Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 364/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 364/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 364/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR.364/R

Ședința publică din data de 21 februarie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: A. E. B.

JUDECĂTOR: D. M.

JUDECĂTOR: F. B. V.

GREFIER: C. B.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de domnul procuror M. V..

Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursul declarat de inculpatul D. V. împotriva sentinței penale nr.1272/25.06.2012, pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul inculpat D. V., pentru care a răspuns avocat din oficiu M. M. cu împuternicire avocațială nr._/2013 emisă de Baroul București – S.A.J.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care;

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.

Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat D. V. solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței penale recurate și, rejudecând, reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului, având în vedere că nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptelor, ceea ce a permis aplicarea prevederilor art.320¹ Cod de procedură penală.

Considerând că pot fi reținute circumstanțele atenuante prev.de art.74 al.1 lit.a și c Cod penal, dar și circumstanțele personale, inculpatul fiind căsătorit, are 3 copii minori în întreținere, solicită redozarea pedepsei sub minimul special de 8 luni închisoare.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, apreciind că pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului este corect individualizată, atât în ce privește cuantumul acesteia, cât și a modalității de executare, având în vedere modul în care s-au săvârșit faptele, dar și împrejurările care țin de persoana inculpatului.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1272 din 25.06.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, s-a hotărât următoarele:

În baza art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, cu aplic. art. 320¹ alin.7 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. V. (fiul lui I. și F., născut la data de 14.07.1974, în mun.G., jud.G., domiciliat în com.Gogoșari, ., posesor C.I. . nr._, CNP_, cetățenie română, fără studii, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, căsătorit, 3 copii minori), la pedeapsa de 1 an de zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În baza art.71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

În baza art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, cu aplic. art. 320¹ alin.7 Cod de procedură penală, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În baza art.71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

În baza art.33 lit.b din Codul penal, s-a constatat că faptele ce fac obiectul prezentei cauze, respectiv cele prevăzute de art.86 alin. 1 și de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, sunt în concurs.

În temeiul art.34 al.1 lit.b din Codul penal, pedepsele aplicate inculpatului pentru faptele prevăzute de art.86 alin. 1 și de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, au fost contopite, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 Cod penal. executarea pedepsei cu închisoarea a fost suspendată condiționat pe o durata de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod de procedură penală. i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin.5 a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei.

În temeiul art.191 alin.1 Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1485/P/2011 din data de 18.04.2012, înregistrat pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, P. de pe lângă Judecătoria G. a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, fapte prev. și ped. de art. 86 alin.1 și art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.

În fapt, s-a reținut că, la data de 24.03.2011, în jurul orei 17.30, un echipaj de poliție din cadrul Poliției Municipiului G., care se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe DJ 504 A, în zona localității D., ., au oprit pentru control autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_, ocazie cu care au fost solicitate conducătorului auto documentele personale și cele ale autoturismului.

Acesta nu a prezentat niciun document, însă a declarat verbal datele de stare civilă și astfel a fost identificat în persoana numitului D. V., după care a declarat că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, aspect confirmat de Serviciul Rutier al IPJ G., prin adresa nr._ din data de 28.03.2011.

Având în vedere că inculpatul prezenta halenă alcoolică, acesta a fost testat cu aparatul etilotest Drager .- 0309, care, la poziția 122, a indicat valoarea de 0,78 mg/l alcool pur în aerul expirat, fiind condus ulterior la Spitalul Județean de Urgență Girgiu, unde i-au fost recoltate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 755/31.03.2011 emis de INML M. Minovici București, la ora 19.00, inculpatul avea o alcoolemie de 1,60 gr °/oo, iar la ora 20.00 o alcoolemie de 1,50 gr °/oo.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că a condus autoturismul Dacia pe drum public prin localitatea D., fără a poseda permis de conducere și sub influența băuturilor alcoolice.

Actul de inculpare se probează cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare (fila nr. 8 dosar de urmărire penală), declarația inculpatului (fila nr. 12 dosar de urmărire penală), rezultat testare aparat Drager (fila nr. 17 dosar de urmărire penală), buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 755/31.03.2011 emis de INML M. Minovici București (fila nr. 14 dosar de urmărire penală), adresă IPJ G. (fila nr. 13 dosar de urmărire penală), cazier judiciar (fila nr. 10 dosar de urmărire penală), declarațiile martorului (filele nr. 18-20 dosar de urmărire penală).

