată separat cu o plângere în temeiul art. 2781 Cod de procedură penală, deoarece prin aceasta nu s-a dat o soluție de netrimitere în judecată.
Din examinarea plângerii formulate de petent, instanța de fond a observat că acesta a formulat plângerea împotriva rezoluției 105/II/2/2012 a prim-procurorului al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V..
În mod implicit, din cuprinsul plângerii s-a subînțeles că plângerea a fost formulată, de fapt, împotriva rezoluției 266/P/2011/12.03.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V., deoarece toate motivele de netemeinicie au făcut referire la conținutul acestei rezoluții și la referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale întocmit de organele de poliție.
Prin Rezoluția nr.105/II/2/2012 a P.-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V. a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr.266/P/2011 din 12.03.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V., constatându-se că această rezoluție este legală și temeinică.
Prin rezoluția nr.266/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V., s-a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe N. M., N. S. C. C., P. I. pentru infracțiunile prev. de art. 246 Cod penal, art. 288 al.1 Cod penal, art. 289 al.1 Cod penal și art. 291 Cod penal, întrucât s-a constatat că faptele sesizate nu există.
P. și-a însușit referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale întocmit de poliția orașului B. V., formațiunea poliției rurale din 28.04.2011.
S-a reținut în referat că în urma cercetărilor efectuate de poliție s-a constatat că petentul B. T. deține mai multe terenuri care nu sunt în același loc, iar acesta dorește ca în planul cadastral al comunei să-i fie prinse toate într-un singur loc. Pentru aceste aspecte, s-a reținut că petentul a contestat proiectul de plan parcelar al comunei Vânătorii M. într-un dosar care se află pe rolul Tribunalului G.. Din declarațiile intimaților a rezultat că cererea lui B. T. nu poate fi satisfăcută, deoarece s-ar încălca prevederile legale și că primăria și-a exprimat disponibilitatea de a găsi o soluție legală pentru B. T., dar acesta a refuzat orice invitație din partea primăriei.
Suprafața de teren despre care petentul a reclamat că a fost trecută de N. Ș. în planul parcelar mai aproape de . deoarece în zona respectivă era o lipsă de teren, iar către . de teren de 8000 m.p. la dispoziția comisiei, nefiind afectat vreun cetățean.
OCPI G. a informat că planurile parcelare pentru tarlaua 128 nu au fost trimise de către comisia locală, că există plan parcelar pentru tarlaua 103 în care este înscris și B. T., dar terenul său este suprapus cu ortofotoplanul zonei și în . în proporție de 50%.
Secretara primăriei C. C. a declarat că titlul de proprietate nr._/27.02.2007 al numitei M. A. a fost anulat doar parțial și modificarea s-a efectuat direct pe titlu de comisia județeană de fond funciar. Pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 1436/27.05.2010, B. T. a fost invitat la primărie pentru a i se elibera documentele necesare în vederea intabulării, dar acesta nu a dat curs invitației și a preferat să reclame angajații primăriei.
Din cercetări a rezultat că B. T. nu a fost afectat în nici un fel cu privire la dreptul său de proprietate, așa cum a rezultat din adeverința nr.2909/24.05.2010 a primăriei Vânătorii M..
Din declarația lui C. C. a rezultat că N. Ș. nu are teren în tarlaua menționată de B. T., singurul proprietar fiind N. I., tatăl acestuia conform TP nr._/26.04.1993. A mai constatat poliția B. V. că planul cadastral al comunei Vânătorii M. s-a întocmit de P. R. I., conform contractului de lucrări din 29.07.2008 încheiat în baza OUG 34/2006 și a Legii 337/2007 având ca obiect executarea planurilor parcelare pentru terenurile extravilane situate în . suprafață de 3.400 ha.
Verificând rezoluția dată de parchet și de prim-procuror, precum și cercetările efectuate de organele penală în raport de motivele invocate de petent prin plângere, instanța de fond a apreciat că plângerea este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Cu privire la faptul că nu i s-a permis completarea declarației date la organele de cercetare penală, s-a constatat că petentul a depus o plângere (sesizare) detaliată cu privire la faptele pe care le reclamă, sesizare organizată în cinci capitole și 22 de pagini. S-a remarcat că la fila 30 din dosarul penal atașat se află și declarația dată de petent în fața organului de urmărire penală, prin care s-au reiterat acuzațiile aduse învinuiților prin plângere. Petentul nu a arătat în plângere ce anume informații din declarație trebuiau completate.
Instanța de fond a reținut că din probele administrate nu a rezultat că petentul a fost prejudiciat în exercitarea drepturilor sale, atâta timp cât organul de urmărire penală a considerat declarația acestuia împreună cu plângerea suficiente, arătând că în cauză urmează să se efectueze și alte probe pentru cercetarea faptelor semnalate.
De asemenea, s-a considerat că soluția organului de urmărire penală nu se poate întemeia numai pe declarația persoanei vătămate și pe plângerea acesteia, fiind necesare și declarațiile celorlalte părți implicate.
