Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 350/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 350/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-02-2012 în dosarul nr. 350/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
– SECȚIA I PENALĂ -
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 350
Ședința publică de la 16 februarie 2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - R. M.
JUDECĂTOR - C. C.
GREFIER - G. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații M. F. și C. M. G. împotriva sentinței penale nr. 33 din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați M. F. în stare de arest și asistat de apărător ales, și C. M. G. în stare de arest și asistat de apărător ales, lipsind intimata parte civilă A. L..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că au fost depuse la dosar motivele de recurs din partea recurentului inculpat M. F..
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat M. F.având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, a se ține cont de prevederile art. 74-76 Cod penal și a se face aplicarea dispozițiilor art. 867 Cod penal – în sensul executării pedepsei la locul de muncă. Solicită a se avea in vedere că instanța de fond a aplicat o pedeapsă de până în 5 ani, recurentul nu are cazier, are un copil minor in întreținere și era în căutarea unui loc de muncă la momentul comiterii faptei.
Apărătorul recurentului inculpat C. M. G.având cuvântul, arată că recursul este intemeiat in drept pe dispozițiile art. 3859 pct. 14 Cod procedură penală și vizează greșita individualizare a pedepsei.
Consideră că prin sentința atacată nu s-a făcut in mod corect aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală – raportat la art. 74, art. 76 lit. b Cod penal.
In susținerea recursului arată că inculpatul a avut o conduită bună atât anterior, cât și ulterior comiterii faptei – depunând stăruințe pentru acoperirea prejudiciului – și a avut o poziție sinceră.
In opinia apărării, raportat la art. 74 Cod penal, pedeapsa putea fi coborâtă, astfel încât să se poată face aplicarea dispozițiilor art. 861 Cod penal.
Concluzionând, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei de la 4 ani și 8 luni închisoare la 3 ani închisoare – în condițiile concursului de infracțiuni, astfel încât să se poată aplica art. 861 Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Publicavând cuvântul cu privire la inculpatul M. F., susține că nu sunt întrunite mai multe condiții de aplicare a executării pedepsei la locul de muncă. Astfel, acesta nu a făcut dovada existenței unui loc de muncă, iar in speță este vorba de un concurs de infracțiuni, pedeapsa rezultantă fiind mai mare decât limita prevăzută în textul de la art. 867 Cod penal.
De asemenea, consideră că pedepsele aplicate ambilor inculpați sunt corect individualizate și în raport de gravitatea faptei, modalitatea in care au acționat inculpații, starea de sănătate a victimei, felul agresiv in care unul dintre inculpați a imobilizat-o pe aceasta – suferind leziuni care au necesitat aproximativ 3 zile de îngrijiri medicale.
In raport de aceste elemente, nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante in favoarea inculpaților, atitudinea sinceră fiind una pur formală – in vederea obținerii unui regim sancționator mai blând. Această atitudine a fost avută în vedere de instanța de fond, care - punând in balanță toate probele administrate, precum și datele ce caracterizează persoana recurenților - a aplicat pedepse egale cu minimul special – rezultat in urma reducerii cu 1/3 a cuantumului pedepsei, ca urmare a aplicării art. 3201 Cod procedură penală.
Concluzionând, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Recurentul inculpat M. F.având ultimul cuvânt, recunoaște fapta comisă și solicită admiterea recursului.
Recurentul inculpat C. M. G.având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare .
CURTEA ,
Prin sentința penală nr. 33/18.01.2012, Judecătoria Cornetu a dispus:
Respinge cererile formulate de avocații inculpaților Mulguleț F. și C. M. cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestora în actul de sesizare, din infracțiunea de tâlhărie, prev.de art. 211 alin.1 și alin. 21 lit. a și c Cod penal în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. a și c Cod penal.
Respinge cererea formulată de avocatul inculpatului Mulguleț F. cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia în actul de sesizare, din infracțiunea de violare de domiciliu, prev.de art. 192 alin.1 și alin. 2 Cod penal în aceeași infracțiune, prev. de art. 192 alin.1 Cod penal.
