Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1556/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1556/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-08-2012 în dosarul nr. 1556/2012
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1556
Ședința publică din data de 20 august 2012
Curtea constituită din:
Președinte:A. N.
Judecător:L. B.
Judecător: S. M.
Grefier:C. E.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror B. E..
Pe rol, se află soluționarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați B. C. și N. Ș. A., împotriva Încheierii de ședință Camera de Consiliu de la data de 09 august 2012, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală, în Dosarul nr._/3/2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați B. C., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat P. V., cu împuternicire avocațială depusă la dosar nr._/20 august 2012 și N. Ș. A., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat I. Oviu în substituirea apărătorului din oficiu I. D. M., cu delegație avocațială depusă la dosar nr._/14 august 2012.
Apărătorul din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a recurentului-inculpat B. C., solicită instanței să ia act de încetarea delegației lor față de prezența apărătorului ales al recurentului – inculpat, și să se dispună cu privire la acordarea onorariului parțial, așa cum prevede Protocolul nr._/2008, încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat B. C., având cuvântul, arată că, în prezenta cauză, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării au dispărut, întrucât din actul medical, victima a necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile suferite nu i-au pus viața în pericol, iar în privința loviturii la cap a victimei cu o sticlă, actul medico-legal consemnează doar niște hematoame epicraniene, astfel că în această situație încadrarea juridică a faptei se îndreaptă către art. 181 Cod penal, ori în aceste condiții probatorii, apărarea consideră că arestarea preventivă nu se mai justifică.
Mai arată că, chiar dacă faptele au fost comise cu violență, inculpatul are 23 de ani și doi copii în întreținere, iar din acest punct de vedere o altă măsură preventivă poate oferi o garanție că nu se va mai întâmpla nimic.
Pentru motivele arătate mai sus, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat N. Ș. A., arată că, temeiurile de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpatul este căsătorit, are un copil minor, s-a predat singur și nu s-a sustras cercetării penale, iar expertiza medico-legală arată foarte clar că viața victimei nu a fost pusă în pericol, astfel că, inculpatul poate fi judecat în stare de libertate cu dispunerea altei măsuri, respectiv aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pentru motivele arătate mai sus, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, consideră în prezenta cauză nu sunt incidente disp. art. 139 Cod procedură penală, întrucât instanța de fond în mod just potrivit art. 3001 rap. la art. 160b Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispunând menținerea acesteia pe o perioadă de 60 zile, considerând că sunt incidente în continuare disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, sens în care, învederează instanței motivarea din data de 09 august 2012 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală.
Arată că, s-a avut în vedere cerințele cumulative art. 148 lit. f Cod procedură penală, cât și cerințele art. 681 Cod procedură penală coroborat cu art. 63 Cod procedură penală, întrucât probele nu au o valoare prestabilită, instanța de fond a vând în vedere cu prioritate materialul probator administrat în prima parte a procesului penal, în sensul aprecierii cerințelor art. 681 Cod procedură penală, art. 143 Cod procedură penală, astfel că, solicită respingerea recursurilor declarate și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul ales al recurentului inculpat B. C., având cuvântul în contrareplică, precizează că în afară de zona vizată, mai trebuie ținut cont și de intensitatea loviturii, ori în condiția în care victima a avut simple hematoame epicraniene, nu este o chestiune periculoasă care să necesite menținerea în continuare în arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpatul B. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și solicită să fie lăsat în libertate.
Recurentul inculpatul N. Ș. A., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște fapta în integralitate, o regretă și dorește să fie judecat în libertate.
CURTEA,
Deliberând, constată că prin încheierea din 09.08.2012, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în temeiul art. 300¹ alin. 1 si 3 Cod procedura penala raportat la art. 143 alin. 1 Cod procedura penala si art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedura penala, art. 136 alin. 1 lit. d Cod procedura penala s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive dispuse împotriva inculpatului B. C. și s-a menținut măsura arestării preventive dispuse împotriva acestuia.
În temeiul art. 300¹ alin. 1 și 3 Cod procedura penala raportat la art. 143 alin. 1 Cod procedura penala si art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedura penala, art. 136 alin. 1 lit. d Cod procedura penala s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive dispuse împotriva inculpatului N. Ș. A. și s-a menținut măsura arestării preventive dispuse împotriva acestuia.