Referitor la neadministrarea probei confruntării petentului cu învinuiții, instanța de fond a apreciat că, dat fiind natura faptelor reclamate, această probă nu era necesară, deoarece proba cu înscrisuri este mult mai utilă în astfel de cazuri, plângerea fiind o interpretare subiectivă a unor fapte care pot fi verificate prin documente, nicidecum prin punerea față în față a părților, care nu ar duce la nicio finalitate atâta timp cât poziția făptuitorilor nu este de a nega faptele reflectate în acte, ci de a interpreta în alt fel aceste acte.
Din examinarea dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V. a rezultat că soluția s-a dat atât pe baza documentelor din dosar cât și pe baza declarațiilor părților, precum și pe baza cercetărilor efectuate de organele de cercetare penală.
Astfel, în referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale s-a făcut referire atât la declarațiile învinuiților, cât și la alte probe pe care s-a întemeiat soluția dată ,respectiv relații de la OCPI G., contractul de lucrări din29.07.2008, titluri de proprietate, adeverințe, planuri cadastrale, etc.
Instanța a constatat că toate cele cinci fapte reclamate de petent au fost soluționate corect și au primit soluția legală.
Fapta calificată de petent ca abuz în serviciu, constând în aceea că secretarul primăriei, Crâmpei C. a refuzat să-i elibereze actele necesare pentru intabularea dreptului său de proprietate pentru suprafața de 1600mp nu s-a dovedit a fi reală în urma cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală.
Litigiul asupra terenului cu M. A., s-a soluționat prin sent.pen. nr.183/04.05.2001, prin care s-a constatat doar că nu există infracțiunea de tulburare de posesie, atâta timp cât partea vătămată M. A. nu a depus acte de proprietate pentru teren. Sentința nu l-a declarat pe B. T. proprietar, iar ulterior s-a pronunțat o sentință civilă prin care s-a modificat amplasamentul terenului în suprafață de 1600 mp extravilan T 103, P 629, din TP nr._/2007 emis pe numele M. A..
La fila 47 din dosar există hotărârea nr.28/12.05.2011 a Comisiei Județene G. de fond funciar prin care se ia act de s.c. 1436/2010 prin care se modifică titlul numitei M. A..
S-a reținut că susținerile petentului că procesul verbal de punere în posesie al numitei M. A. este un fals, nu au nici o justificare, iar suprapunerea parțială a terenului acesteia cu terenul petentului, nu duce la concluzia existenței unui fals, cu atât mai mult cu cât primăria sesizată fiind cu existența suprapunerilor a făcut demersuri în justiție pentru modificarea TP_/2007.
De asemenea, s-a constatat că afirmațiile petentului, că primăria îi refuză eliberarea documentelor necesare pentru documentația cadastrală, sunt subiective, deoarece atât din documentele depuse la dosar cât și din declarația dată de C. C. a rezultat că petentul a primit întotdeauna răspuns la solicitările adresate primăriei, și că primăria și-a exprimat disponibilitatea de a discuta și analiza cererile acestuia.
S-a mai constatat că corespondența dintre B. T. și primăria Vânătorii M. (filele 159- 163, 174-180) reflectă că cererile petentului B. T. au fost tot timpul analizate atent de primărie, i s-au dat explicații și îndrumări cu privire la acțiunile primăriei, care îl priveau direct pe acesta.
Potrivit art. 246 Cod de procedură penală infracțiunea de abuz în serviciu constă în fapta funcționarului public, care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În speță, s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni cu privire la secretarul primăriei, C. C..
Aceasta a îndeplinit atribuțiile sale de serviciu, a răspuns cererii petentului de a-i pune la dispoziție documentele necesare pentru intabulare, invitându-l la sediul primăriei pentru ridicarea lor, dar acestea nu au fost ridicate pentru că petentul nu s-a prezentat la primărie.
De asemenea, s-a constatat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, uz de fals și abuz în serviciu, nici cu privire la faptele reclamate de petent în capitolul II al plângerii sale, respectiv că în baza unui plan parcelar depus de OCPI, . suprafață de 2.600 m.p. din T 106 Vânătorii M., a fost diminuată cu 295 m.p. urmărindu-se ca două parcele care aparțin lui N. Ș. să fie aduse în zona rezidențială de lângă . documentele primăriei a rezultat că, potrivit planului parcelar din tarlaua 106, proprietăților nu li s-a modificat amplasamentul și nu li s-au diminuat parcelele. Proiectul de plan parcelar a fost dat publicității pentru informare și s-a procedat la măsurări și corectarea erorilor in prezenta tuturor cetățenilor interesați. În prezent, s-a reținut că pe rolul Tribunalului G. se află plângerea petentului B. T. care contestă în contencios administrativ proiectul de plan parcelar al primăriei.