1. În baza art. 211 alin.1 și alin. 21 lit. a și c Cod penal, cu aplic. art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală condamnă inculpatul M. F. la pedeapsa de 4(patru) ani și 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 192 alin. 1 și alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală condamnă același inculpat la pedeapsa de 2(doi) ani și 2(două) luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, contopește pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul M. F. urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 4(patru) ani și 8 (opt) luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală menține arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa de 4(patru) ani și 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului M. F., perioada reținerii și arestării preventive de la data de 20.11.2011 la zi.
2. În baza art. 211 alin.1 și alin. 21 lit. a și c Cod penal, cu aplic. art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală condamnă inculpatul C. M. G. la pedeapsa de 4(patru) ani și 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 192 alin. 1 și alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală condamnă același inculpat la pedeapsa de 2(doi) ani și 2(două) luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, contopește pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul C. M. G. urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 4(patru) ani și 8 (opt) luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală menține arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa de 4(patru) ani și 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului M. F., perioada reținerii și arestării preventive de la data de 21.11.2011 la zi.
Ia act că partea vătămată A. L. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin.1 și 2 Cod procedură penală obligă inculpații M. F. și C. M. G. la plata sumei de 1100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut:
Prin rechizitoriul nr. 5055/P/2011 al Parchetului de pe lîngă Judecătoria Cornetu, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților M. F. și C. M. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1 și alin. 21 lit. a și c Cod penal, și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se în esență că la data de 16.11.2011, în jurul orelor 8,30, ca urmare a unei înțelegeri prealabile, inculpații au pătruns în locuința părții vătămate A. L., situată în orașul M., județ I., de unde inculpatul C. M. G. a sustras suma de 550 lei și un telefon mobil în timp ce inculpatul M. F. a lovit-o și a împiedicat-o să strige după ajutor, presându-i un sul de hârtie igienică peste cavitatea bucală.
În ședința de judecată din data de 18.01.2011, inculpații au arătat că doresc ca judecata să se facă potrivit art. 3201 Cod procedură penală, au recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care au arătat că le cunosc și le însușesc, respectiv: procese-verbale de consemnare a plângerii și a declarației orale (f 35-37) din care rezultă că partea vătămată A. L.(nevăzătoare, având un picior amputat), a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în locuința sa situată pe . din orașul M., județ I., a pătruns, la data de 16.11.2011, o persoană necunoscută care, prin violență, a forțat-o să se așeze pe un scaun apoi a lovit-o în zona feței, declarațiile părții vătămate A. L.(f 38-39) din care rezultă la data de 16.11.2011 în locuința sa a pătruns o persoană necunoscută care a lovit-o în zona feței și a împins-o pe un scaun din încăpere, procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică (f 40-53) – din care rezultă că ușile de acces în locuința părții vătămate nu prezintă urme de efracție, adresă către Serviciul de Medicină Legală I.(f 53) potrivit căreia organele de poliție au solicitat examinarea medico-legală a părții vătămate, concluziile provizorii ale medicului legist fiind în sensul că partea vătămată A. L. prezintă o leziune traumatică ce a putut fi produsă prin lovire cu corp dur, poate data 16.11.2011 și necesită circa 3 zile de îngrijiri medicale, declarația martorului G. N. (f 154-155) care confirmă că partea vătămată a fost victima unei infracțiuni cu violență, autorii lovind-o cu pumnii, împiedicând-o să strige după ajutor prin astuparea cavității bucale cu hârtie igienică și sustrăgându-i suma de 700 lei și un telefon mobil; dovadă(f 58) care atestă că organele de poliție au predat părții vătămate terminalul mobil marca Nokia, ce i-a fost sustras prin violență din propria locuință; proces-verbal de conducere în teren(f 71-81) din care rezultă că organele de poliție au efectuat împreună cu inculpatul C. M. G. o reconstituire a modului de săvârșire a infracțiunii, ocazie cu care acesta a indicat modul în care, împreună cu inculpatul M. F., a pătruns în locuința părții vătămate și a deposedat-o pe aceasta de bunuri dar și traseul urmat după săvârșirea infracțiunii, proces-verbal de conducere în teren(f 93-109) din care rezultă că organele de poliție au efectuat împreună cu inculpatul M. F. o reconstituire a modului de săvârșire a infracțiunii ocazie cu care acesta a indicat modul în care a pătruns în locuința părții vătămate și a exercitat acte de violență asupra acesteia în timp ce inculpatul C. M. G. și-a însușit dintr-o geantă suma de 550 lei și un telefon mobil, proces-verbal de confruntare (f 139-141) din care reiese că inculpatul C. M. G. cunoștea detalii legate de faptul că partea vătămată primește pensia în jurul datei de 15 ale fiecărei luni, că este nevăzătoare și locuiește singură iar data săvârșirii infracțiunii a fost stabilită de către inculpatul M. F., declarațiile inculpatului M. F. (f 113-118) în care a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, arătând că a pătruns în locuința părții vătămate și a exercitat asupra ei acte de violență în timp ce inculpatul C. M. G. a sustras suma de 550 lei și un telefon mobil, declarațiile inculpatului C. M. G. (f 124-129) în care a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, arătând că a premeditat cu inculpatul M. F. săvârșirea faptelor, arătând că în timp ce inculpatul M. F. ținea partea vătămată imobilizată el a luat portofelul din geanta acesteia și un telefon mobil aflat pe un scaun din apropierea patului și că după ce au plecat din locuința părții vătămate au împărțit banii sustrași iar terminalul mobil a fost luat de către inculpatul M. F., că inculpatul M. F. a împins partea vătămată care a căzut pe un scaun după care a ținut-o cu forța imobilizată acolo.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că la data de 15.11.2011 inculpatul M. F. s-a întâlnit cu prietenul său, coinculpatul C. M. G.. În timpul discuțiilor purtate, acesta din urmă a arătat că știe o persoană în vârstă, nevăzătoare care locuiește în orașul M. și care își încasează pensia în ziua de 15 ale fiecărei luni, propunându-i inculpatului M. F. ca împreună să sustragă această remunerație. Inculpatul C. M. G. a întocmit o hartă empirică a locuinței părții vătămate A. L., furnizându-i coinculpatului detalii referitoare la topografia imobilului, căile de acces și așezarea camerelor, având cunoștință de toate acestea întrucât anterior, mama sa, se ocupase de îngrijirea acesteia. Totodată coinculpații au stabilit și modalitatea în care vor pătrunde în locuința părții vătămate și ordinea intrării lor ținând cont și de faptul că C. M. G. era cunoscut de către partea vătămată.
În dimineața următoare, în jurul orei 8,30, inculpații au ajuns în apropierea locuinței părții vătămate A. L., situată pe . din orașul M., județul I. apoi au supravegheat pentru scurt timp zona pentru a se asigura că nu sunt observați de alte persoane. Conform înțelegerii, inculpatul M. F. a pătruns primul în locuința părții vătămate fiind urmat imediat de către inculpatul C. M. G., constatând că aceasta se află singură în imobil. Inculpatul M. F. a lovit partea vătămată în zona capului, apoi a împins-o pe aceasta pe un scaun și, folosind forța fizică, a imobilizat-o în timp ce coinculpatul a început să caute bunuri de valoare și bani. Speriată, victima a început să țipe, motiv pentru care inculpatul M. F. a luat de pe o masă un sul de hârtie igienică cu care i-a astupat cavitatea bucală, împiedicând-o să strige după ajutor. Din geanta părții vătămate inculpatul C. M. G. a sustras un portmoneu în care se afla suma de 550 lei iar de pe un scaun poziționat în apropierea patului un telefon mobil marca Nokia. Bunurile sustrase au fost împărțite între coinculpați, inculpatului M. F. revenindu-i suma de 250 lei și telefonul mobil.
La termenul de judecată din 18.01.2011, după ce inculpații M. F. și C. M. G. au solicitat judecarea după procedura specială a recunoașterii de vinovăție, avocații acestora au solicitat, în baza art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței din infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1 și alin. 21 lit. a și c Cod penal în infracțiunile de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit.a și c Cod penal și loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
În susținerea cererii de schimbare a încadrării juridice s-a motivat că inculpații nu au avut intenția de a comite infracțiunea de tâlhărie, ci au vrut doar să sustragă bunurile părții vătămate iar actele de violență au fost spontane ca urmare a ripostei victimei. Mai mult violențele au fost exercitate doar de către inculpatul M. F.. Avocatul inculpatului M. F. a mai solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței din infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.1 și alin. 2 Cod penal în aceeași infracțiune, prev. de art. 192 alin.1 Cod penal cu motivarea că pătrunderea în locuința părții vătămate s-a făcut fără acte de violență.
Analizând solicitările avocaților inculpaților, instanța le-a apreciat ca fiind neîntemeiate din următoarele considerente:
Potrivit art. 211 Cod penal, furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență ori neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat ori pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, se pedepsește cu închisoare.
Infracțiunea la care se face referire este o infracțiune complexă, îndreptată împotriva patrimoniului persoanei, furtul(luarea bunului mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia) reprezentând acțiunea principală în timp ce violența constituie acțiunea secundară.
Analizând infracțiunea din punct de vedere al laturii subiective, se constată că aceasta se săvârșește cu intenția directă, făptuitorul dându-și seama că vrea să săvârșească furtul prin acțiuni violente.
Hotărârea făptuitorului de a săvârși tâlhăria poate fi luată de la început sau poate să apară în timpul săvârșirii sau după consumarea furtului.
În prezenta cauză inculpații M. F. și C. M. G. au luat hotărârea de a pătrunde în locuința părții vătămate A. L. și de a-i sustrage acesteia banii încasați cu titlu de pensie. Amândoi au discutat amănunte legate de topografia locuinței, modalitatea de pătrundere, compartimentarea camerelor, căile de acces și starea de sănătate a victimei, aspecte de care inculpatul C. M. G. avea cunoștință. Deși niciunul dintre inculpați nu a arătat că a urmărit însușirea fără drept a bunurilor aparținând părții vătămate prin întrebuințarea unor violențe, ci doar că și-au împărțit rolurile infracționale în sensul că inculpatul M. F. urma să “’țină de vorbă victima” în timp ce coinculpatul C. M. G. avea să sustragă bunurile, instanța a constatat că aceste susțineri nu sunt reale. Astfel, inculpații au premeditat și au planificat în amănunt săvârșirea faptelor apoi, după ce au pătruns în locuința părții vătămate și aceasta a simțit prezența lor întrebând “cine este?” inculpatul M. F., fără nicio altă ezitare s-a repezit și a lovit victima apoi a împins-o pe un scaun unde, folosind forța fizică, a imobilizat-o. Când victima a început să țipe inculpatul i-a astupat cavitatea bucală cu un sul de hârtie igienică, împiedicând-o să strige după ajutor. În acest timp, coinculpatul C. M. G., așa cum el însuși declară “și-a urmărit scopul și anume sustragerea banilor și a telefonului mobil” apoi, după însușirea bunurilor, i-a comunicat inculpatului M. F. că acum pot pleca.
Relevante în acest sens sunt declarațiile celor doi inculpați și procesul-verbal de confruntare. În plus, chiar inculpatul M. F. arată că “în timp ce se ocupa de femeie este posibil să o fi lovit”, sintagma relevând intenția directă, raportat la exercitarea actelor de violență.
În practica judiciară(a se vedea decizia nr. 3146/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția Penală) în mod unanim s-a apreciat că, în cazul în care unul dintre inculpați a exercitat violențe asupra victimei iar cel de-al doilea a deposedat victima de un bun aflat asupra sa, inculpații au calitatea de coautori ai infracțiunii de tâhărie, prev. de art. 211 alin. 21 lit. a Cod penal.
Chiar și în ipoteza în care s-ar accepta că inculpații, la momentul conceperii rezoluției infracționale, nu au urmărit exercitarea de violențe asupra părții vătămate este indubitabil faptul că, după pătrunderea în locuința părții vătămate, inculpatul M. F. a acționat cu intenție directă, lovind victima și imobilizând-o pe un scaun.
Instanța a apreciat că ambii inculpați au avut posibilitatea de a prevedea o eventuală ripostă, chiar și verbală, a părții vătămate la pătrunderea în locuința acesteia ținând cont de modalitatea de concepere a infracțiunii, împărțirea sarcinilor infracționale, modul de comitere a faptei și topografia imobilului(casă stil vagon) care presupunea trecerea obligatorie dintr-o cameră în alta.
Așa fiind, actele de violență comise de către inculpatul M. F. reprezintă circumstanțe privitoare la faptă care, potrivit art. 28 alin. 2 Cod penal, se răsfrâng asupra coinculpatului C. M. G. întrucât acesta le-a prevăzut.
În ceea ce privește cererea avocatului inculpatului M. F. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței din infracțiunea de violare de domiciliu, prev.de art. 192 alin.1 și alin. 2 Cod penal în aceeași infracțiune, prev. de art. 192 alin.1 Cod penal cu motivarea că pătrunderea în locuința părții vătămate s-a făcut fără acte de violență, instanța a reținut că prin disp. art. 192 alin. 2 Cod penal legiuitorul a incriminat pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință…fără consimțământul persoanei care le folosește…de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopții sau prin folosirea de calități mincinoase.
S-a constatat că este incidentă varianta agravantă a infracțiunii de violare de domiciliu ori de câte ori aceasta a fost săvârșită de către două sau mai multe persoane împreună, indiferent dacă pătrunderea în locuința părții vătămate s-a făcut cu sau fără acte de violență. Simpla comitere a faptei de către două persoane împreună atrage reținerea agravantei prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal.
În prezenta cauză inculpații M. F. și C. M. G. au pătruns împreună, fără drept, în locuința victimei, aspect care a atras calificarea faptei în variantă agravată, așa cum s-a reținut în actul de sesizare a instanței.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererile formulate de avocații inculpaților Mulguleț F. și C. M. cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestora în actul de sesizare, din infracțiunea de tâlhărie, prev.de art. 211 alin.1 și alin. 21 lit. a și c Cod penal în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. a și c Cod penal.
Totodată a respins cererea formulată de avocatul inculpatului Mulguleț F. cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia în actul de sesizare, din infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.1 și alin. 2 Cod penal în aceeași infracțiune, prev. de art. 192 alin.1 Cod penal.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța a constatat că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpații M. F. și C. M. G..
Sub aspect obiectiv, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului M. F. care, la data de 16.11.2011, în jurul orelor 8,30, în urma unei înțelegeri prealabile a exercitat acte de violență asupra părții vătămate A. L., lovind-o și împiedicând-o să strige după ajutor prin presarea unui sul de hârtie igienică peste cavitatea bucală, în timp ce inculpatul C. M. G. a sustras acesteia suma de 550 lei și un telefon mobil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1 și alin. 21 lit. a și c Cod penal.
Sub același aspect, fapta inculpatului M. F. care, la data de 16.11.2011, în jurul orelor 8,30, ca urmare a unei înțelegeri prealabile, împreună cu inculpatul C. M. G. a pătruns fără drept în locuința părții vătămate A. L., situată în orașul M., județ I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal.
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului C. M. G. care, la data de 16.11.2011, în jurul orelor 8,30, în urma unei înțelegeri prealabile, a sustras părții vătămate A. L. suma de 550 lei și un telefon mobil în timp ce inculpatul M. F. a exercitat asupra acesteia acte de violență, lovind-o și împiedicând-o să strige după ajutor prin presarea unui sul de hârtie igienică peste cavitatea bucală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1 și alin. 21 lit. a și c Cod penal.
Sub același aspect, fapta inculpatului C. M. G. care la data de 16.11.2011, în jurul orelor 8,30, ca urmare a unei înțelegeri prealabile, împreună cu inculpatul M. F. a pătruns fără drept în locuința părții vătămate A. L., situată în orașul M., județ I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal.