La al doilea termen de judecată și înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art. 320¹Cod de procedură penală.

Din analiza materialului probator efectuat în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt ca și cea reținută în actul de sesizare a instanței, constând în aceea că, la data de 24.03.2011, în jurul orei 17.30, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_, respectiv pe DJ 504 A, în zona localității D., ., fără a deține permis de conducere și având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Situația de fapt reținută de instanță se probează cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare, din care rezultă că lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Municipiului G.-Biroul Rutier au stabilit că, la data de 24.03.2011, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_, respectiv pe DJ 504 A, în zona localității D., ., având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge și fără a deține permis de conducere.Se arată în cuprinsul procesului verbal că inculpatul a fost testat cu aparatul alcotest Drager, care a indicat o valoare de 0,78 mg/l alcool pur în aerul expirat; rezultat testare aparat Drager, potrivit căruia, la data de 24.03.2011, ora 18.15, inculpatul avea o alcoolemie în valoare de 0,78 mg/l alcool pur în aerul expirat; buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 755/31.03.2011, potrivit căruia la ora 19.00 inculpatul avea o alcoolemie de 1,60 gr °/oo, iar la ora 20.00 o alcoolemie de 1,50 gr °/oo; adresa nr._ din data de 28.03.2011, emisă de IPJ G.-Serviciul Rutier, potrivit căreia inculpatul nu figurează ca posesor de permis de conducere în baza de date, declarațiile martorului R. G. și declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei, care se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză.

În drept, fapta inculpatului D. V., care, la data de 24.03.2011, în jurul orei 17.30, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_, respectiv pe DJ 504 A, în zona localității D., ., fără a deține permis de conducere și având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin.1 și art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

Elementul material al laturii obiective al ambelor infracțiuni este reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul pe DJ 504 A, în zona localității D., ., drum public în sensul art.6 pct.14 din OUG nr.195/2002, republicată, fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule și având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Urmarea imediată este reprezentată de crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice, legătura de cauzalitate rezultând ex re, din caracterul de pericol al infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin.1 și art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002.

Din punct de vedere al laturii subiective, cele două infracțiuni aflate în concurs au fost săvârșite cu forma de vinovăție a intenției indirecte, conform art. 19 alin.1 pct.1 lit.b din Cod penal., inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale, nu l-a urmărit, acceptând însă eventualitatea producerii acestuia.

Față de îndeplinirea condițiilor prev.de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu vinovăția prevăzută de lege, instanța urmează a dispune condamnarea inculpatului.

Având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei relevat de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, precum și de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, dar care are aplicate mai multe amenzi administrative pentru același gen de infracțiuni, și care totodată a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii pe parcursul procesului penal, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată și la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată considerând că este aceste pedepse sunt suficiente pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal., de reeducare și de prevenire a săvârșirii altor fapte penale.

Reținând că cele două infracțiuni au fost săvârșite sub forma concursului, instanța de fond a contopit pedepsele aplicate inculpatului pentru faptele prevăzute de art. 86 alin. 1 și de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În privința circumstanțelor judiciare atenuante solicitate de inculpat, instanța de fond a reținut că recunoașterea săvârșirii faptei, privită în mod izolat, nu poate constitui o circumstanță judiciară atenuantă, ci trebuie să se aibă în vedere toate criteriile de individualizare în concret, atunci când se aplică o sancțiune penală, acest aspect cântărind, în acest caz, doar la stabilirea duratei pedepsei și a modalității de executare a acesteia.

Același lucru l-a reținut instanța și cu privire la lipsa antecedentelor penale.

Așadar, raportat la cele mai sus reținute, coroborat cu faptul reținerea de circumstanțe judiciare nu e o obligativitate a instanței de judecată, ci o facultate a acesteia, instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 și 76 Cod penal privind circumstanțele judiciare atenuante.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond, ținând seama de decizia nr. LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.414⁵, alin.4 Cod penal, și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–c C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci a apreciat conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71, alin.3 Cod penal.

Astfel, prima instanță a apreciat că natura și gravitatea faptelor comise conduc la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64 lit.a, teza a doua și lit.b. Cod penal, motiv pentru care a interzis exercițiul acestora pe perioada executării pedepsei. Însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art.64, lit.a, teza întâi C.pen., întrucât infracțiunile săvârșite nu au avut implicații electorale și nu a existat o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, acesta nu a fosti reținut în conținutul pedepsei accesorii.

În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, prima instanță a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile pentru incidența instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute la art. 81 Cod penal, pedeapsa aplicată fiind mai mică de 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, așa cum rezultă din cazierul judiciar depus la dosar și, ținând cont de circumstanțele săvârșirii faptei, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, analizate mai sus, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul D. V., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 22.01.2013.

Motivele de recurs au fost invocate oral, în ședință publică, și consemnate în practicaua prezentei hotărâri, inculpatul solicitând redozarea pedepsei sub minimul special de 8 luni închisoare considerând că pot fi reținute circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal, dar și circumstanțele personale.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.385⁶ alin.2 și 3 Cod procedură penală, apreciază recursul ca fiind neîntemeiat, pentru considerentele următoarele:

În fapt, la data de 24.03.2011, în jurul orei 17.30, un echipaj de poliție din cadrul Poliției Municipiului G., care se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe DJ 504 A, în zona localității D., ., au oprit pentru control autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_, ocazie cu care au fost solicitate conducătorului auto documentele personale și cele ale autoturismului.

Curtea reține situația de fapt coroborând mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces-verbal de constatare (fila nr. 8 dosar de urmărire penală), declarația inculpatului (fila nr. 12 dosar de urmărire penală), rezultat testare aparat Drager (fila nr. 17 dosar de urmărire penală), buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 755/31.03.2011 emis de INML M. Minovici București (fila nr. 14 dosar de urmărire penală), adresă IPJ G. (fila nr. 13 dosar de urmărire penală), cazier judiciar (fila nr. 10 dosar de urmărire penală), declarațiile martorului (filele nr. 18-20 dosar de urmărire penală).

Inculpatul D. V. a recunoscut constant săvârșirea faptei, iar în fața instanței a solicitat aplicarea dispozițiilor art.320¹ Cpp, cauza fiind judecată în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În drept, faptele săvârșite de inculpat, descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin.1 și art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate, Curtea apreciază că prima instanță a aplicat în mod corespunzător dispozițiile art.72 Cp și art.320¹ al.7 Cpp.

Astfel, inculpatul D. V. a săvârșit infracțiuni cu un grad mediu de pericol social, conducând un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere și având în sânge o alcoolemie de aproximativ 1,60 g/l alcool pur în sânge, punând astfel în pericol viața și integritatea corporală a participanților la trafic. De asemenea, din fișa de cazier depusă la dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul a fost sancționat de 3 ori cu amendă administrativă, prin ordonanțe ale procurorului, tot pentru săvârșirea unor fapte de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis. Având în vedere că niciuna dintre sancțiunile anterioare nu și-a atins scopul, inculpatul continuând să săvârșească fapte de același gen, conducând fără permis și cu alcoolemie mai mare decât limita legală, se impune în cauză aplicarea unor pedepse într-un cuantum mediu, care să constituie un avertisment suficient de serios pentru inculpat, în vederea atingerii scopului pedepsei, prevenirea săvârșirii altor infracțiuni. Prin urmare, criticile inculpatului cu privire la cuantumul pedepselor aplicate nu sunt întemeiate.

Sub aspectul modalității de executare, față de lipsa antecedentelor inculpatului și conduita acestuia sinceră, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.

Față de cele reținute, Curtea, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D. V., obligându-l la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocatului din oficiu se va suporta din fondul Ministerului de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca, nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D. V. împotriva sentinței penale nr. 1272/25.06.2012, pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._ .

Obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.02.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

A. E. B. D. M. F. B. V.

GREFIER,

C. B.

Red. V.B.F. /Tehnr. VBF/P.A.M.. – ex.2/18.03.2013

J. G. – jud.: I. S.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1338/2012....		Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 364/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 364/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI