Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 525/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 525/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 525
Ședința publică din data de 20.03.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. D.
JUDECĂTOR: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: C. V.
Grefier: C. G.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat d-nul procuror P. R..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul T. D. C. împotriva sentinței penale nr. 939/19.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal și asistat de apărător ales, av. N. M. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013 eliberată de Baroul București.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că a fost acordat acest termen de judecată pentru a da posibilitatea recurentului-inculpat să depună la dosar noi înscrisuri.
Apărătorul recurentului-inculpat precizează faptul că a reușit să obțină înscrisuri în susținerea capătului nr. 1 al recursului, precizând că s-a raportat stric la procedura specială prevăzută de art. 3201C.p.p.,și că nu s-a contestat recunoașterea refuzului prelevării probelor biologice, depunând la dosar răspunsul D.G.P.M.B. – Brigada Rutieră la adresa înaintată și actele comunicate cu privire la verificarea și omologarea metrologică a aparatelor ALCOOLTEST 8510 RO și ALCOOLTEST 7410 RO și comunicând un exemplar reprezentantului Ministerului Public.
Curtea apreciază faptul că înscrisurile depuse la acest termen de judecată ar fi fost utile instanței de fond.
La interpelarea Curții, apărătorul recurentului-inculpat precizează că înscrisurile depuse la dosar la acest termen de judecată confirmă faptul că aparatul cu care a fost testată partea pe care o asistă era omologat și verificat metrologic.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat de inculpatul T. D. C..
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței penale nr. 939/19.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, solicitând în principal casarea hotărârii atacate, și, rejudecând să se facă aplicarea dispozițiilor art. 11 pc.2 lit. a) C.p.p., coroborat cu art. 10 lit. d) C.p.p. în sensul achitării recurentului. Indică faptul că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 3201 alin. 4 C.p.p. în sensul că a considerat că fapta constituie infracțiune, precizând că deși recurentul a refuzat să meargă la I.N.M.L. pentru prelevarea probelor biologice, faptul că a acceptat testarea cu un etilometru înseamnă că partea a acceptat să fie testat cu un mijloc tehnic verificat și omologat metrologic. Precizează că actele depuse la dosar la acest termen de judecată susțin ideea precizată mai sus. Consideră că art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002 prevede infracțiunea, dar în cuprinsul textului de lege se disting 2 situații: fie refuzul prelevării probelor biologice, fie refuzul testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei. Apreciază că acest text de lege trebuie interpretat și prin raportare la art. 88 alin.6 O.U.G. 195/2002 unde se menționează că persoana care conduce un autovehicul are obligația de a fi testat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. Față de cele arătate, apărătorul recurentului-inculpat consideră că infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002 nu există în sarcina părții pe care o asistă, atâta vreme cât recurentul-inculpat s-a supus testării.
Mai arată că al doilea motiv de casare privește aplicarea art. 10 lit. b)1 C.p.p. în măsura în care se va trece peste primul motiv de recurs. Precizează că pentru reținerea incidenței dispozițiilor legale instanța de fond avea obligația analizării tuturor înscrisurilor în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, prin raportare la fiecare condiție în parte, urmând ca la final să pronunțe o soluție. Arată că dispozițiile art. 181 C.p. ar fi trebuit avute în vedere, dat fiind faptul că fapta recurentului-inculpat se află la limita dintre o contravenție și o infracțiune, și că la orele săvârșirii faptei circulația pe arteră era redusă și nu au existat alte vătămări conexe.
De asemenea în baza înscrisurilor în circumstanțiere apreciază că ar trebui avut în vedere și faptul că recurentul-inculpat este integrat în societate, desfășoară o activitate remunerată, este înscris la cursurile unei facultăți și nu este cunoscut cu antecedente penale, considerând că se poate reține și situația lipsei pericolului social al infracțiunii ceea ce ar determina admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar în rejudecare o achitare cu aplicarea unei amenzi administrative în limitele stabilite de art. 91 C.p.
