Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2157/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2157/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 2157/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 2157/R
Ședința publică de la 18.11.2013
Curtea constituită din:
P.- O. B.
JUDECATOR- S. C.
JUDECATOR- A. A.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul M. A. B. împotriva sentinței penale nr. 2785/15.10.2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul – inculpat M. A. B., personal, în stare de arest, și asistat de avocat desemnat din oficiu N. D., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat M. A. B. solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 2785/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, casarea acestei sentințe și pe fond a se dispune reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
Arată că recursul inculpatului vizează înlăturarea sporului de pedeapsă de 3 luni. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost sincer, a recunoscut și regretat comiterea faptelor, a conștientizat gravitatea și consecințele acestora, ulterior comiterii infracțiunilor nu a mai încălcat prevederile legale.
Precizează că inculpatul este o persoană tânără, absolvent de studii superioare, are 2 copii minori în întreținere, mama sa este bolnavă, având și un grad de handicap, anterior comiterii faptelor avea un loc de muncă lucrând ca și taximetrist.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și rejudecând, a se dispune reindividualizarea judiciară a pedepsei în sensul înlăturării sporului de pedeapsă de 3 luni, scopul educativ și preventiv al pedepsei putând fi atins și cu o sancțiune mai puțin aspră.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra recursului declarat de inculpat, solicită a fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, consideră că nu se impune, sporul de pedeapsă fiind justificat fată de perseverența infracțională a acestuia, care a comis un număr de 20-30 infracțiuni de același gen, în condițiile în care pentru unele din ele a fost trimis în judecată, iar pentru altele i s-a aplicat o amendă administrativă.
Faptul că inculpatul își obținea veniturile necesare traiului zilnic lucrând ca taximetrist nu poate reprezenta o justificare în a comite un număr atât de mare de infracțiuni, mai mult acesta își putea găsi o altă ocupație, în condițiile în care instanțele au dat dovadă de clemență față de el, de numeroase ori.
Recurentul inculpat, având cuvântul, arata că lasă soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2785 din data de 15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, s-a dispus, în baza art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 320 ind. 1 din C.pr.pen., condamnarea inculpatului M. A. B. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat (faptă comisă la 23.04.2012).
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 551/21.06.2013 a Judecătoriei Sector 2 București, definitivă la data de 29.08.2013, prin decizia penală nr. 1516/29.08.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, în elementele ei componente și au fost repuse pedepsele în individualitatea lor, astfel:
-1 an închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep., cu aplic. art. 37 lit. b din C. pen. și art. 320 ind. 1 din C. pr.pen– faptă săvârșită în data de 26.04.2009);
-1 an închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 293 alin. 1 din C. pen, cu aplic. art. 37 lit. b din C. pen. și art. 320 ind. 1 din C. pr.pen– faptă săvârșită în data de 26.04.2009);
-1 an închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, rep., cu aplic. art. 320 ind. 1 din C. pr.pen– faptă săvârșită în data de 13.03.2011);
-2 ani închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin. 1 teza II din OUG nr. 195/2002, rep., cu aplic. art. 320 ind. 1 din C. pr.pen– faptă săvârșită în data de 13.03.2011);
-1 an închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, rep., cu aplic. art. 320 ind. 1 din C. pr. pen– faptă săvârșită în data de 14.01.2012);
-1 an închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, rep., cu aplic. art. 320 ind. 1 din C. pr. pen– faptă săvârșită în data de 22.01.2012).
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 167/18.07.2013 a Judecătoriei Fetești, definitivă la data de 22.08.2013 prin decizia penală nr. 1500/22.08.2013 a Curții de Apel București – Secția a I-a Penală, în elementele ei componente și s-au repus pedepsele în individualitatea lor, astfel:
-1 an și 3 luni închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, rep., cu aplic. art. 320 ind. 1 din C. pr.pen– faptă săvârșită în data de 07.04.2012);
-4 luni închisoare (aplicată prin Sentința penală nr. 1112/23.05.2013 a Judecătoriei Sector 5 București, definitivă prin nerecurare - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, rep., cu aplic. art. 320 ind. 1 din C. pr.pen.);
-1 an închisoare (aplicată prin Sentința penală nr. 3535/20.12.2012 a Judecătoriei Sector 4 București, definitivă la data de 19.03.2013, prin decizia penală nr. 515/19.03.2013 a Curții de Apel București – Secția a I-a Penală - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, rep., - faptă săvârșită în data de 01.04.2012).
În baza art. 36 alin. 2 C. pen. rap. la art. 33 lit. a) -34 lit. b) C. pen. a fost contopită pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre cu pedepsele de: 1 an închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare și 1 an închisoare (toate aplicate prin sentința penală nr. 551/21.06.2013 a Judecătoriei Sector 2 București), 1 an și 3 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 167/18.07.2013 a Judecătoriei Fetești), 4 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 1112/23.05.2013 a Judecătoriei Sector 5 București), 1 an închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 3535/20.12.2012 a Judecătoriei Sector 4 București).
S-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită cu 3 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cp, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cp pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului M. A. B. perioada executată, de la 21.03.2013 la zi.
Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 381/2013/03.09.2013 al Judecătoriei Fetești și nr. 1125/2013/03.09.2013 al Judecătoriei Sectorului 2 București și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, corespunzător prezentei sentințe.
În baza art. 191 alin. 1 Cpp a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 23.04.2012, în jurul orei 18.20, deși avea permisul de conducere anulat urmare a sentinței penale nr. 145/20.01.2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin neapelare, inculpatul M. A. B. a condus autoturismul marca Dacia L., cu nr. de inmatriculare_, pe ..
Cu ocazia depistării de către organele de poliție, inculpatul a recunoscut că a condus având permisul de conducere anulat.
Fiind audiat de instanță, în aplicarea prevederilor 320 ind. 1 alin. 3 din Cod procedură penală, inculpatul a recunoscut fapta săvârșită în modalitatea arătată mai sus.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului M. A. B., care la data de 23.04.2012, în jurul orei 18.20, a condus autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, pe ., având permisul de conducere anulat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat, prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanța a ținut seama de atitudinea sinceră a inculpatului, de limitele de pedeapsă fixate în textul de lege incriminator, de circumstanțele concrete ale comiterii faptelor și de circumstanțele personale ale inculpatului. Față de actele dosarului, s-a constatat că nu reies indicii rezonabile privind conduita bună a inculpatului anterior faptelor deduse judecății (faptul că inculpatul nu era recidivist, ci doar era cunoscut cu antecedente penale, sau că a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei pe parcursul procesului penal sau că are anumite probleme de sănătate în familie, necoroborate cu alte date concrete, nu constituie temeiuri suficiente și rezonabile pentru a justifica reținerea vreuneia din circumstanțele prev. la art. 74 din C.pen. în favoarea inculpatului).
Ținând cont că fapta inculpatului prezintă pericol public ridicat si având în vedere urmările pe care le-ar fi putut avea (numai hazardul făcând posibilă evitarea unor consecințe grave ce ar fi putut rezulta din acțiunea ilicită a inculpatului), infracțiunea săvârșită fiind una de pericol, instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă moderată.
A constatat că fapta dedusă judecății este concurentă cu infractiunile retinute prin sentințele penale expres indicate în dispozitiv si a aplicat în mod corespunzător dispozițiile art. 36 alin. 2 C.pen. rap. la art. 33 lit. a) -34 lit. b) C. pen.
Instanța a considerat necesar sporul de 3 luni închisoare având în vedere perseverența infracțională a inculpatului, care, în decursul unei perioade de 3 ani, a săvârșit nu mai puțin de 10 infracțiuni contra regimului circulației rutiere. Or, neaplicarea în cauză a unui spor ar reprezenta un semn de nepedepsire față de inculpat, care ar fi sancționat doar pentru pedeapsa cea mai grea.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, inculpatul M. A. B., care a criticat soluția dispusă pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, inculpatul a solicitat, în esență, redozarea pedepsei prin înlăturarea sporului, având în vedere atitudinea sa procesuală sinceră si circumstanțele personale favorabile (persoană tânără, absolvent de studii superioare, 2 copii minori în întreținere, cu loc de muncă stabil).
Examinând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea constată că recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Soluționarea cauzei în procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii vinovăției s-a făcut cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 3201 alin. 1, 2, 3 C.p.p., inculpatul M. A. B. declarând, anterior începerii cercetării judecătorești, că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Situația de fapt reținută prin sentință nu a făcut obiect de critică în recurs, Curtea însăși constatând, în virtutea efectului integral devolutiv al căii de atac declarate, temeinicia hotărârii din această perspectivă.
Probatoriul confirmă neîndoielnic că, la data de 23.04.2012, în jurul orelor 18.20, inculpatul M. A. B. a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, deși avea permisul de conducere anulat urmare a rămânerii definitive a sentinței penale nr. 145/20.01.2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Încadrarea juridică reținută prin sentință este legală, fapta inculpatului-recurent întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Sub aspectul modalității deindividualizare a pedepsei, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C.p., critica inculpatului-recurent fiind nefondată.
Natura și împrejurările concrete în care inculpatul M. A. B. a condus autoturismul pe drumurile publice, starea de pericol pentru siguranța participanților la trafic astfel creată, gravitatea concretă moderată a faptei, dar mai ales perseverența infracțională manifestată de recurent, care, începând cu anul 2011, a comis o multitudine de fapte de același gen, reclamă aplicarea unei pedepse într-un cuantum care să reflecte toate aceste elemente si să creeze în mod real premisele atingerii scopului său preventiv-educativ.
Sporul de 3 luni închisoare este absolut necesar în considerarea gravitătii semnificative a pluralității preponderant omogene de infracțiuni, în alcătuirea căreia intră, aproape exclusiv, infractiuni îndreptate contra relațiilor sociale ocrotite prin OUG nr. 195/2002.
Conduita procesulă sinceră a inculpatului a fost suficient valorificată la proportionarea pedepsei stabilite pentru fapta ce a făcut obiectul judecătii si nu justifică înlăturarea sporului, aplicat, asa cum s-a arătat, în considerarea gravitătii ridicate a întregului concurs de infractiuni.
Circumstantele de ordin personal invocate în recurs, referitoare la situatia profesională sau personală, nu relevă o periculozitate mai scăzută a persoanei recurentului. Perioada îndelungată în care au fost comise faptele de același gen si repetarea acestora la intervale relativ scurte evidentiază ignorarea conștientă, de către inculpat, a obligatiilor ce îi reveneau în calitate de conducător auto si, concomitent, inaptitudinea oricăror particularităti familiale de a contribui în mod real la reeducarea sa.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază legală si temeinică hotărârea primei instante si nefondate criticle recurentului, urmând ca, în baza art. 38515 pct.1 lit. b C.p.p., să respingă ca atare recursul declarat de inculpatul M. A. B. împotriva sentinței penale nr. 2785/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București.
Conform art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. A. B. împotriva sentinței penale nr. 2785/15.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Obligă inculpatul la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. B. S. C. A. A.
GREFIER,
D. P.
Red.S.C.
Dact.EA-2ex/18.12.2013.
J.S.4 B.-jud.P.F.M.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