În privința laturii subiective, inculpații M. F. și C. M. G. au săvârșit infracțiunile cu intenție directă.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, și anume: dispozițiile din partea generală a Codului penal privind forma de vinovăție; limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru infracțiunile de prev. de art. 211 și art. 192; gradul de pericol social concret al infracțiunilor, pe care instanța l-a apreciat ca fiind ridicat raportat la modalitatea în care au fost săvârșite infracțiunile și împrejurările în care acestea au fost comise (de către două persoane împreună; după o înțelegere prealabilă; prin folosirea de violențe fizice; în timpul zilei-fără teamă din partea inculpaților că activitatea lor infracțională ar putea fi surprinsă de către apropiați ai părții vătămate, membrii ai familiei, vecini sau chiar de trecători; cunoscând și profitând de faptul că victima locuia singură, era nevăzătoare și avea un picior amputat); urmările produse(diminuarea patrimoniului persoanei vătămate cu întreaga sumă de bani pe care aceasta o obținea periodic, în decursul unei luni, lăsând-o pe aceasta fără nicio altă sursă de venit în condițiile în care suferă de afecțiuni medicale severe; vătămarea integrității corporale- partea vătămată având nevoie de un număr de 3 zile de îngrijiri medicale; violarea spațiului privat al părții vătămate); scopul urmărit(obținerea unor resurse financiare în cel mai simplu mod, fără a fi necesară desfășurarea unei activități lucrative producătoare de venituri); relațiile sociale încălcate și care ocrotesc patrimoniul și viața privată a persoanei; persoana și conduita inculpaților M. F.: care are vârsta de 25 de ani, studii 10 clase, nu are ocupație sau loc de muncă, este necăsătorit, nu are antecedente penale, după săvârșirea infracțiunii a încercat să părăsescă teritoriul țării cu destinația Spania, fiind identificat și reținut la Vama G. iar raportat la prezenta cauză a recunoscut săvârșirea infracțiunii și C. M. G.: care are vârsta de 19 de ani, studii 4 clase, nu are ocupație sau loc de muncă, este necăsătorit, nu are antecedente penale, iar raportat la prezenta cauză a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Fiind dovedită existența faptelor, elementele constitutive ale infracțiunilor, precum și săvârșirea lor de către inculpați, instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul român în art. 52 Cod penal poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, reduse cu o treime potrivit art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
În temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, inculpații M. F. și C. M. G. dând spre executare în final pedepsele cele mai grele în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal, având în vedere gravitatea infracțiunilor pe care le-au săvârșit inculpații, instanța apreciind că numai prin această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei poate fi atins scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod penal, dând posibilitatea acestora să reflecteze asupra valorilor sociale pe care le-au încălcat prin săvârșirea infracțiunilor și să-și adapteze comportamentul viitor la aceste valori.
În aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, așa cum au fost interpretate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hirst c. Regatului Unit, văzând și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV(74)/05.11.2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din_, instanța a interzis inculpaților M. F. și C. M. G., pe perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), apreciind că interzicerea dreptului de vot ar fi o măsură inadecvată în raport cu natura faptelor reținute în sarcina lor.
În baza art. 350 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpaților M. F. și C. M. G..
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedepsele aplicate inculpaților, perioada reținerii și arestării preventive de la data de 20.11.2011 la zi(pentru inculpatul M. F.) și perioada reținerii și arestării preventive de la data de 21.11.2011 la zi(pentru inculpatul C. M. G.).
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a luat act că partea vătămată A. L. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin.1 și 2 Cod procedură penală a obligat inculpații M. F. și C. M. G. la plata cheltuielilor judiciare avansate de statul român.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpații, criticând hotărârea sub aspectul temeiniciei și solicitând reducerea pedepselor aplicate și reținerea de circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a) din Codul penal, acordarea unor efecte sporite acestora față de atitudinea procesuală și circumstanțele personale, solicitându-se aplicarea dispozițiilor suspendării condiționate a executării pedepsei, pentru inculpatul M. F. și respectiv executarea pedepsei la locul de muncă în cazul inculpatului C. M. G. în situația menținerii pedepsei, în drept fiind invocat cazul de casare prev. de art. 385 indice 9 punctul 14 din Codul de procedură penală.
