Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1572/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1572/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-08-2012 în dosarul nr. 1572/2012
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1572/R
Ședința publică din data de 22 august 2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: E. R. C.
JUDECĂTOR: DUMITRIȚA P.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București
este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul-revizuent M. I. R., împotriva sentinței penale nr. 111/11.06.2012, pronunțată de Judecătoria L. Gară, în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul- revizuent M. I. R., personal, aflat în stare de deținere și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu E. D., în baza delegației nr._/31.07.2012, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-revizuent, prin apărătorul din oficiu, depune la dosar un memoriu.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-revizuent solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, pe fond, admiterea cererii de revizuire și anularea hotărârii de condamnare, motivat de faptul că, pe fond, a fost judecat în lipsă, încălcându-i-se astfel dreptul la un proces echitabil și dreptul de a-și formula apărări și a da declarații, cu impact asupra pedepsei aplicate.
Reprezentantul Ministerului Public susține că motivele invocate în cererea scrisă de revizuire și cel arătat oral nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art.394 alin.1 din Codul de procedură penală, astfel că solicită respingerea, ca nefondat, a recursului.
Recurentul-revizuent, personal, în ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de conducere a unui autoturism fără a poseda permis de conducere.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 111/11.06.2012, pronunțată de Judecătoria L. Gară, în baza art. 403 alin. 3 C.proc.pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul M. I. R. (fiul lui V. I. și R., născut la data de 15.11.1985, CNP_, în prezent în Penitenciarul Jilava, jud. I.), iar în baza art. 192 al.1 C.p.pen. a fost obligat revizuientul la plata sumei de 20 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, la data de 25.05.2012, s-a înregistrat sub nr._, referatul nr. 13/III/6/2012 din 21.05.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria L. Gară, întocmit în temeiul art. 399 C.proc.pen., asupra cererii de revizuire formulată de condamnatul M. I. R..
Din referat, rezultă că prin sentința penală nr. 176/14.12.2010, Judecătoria L.-Gară a dispus condamnarea inculpatului M. I. R. la pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen. din momentul rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere” prev. și ped. de art. 86 alin. l din O.U.G. nr. 195/2002 rep. iar prin decizia penală nr.2554/R/21.12.2011, Curtea de Apel București a respins ca nefondat recursul inculpatului împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, constatând că pedeapsa a fost în mod just individualizată atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare.
Constatând că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în cele enumerate de art. 394 C.proc.pen., s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr.1342/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria L.-Gară, inculpatul M. I. R. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere” prevăzută de art. 86 alin. l din O.U.G. nr.195/2002 R cu aplic. art. 37 lit. „a” C.pen.
Prin sentința penală nr. 176/14.12.2010, pronunțată de Judecătoria L.-Gară în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.2554/R/21.12.2011 a Curții de Apel București, s-a dispus condamnarea inculpatului M. I. R., în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 R, cu aplic. art.37 lit. „a” C.pen., la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare.
În baza art. 83 C.pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1060/14.04.2006 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare, pedeapsă care s-a adăugat la pedeapsa pronunțată prin sentința nr.176/14.12.2010, inculpatul urmând să execute, în total, pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 71 C.pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. „a” teza a II-a și „b” C.pen. din momentul rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
A mai arătat prima instanță că, potrivit art. 394 C.proc.pen., revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Prin cererea sa, revizuentul solicită rejudecarea cauzei, deoarece în 2010 a fost judecat în lipsă, la Judecătoria L. Gară.
Constatând că motivele din cererea de revizuire nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 394 C.proc.pen., prima instanță a respins-o.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs revizuientul M. I. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale.
Examinând hotărârea atacată în raport de susținerile formulate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Revizuirea este un remediu procesual pentru înlăturarea erorilor de fapt pe care le conține o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, ea nu poate fi exercitată decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de art.394 și următoarele Cod procedură penală.
Potrivit art.394 alin.1 din Codul de procedură penală, pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire trebuie să existe ori să se invedereze unul din cele cinci cazuri de revizuire, prevăzute la literele a-e din norma mai sus citată, respectiv: când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; în situația în care un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauză, dacă un înscris care a servit ca temei a hotărârii în discuție a fost declarat fals, dacă un membru al completului care a judecat cauza, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza și când două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia.
Prin urmare aceste cazuri de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege.
Prin cererea de revizuire formulată, condamnatul a susținut că instanțele (de condamnare și de control judiciar) nu au făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate.
Analizând actele dosarului, Curtea reține că, prin sentința penală nr.176/14.12.2010 a Judecătoriei L.-Gară, recurentul din speță a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere” prev. și ped. de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., iar prin decizia penală nr.2554/R/21.12.2011, Curtea de Apel București a respins ca nefondat recursul inculpatului împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, constatând că pedeapsa a fost în mod just individualizată atât ca întindere.
Deși acest aspect nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, Curtea arată totuși că, susținerea apărării, în sensul că la fond, procesul s-a judecat în lipsa inculpatului, este nefondată, întrucât din sentința penală a cărei revizuire se solicită, rezultă că la dosarul cauzei, s-a depus de către Poliția comunei Jilava, procesul verbal din care rezultă imposibilitatea executării mandatului de aducere privind pe inculpat, întrucât cel în cauză nu a fost găsit la domiciliu, fiind plecat în G., iar instanța fondului a apreciat că s-au făcut toate demersurile pentru ca acest inculpat să se prezinte în fața instanței, însă, acesta (inculpatul din acea speță) a fost reprezentat de dl. av. B. B., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.4013/20.10.2010, depusă la dosarul cauzei, substituit de către dl. av. N. O. M., conform delegației de substituire nr. 101/09.11.2010, aflată la fila 11 din dosar instanței de fond, recte nr._ .
Pe de altă parte, este de reținut că – astfel cum a arătat apărarea inculpatului – acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii la urmărirea penală, deci cunoștea de existența procesului, știa că este vinovat.
Ceea ce se urmărește în speță este doar reindividualizarea judiciară a pedepsei, situație ce nu se poate realiza, în această cale extraordinară de atac, însă oricum, ceea ce s-a avut în vedere la stabilirea pedepsei care îl nemulțumește pe condamnatul din speță, au fost antecedentele penale deținute de acesta și faptul că anterior beneficiase de clemența instanței (fiind condamnat la 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată, pentru o faptă de furt calificat), însă nu a înțeles situația și a comis - cu intenție - o altă faptă penală (de conducere fără permis), ce i-a atras executarea cumulată a celor două pedepse.
Curtea apreciază că soluția fondului este legală și temeinică, iar aspectul invocat – individualizarea judiciară a pedepsei - excede cazurilor de revizuire și, în consecință, în baza art.38515 pct.1, lit.b din Codul de procedură penală urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de către condamnatul revizuient M. I. R..
Constatând culpa procesuală a recurentului, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuent M. I. R., împotriva sentinței penale nr. 111/11.06.2012, pronunțată de Judecătoria L. Gară.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă recurentul-inculpat la 250 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 august 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. N. E. R. C. DUMITRIȚA P.
GREFIER,
I. P.
red.D.P.
dact.L.G.
ex.2
red.A.E.M.–Jud.L. Gară
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 47/2013. Curtea de... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