S-au respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, cereri formulate de apărătorii inculpaților.
S-au respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, cereri formulate de apărătorii inculpaților.
S-a dispus avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București, a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului, dl avocat G. M. G..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ele subzistând în continuare.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații N. Ș. A. și B. C. aceștia solicitând judecarea în stare de libertate, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării nu mai subzistă.
În subsidiar, inculpații au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Examinându-se cauza sub toate aspectele, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Rezultă din actele dosarului că prin rechizitoriul nr. 1520/P/2012, emis la 03.08.2012 de P. de pe lângă Tribunalul I. si verificat sub aspectul legalității si temeiniciei, conform art. 264 alin. 3 Cod procedura penala, de P.-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul I., s-au dispus următoarele:
- în temeiul art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților B. C., N. Ș. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal - art. 175 alin. 1 lit. f, i Cod penal;
- în temeiul art. 228 alin. 1, 4 Cod procedură penală, art. 263 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de numitul B. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal (persoana vătămată N. M.);
- în temeiul art. 228 alin. 1, 4 Cod procedură penală, art. 263 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de numita V. M. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzute de art. 264 Cod penal.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpaților că, pe data de 25.05.2012, în jurul orelor 19,30, pe ., în dreptul magazinului „La M.” din jud. I., com. C., . C. și N. Ș. A. l-au agresat pe partea vătămată C. C., inculpatul B. C. lovindu-l cu o sticlă în zona capului, după care ambii inculpați l-au lovit cu pumnii și picioarele în timp ce acesta se afla la pământ și, după aceasta, au abandonat victima căzută la pământ pe ., urcându-se într-un autoturism de culoare albastră marca F. Seicento cu nr. de înmatriculare_ condus de martora V. M. A..
Prin încheierea nr. 57/27.05.2012, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală, în dosarul nr._ definitivă prin încheierea nr. 202/31.05.2012, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților B. C. și N. Ș. A. pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 27.05.2012 până la data de 24.06.2012, inclusiv.
Ulterior, măsura a fost prelungită succesiv.
Conform art. 160b alin. 3 Cod procedură penală „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive”. Probele administrate până la acest moment procesual justifică în continuare reținerea presupunerii conform cu care inculpații ar fi participat la comiterea actelor pentru care au fost trimiși în judecată.
Temeiul luării măsurii arestării preventive l-au constituit dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, Curtea are în vedere mai ales natura și împrejurările concrete ale comiterii faptelor, consecințele incontestabile negative ale acestui gen de fapte asupra societății, starea generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor fapte grave, sunt cercetate și judecate în stare de libertate, dar și de posibilitatea comiterii unor asemenea fapte și de alte persoane în lipsa unei reacții ferme și energice din partea autorităților.
Toate aceste elemente reliefează o gravitate și un ecou al faptei suficiente pentru a justifica, la acest moment, aprecierea că prezervarea ordinii publice reclamă necesitatea menținerii arestării preventive.
Sub aspectul termenului rezonabil al măsurii arestării preventive, se impune a se preciza că în raport de durata acesteia, inculpații fiind arestați la data de 27.05.2012, dar și în raport de maniera în care a fost instrumentată cauza nu se poate considera că menținerea măsurii ar depăși limita acestuia.
Pentru considerentele apreciate ca temeinice în menținerea măsurii arestării preventive, cererile privind înlocuirea acestei măsuri cu una mai blândă, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, apar ca fiind neîntemeiate și pe cale de consecință nu pot fi primite de Curte.
Având în vedere cele ce preced, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații B. C. și N. Ș. A., potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B. C. și N. Ș. A. împotriva încheierii de ședință din data de 09.08.2012, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală, în dosarul nr._ .
Obligă pe inculpatul N. Ș. A. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpatul B. C. la 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 25 lei onorariu parțial avocat oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.08.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. N. L. B. S. M.
GREFIER
C. E.
Red. M.S.
Dact. G.P./07.09.2012
2 ex.
Red. E.V.A. I. –Tribunalul I. – Secția Penală
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 444/2013. Curtea de... → |
|---|