În subsidiar apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului și efectuarea unei reindividualizări a pedepsei aplicate de către instanța de fond în temeiul art. 72 C.p. Solicită a se observa că deși în considerentele sentinței recurate se face referire la dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c), în dispozitiv se omite reținerea acestor dispoziții, iar în aceste condiții s-a aplicat o pedeapsă de 8 luni închisoare, apreciind că dacă s-ar lua în considerare o circumstanță atenuantă în plus - consecința firească ar fi aceea de reducere a pedepsei finale. Mai solicită să se mențină aplicabilitatea art. 3201 alin. 7 C.p.p. și reducerea pedepsei aplicate sub 8 luni închisoare, cu menținerea suspendării condiționate a executării acesteia, considerând că sunt îndeplinite condițiile legale în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, față de primul motiv al recursului, precizează că în fața instanței de fond recurentul-inculpat a urmat procedura specială prevăzută de art. 3201 C.p.p, considerând că vinovăția recunoscută de parte vine în contradicție cu susținerile că nu a existat intenția de a săvârși fapta în forma reținută de către instanță. Consideră că textul care incriminează fapta recurentului inculpat – art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002 nu creează o obligație alternativă în sarcina conducătorului auto, ci se incriminează nesupunerea la recoltarea probelor biologice sau la testarea cu aparatul Alcooltest. Precizează că în cauză se constată că după suflarea în aparatul Alcooltest, organele de poliție i-au adus la cunoștința părții faptul că are obligația de a se prezenta la I.N.M.L. în vederea prelevării de probe biologice, iar inculpatul-recurent a refuzat îndeplinirea obligațiilor impuse de către lege. Mai arată că art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002 este o normă penală și are caracter obligatoriul pentru destinatarii acesteia, accesibil și previzibil, inculpatul având obligația de a o cunoaște. Față de scopul urmărit de art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002 constată că este cel de determinare a alcoolemiei în sânge și nu și nu determinarea alcoolemiei din aerul expirat. Apreciază că susținerile inculpatului sunt neîntemeiate cu privire la primul motiv de recurs.
Față de al doilea motiv de recurs, acela al achitării pe motiv că fapta nu reprezintă un pericol social pentru a constitui o infracțiune, reprezentantul Ministerului Public consideră că acesta este neîntemeiat, precizând că pe lângă limitele ridicate de pedeapsă de la 2 la 7 ani, fapta recurentului-inculpat prezintă pericol care derivă din urmarea imediată, starea de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și din imposibilitatea organelor judiciare de a stabili alcoolemia în sânge la momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice și din urmările care puteau avea loc.
Cu privire la solicitarea de reindividualizare a pedepsei aplicate, reprezentantul Ministerului Public consideră că pedeapsa aplicată de către instanța de fond este una legală și temeinică, fiind reținute în cauză dispozițiile art. 74 lit. a) C.p. și nu s-au reținut dispozițiile art. 74 lit. c) C.p., precizând că nu se poate da o dublă eficiență juridică recunoașterii faptelor prin reținerea concomitentă a dispozițiilor art. 3201 C.p.p. și art. 74 lit. c) C.p.
În concluzie, reprezentantul Ministerului Public solicită respingere recursului formulat de inculpatul T. D. C. și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Având ultimul cuvânt, recurentul-inculpat T. D. C. arată că a recunoscut de la început și regretă fapta reținută în sarcina sa menționând că a crezut suficientă suflarea în aparatul etilotest, deși agentul de poliție a explicat că este necesar a se preleva probe biologice.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.939/F din data de 19 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorul 1 București a hotărât astfel:
În baza art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplic. art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală și cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal rap. la art.76 alin.1 lit. d Cod penal, a condamnat pe inculpatul T. D. C. la pedeapsa închisorii de 8 luni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, calculat potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a constatat că inculpatul T. D. C. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, prin Rechizitoriul nr._/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare, prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, imputându-i-se acestuia, în fapt, că la data de 13.07.2011, în jurul orei 02:20, inculpatul T. D. C. a condus autoturismul marca Ford Focus, cu nr. de înmatriculare_ în București, pe . Piața Charles de Gaulle către . pentru control de către organele de poliție și, întrucât inculpatul emana vapori de alcool, a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 0,49 mg/l alcool pur în aerul respirat, motiv pentru care a fost condus la sediul INML, unde a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare (f. 12), rezultat alcooltest (f. 11), declarații inculpat (f. 7, 8 15), declarații martor C. A. (f. 13,14, 21), declarații martor I. Rdau I. (f. 16).
În faza de judecată, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, cerere admisă de către instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria a stabilit următoarea situație de fapt;
În data de 13.07.2011, în jurul orei 02:20, inculpatul T. D. C., aflat la volanul autoturismului marca Ford Focus, cu nr. de înmatriculare_, deplasându-se pe . Piața Charles de Gaulle către . oprit în trafic de agenți ai poliției rutiere, potrivit procesului-verbal de prindere în flagrant. La solicitarea agenților rutieri, inculpatul a fost supus testării cu aparatul alcooltest care a indicat o valoare de 0,49 mg/l alcool pur în aerul respirat.
În aceste condiții, inculpatul a fost invitat la Institutul de Medicină Legală ,,M. Minovici”, în vederea recoltării de probe biologice, însă acesta a refuzat.
Inculpatul, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, în cadrul procedurii prev. de art. 3201 Cod procedură penală, a recunoscut fapta reținută în actul de sesizare.
Instanța nu a reținut argumentele apărătorilor inculpatului potrivit cărora acesta a fost într-o eroare de fapt pe motiv că nu a știut că aparatul etilotest utilizat de către organele poliției rutiere nu constituie un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, astfel încât se impune recoltarea de probe biologice, deoarece potrivit declarațiilor martorilor C. A. și I. Rdau I. i s-a adus la cunoștință de către organele de poliție, în mod expres, în nenumărate rânduri, că refuzul de recoltare constituie o infracțiune. În situația în care și în aceste condiții inculpatul a refuzat să se supună recoltării de probe biologice, rezultă implicit, că a avut reprezentarea faptului că săvârșește o infracțiune.
Cu privire la încadrarea juridică, Judecătoria a constatat că fapta inculpatului T. D. C. care, în data de13.07.2011, în jurul orei 02:20, aflat la volanul autoturismului marca Ford Focus, cu nr. de înmatriculare_, deplasându-se pe . Piața Charles de Gaulle către . să i se recolteze probe biologice, deși aparatul alcooltest a indicat o valoare de 0,49 mg/l în aerul expirat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de recoltare prev. de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, republicată.
Limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, sunt de la 2 la 7 ani. În condițiile în care inculpatului i se aplică procedura prev. de art. 3201 C.p.p., limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3, și anume între 1 an, 4 luni și 4 ani, 8 luni.
La individualizarea pedepsei Judecătoria a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 Cod penal. Astfel, din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul este la primul său conflict cu legea penală.
La termenul de judecată din data de 10.10.2012, apărătorul inc. a depus la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanțiere (f. 23-34 dosar instanță). Având în vedere conținutul acestor înscrisuri, care atestă faptul că inculpatul are un loc de muncă, fiind apreciat în colectivul din care face parte, precum și faptul că este student la Științe Economice în cadrul Facultății T. M., instanța a reținut în sarcina inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art.74 alin.1 lit.a Cod penal, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art.76 alin.1 lit.d Cod penal, a redus minimul pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare, aplicând inculpatului pedeapsa închisorii de 8 luni.
Instanța nu a dat curs solicitărilor inculpatului de a-i aplica o amendă administrativă, în baza art.10 alin.1 lit.b1 Cod procedură penală, deoarece înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei nu sunt de natură să anihileze pericolul social al faptei acestuia. Chiar dacă a condus autovehiculul la o oră înaintată, în data de 12/13.07.2011, orele 02:35, totuși acesta se deplasa pe o arteră rutieră intens circulată: . Piața Charles de Gaulle către . fond a apreciat că nu prezintă relevanță că aparatul etilotest a indicat o alcoolemie de 0,49 mg/l alcool pur în aerul respirat, deoarece în cazul infracțiunii de refuz de recoltare, ceea ce pedepsește legiuitorul nu este valoarea alcoolemiei (ca în cazul infracțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice), ci refuzul de a permite organelor judiciare să obțină, în mod legal, prin intermediul probelor biologice, dovezi în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 71 alin.1 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, conform dispozițiilor Deciziei nr. LI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Apreciind că sunt întrunite condițiile prev. de art.81 Cod penal (pedeapsa aplicată inculpatului este mai mică de 3 ani, acesta nu a mai suferit anterior o altă condamnare, iar scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, date fiind circumstanțele personale ale inculpatului), instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, calculat potrivit art. 82 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul T. D. C. care a solicitat în principal casarea hotărârii atacate, și, rejudecând să se facă aplicarea dispozițiilor art. 11 pc.2 lit. a) C.p.p., coroborat cu art. 10 lit. d) C.p.p. în sensul achitării recurentului.
Al doilea motiv de casare invocat de către recurentul inculpat privește aplicarea art. 10 lit. b)1 C.p.p. în măsura în care se va trece peste primul motiv de recurs. Acesta arată că dispozițiile art. 181 C.p. ar fi trebuit avute în vedere, dat fiind faptul că fapta recurentului-inculpat se află la limita dintre o contravenție și o infracțiune, și că la orele săvârșirii faptei circulația pe arteră era redusă și nu au existat alte vătămări conexe.
În subsidiar recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului și efectuarea unei reindividualizări a pedepsei aplicate de către instanța de fond în temeiul art. 72 Cod pen. Totodată, a solicitat să se mențină aplicabilitatea art. 3201 alin. 7 Cod proc. pen. și reducerea pedepsei aplicate sub 8 luni închisoare, cu menținerea suspendării condiționate a executării acesteia, considerând că sunt îndeplinite condițiile legale în acest sens.
Analizând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art.385 indice 6 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a stabilit în mod temeinic situația de fapt și împrejurările comiterii faptei, reținând că la data de 13.07.2011, în jurul orei 02:20, inculpatul T. D. C. a condus autoturismul marca Ford Focus, cu nr. de înmatriculare_ în București, pe . Piața Charles de Gaulle către . pentru control de către organele de poliție și, întrucât inculpatul emana vapori de alcool, a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 0,49 mg/l alcool pur în aerul respirat, motiv pentru care a fost condus la sediul INML, unde a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Vinovăția inculpatului a fost stabilită - cu certitudine și fără echivoc – pe baza probelor administrate la urmărirea penală, astfel cum au fost însușite de către acesta, în procedura prevăzută de art.3201 Cod procedură penală, nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care să înlăture caracterul penal al faptei ori a lipsei de pericol social corespunzător infracțiunii.
Referitor la primul motiv de recurs invocat de către recurentul inculpat, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, potrivit art. 87 alin.5 din OUG nr.195/2002, constituie infracțiune refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora.
Așadar, potrivit textului de lege amintit, constituie infracțiune fie refuzul de a se supune recoltării probelor biologice, fie refuzul de a se supune testării aerului expirat. Inculpatul din prezenta cauză, a fost supus testării aerului expirat cu un aparat Drager alcooltest, prin care s-a stabilit o valoare de 0,49 mg/l. În continuare, trebuie avute în vedere și dispozițiile art.88 din același act normativ care prevede în alineatul 6 că persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testată cu un mijloc tehnic certificat ca având o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării probelor biologice sau testării cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
De asemenea, Curtea constată că pentru a se realiza testarea aerului expirat este necesar să se utilizeze un mijloc tehnic omolgat și verificat din punct de vedere metrologic, altfel verificarea realizată nu ar avea nicio valoare.
În concluzie, Curtea constată că după ce inculpatul a fost testat cu aparatul Drager alcooltest (aparat omolgat și verificat metrologic) avea obligația legală de a se supune recoltării probelor biologie în vederea stabilirii concentrației de alcool în sânge.
Inculpatul nu poate invoca necunoașterea legii penale, aceasta neputând duce la înlăturarea răspunderii penale. Mai mult, așa cum rezultă din declarația sa dată în faza de urmărire penală, dar și a martorei C. A., inculpatului i s-a adus la cunoștință în mod repeta că refuzul de a se supune recoltării de probe biologice constituie infracțiune. Așadar, nu se poate susține că inculpatul nu a avut cunoștință sau că ar fi fost în eroare cu privire la consecințele juridice ale faptei sale.
În ceea ce privește primul motiv subsidiar de recurs, respectiv că fapta inculpatului nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, cu consecința aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ, Curtea constată că, de asemenea, nu este fondat.
Astfel, în acord cu prima instanță, Curtea constată că pentru a se considera că o faptă în conținutul ei concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie avute în vedere toate criteriile prevăzute în art.181 alin.2 din Cod pen.
Unul dintre acestea îl reprezintă urmările produse ori care s-ar fi putut produce, care, în cauza de față nu pot fi minimalizate având în vedere că inculpatul a fost depistat conducând un autovehicul pe una dintre principalele artere ale mun. București, pe care traficul rutier este intens chiar și pe timpul nopții, iar viteza cu care se circulă este relativ mare (60-70 km/h).
Pe de altă parte trebuie avut în vedere și faptul că inculpatul a fost sancționat contravențional de mai multe ori, constatându-se nerespectarea regulilor de circulație pe drumurile publice, evidențiind o anumită periculozitate a acestuia pentru traficul rutier.
Concluzionând, Curtea consideră că fapta săvârșită de către inculpatul T. D. C. prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Referitor la al doilea motiv subsidiar formulat de către inculpatul, privitor la greșita individualizarea a pedepsei, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a Cod pen., buna conduită a inculpatului anterior săvârșirii faptei, față de probele depuse în circumstanțiere de către inculpat, din care rezultă că acesta are un loc de muncă, este student la Facultatea de Șiințe Economice în cadrul Universității „T. M.”.
În această situație, față de minimul special al pedepsei prevăzut de lege, potrivit art.76 alin.1 lit.d Cod pen., instanța coboară pedeapsa sub minimul special, putând aplica o pedeapsă cuprinsă între minimul special și minimul general al pedepsei.
Între aceste limite, Curtea apreciază că o pedeapsă corect individualizată trebuie să fie orientată către mediu, urmând a reduce astfel, pedeapsa aplicată de la 8 luni închisoare la 5 luni închisoare.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpatul T. D. C., va casa, în parte, sentința penală nr. 939/19.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București și – rejudecând – în fond: va reduce pedeapsa aplicată inculpatului recurent de la 8 luni închisoare, la 5 luni închisoare, pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni.
Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul T. D. C. împotriva sentinței penale nr. 939/19.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
Casează, în parte, sentința penală nr. 939/19.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București și – rejudecând – în fond: reduce pedeapsa aplicată inculpatului recurent de la 8 luni închisoare, la 5 luni închisoare, pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. P. Dumitrița C. V.
Grefier
C. G.
Red.D.G../Tehnored.M.A.
2 ex./01.04.2013
T. I. - jud. L.E.C.
| ← Revocarea măsurilor de siguranţă. Art.437 C.p.p.. Decizia nr.... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 350/2012.... → |
|---|
