Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 487/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 487/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 487/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

Decizia penală nr. 487/A

Ședința publică din data de 16.04.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: G. A. C.

JUDECĂTOR: S. C.

GREFIER: S. VICTORIȚA

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror P. L.

Pe rol se află soluționarea cauzei penale, având ca obiect apelul declarat de inculpatul C. M. R., împotriva sentinței penale nr.42 din 31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești, în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul – inculpat C. M. R., personal și asistat de apărător ales Z. A., în baza împuternicirii avocațiale din data de 14.04.2014 emisă de Baroul Ialomița – Cabinet Individual.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Fiind întrebat de instanță, apelantul – inculpat C. M. R. învederează că își menține declarațiile date până în prezent și nu dorește să dea alte declarații în fața instanței de apel.

Apărătorul ales al apelantului – inculpat C. M. R. solicită, în baza art.5 noul Cod penal raportat la art.386 noul Cod de procedură penală, să se pună în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 în infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 din noul Cod penal și să fie aplicată legea penală mai favorabilă.

Apreciază că se impune aplicarea dispozițiilor art.80 din noul Cod penal.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că nu se impune schimbarea încadrării juridice, apreciind că legea penală mai favorabilă este legea veche.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.

Apărătorul ales al apelantului – inculpat C. M. R., avocat Z. A., având cuvântul, reiterează cererea de schimbare a încadrării juridice susținută anterior.

Solicită, în conformitate cu dispozițiile art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate de Judecătoria Fetești și rejudecând, să se facă aplicarea dispozițiilor art.80 alin.1 pct.1 lit.a din noul Cod penal privind renunțarea la aplicarea pedepsei, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege.

Arată că, în raport de persoana inculpatului, o pedeapsă ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care acestea le-ar avea asupra persoanei acestuia, fiind angajat al unei unități militare.

Apărarea face referire la circumstanțele personale ale inculpatului, învederând că inculpatul este angajat la o unitate militară, să se află la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale, că aceasta a avut o atitudine de recunoaștere și regret.

Depune la dosar concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de inculpat și menținerea în totalitate a sentinței atacate, apreciind că nu este justificată micșorarea pedepsei sau schimbarea modalității de executare.

Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile de aplicare a dispozițiilor art.80 din noul Cod penal, raportat la natura și gravitatea faptei, solicitând a fi avută alcoolemia crescută pe care a avut-o inculpatul, precum și faptul că aceasta a provocat un eveniment rutier.

De asemenea, apreciază că nu unt îndeplinite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor art.80 noul Cod penal nici în raport de persoana inculpatului care a beneficiat anterior de clemență, prin aplicarea unei sancțiuni administrative.

Apelantul – inculpat C. M. R., având ultimul cuvânt, învederează că are o carieră în armată de 8 ani și că dorește să lucreze în continuare în acest domeniu. Mai arată că îi pare rău de fapta comisă.

CURTEA,

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42/31 ianuarie 2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Fetești, în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 litera a C.pen. și art. 76 alin. 1 litera d C.pen. și art. 3201 Cod. procedură penală a condamnat pe inculpatul C. M. R. (fiul lui M. și I., născut la data de 29 mai 1981 în mun. Fetești, județul Ialomița, domiciliat în mun. Fetești, .. T 5, ., ., necăsătorit, studii 12 clase, cadrul MAPN, posesor al C.I. . nr._ eliberat de SPCLEP fetești, CNP_), la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita admisă de lege, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, faptă comisă la data de 09.10.2013.

În temeiul art. 81 C.pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani si 2 luni, termen de încercare stabilit in condițiile art. 82 C.p.

În baza art. 359 C.p.p. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 si 84 C.p. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C.p. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza finală si lit. b C.p. respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii si pană la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Potrivit disp. art. 71 alin. 5 C.p. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 191 alin. 1 și art. 349 Cod procedură penală a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești, nr. 1678/P/2013, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului C. M. R. (fiul lui M. și I., născut la data de 29 mai 1981 în mun. Fetești, județul Ialomița, domiciliat în mun. Fetești, .. T 5, ., ., necăsătorit, studii 12 clase, cadrul MAPN, posesor al C.I. . nr._ eliberat de SPCLEP fetești, CNP_), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 al. 1 din OUG. 195/2002.

