Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 500/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 500/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 500/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.500/ R
Ședința publică de la 13.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - L. M.
JUDECĂTOR- S. C.
JUDECĂTOR - V. C.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC- P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIICOT- SERVICIUL TERITORIAL BUCUREȘTI reprezentat prin procuror G. V..
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul B. D. I. împotriva încheierii de ședință din 04.03.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat B. D. I., în stare de arest și asistat de apărător din oficiu R. G. D., cu delegația nr._ emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul inculpat susține că este de acord cu asistența din oficiu la judecarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat.
Apărătorul din oficiu desemnat pentru recurentul inculpat B. D. I. solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii de ședința și pe fond, rejudecând, revocarea arestării și cercetarea acestuia în stare de libertate. Apreciază că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cauza fost înregistrata cu rechizitoriu la instanța de fond probatoriile sunt administrate la urmărirea penala iar inculpatul beneficiază de circumstanțe favorabile, nefiind cunoscut cu antecedente penale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică, in mod corect fiind analizate incidenta disp.art.300/2 Cpp, apreciindu-se ca temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării subzista și impun in continuarea menținerea stării de arest preventiv. Raportat la natura infracțiunilor deduse judecății, respectiv trafic de droguri de mare risc, în formă continuata, cantitățile de heroină traficate, circumstanțele în care se presupune că s-au comis, care prezintă un grad ridicat de pericol social, opinează că judecarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat B. D. I. susține că este nu este vorba despre vânzare ci de cumpărare pentru consum propriu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 04.03.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a penală, în dosarul_ 13, în temeiul dispozițiilor art. 3002 rap la art. 160b alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B. D.-I..
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul 731/D/P/2012 emis la data de 10.12.2012 de către Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B. D. - I. - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 din C. pen., reținându-se, în fapt, că la data de 17.09.2012 a vândut colaboratorului „M. A.” cantitatea de 0,06 grame heroină cu suma de 80 de lei, iar la data de 20.09.2012 a vândut colaboratorului „M. A.” cantitatea de 0,04 grame heroină cu suma de 80 de lei.
Tribunalul București - Secția I penală a dispus în cauza nr._/3/2012 arestarea preventivă pe o durată de 29 de zile, cu începere de la 15.11.2012 până la 13.12.2012, inclusiv, a inculpatului B. D.-I. - MAP nr. 278/UP/15.11.2012.
Instanța de fond a apreciat că luarea măsurii arestării preventive față de inculpat este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.p.p., art. 143 alin. 1 și 3 C.p.p., raportate la art. 148 lit. f C.p.p., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care se reține în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a constatat că există probe și indicii temeinice în sensul art. 143 C.p.p. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, reținându-se în acest sens următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu; procese-verbale de percheziție corporală a colaboratorului; procese-verbale de percheziție domiciliară; declarații martori asistenți; rapoartele de constatare tehnico-științifică; dovezi . nr._/24.10.2012,_/03.12.2012 și_/03.12.2012; dovezi restituire bunuri; procese verbale consemnare declarații colaboratori; procese verbale investigator; procese verbale de constatare; declarații inculpat B. D. I. ș.a., toate aflate în dosarul de urmărire penală și care formează un vast ansamblu probator, care justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpat.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunilor care aduc atingere sănătății persoanei, modalitatea concretă de comitere a acestora, amploarea pe care a cunoscut-o fenomenul infracțional, impactul negativ în rândul societății civile, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, cât și din circumstanțele personale ale inculpatului, existând temerea că odată pus în libertate ar putea comite și alte fapte similare.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul B. D.-I. criticând dispoziția privind menținerea stării de arest, solicitând casarea încheierii de ședință recurate și, pe fond, judecarea în stare de libertate, considerând că nu mai există indicii temeinice pentru menținerea măsurii arestării preventive .
În motivarea recursului a susținut, în esență, că inculpatul a dat dovada de o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, a colaborat cu organele de cercetare penală pentru aflarea adevărului și nu există probe care să conducă la concluzia că lăsat în libertate ar mai săvârși alte fapte de natură penală sau că ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160b din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160b alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform art.160b alin.3 Cod procedură penală, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul B. D. I. a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc pentru care a fost trimis în judecată.
Relevante în acest sens sunt proces-verbal de sesizare din oficiu; procese-verbale de percheziție corporală a colaboratorului; procese-verbale de percheziție domiciliară; declarații martori asistenți; rapoartele de constatare tehnico-științifică; dovezi . nr._/24.10.2012,_/03.12.2012 și_/03.12.2012; dovezi restituire bunuri; procese verbale consemnare declarații colaboratori; procese verbale investigator; procese verbale de constatare; declarațiile inculpatului.
Prin urmare, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681 Cod procedură penală, din probele anterior menționate rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, probatoriul administrat în cauză ulterior luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu a fost de natură a infirma concluzia inițială, aceea a întrunirii condițiilor prevăzute de art. 143 rap. la art. 681 din Codul de procedură penală.
Totodată, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, se menține și în prezent respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de textul menționat.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptei comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.
În aprecierea acestei din urmă noțiuni, Curtea are în vedere natura faptei pentru care este cercetat recurentul inculpat, dar și gravitatea deosebită a acesteia prin punerea în pericol a sănătății persoanelor.
Așa cum rezultă din dosar, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, inculpatul a vândut colaboratorului „M. A.”, la date diferite, cantitățile de 0,06 grame heroină cu suma de 80 lei și, 0,04 grame heroină cu suma de 80 lei, faptă ce prezintă un grad deosebit de ridicat în rândul opiniei publice.
În acest context, s-a apreciat în mod just, în raport de natura și gravitatea infracțiunii presupus comise de inculpat, modul de desfășurare a acestei activități infracționale, cât și rezonanța socială a acestei fapte grave, că se justifică menținerea măsurii arestării preventive a recurentului inculpat.
Totodată, Curtea apreciază că nu se justifică luarea de măsuri alternative, singură, arestarea preventivă a inculpatului putând conduce la atingerea scopului prev. de art.136 alin.1 Cod procedură penală, acela al bunei desfășurări a procesului penal având în vedere și stadiul incipient în care se află cercetarea judecătorească la acest moment.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea constată că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive subzistă și justifică, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Prin urmare, apreciind ca neîntemeiate criticile formulate de către inculpat, și constatând totodată că în raport de stadiul procesual se impune menținerea acesteia în stare de arest, Curtea va respinge recursul ca nefondat, soluție în raport cu care, în baza art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. D. I., împotriva încheierii de ședință din 04.03.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr._ 13.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. M. S. C. V. C.
Proces verbal
Pentru d-na judecător L.M.,
aflată în concediu de studii,
semnează președintele secției,
GREFIER,
M. C.
Red. ./2 ex..
Dact. A.L. 2 ex.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 86/2013. Curtea... → |
|---|
