Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 532/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 532/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 532/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 532/R
Ședința publică de la 19.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C.
JUDECĂTOR - A. P. M.
JUDECĂTOR - D. L.
GREFIER - D. P.
* * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul M. C. A. împotriva sentinței penale nr.1052/15.11.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat M. C. A., personal și asistat de avocat P. C. dosar, fila 4.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că dorește a i se încuviința administrarea probei cu înscrisuri, respectiv motive de recurs și cu titlu de jurisprudență o sentință a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu se opune administrării probei cu înscrisuri.
Curtea, încuviințează depunerea de înscrisuri în circumstanțiere și constata proba administrată prin atașarea înscrisurilor la dosar, după care, nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.1052/15.11.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, pe care o apreciază ca fiind neîntemeiată.
Consideră că instanța de fond nu a stabilit în mod corect caracterul penal al faptei comise, menționează că la ora opririi în trafic nu s-a putut stabili, fără putință de tăgadă că inculpatul avea o alcoolemie peste limita de 0,8 gr. la mie.
Arată că la ora opririi în trafic inculpatul a declarat în fata organelor de politie că ar fi consumat 300 ml șampanie, pe baza acestor declarații s-a efectuat un raport de expertiză medico-legală care a stabilit o alcoolemie de 2 gr. la mie.
Ulterior, după începerea urmăririi penale, inculpatul a declarat că în realitatea consumase 300 ml votcă, aspect susținut de cei 2 martori cu care luase masa în oraș și împreună cu care consumase acea cantitate de alcool. Ca urmare a acestei declarații a inculpatului a fost efectuat un nou raport de expertiză medico-legală care a atestat că în acel moment alcoolemia teoretică era de 0,7 gr. la mie.
Menționează că ultimul act întocmit de polițistul anchetator care este și primul înscris din dosarul de urmărire penală este un referat din data de 17.04.2012, în baza căruia se face propunerea de scoatere de sub urmărirea penală, având în vedere că nu se poate stabili fără dubiu alcoolemia inculpatului la acea dată.
Precizează că instanța de fond nu a putut stabili dincolo de orice dubiu vinovăția inculpatului, instanța bazându-și hotărârea pe o probabilitate și nu pe o certitudine, aspect care încalcă practica internațională în materie, cât și prevederile C.E.D.O.
În susținerea celor învederate solicită a se avea în vedere prev.art.61,62 C.pr.pen, practica Înaltei Curți de Casație și Justiție și a C.E.D.O potrivit cu care se cere ca probele administrate să fie suficiente, pertinente pentru a stabili existența unei fapte de natură penală.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, iar în temeiul prev.art.385/6 al.3 C.pr.pen, urmând a se rejudeca prezenta cauză pe baza probatoriilor administrate, să se pronunțe o hotărâre de achitare a inculpatului. Menționează că instanța de fond a încercat să răstoarne sarcina probei, impunându-i inculpatului să-și dovedească nevinovăția
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul este neîntemeiat și solicită a fi respins.
Arată că instanța în mod corect a ales dintre variantele raportului de expertiză medico-legală, pe aceea cu alcoolemia de 2gr. la mie, dând eficiență declarației inculpatului dată imediat după oprirea în trafic și confirmată de martorul ocular P. M. C.. Consideră că instanța a avut în vedere acesta declarație ca fiind ce mai apropiată de momentul producerii evenimentului.
În mod corect instanța de fond a înlătura cei 2 martori apreciindu-i ca fiind pro causa, ale căror declarații nu se coroborează cu probatoriul administrat anterior, astfel că din punctul de vedere al apărării soluția pare ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că este de acord cu cele susținute de apărătorul său, nu va mai încălca legea, regretă cele petrecute și precizează că inițial a declarat că a consumat o băutură mai slabă crezând ca alcoolemia va fi mai redusă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1052 din 15.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 pronunțată în dosarul nr._/2012 a fost condamnat, în baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, inculpatul M. C. A. la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 2 luni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal..
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 2 luni, calculat potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 Cod de procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în valoare de 600 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2010 înregistrat la Judecătoria Sector 1 București în data de 07.06.2012, sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M. C. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmării penale, s-au reținut următoarele:
La data de 31.10.2010, în jurul orei 02:30, inculpatul M. C. A. a condus autoturismul marca Ford Fiesta, cu nr. de înmatriculare_ pe . o alcoolemie teoretică de cca 2,00 gr.o/oo.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare a infracțiunii flagrante (fila 5), declarațiile înv. (filele 24-28), declarațiile martorilor (filele 28-31), buletin de analiză toxicologică (fila 10), raport de expertiză medico-legală de interpretare retroactivă a alcoolemiei nr. 783/i/2011 (fila 13), raport de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 224/i/2012 (fila 15).
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: înscrisuri în circumstanțiere, audierea martorilor F. I. G., P. M. C. și M. R. F..
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Potrivit procesului-verbal de prindere în flagrant, în data de 31.10.2010, inc. M. C. A. a fost surprins de către agenți ai poliției rutiere circulând pe . volanul autoturismului marca Ford Fiesta, cu nr. de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l pur în sânge.
Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2925/01.11.2010, rezultă că la ora 04:30 inc. avea o alcoolemie de 1,80 gr.o/oo, iar la ora 05:30, inc. avea o alcoolemie de 1,75 gr.o/oo.
Declarațiile inculpatului pe consum au fost oscilante. Astfel, inițial, acesta a declarat că în data de 31.10.2010, între orele 23:00-02:00, a consumat cantitatea de 300 ml șampanie pe nemâncate, iar la INML a declarat că a consumat 100 ml de șampanie, în intervalul orar 23:00-02:00. Ulterior, acesta a susținut că în data de 31.10.2010, în intervalul 01:45-02:15, a consumat 300 - 350 ml de votcă, concomitent cu un șnițel de pui cu cartofi prăjiți și o salată de varză albă. Această din urmă declarație și-a menținut-o inculpatul și în cursul cercetării judecătorești. În prezența instanței de fond, inculpatul a susținut că declarația inițială nu corespunde realității. A crezut că dacă declară un consum de 300 ml șampanie pe nemâncate, atunci și valoarea alcoolemiei este mai mică.
Declarațiile ulterioare ale inculpatului au fost confirmate de către martorii M. R. F. și F. I. G.. Aceștia doi au susținut că l-au însoțit pe inculpat în clubul The Gang de pe Calea Floreasca, unde au împărțit toți trei o sticlă de vodcă de 0,70 l și unde inculpatul a consumat un șnițel cu cartofi prăjiți.
În funcție de cele două consumuri, organele de urmărire penală au efectuat două rapoarte de expertiză. În baza primului consum s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală nr. 783/i/2011, care atestă că la data de 25.07.2011, inculpatul avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 2,00 g 0/00, iar în baza celui de-al doilea consum s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală nr. 224/i/2012, care atestă că inculpatul avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 0,70 g 0/00. Deci, în situația în care instanța de fond ar fi validat acest din urmă raport de expertiză, atunci s-ar fi impus o soluție de achitare, deoarece consumul inculpatului s-a situat sub minimul prevăzut de lege – 0,80 g 0/00.
Prima instanță, însă, a înlăturat declarația inculpatului cu privire la cel de-al doilea consum ca nesinceră, chiar dacă s-a coroborat cu declarația martorilor M. R. F. și F. I. G.. În motivarea înlăturării declarației, s-a reținut că, în primul rând, cei doi martori sunt subiectivi, în calitate de prieteni ai inculpatului. În al doilea rând, cu ocazia primei declarații dată de către inculpat în fața organelor de cercetare penală, atunci când a fost prins în flagrant, acesta a afirmat că a consumat doar un pahar de șampanie, aspect confirmat de către martorul ocular P. M. C.. Astfel, prima declarație a fost credibilă instanța de fond având în vedere faptul că buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2925/01.11.2010 a indicat un consum al alcoolemiei destul de ridicat. Raportul de expertiză medico-legală nr. 224/i/2012 (bazat pe a-l doilea consum), care atestă că inculpatul avea o alcoolemie în creștere de cca. 0,70 g 0/00 a avut caracter strict teoretic și nu a putut fi considerat ca având o valoare certă din punct de vedere legal, în condițiile în care probele biologice au demonstrat contrariul. Totodată, martorul P. M. C. a declarat că era vizibil că inculpatul era amețit. Pentru toate aceste motive, instanța de fond a înlăturat raportul de expertiză medico-legală nr. 224/i/2012, apreciind că acesta are ca punct de plecare un consum care contravine realității.
În drept, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
Astfel, s-a reținut că fapta inculpatului M. C. A., care în data de 31.10.2010, a condus autoturismul marca Ford Fiesta, cu nr. de înmatriculare_ pe . o alcoolemie teoretică de cca. 2,00 gr.o/oo, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Inculpatul nu a solicitat aplicarea procedurii simplificate, motiv pentru care pedeapsa a fost individualizată în limite cuprinse între 1-5 ani.
Astfel, la individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 Cod penal. S-a reținut că inculpatul este la primul conflict cu legea penală. Acesta este student la drept în cadrul Universității D. C., înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei fiind avute în vedere la individualizarea pedepsei. De asemenea, instanța a avut în vedere și valoarea alcoolemiei destul de ridicată - cca. 2,00 gr.o/oo. Pentru aceste considerente, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minim, și anume pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, potrivit art. 71 Cod penal rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, instanța de fond a interzis inculpatului drepturile electorale de a fi ales și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, până la executarea pedepsei, în conformitate cu prevederile Deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii.
Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prev. de lege pentru incidența instituției suspendării condiționate a executării pedepsei. Astfel, s-a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani, iar circumstanțele personale îl recomandă pe inculpat pentru executarea pedepsei în stare de libertate. Prin urmare, potrivit art. 82 alin. 1 Cod penal, a stabilit în sarcina acestuia un termen de încercare de 3 ani și 2 luni. Totodată, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul M. C. A., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 05.02.2013 sub nr._ .
În expunerea motivelor sale de recurs inculpatul, prin apărător ales, a arătat că fapta concretă săvârșită de acesta nu îndeplinește un element constitutiv prevăzut în norma de incriminare, respectiv nu s-a stabilit dincolo de orice dubiu că inculpatul avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, cele două rapoarte de expertiză medico-legală, neconstituind, în opinia sa, probe sigure, certe și complete având în vedere că nu s-a stabilit certă a alcoolemiei la ora producerii evenimentului.
D. pentru care, inculpatul a solicitat ca instanța de control judiciar să pronunțe, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin 1 lit. b), o soluție de achitare.
În fața instanței de recurs s-a încuviințat recurentului inculpat proba cu înscrisuri, iar în cadrul administrării acestei probe a fost depus la dosar un extras de pe site-ul www.scj.ro referitor la o decizie a ÎCCJ cu privire la prezumția de nevinovăție și principiul in dubio pro reo.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma criticilor invocate, cât sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. 3 Cod de procedură penală., Curtea - în baza art. 38515 pct. 1 lit. b - apreciază că recursul declarat de inculpat este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 5 indice 2 C.proc.pen., orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, consacrându-se astfel prezumția de nevinovăție ca fiind una dintre regulile de bază ale procesului penal.
În acest sens, Curtea se raportează și la prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului devenite obligatorii în virtutea art. 11 alin. 2 raportat la art. 20 din Constituția României. Astfel, art. 6 pct. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului statuează că orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită.
Prezumția de nevinovăție trebuie analizată prin prisma incidenței a două principii fundamentale: cel al aprecierii probelor administrate în scopul aflării adevărului; respectiv, principiul in dubio pro reo ( îndoiala profită inculpatului).
Astfel, art. 63 alin. 2 C.proc.pen. stabilește că probele nu au valoare dinainte stabilită, aprecierea lor realizându-se în urma examinării întregului material probator în scopul aflării adevărului, conform art. 62 C.proc.pen. raportat la art. 3 C.proc.pen.
De asemenea, se reține că inculpatul – în temeiul art. 66 alin. 1 C.proc.pen. – beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Dacă din ansamblul materialului probator nu se poate reține vinovăția inculpatului pentru săvârșirea faptei ce a făcut obiectul judecății și nu au putut fi înlăturate dubiile prin administrarea probelor în faza cercetării judecătorești, persistând o stare de incertitudine care exclude posibilitatea pronunțării unui verdict de culpabilitate, în cauză operează principiul in dubio pro reo (îndoiala profită inculpatului ), astfel încât instanța trebuie să pronunțe o hotărâre de achitare. Principiul in dubio pro reo se referă la existența unor asemenea dubii încât ideea de certitudine care trebuie să fundamenteze vinovăția inculpatului nu se poate contura.
De asemenea, instanța de recurs reține că și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că de situația îndoielnică beneficiază cel acuzat ( CEDH, 6 decembrie 1988, pct. 77; Comisia EDO, dec. din 5 mai 1981, plângere nr. 9037/80; Comisia EDO, raport din 30 martie 1963 în cauza Austria c. Italia), întrucât principiul prezumției de nevinovăție tinde a proteja o persoană învinuită de săvârșirea unei fapte penale împotriva unui verdict de culpabilitate care nu a rezultat în mod cert din ansamblul procedurii penale litigioase ( CEDH, 23 aprilie 1998, Bernard c. France). În orice caz, stabilirea culpabilității inculpatului în lipsa unor dovezi convingătoare de vinovăție este contrară art. 6 par. 2 CEDO (hot. din 20 martie 2001 în cauza Telfner c. Austriei).
În cauza de față, însă, există probe certe de vinovăție și sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului, contrar susținerilor recurentului inculpat.
Astfel, chiar dacă în cauză au fost efectuate două expertize medico-legale care au concluzii diferite, aceasta nu înseamnă automat că există dubii cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În primul rând, trebuie ținut cont de faptul că este atributul instanței de judecată să aprecieze care probe se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și care fundamentează soluția pronunțată pe fondul cauzei.
În al doilea rând trebuie analizate motivele care au dus la întocmirea unor rapoarte de expertiză medico-legală în cauză cu concluzii diferite.
Astfel, prima expertiză medico-legală, al cărei rezultat este consemnat în raportul de expertiză medico-legală nr. 783/i/2011, care atestă că la data de 25.07.2011, inculpatul avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 2,00 g 0/00.
La întocmirea acestei expertize s-a avut în vedere consumul de băuturi alcoolice declarat de către inculpat în declarațiile inițiale, respectiv că în data de 31.10.2010, între orele 23:00-02:00, a consumat cantitatea de 300 ml șampanie pe nemâncate, iar la INML a declarat că a consumat 100 ml de șampanie, în intervalul orar 23:00-02:00.
În baza celui de-al doilea consum, declarat ulterior ( respectiv că în data de 31.10.2010, în intervalul 01:45-02:15, a consumat 300 - 350 ml de votcă, concomitent cu un șnițel de pui cu cartofi prăjiți și o salată de varză albă) s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală nr. 224/i/2012, care atestă că inculpatul avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 0,70 g 0/00.
Prin urmare, rezultatul diferit al celei de-a doua expertize a fost determinat de declararea ulterioară a unui alt consum de alcool, precum și de declararea unui consum de alimente de către inculpat.
Referitor la declarațiile ulterioare cu privire la consumul de băuturi alcoolice, care sunt în contradicție vădită cu cele inițiale (declarația inițială fiind confirmată și de către martorul asistent P. M. C.), inculpatul a arătat că nu corespund realității, întrucât a crezut că dacă declară un consum de 300 ml șampanie pe nemâncate, atunci și valoarea alcoolemiei este mai mică.
Declarațiile ulterioare ale inculpatului au fost confirmate de către martorii M. R. F. și F. I. G., pe care inculpatul i-a indicat la aproximativ cinci luni de la data producerii evenimentului. Cei doi martori au susținut în cursul urmăririi penale că l-au însoțit pe inculpat în clubul The Gang de pe Calea Floreasca, pe data de 31.10.2010, unde inculpatul și martorul M. R. ar fi consumat împreună o sticlă de votcă de 0,70 l și unde inculpatul a consumat un șnițel cu cartofi prăjiți. De asemenea, au declarat că inculpatul a primit un telefon, așa că s-a ridicat de la masă și a plecat, cei doi martori rămânând în continuare la restaurant.
În cursul cercetării judecătorești martorii au declarat că, de fapt, toți trei au împărțit o sticlă de vodca de 0,70 l, respectiv că intenția inculpatului – atunci când a plecat de la restaurant – era aceea de a se întoarce pentru a consuma băuturi alcoolice în continuare. S-au menținut declarațiile referitoare la faptul că inculpatul ar fi consumat și un șnițel în acel interval de timp.
Instanța de recurs apreciază că declarațiile celor doi martori sunt date pro causa, mai ales că inculpatul, atunci când a fost oprit de organele de poliție, nu a relatat nimic despre vreun consum de alimente și după mai bine de cinci luni și-a amintit că, de fapt, a consumat alcool într-o altă cantitate, dar și alimente, de față fiind doi prieteni ai săi. Este inexplicabil de ce inculpatul, fiind oprit în apropiere de restaurantul unde susține că ar fi consumat alcool și alimente împreună cu prietenii săi nu a sunat pe niciunul dintre aceștia - deși erau în continuare la restaurant, potrivit propriilor declarații - și nici nu a învederat organelor de poliție că există martori care să ateste faptul că a mâncat, știut fiind faptul că alcoolemia în sânge prezintă valori diferite în situația în care consumul de alcool are loc concomitent cu consumul de alimente.
În al treilea rând, se constată că potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2925/01.11.2010, rezultă că la ora 04:30 inc. avea o alcoolemie în sânge de 1,80 gr.o/oo, iar la ora 05:30, inc. avea o alcoolemie în sânge de 1,75 gr.o/oo.
Trebuie amintit că în ceea ce privește prezența alcoolului în organism, detectarea în sânge reprezintă determinarea cea mai fidelă, care stabilește cu precizie cantitatea de alcool existentă, conform legislației actuale determinarea alcoolemiei realizându-se după prelevarea a două prize de sânge la un interval de o oră una față de cealaltă.
Calculul retroactiv al alcoolemiei oferă valori teoretice aproximative și ca atare nu poate avea caracter probator din punct de vedere medico-legal, reprezentând o interpretare a datelor oferite de analiza toxicologică raportate la consumul de alcool declarat.
În cauză, însă, având în vedere declarațiile contradictorii ale inculpatului cu privire la consumul real de alcool, faptul că rata de eliminare individuală este de 0,10 gr.o/oo/h ( valoare avută în vedere de formula lui Widmark, conform rapoartelor de expertiză medico-legală), și împrejurarea că la ora 04:30 inculpatul avea o alcoolemie în sânge de 1,80 gr.o/oo, iar la ora 05:30, inculpatul avea o alcoolemie în sânge de 1,75 gr.o/oo, rezultă că la data de 02.30 alcoolemia era descreștere și avea o valoare de aproximativ 2,00 gr%o, aceasta descrescând cu 0,10 gr.o/oo/h până la momentul la care au fost prelevate probele de sânge, dar și după prelevare, astfel cum rezultă din valorile indicate de buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2925/01.11.2010, acestea fiind și concluziile primului raport de expertiză întocmit în cauză.
Față de cele reținute, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, apreciind că sunt îndeplinite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru faptul că la data de 31.10.2010 a condus autoturismul marca Ford Fiesta, cu nr. de înmatriculare_ pe . o alcoolemie teoretică de peste 0,80 gr.o/oo, săvârșind astfel infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea reține că potrivit art. 72 din C.pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de:
- dispozițiile părții generale a Codului penal;
- limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal;
- gradul de pericol social al faptei săvârșite;
- persoana infractorului;
- împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța de fond în mod corect a reținut că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră în faza cercetării judecătorești și a stabilit pedeapsa pentru infracțiunea dedusă judecății prin raportare la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Orientarea instanței de fond către limita minimă specială (redusă cu o treime) în cazul acestei infracțiuni este justificată, având în vedere circumstanțele reale ale faptei, conducerea autoturismului realizându-se la în jurul orelor 02:30, când traficul nu este unul aglomerat, dar având în vedere și valoarea ridicată a alcoolemiei în sânge, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind la primul contact cu legea penală, student în anul III la Facultatea de D. Universitatea D. C., dar pe de altă parte având o atitudine oscilantă în cursul procesului penal.
Prin urmare, instanța de fond a manifestat suficientă clemență în raport de inculpat prin aplicarea unui cuantum orientat spre minim al pedepsei închisorii și prin individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei închisorii aplicate, în sensul
Cu privire la împrejurările care ar fi de natură să atenueze răspunderea penală, Curtea reține că nu poate fi incidentă circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât inculpatul nu a recunoscut în mod real fapta săvârșită, recunoscând că a consumat alcool, dar schimbându-și declarațiile cu privire la cantitatea de alcool consumată.
Referitor la conduita bună care se circumscrie circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a C.pen., lipsa antecedentelor penale nu determină în mod automat reținerea conduitei bune în sensul textului de lege menționat, atâta timp cât acest aspect nu este coroborat cu alte elemente de fapt.
Circumstanțele atenuante judiciare au un caracter facultativ, ceea ce implică o examinare atentă a tuturor împrejurărilor care să justifice acordarea lor. Inculpatul, deși fără antecedente penale, având studii juridice ( încă nefinalizate) a înțeles să adopte o atitudine oscilantă în fața organelor judiciare, motivația oferită fiind că inculpatul a avut credința că în acest mod i se va reține o alcoolemie mai mică.
De asemenea, în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., infracțiunea dedusă judecății fiind una de pericol.
În acest context, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond, prin raportare la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal corespunde scopului preventiv și educativ al pedepsei, față de circumstanțele personale ale inculpatului și împrejurările comiterii faptei.
Având în vedere cele reținute, Curtea - în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. - va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, obligându-l pe acesta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. C. A. împotriva sentinței penale nr.1052/15.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. A. P. M. D. L.
GREFIER,
D. P.
Tehnr. P.A.M../Red. A.P.M../– ex.2/04.04.2013
J. S1 București– jud.: G. A.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 519/2013.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
