Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1338/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1338/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-06-2012 în dosarul nr. 1338/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
- SECȚIA I PENALĂ -
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1338
Ședința publică de la 28 iunie 2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - E. R. C.
JUDECĂTOR - R. G.
JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.
GREFIER - G. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr. 191/11.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut in ședință publică s-a prezentat intimata inculpată P. D. personal și asistată de apărător din oficiu, avocat S. M. – în substituirea domnului avocat T. E. conform delegației de substituire de la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care ;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, intimata inculpată fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține oral motivele de recurs astfel cum au fost dezvoltate in scris si depuse la dosar. Astfel, în raport de gravitatea faptei, de modalitatea de comitere a acesteia, de circumstanțele personale ale inculpatei și pentru atingerea scopului pedepsei, consideră că se impunea aplicarea unei pedepse cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și rejudecând, a se dispune condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Apărătorul intimatei inculpate, având cuvântul, solicită – în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală – respingerea recursului formulat de parchet și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria B., pe care o consideră legală și temeinică.
Apreciază că în mod corect instanța fondului a reținut circumstanțe atenuante in favoarea inculpatei, iar pedeapsa aplicată acesteia este corect individualizată.
Intimata inculpată, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului parchetului.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare .
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 191/11.04.2012, pronunțată de Judecătoria B. în temeiul art. 86 al.1 din OUG nr. 195/2002, republicată cu aplic art. 74 lit c) rap la art. 76 lit e) c.p. si cu aplic art. 320¹ alin 7 c.p.p., a condamnat pe inculpata P. D. la pedeapsa amenzii de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu poseda permis de conducere.
În temeiul art. 189 cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului București (200 lei în favoarea domnului avocat Calinita C.).
În temeiul art. 191 al. 1 cod procedură penală a fost obligată inculpata la 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr.4075/P/2011 din data de 08.12.2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei P. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 rep.
În fapt s-a reținut că în data de 26.07.2011 lucrătorii de politie din cadrul IPJ I., aflându-se in exercitarea atribuțiilor de serviciu, au depistat-o pe aceasta conducând autoturismul marca Ford, cu nr. HH-LJ-1731 pe ., jud. I., fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule.
Situația de fapt a fost confirmată si de către martorul D. G..
Cu ocazia audierii in faza actelor premergătoare, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că a circulat cu autoturismul fără a poseda permis de conducere, întrucât a dorit sa se plimbe o distanta scurta.
Situația de fapt reținută se probează cu următoarele mijloace de probă indicate în actul de sesizare: declarațiile inculpatei; declarațiile martorului; proces verbal de depistare; proces verbal de verificare in evidenta auto.
Pe parcursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 04.04.2012, a fost audiata inculpata, care a arătat că înțelege să se judece în baza probelor administrate la dosarul de urmărire penală, recunoscând fapta așa cum a fost indicată în rechizitoriu și solicitând aplicarea prevederilor art.320 ind.1 Cod procedură penală.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut situația de fapt, așa cum a fost prezentată în rechizitoriul parchetului.
Această situație de fapt rezultă din declarațiile inculpatei de recunoaștere a săvârșirii faptelor, coroborate conf. art. 69 Cod procedură penală cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală.
În drept, fapta inculpatei P. D., constând în aceea că în data de 26.07.2011, a condus pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002 rep.
La aplicarea pedepsei, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cp: dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale), limitele de pedeapsă stabilite in partea specială a Codului Penal, gradul de pericol social, modul de săvârșire, precum și circumstanțele personale ale inculpatei.
De asemenea, având în vedere atitudinea inculpatei atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, aceasta recunoscând fapta așa cum a fost ea reținuta în actul de sesizare, instanța a mai rețiut aplicarea art. 74 alin 1 lit c) rap la art 76 lit e) c.p., precum și disp art 320¹ alin 7 c.p.p.
De asemenea, instanța a avut în vedere și vârsta fragedă a inculpatei, precum și faptul că aceasta este mama unui minor în vârstă de 1 an și 10 luni.
F. de cele reținute, instanța a aplicat inculpatei o pedeapsa cu amenda orientată peste minimul de 250 lei, prevăzut de lege pentru infracțiunea prev de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 rep., având în vedere limitele pedepsei reduse ca urmare a aplicării art.320 ind.1 alin.7 Cpp, apreciind astfel ca prin aplicarea unei amenzi penale de 1000 lei, fiind atins scopul preventiv, educativ, dar si coercitiv al pedepsei prevăzute in art. 52 Cp.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul reindividualizării pedepsei amenzii de 1000 lei, aplicată inculpatei P. D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, P. susține că pedeapsa mai sus menționată nu a fost corect individualizată de instanța de fond față de dispozițiile art. 72 Cod penal și art. 80 Cod penal.
În opinia Parchetului, instanța de fond nu a evaluat corect gradul de pericol social concret al faptei comise, persoana inculpatei, cât și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a acesteia.
Astfel P. susține că, gradul concret de pericol social al faptei săvârșite este ridicat, având în vedere în primul rând modalitatea și împrejurările comiterii acesteia, dar și urmările extrem de grave care s-ar fi putut produce întrucât inculpata deși nu poseda permis de conducere s-a urcat la volanul autoturismului Ford Escort pe care la condus în orașul B..
Prin această conduită inculpata a eludat gravitatea pericolului la care ar fi putut expuse persoane nevinovate, motiv pentru care atitudinea procesuală sinceră a inculpatei, nu poate fi considerată ca având un efect atenuant de răspundere penală.
În legătură cu circumstanțele personale ale inculpatei, din datele existente la dosar, rezultă că prin Ordonanța nr. 8430/P/2009 din 13.01.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit.a,e Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal.
Prin Ordonanța nr. 2807/P/2010 din 15.10.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative de 200 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e Cod penal.
Din procesele verbale încheiate rezultă că inculpata a fost citată de organele de poliție în vederea audierii dar nu s-a prezentat decât în final la procuror, nu are ocupație, loc de muncă și nici resurse financiare.
În raport de cele arătate, P. susține că instanța de fond în mod nejustificat a aplicat inculpatei circumstanțe atenuante care au avut ca efect condamnarea acesteia la pedeapsa amenzii de 1000 lei.
În consecință, P. a solicitat condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii, a cărei executare să fie suspendată condiționat conform art. 81 Cod penal.
Examinând sentința atacată prin prisma motivului de recurs invocat precum și sub toate aspectele potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor art. 72 Cod penal, cât și a celor înscrise în art. 52 Cod penal, privitoare la scopul pedepsei.
În ceea ce privește stabilirea pedepsei de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, Curtea constată că instanța de fond a făcut aplicarea corectă atât a dispozițiilor art. 74 lit. c, cât și a prevederilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
Recunoașterea săvârșirii infracțiunii reținută în actul de sesizare, cât și comportarea sinceră a inculpatei în cursul urmăririi penale, au condus în mod justificat la aplicarea dispozițiilor legale mai sus invocate.
Critica Parchetului în sensul că inculpata a mai fost cercetată penal, motiv pentru care a fost obligată la plata unor amenzi administrative, prin ordonanțele nr. 8430/P/2009 din 13.01.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București și nr. 8430/P/2009 din 13.01.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București, nu constituie un motiv de înlăturare a circumstanței atenuate prev. de art. 74 lit. c Cod penal.
Potrivit acestor dispoziții, pot constitui circumstanțe atenuante atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din comportarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.
Împrejurarea că inculpata s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală în zilele de 26.07.2011 și respectiv 05.12.2011, date la care a recunoscut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, în condițiile în care urmărirea penală a început la data de 13.09.2011, este în contradicție cu susținerea Parchetului.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpate, la stabilirea pedepsei amenzii în cuantum de 1000 lei, instanța de fond a avut în vedere și faptul că inculpata este mama unui minor de 1 an și 10 luni.
În consecință, Curtea apreciază că reeducarea inculpatei poate avea loc și fără ca aceasta să fie condamnată la pedeapsa închisorii în condițiile prev. de art. 81 Cod penal, cum s-a solicitat de către P. prin recursul declarat.
Așa fiind, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 38515 pct. 1 b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B., cu privire la inculpata P. D., fiica lui V. și M., născută la data de 25.12.1991, în oraș B., jud. I., domiciliată în oraș B., .. 252, jud. I., împotriva sentinței penale nr. 191/11.04.2012, pronunțată de Judecătoria B..
În baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în cuantum de 300 lei, avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, pentru intimata-inculpată P. D., va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. R. C. R. G. C.-B. I.-T.
GREFIER
G. I.
Red. G.R.
Dact.G.P./12.07.2012
2 ex.
Red. R. D. – Judecătoria B.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 51/2013. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 364/2013.... → |
|---|