Prima instanță a reținut că elaborarea și aprobarea planului parcelar este o procedură complexă și nu este posibil modificarea amplasamentului proprietarului fără acordul acestuia, decât pe calea unei acțiuni în justiție, lipsa acordului petentului B. T. având ca efect neacceptarea de către OCPI G. a proiectului de plan parcelar, astfel încât nu poate fi afectată în nici un fel proprietatea acestuia.
Astfel, s-a constatat că din expunerea faptelor nu a rezultat existența unei fapte infracționale, litigiul având caracter civil.
Referitor la faptele expuse la capitolul 3 din plângere de către petent, referitoare la o parcelă de teren care aparține lui B. C. și B. G. (nepoții săi) care a fost trecută în proprietatea altei persoane care a și vândut-o, fără știrea lor, s-a constatat că acestea nu prezintă caracter infracțional, pentru următoarele motive:
Titlul de proprietate 7577 a fost modificat prin sentința civilă nr.1779/2008 a Judecătoriei B. V.. Titularii dreptului de proprietate, B. C. și moștenitorii lui B. G. nu s-au plâns niciodată că ar fi fost prejudiciați prin modificarea titlului de proprietate, sau pentru că citarea lor a fost nelegală, iar dacă ar fi avut obiecțiuni cu privire la modificarea titlului de proprietate, se puteau adresa instanței de recurs. Erorile semnalate de primărie cu privire la TP nr.7577 au fost supuse controlului judiciar și s-a pronunțat o sentință civilă irevocabilă.
La capitolul 4 din plângere, petentul s-a referit la litigiul pe care îl are cu vecinii săi B. G. și M. I., care au intabulat o suprafață de 500 m.p. din curtea petentului, ignorând o sentință irevocabilă și executorie, și atitudinea pe care o are primarul și secretarul comunei, care nu au recunoscut sentința și nu l-au sprijinit în executare, făcând afirmații în sprijinul vecinilor săi.
Din examinarea faptei, a rezultat că petentul are o sentință irevocabilă, care a fost pusă în executare. S-a reținut că primarul și secretarul primăriei nu au atribuții oficiale conferite de lege pentru punerea în executare a unui litigiu de grănițuire, astfel încât ei nu pot săvârși infracțiunea de abuz în serviciu, simpla afirmație a secretarului că nu recunoaște o sentință civilă care privește niște terțe persoane, fiind o opinie personală care nu poate fi calificată drept infracțiune de abuz în serviciu.
De asemenea, instanța de fond a constatat că faptele secretarului primăriei, expuse în capitolul 5 din plângere, nu pot fi calificate ca infracțiuni, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu sau fals în acte.
Astfel, s-a constatat că discuțiile reprezentanților primăriei cu cetățenii din comună asupra planurilor parcelare, refuzul primăriei de a-și însuși opinia petentului, care dorește aducerea la un loc a tuturor parcelelor pe care le are în proprietate, nu pot fi calificate drept infracțiuni.
Așa cum au stabilit și organele de urmărire penală, s-a arătat de către instanța de fond că executarea lucrărilor de cadastru, se face în baza contractului încheiat de primăria Vânătorii M. și . SRL, reprezentată de P. I., contract încheiat la 29.07.2008 în baza OUG 34/2006.
Așadar, instanța de fond a apreciat că rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V. de neîncepere a urmăririi penale este corectă, că s-au făcut cercetări și s-au administrat probele necesare pentru soluționarea plângerii, astfel încât a respins plângerea menținând soluția atacată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul B. T., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 07.02.2013 sub nr._ .
Petentul a criticat sentința penală atacată arătând că aceasta este nelegală și netemeinică deoarece, în opinia sa, nu s-a ținut cont de documentele probatorii depuse de acesta la dosarul cauzei, la elaborarea sentinței avându-se în vedere doar declarațiile intimaților.
În susținerea recursului promovat, petentul a depus la dosarul cauzei o . înscrisuri doveditoare.
Curtea, analizând recursul declarat de petentul B. T., constată că acesta este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 237 din data de 12.11.2012 a Judecătoriei B. V., pronunțată în dosarul nr._, s-a respins plângerea formulată de petentul B. T. în contradictoriu cu intimații N. M., C. C., N. Ș. și P. R. I. împotriva Rezoluției nr.105/II/2/2012 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V. și împotriva Rezoluției nr.266/P/2012/2.03.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V., ca neîntemeiată, instanța de fond menținând soluția atacată.
Potrivit dispozițiilor art. 287 indice 1 alin. 10 C.proc.pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă.
În prezenta cauză, sentința penală recurată a fost pronunțată în temeiul art. 278 indice alin. 8 lit. a C.proc.pen., așa încât se constată că recurentul petent a promovat o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce determină respingerea recursului declarat ca inadmisibil.
Față de cele reținute, Curtea, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. a C.proc.pen.,va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petent, obligându-l pe acesta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B. T. împotriva sentinței penale nr.237 din 12.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. V., în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. A. P. M. D. L.
GREFIER,
D. P.
Red. A.P.M./Tehnr. P.A.M.. – ex.2/03.04.2013
J. B. V. – jud.: B. A.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia... → |
|---|