Curtea a constatat că apărătorul inculpatului M. F. a solicitat în motivele scrise de recurs aceleași aspecte pe care le-a invocat și în fața instanței de fond referitoare la schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii infracțiunii de furt calificat în loc de tâlhărie și respectiv înlăturarea agravantei prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, Curtea atrăgând atenția acestuia că inculpații au recunoscut explicit infracțiunile astfel cum acestea au fost reținute în actul de sesizare și cum le-a reținut și instanța de fond, care a aplicat față de declarațiile de recunoaștere disp. art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală, aspecte în raport de care nu se mai poate pune în discuție vreo schimbare de încadrare juridică față de susținerile constante ale inculpaților, aceștia recunoscând în continuare infracțiunile exact în modul în care au fost reținute în rechizitoriu, Curtea apreciind că apărările formulate de apărător au excedat, sub acest aspect, mandatului dat de inculpat.
Analizând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art. 385 indice 3 alin. 6 din Codul de procedură penală, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a analizat probele administrate în cauză și a reținut în mod corect atât situația de fapt cât și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați, din plângerea și declarațiile părții vătămate A. L. (nevăzătoare, având un picior amputate), procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică, adresă către Serviciul de Medicină Legală I., declarația martorului G. N., procesele-verbale de conducere în teren, proces-verbal de confruntare, declarațiile inculpaților rezultând că la data de 16.11.2011, în jurul orelor 8,30, în urma unei înțelegeri prealabile, inculpații au pătruns fără drept în locuința părții vătămate nevăzătoare A. L. și au exercitat acte de violență asupra acesteia, inculpatul M. lovind-o și împiedicând-o să strige după ajutor prin presarea unui sul de hârtie igienică peste cavitatea bucală, în timp ce inculpatul C. M. G. a sustras acesteia suma de 550 lei și un telefon mobil, faptele acestora întrunind atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1 și alin. 21 lit. a și c Cod pen și de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal.
Curtea apreciază așadar că instanța de fond a respins cererile de schimbare a încadrării juridice în mod corect față de considerentele avute în vedere, presiunile exercitate asupra părții vătămate, agresarea acesteia în contextul surprinderii inculpaților, pătrunderea fără drept în locuința acesteia de către cei 2 inculpați în baza unei înțelegeri anterioare bine pusă la punct și reținând că susținerile apărătorului inculpatului M. din motivele de recurs sub aceleași aspecte nu au fost susținute de inculpat, apărarea excedând susținerilor personale ale inculpatului, susțineri care indubitabil îi sunt mai favorabile inculpatului în economia cauzei decât susținerile apărătorului, Curtea apreciază că nu se mai impune analiza suplimentară a acestora față de temeinicia considerentelor instanței de fond.
Inculpații au avut o conduită sinceră constantă pe parcursul procesului penal, în cursul urmăririi penale aceștia recunoscând săvârșirea faptelor, arătând în mod detaliat cum au procedat, cum au premeditat săvârșirea faptelor, profitând de cunoașterea locuinței părții vătămate și cunoscând starea acesteia de nevăzătoare și cu handicap locomotor, cum au pătruns în locuință și au agresat partea vătămată, cum au sustras bunurile și ulterior le-au comercializat, Curtea apreciind astfel, față de modul în care instanța a reținut în ansamblul probator declarațiile inculpaților, că s-au aplicat în mod corect dispozițiile relative la valoarea probantă a declarațiilor inculpatului în procesul penal, conform art. 69 din Codul de procedură penală, cărora le-a dat valență juridică, în măsura în care acestea s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de inculpați referitoare la individualizarea pedepselor aplicate, respectiv reducerea cuantumului pedepselor aplicate prin acordarea de circumstanțe atenuante, respectiv cele prev. de art. 74 lit. a) din Codul penal, Curtea apreciază că acestea nu sunt fondate.
Curtea reține astfel că instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 din Codul penal, acordând suficientă semnificație inclusiv criteriului relativ la persoana și conduita procesuală a inculpatului în procesul penal, cât și tuturor celorlalte criterii relative la fapte și circumstanțele în care acestea au fost săvârșite.
Curtea apreciază că instanța de fond a analizat judicios toate circumstanțele cauzei la aplicarea pedepselor inculpaților și constată că prin reținerea cauzei legale de reducere prev. de art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală a coborât limitele de pedeapsă la minimul astfel redus cu o treime, a apreciat că nu se impune reducerea și mai mult a pedepselor, nefiind incidente în cauză circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) din Codul penal, în contextul în care lipsa de antecedente penale în sine nu poate constitui prin aceasta însăși o condiție pentru a fi reținute circumstanțe atenuante, ci reținerea acestei circumstanțe trebuie nuanțată totuși prin raportare la modalitatea de săvârșire a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, precum și la conduita acestora în general, or, dată fiind gravitatea deosebită a faptelor săvârșite, Curtea arată că nu se impune în nici un caz reducerea pedepselor aplicate mai mult decât acestea au fost reduse de instanța de fond ca urmare a aplicării efectelor cauzei legale de reducere față de conduita inculpaților.
Curtea consideră că faptele inculpaților sunt grave față de împrejurarea că s-au desfășurat asupra unei persoane nevăzătoare, cu un handicap locomotor, aspect care imprimă și o periculozitate sporită inculpaților, aceștia au acționat împotriva părții vătămate deși cunoșteau starea acesteia, profitând chiar de imposibilitatea acesteia de a vedea, nu au ezitat să acționeze amenințând-o și împiedicând-o să strige după ajutor, prin introducerea în cavitatea bucală a unui sul de hârtie igienică, dovedind astfel că sunt persoane periculoase, care au acționat în contextul amintit fără ezitare, în modalitatea anterior descrisă, toate aceste aspecte îndreptățind Curtea să aprecieze că pedepsele rezultante aplicate de instanța de fond de 4 ani și 8 luni închisoare, ca efect al reținerii cauzei legale de reducere prev. de art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală, sunt just individualizate în contextul tuturor aspectelor anterior învederate de Curte.
Față de toate aceste aspecte, Curtea apreciază că pedepsele aplicate atât prin cuantum cât și prin modalitatea efectivă de executare în regim de detenție sunt în măsură să satisfacă rolul preventiv educativ dar și funcțiile de exemplaritate și de eliminare ale pedepsei, neexistând, în opinia Curții nici un motiv pentru care acestea ar putea fi reduse, nefiind incidente circumstanțe atenuante și drept urmare, față de cuantumul acestora, Curtea constată imposibilitatea de aplicare a instituțiilor suspendării condiționate a executării pedepsei sau a executării la locul de muncă, reținând nu doar netemeinicia acestei solicitări, dar și neîndeplinirea condițiilor legale relative la cuantumul pedepsei față de existența concursului de infracțiuni și respectiv față de neîndeplinirea condiției referitoare la existența acordului unității la care se solicită executarea la locul de muncă și lipsa de fapt a oricărui loc de muncă, care a fost evocat generic, fără nici o dovadă a posibilei sale existențe și cu atât mai puțin a vreunui acord.
În raport de toate acestea, Curtea apreciază că nu există nici un motiv pentru care să poată fi aplicate circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei principale aplicate, scopul pedepsei neputând fi realizat decât prin executarea în regim de detenție a pedepselor stabilite de instanța de fond.
Curtea va deduce din durata executării pedepselor perioadele în care acești inculpați au fost reținuți și arestați în cauză.
Reținând că hotărârea este legală sub toate aspectele, recursurile inculpaților fiind nefondate față de considerentele arătate, în temeiul art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, Curtea le va respinge ca atare.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515 pct.1 Iit. b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarat de inculpații M. F. și C. M. G. împotriva Sentinței penale nr. 33 din data de 18 .01.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ .
În temeiul art. 38517 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală și la art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada prevenției, respectiv de la 20 noiembrie 2011 la zi pentru inculpatul M. F. și de la 21 noiembrie 2012 la zi, pentru inculpatul C. M. G. .
În temeiul art.192 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. R. M. C. C.
GREFIER,
G. I.
Red. M.C.
Dact.M.C.
2 ex.-28.02.2012
Judecătoria Cornetu
Jud. fond: M.N.C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 525/2013.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