S-a reținut prin actul de inculpare faptul ca inculpatul domiciliază în municipiul Fetești și deține autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .

În ziua de 9 octombrie 2013, în jurul orelor 1130 inculpatul s-a deplasat cu mașina sa pe raza comunei Stelnica, la imobilul ce a aparținut bunicilor săi, unde a efectuat diverse activități gospodărești.

În după amiaza zilei respective inculpatul a consumat băuturi alcoolice și apoi în jurul orelor 1945 a plecat singur, cu autoturismul său cu nr. de înmatriculare mai sus-menționat, spre municipiul Fetești.

În timp de conducea autoturismul pe DN 3 către municipiul Fetești, după ce a circulat pe drumuri publice cca. 400 m, inculpatul a pierdut controlul autoturismului și a intrat în șanțul de pe marginea carosabilului, pe sensul său de deplasare.

În urma acestui eveniment nu au rezultat victime și nici avarii la autoturismul inculpatului.

La sosirea organelor de poliție inculpatul a fost testat cu alcotestul și a rezultat o alcoolemie de 0,87 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la spitalul Fetești, unde i s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 404/10 octombrie 2013, al Serviciului de Medicină Legală Ialomița a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie de 1,55 g %o alcool pur în aerul pur în sânge la ora 2025 iar la ora 2125 alcoolemia a fost de 1,50 gr%o.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal organe poliție și schițe, proces verbal acte premergătoare, dovada testării aerului expirat, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 404/10 octombrie 2013 al Serviciului de Medicină Legală Ialomița, copii xerox cerere analiză, proces verbal de prelevare și buletin de examinare clinică, declarații inculpat, declarații martori, proces verbal întocmit de lucrători poliție.

În ședința publică din data de 27.01.2014, fiind asistat de apărătorul ales, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a solicitat să fie judecat în procedura prevăzută de art. 320 indice 1 C.p.p.

Atât dreptul intern, cât și art. 6 parag.3 lit. d din Convenția europeană, garantează acuzatului dreptul să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării, în aceleași condiții.

Acest drept are, însă, caracter relativ, acuzatul putând să renunțe la exercitarea sa în fața instanței și să aleagă să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În acest sens, Curtea de la Strasbourg a arătat că acuzatul are posibilitatea de a renunța la dreptul garantat de art. 6 parag. 3 lit.d din Convenție și, pe cale de consecință, nu poate pretinde că i-a fost încălcat acest drept, în cazul în care instanța își întemeiază convingerea pe anumite declarații date doar în cursul urmăririi penale (de ex.hotărârea din 28 august 1991, cauza Brandstetter contra Austriei).

În cauza de față, în opinia instanței, din probele administrate în faza urmăririi penale a rezultat că faptele inculpatului este stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil și sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului, pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Ca urmare, toate împrejurările de fapt ale cauzei fiind lămurite, pe baza probelor de la urmărirea penală, urmare a aplicării procedurii simplificate, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 9 octombrie 2013 inculpatul C. M.- R. a consumat băuturi alcoolice și a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare Il-04-ASF pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală și a produs un accident de circulație.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului C. M.- R. care în data de 9 octombrie 2013 a consumat băuturi alcoolice și a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare Il-04-ASF pe drumuri publice având o alcoolemie de 1.55 g/l alcool pur în sânge și a produce un accident de circulație, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 al. 1din OUG. 195/2002.

Sub aspectul laturii obiective instanța a reținut că în cauză este dovedită existenta elementului material al infracțiunilor analizate, constând in acțiunea inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, aspect ce reiese din întregul material probator administrat.

Din analiza probelor administrate în cauză și a împrejurărilor în care au fost săvârșite faptele a rezultat că s-a adus o atingere suficient de gravă valorilor sociale apărate de legea penală pentru ca fapta să constituie infracțiune.

Astfel instanța a apreciat cererea inculpatului formulată prin apărător de a se dispune achitarea în temeiul art. 11 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 10 alin. 1 lit. b1 C.p.p. cu aplicarea art. 181 C.P ca fiind neîntemeiată.

Astfel potrivit art. 181 C.P nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

Prin Decizia penală de speță nr. 1455/17.04.2009 Înalta Curte de casație și Justiție a reținut că determinarea pericolului social se face în concret, cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului și la persoana acestuia, neputându-i-se reproșa inculpatului situația necorespunzătoare a drumurilor, numărul mare de participanți la trafic și atitudinea iresponsabilă a altor conducători auto, ce fac să crească numărul evenimentelor rutiere. În speța analizată de Înalta Curte de casație și Justiție, inculpatul a condus autovehiculul pe o stradă din Focșani care nu este extrem de circulată, s-a deplasat cu autoturismul, întrucât fusese apelat de mama sa, căreia îi erau necesare niște medicamente, evenimentul rutier a constat în acroșarea ușoară a unui autoturism, iar proba biologică nu a putut fi repetată pentru stabilirea certă a alcoolemiei, întrucât i s-a făcut rău.

S-a mai reținut în Decizia Înaltei Curți de casație și Justiție inculpatul își întreține mama, bolnavă, încadrată în gradul II de invaliditate.

Astfel, instanța s-a raportat la aceste elemente și în cauza de față.

Inculpatul C. M. R. a condus autoturismul fiind în stare de ebrietate fără a fi absolut necesar să facă acest lucru. Acesta nu a fost constrâns de anumite împrejurări să conducă autoturismul ( așa cum în speța analizată de Înalta Curte de casație și Justiție inculpatul a fost nevoit să îi aducă mamei sale medicamente) și putea apela la serviciile altei persoane pentru a conduce autovehiculul .

Astfel instanța a reținut că raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce fapta comisă de inculpat prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat a constat în pericolul social creat prin faptul că persoane care nu au dreptul de a conduce si se afla sub efectul băuturilor alcoolice se deplasează pe drumurile publice cu autovehicule.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit. b C.pen, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv pericolul pe care îl creează prin conducerea autovehiculului in stare de ebrietate și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că fapta există, a fost savarsita de catre inculpat si constituie infractiune in sensul art. 17 C.pen., astfel ca în baza art. 345 alin. 2 C.proc.pen., l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 al. 1din OUG. 195/2002.

Dispozițiile legale menționate anterior prevăd că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze se pedepsește ambele cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Instanța a făcut aplicarea art. 3201 C.p.p. și a redus limitele pedepselor cu o treime, rezultând astfel o pedeapsă cu închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.

De asemenea instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante legale prevăzute de art. 74 litera a C.P. având în vedere că din fișa de cazier judiciar a reieșit că nu a mai săvârșit fapte de natură penală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C. M. R., care a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art.421 pct.2 lit. a din Codul de procedură penală, admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate de Judecătoria Fetești și rejudecând, să se facă aplicarea dispozițiilor art.80 alin.1 pct.1 lit.a din noul Cod penal privind renunțarea la aplicarea pedepsei, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege.

Astfel, inculpatul a apreciat că o pedeapsă ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care acestea le-ar avea asupra sa, fiind angajat al unei unități militare.

De asemenea, inculpatul a arătat că este angajat la o unitate militară, că se află la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale și că a avut o atitudine de recunoaștere și regret.

Analizând sentința penală atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

În primul rând, Curtea constată că în cauză își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 5 C.pen. privitoare la aplicarea legii mai favorabile întrucât de la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, respectiv la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal conform Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Prin urmare, observând că deși limitele de pedeapsă prevăzute de Noul Cod penal pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita admisă de lege, prev. de art. 336 C.pen. sunt aceleași cu cele prevăzute de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, fiind prevăzute cu posibilitatea aplicării amenzii, totuși, apreciind, în acord cu instanța de fond că în cauză scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei conform dispozițiilor art. 81 și urm. C.pen. de la 1969, Curtea apreciază că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal de la 1969.

În al doilea rând se constată că instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (proces verbal întocmit de organele de poliție și schiță, proces verbal acte premergătoare, dovada testării aerului expirat, buletin de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 404/10.10.2013 al Serviciului de Medicină Legală Ialomița, copii xerox: cerere de analiză, proces verbal de prelevare și buletin de examinare clinică, declarațiile martorilor Văleancă I. și N. D. care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului C. M. R.), constând în aceea că inculpatul C. M. - R. în data de 9 octombrie 2013 a consumat băuturi alcoolice și a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare Il-04-ASF pe drumuri publice având o alcoolemie de 1.55 g/l alcool pur în sânge, condiții în care a produs și un accident de circulație.

Mai mult decât atât, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii în modalitatea reținută în actul de sesizare, atât în faza de urmărire penală cât și la instanța de fond, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 C.pr.pen și judecarea cauzei în baza probelor administrate la urmărire penală.

Prima instanță, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor descrise mai sus, a dat o corectă încadrare juridică, stabilind că faptele comise de inculpatul C. M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al.1 din OUG nr. 195/2002 rep.

De asemenea, în mod corect au fost avute în vedere, la individualizarea pedepsei, criteriile stabilite de art. 72 C. pen. de la 1969, respectiv gradul de pericol social al infracțiunii comise, dedus din împrejurările și circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea, sens în care Curtea reține că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice din loc. Stelnica, având în sânge o alcoolemie ridicată (1, 55 gr % alcool pur în sânge) punând astfel în pericol atât siguranța participanților la trafic cât și integritatea bunurilor, pericol care s-a concretizat în producerea unui accident rutier, inculpatul pierzând controlul autoturismului și intrând în șanțul de pe marginea carosabilului motive pentru care instanța apreciază că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni necesitând aplicarea unei sancțiuni penale. Totuși instanța va avea în vedere și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, se află la primul conflict cu legea, are 33 ani, este angajat al unei unități militare, necăsătorit, studii 12 clase, precum și atitudinea procesuală de recunoaștere și regret, aspecte care în mod judicios au fost reținute de instanța de fond ca reprezentând circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a C.pen. de la 1969.

Cu privire la atitudinea procesuală de recunoaștere a inculpatului, Curtea apreciază că aceasta nu poate duce la o reducere succesivă a pedepsei, dându-i-se dublă relevanță juridică. Instituția recunoașterii vinovăției, reglementată de art. 3201 Cpp este o instituție cu natură juridică mixtă, producând efecte atât pe plan procesual (prin desfășurarea simplificată a procesului), cât și pe plan substanțial, producându-se o micșorare a limitelor de pedeapsă. În raport de efectele produse pe plan substanțial recunoașterea inculpatului poate fi apreciată ca fiind o cauză legală de atenuare a pedepsei care nu împiedică aplicarea altor circumstanțe atenuante, sub condiția de a nu avea același conținut. Astfel, cauza legală de atenuare prev. de art. 3201 cpp constând în atitudinea procesuală de recunoaștere a faptei, constituie o dispoziție specială în raport de circumstanța legală de atenuare prev. de art. 74 lit. c Cp, „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului” și nu pot fi aplicate concomitent, având același conținut.

Raportat la cele expuse, în mod corect, instanța de fond a aplicat o pedeapsă de 2 luni, îndreptată mult sub minimul special prevăzut de lege, nefiind temeiuri de reducere a acestora sub minim.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că modalitatea de săvârșire a faptei care pune în pericol valori sociale importante, precum siguranța circulației pe drumurile publice, și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, și b din C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care având în vedere dispozițiile art. 71 C.pen și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la situațiile în care se admite îngrădirea unor drepturi ce țin de viața privată a persoanei, instanța de fond în mod corect a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, și b C.pen.

În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei având în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, faptul că a recunoscut săvârșirea faptelor adoptând o atitudine sinceră, faptul că este angajat, precum și circumstanțele săvârșirii faptei arătate anterior, se apreciază că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, motiv pentru care, în mod corect a dispus instanța de fond, în baza art. 81 alin. 1 C.pen. de la 1969 suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 2 luni, termen de încercare calculat potrivit art. 82 alin. 1 C.pen. de la 1969 totodată, în baza art. 359 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. de la 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei iar în baza art. 71 alin. 5 C.pen. de la 1969 a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

Pentru aceste considerente, Curtea, va respinge apelul declarat de inc. C. M. R. împotriva sentinței penale nr. 42/31.01.2014 pronunțată de Jud. Fetești, ca nefondat și-l va obliga pe acesta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în conformitate cu dispozițiile art. 275 al. 2 C.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de inculpatul C. M. R., împotriva sentinței penale nr.42/31.01.2014 pronunțată de Jud.Fetești, ca nefondat.

Obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. A. G. C. S.

GREFIER,

Victorița S.

Red:.C.S.

Thred.V.D./4 ex./09.05.2014

Jud.Fetești – jud.I.G.C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 487/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI