Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 2165/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2165/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 2165/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.2165/R
Ședința publica de la 19.11.2013
P. - D. L.
JUDECATOR - A. P. M.
JUDECĂTOR – I. C.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petentul M. E. împotriva sentinței penale nr.214/22.01.2013, pronunțate de Judecătoria Sector 4 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă recurentul petent M. E. și nici intimatul D. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar de concluzii scrise de către recurentul petent M. E..
Curtea, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea căii de atac.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de petent, ca inadmisibil, față de dispozițiile art.2781 alin.10 Cod de procedură penală.
CURTEA ,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.214 din 22.01.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, a fost admisă excepția tardivității plângerii, invocată de P. și în temeiul art. 2781 al. 8 lit. a) C.pr.pen., a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petentul M. E. (domiciliat în D., ..1, ., ., județul Hunedoara) împotriva rezoluției procurorului din 10.07.2012, în contradictoriu cu intimatul D. D.. În temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. a fost obligat petentul la plata a 100 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reținut că, la data de 24.10.2012, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București a fost înregistrată plângerea formulată de petentul M. E., în contradictoriu cu intimatul D. D., în dosarul nr._/P/2011.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că probele pertinente, concludente și utile pe care le-a depus la dosar dovedesc că plângerile au un obiect bine precizat, iar intimatul, din cauza funcției de director general al Institutului Național de Medicină Legală „M. Minovici” reprezintă un real pericol social. A mai solicitat repunerea în termen a plângerii, deoarece prim-procurorul nu i-a comunicat soluția.
În vederea soluționării cauzei, a fost atașat dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rezoluția din data de 10.07.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._/P/2011, s-a dispus, în temeiul art.228 alin.6 raportat la art.10 alin.1 lit.a C. pr. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul D. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art.246 C. pen. și fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art.288 alin.2 C. pen.
Împotriva soluției pronunțate, petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria 4 București, înregistrată la P. sub nr. 2235 la data de 09.08.2012, soluție menținută prin Rezoluția nr.2235/II-2/2012 din data de 07.01.2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București.
La termenul din data de 22.01.2013, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității plângerii petentului împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată.
Instanța a reținut că potrivit art.2781 alin.1 C. pr. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare. De asemenea, potrivit art.2781 alin.2 C. pr. pen., în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz procurorul general de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut de art.277, termenul prevăzut în alin.1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.
În ceea ce privește natura juridică a termenelor stabilite de art.2781 alin.2 C. pr. pen., prin decizia nr.15/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecând în Secții Unite un recurs în interesul legii, a stabilit că aceste termene au natura juridică a unor termene de decădere.
Raportat la plângerea formulată pe rolul acestei instanțe, la data de 09.08.2012 petentul a formulat plângere în condițiile art.275-277 împotriva rezoluției procurorului din data de 09.08.2012, plângere primită la unitatea de parchet la acea dată. Ulterior, la data de 22.10.2012, petentul a înaintat plângere la instanța de judecată împotriva rezoluției atacate.
Plângerea împotriva unei soluții a procurorului de netrimitere în judecată se formulează în termen de 20 de zile de la data comunicării de către prim procuror a soluției sale, conform art.2781 alin.1 C. pr. pen., însă conform art.2781 alin.2 C. pr. pen. acest termen curge de la data expirării termenului de 20 de zile în care prim-procurorul trebuia să răspundă la plângere (dacă acesta nu a răspuns în acest termenul legal). În cauză, s-a reținut faptul că rezoluția inițială de neîncepere a urmăririi penale a fost atacată de petent în fața prim-procurorului la data de 09.08.2012. Din acest moment însă prim-procurorul avea la dispoziție 20 de zile pentru a răspunde petentului, lucru ce nu s-a întâmplat. Primul procurorul a emis rezoluția la data de 07.01.2013, iar în acest context devin aplicabile dispozițiile art.2781 alin.2 C. pr. pen. mai sus menționate, ceea ce înseamnă că, din momentul expirării celor 20 de zile în care prim procurorul trebuia să răspundă plângerii, petentul are 20 de zile să formuleze plângere în fața instanței (termenul împlinindu-se cel mai târziu în data de 26 septembrie 2012). Faptul că procurorul dă soluția cu întârziere nu înseamnă că este repus petentul în termenul legal de a mai formula plângere. D. în cazul în care în interiorul acestor aproximativ 40 de zile (există o mică diferență cauzată de momentele de împlinire a celor 2 termene de 20 de zile, care nu pot avea loc în zile nelucrătoare spre exemplu) s-ar fi primit soluția prim procurorului, care ar fi fost dată în termenul prevăzut de lege de răspuns, dar din diverse motive nu a fost comunicată decât cu întârziere, instanța apreciază că termenul de 20 de zile, în care se poate face plângerea curge de la data comunicării soluției prim procurorului, potrivit primului alineat al art.2781 C. pr. pen., în caz contrar fiind aplicabile dispozițiile aliniatului următor.
Aceste dispoziții sunt de strictă aplicare, fiind vorba de o normă imperativă a cărei verificare poate fi făcută în orice fază a procesului, iar nerespectarea termenului legal de depunere a plângerii nu se acoperă prin faptul că prim-procurorul soluționează cu întârziere plângerea, pentru că astfel i s-ar conferi nejustificat și nelegal o cale de repunere în termen pentru formularea plângerii în fața instanței.
În cauză, prim-procurorul parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4, București a emis rezoluția nr.2235/II-2/2012 la data de 07.01.2013, ulterior termenului de 20 de zile în care trebuia să se pronunțe asupra plângerii petentului, termen care expira la data de 01.09.2012, petentul adresându-se instanței ulterior datei de 26.09.2012, când s-ar fi împlinit cele 2 termene de 20 de zile în care acesta avea obligația de a se adresa instanței de judecată cu o plângere în condițiile art.2781 alin.1 și 2 C. pr. pen.
Din momentul introducerii plângerii la data de 09.08.2012, acesta avea la dispoziție un termen de 40 de zile, compus din cele 2 termene imperative impuse de lege, pentru a se adresa instanței cu o plângere în condițiile art.2781 C. pr. pen., fapt nerealizat în cauză.
Cu privire la solicitarea petentului de a fi repus în termenul de formulare a plângerii în condițiile art.2781 C. pr. pen., instanța de fond a constatat că instituția repunerii în termen prevăzută de art.364 C. pr. pen. și art.3853 alin.2 C. pr. pen. nu poate fi incidentă în cauză, fiind reglementată de norme de procedură speciale, aplicabile doar în cazul apelului și recursului, neputându-se aplica prin analogie și procedurii reglementate de art.2781 C. pr. pen.
Împotriva acestei sentințe petentul M. E. a formulat recurs.
Petentul a depus la dosarul cauzei motive de recurs, criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea sentinței și rejudecarea cauzei de către Tribunalul București.
Curtea, analizând recursul declarat de petent, apreciază calea de atac ca fiind inadmisibilă, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art.2781 alin 10 C. pr. pen., hotărârile pronunțate în primă instanță, în temeiul art.2781 Cod procedură penală, nu sunt supuse niciunei căi de atac, fiind definitive.
Astfel, Curtea, în baza dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.a C. pr. pen., va constata recursul formulat de petent ca fiind inadmisibil, iar în baza art.192 alin.2 C. pr. pen., acesta va fi obligat la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul M. E. (domiciliat în D., ..1, ., ., județul Hunedoara) împotriva sentinței penale nr.214/22.01.2013, pronunțate de Judecătoria Sector 4 București, în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. L. A. P. M. I. C.
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex.25.11.2013
Jud. Sect.4 București – jud.: R. N. O.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2157/2013.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
